Pretenţii. Sentința nr. 25/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD

În fapt, reclamanții susțin că, așa cum au arătat și prin acțiunea introductivă, terenul cu vegetație forestieră pentru care au solicitat cuvenitele despăgubiri constituie proprietatea publică a Comunei F.. Astfel, despăgubirile solicitate revin proprietarului imobilului.

O. S. F. administrează în întregime terenul proprietate publică a Comunei F. și, astfel, justifică interesul în promovarea prezentei acțiuni, prin prisma dispozițiilor art. 865 Cod civil.

Cât privește celelalte considerente de fapt și de drept acestea sunt aceleași din acțiunea introductivă.

Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, în numele Ministerului Finanțelor Publice, potrivit mandatului special, depus in original, la data de30 iulie 2014(f.12 -13) depus „note scrise” prin care a solicitat admiterea excepției netimbrării suficiente, în baza prev. art.3 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013. Apreciază că reclamanții împreună (O. S. S.-Tibleș și ., conform prev. art.3 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, de a plătii taxa de timbru la acțiunea de despăgubire formulată ca urmare a restricțiilor privind utilizarea terenurilor cu vegetație forestieră.

În al doilea rând, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului de acțiune al reclamanților și drept urmare, a solicitat ca instanța să respingă acțiunea ca prescrisă pentru despăgubirile solicitate pe perioada 2008-2010, apreciind că se aplică regula generală privind prescripția extinctivă prevăzută de art.3 alin. 1 teza 1 din Decretul-lege nr. 167/1958, în conformitate cu prev. art.6 alin. (4) NCC si art. 201 din Legea nr.71/2011, care stipulează că prescripțiile începute și neîmplinite la momentul intrării în vigoare a Noului cod civil (01.10.2011) sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Reclamantul a depășit termenul legal de 3 ani de promovare a acțiunii pentru despăgubirile solicitate pe perioada 2008-2010, astfel încât solicită instanței să aplice sancțiunea prescrierii pentru perioada menționată .

În al treilea rând, așa cum a menționat în „întâmpinarea" depusă la dosar, solicită instanței admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Finanțelor Publice pentru motivele invocate și respingerea acțiunii față de acest pârât ca fiind neîntemeiat, întrucât - nu există nicio obligație legală de alocare a fondurilor solicitate.

Pârâtul M. M. și Schimbărilor Climatice-Departamentul pentru Ape Păduri și Piscicultură(DAPP) a formulat note scrise(f.54, prin fax și respectiv f.66-77) prin care a solicitat instanței că, în urma probelor administrate, instanța să pronunțe o hotărâre prin care să dispună:

Admiterea excepției netimbrării cererii de chemare în judecată și, pe cale de consecință, anularea acesteia ca netimbrată;

Admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune cu privire la despăgubirile solicitate de către reclamante pentru perioada 2006 -2010 și respingerea pretențiilor reclamantei pentru perioada respectivă;

Admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei O. S. F. și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către aceasta ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă;

Pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată;

Obligarea reclamantelor la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză

În motivarea acestor solicitări, pârâtul a arătat că, prin cererea introductivă, reclamantele au solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 6.332.180 lei, precum și la plata dobânzii legale aferente, cu titlu de despăgubiri calculate pentru perioada 2006 - 2013, în legătură cu un imobil în suprafață totală de 1.133,80 ha, teren cu vegetație forestieră, înscris în amenajamentul silvic.

Reclamanta . terenul respectiv urmare a reconstituirii dreptului de proprietate asupra acestuia și, împreună cu alte unități administrativ-teritoriale limitrofe a constituit O. S. F., cu scopul administrării/ gestionării durabile a pădurilor localizate pe terenul respectiv și a pazei terenului forestier mai sus menționat.

Ulterior înființării Administrației Parcului Național Munții Rodnei s-a procedat la zonarea interioară a fondului forestier de pe raza parcului național, prin Ordinul nr. 552/_ fiind aprobată zonarea interioară a parcurilor naționale și a parcurilor naturale din punct de vedere al necesității de conservare a ecosistemelor naturale și a diversității biologice, potrivit art. 1 din Ordinul respectiv.

Astfel, prin art. 3 alin. (1) din actul normativ menționat s-a dispus ca "Până la aprobarea planului de management pentru fiecare parc național sau parc natural, care va reglementa în amănunt regimul de protecție și zonarea detaliată, în zonele de conservare specială se interzic orice forme de exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum și orice forme de folosire a terenurilor, incompatibile cu scopul de protecție și/sau de conservare."

Ulterior, prin O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice s-a prevăzut, prin art. 22, că "(1) Zonarea internă a ariilor naturale protejate de interes național se face prin planul de management, prin definirea și delimitarea, după caz, a: zonelor cu protecție strictă, zonelor cu protecție integrală, zonelor tampon, zonelor de dezvoltare durabilă a activităților umane. [...] (4) Zonele de protecție integrală cuprind cele mai valoroase bunuri ale patrimoniului natural din interiorul ariilor naturale protejate. (5) în zonele prevăzute la alin. (4) sunt interzise: a) orice forme de exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum și orice forme de folosire a terenurilor, incompatibile cu scopul de protecție și/sau de conservare."

Fața de prevederile legale anterior citate, precum și de dispozițiile Codului silvic și H.G. nr. 861/2009, reclamantele susțin că sunt îndreptățite la despăgubirile sus­menționate, acestea reprezentând contravaloarea produselor pe care au fost în imposibilitatea de a le recolta din cauza funcției de protecție incidență față de terenurile forestiere cuprinse în Parcul Național Munții Rodnei.

Față de cererea de chemare în judecată promovată de cele două reclamante, apreciază că: nu a fost achitată taxa de timbru prevăzută de lege, corespunzătoare pretențiilor deduse judecății; dreptul la acțiune cu privire la creanțele aferente perioadei 2006 - 2010 s-a stins prin operarea prescripției extinctive; O. S. F. nu are calitatea procesuală activă de a promova cererea de chemare în judecată ce a stat la baza constituirii prezentului dosar; pe fondul cauzei, pretențiile reclamantelor fiind neîntemeiate, din considerentele ce succed:

Acțiunea reclamantelor este prescrisă.

Întrucât creanțele deduse judecății corespund unei perioade care începe încă din anul 2006 (înainte de . Noului Cod civil și, implicit, abrogarea Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă), este fără putință de tăgadă că prescripțiile începute înainte de abrogarea Decretului nr. 167/1958 sunt reglementate de acest act normativ.

Cu privire la invocarea prezentei excepții și, respectiv, condițiile în care aceasta poate fi ridicată, această chestiune a fost tranșată cu ocazia promovării unui recurs în interesul legii, prin Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1/_, prin care s-a stabilit că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, astfel încât atât instanțele de judecată n din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive. indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii împlinite după 1 octombrie 2011.

Prin urmare, având în vedere, pe de-o parte, faptul că suma totală pretinsă de reclamante este compusă din sume care, în principiu, sunt datorate anual, iar, pe de altă parte, ca prescripțiile începute pentru perioada anterioară 1 octombrie 2011 sunt în mod evident supuse dispozițiilor Decretului nr. 167/1958.

Întrucât legea nu prevede un termen de prescripție special cu privire creanțele susținute de către reclamante, incident va fi termenul general de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termen care a fost în mod evident depășit în ceea ce privește perioada 2008 - 2010, raportat la data introducerii acțiunii. Totodată, referitor la susținerile din cererea de chemare în judecată în legătură cu faptul că dispozițiile art. 6 din H.G. nr. 861/2009 ar avea ca și consecință „suspendarea cursului prescripției pentru solicitarea plății compensațiilor", motiv pentru care despăgubirile solicitate cuprind perioada 2008 - 2013, apreciază că acestea nu pot în primul rând, art. 6 din Hotărârea de Guvern nr. 861/2009 dispune: "(1) Formele de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. a), la art. 97 alin. (1) lit. b) pentru persoane juridice și la art. 97 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare, se vor finanța numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat. (2) Toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat. Cu privire la aceste dispoziții, nu putem să nu observăm că reclamantele practic se contrazic în cuprinsul cererii principale, pe de-o parte susținând că apreciază că „textul legal invocat poate avea o singură consecință privitoare la suspendarea cursului prescripției pentru solicitarea plății compensațiilor", iar, pe de altă parte, că textul menționat nu își găsește aplicabilitate, deoarece despăgubirile cuvenite nu pot fi asimilate ajutoarelor de stat.

Or, după raționamentul reclamantelor, dacă prevederile art. 6 din H.G. nr. 861/2009, nu s-ar putea aplica în situația de față, întrucât despăgubirile solicitate nu se includ în sfera ajutoarelor de stat, pe cale de consecință, nici nu ar putea produce vreun efect suspensiv de prescripție, nefiind incidente față circumstanțele din speță.

În al doilea rând, revenind la prevederile Decretului nr. 167/1958, cazurile de suspendare a termenului de prescripție sunt reglementate în mod expres de art. 13 și 14 din actul normativ respectiv, iar dispozițiile art. 6 din Hotărârea 861/2009 în mod evident nu fac referire la o situație care s-ar putea încadra printre acestea, în realitate, dispozițiile art. 6 din H.G. nr. 861/2009 sunt incidente în situația de față, acestea făcând referire în mod expres la prevederile art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic (cu alte cuvinte temeiul de drept pe care reclamantele și-au întemeiat acțiunea!), stabilind că formele de sprijin prevăzute prin acest text de lege se vor finanța după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.

Prin urmare, prevederile citate în cele de mai sus sunt aplicabile în prezenta situație, însă nu produc niciun efect suspensiv sau de întrerupere față de termenele de prescripție care curg împotriva persoanelor care urmăresc compensații de natura celor solicitate în această cauză.

Prescripția joacă rolul unei veritabile sancțiuni față de propria pasivitate a celui împotriva căruia aceasta curge, iar prin argumentele expuse în cererea de chemare în judecată apreciem că reclamantele încearcă să justifice, în mod neîntemeiat, un motiv pentru care această sancțiune nu s-ar aplica față de faptul ca au procedat la solicitarea unor despăgubiri despre care consideră că li se cuvin după împlinirea termenelor de prescripție legate de acestea.

Pentru aceste considerente, solicită ca instanța să rețină că termenele de prescripție incidente față de creanțele pretinse de reclamante, aferente perioadei 2008 - 2010 s-au împlinit iar, pe cale de consecință, să admită excepția prescripției invocată cu privire la pretențiile aferente perioadei respective

Reclamantul O. S. F. nu are calitate procesuală activă în prezenta cauză.

Cererea de chemare în judecată a fost formulată atât de ., cât și de O. S. F., ambele reclamante solicitând obligarea subscrisei instituții la plata sumei de 6.332.180 lei cu titlu de despăgubiri, precum și a dobânzilor legale aferente.

Prin cererea introductivă s-a menționat înființarea Ocolului S. F., în vederea asigurării administrării în regim silvic și a pazei terenului forestier aflat în proprietatea reclamantei . acestor aspecte reclamanta O. S. F. justificându-și, "în calitate de administrator", interesul în promovarea acțiunii și "implicit, calitatea procesuală activă."

Trecând peste diferența evidentă dintre natura interesului juridic în promovarea unei cereri de chemare în judecată și a calității procesuale active a reclamantului care o formulează, două condiții distincte de exercitare a dreptului la acțiunea civilă, învederăm instanței că O. S. F. nu are calitate procesuală activă în prezenta cauză, întrucât nu este proprietarul terenului cu privire la care se solicită despăgubiri.

Acest aspect reiese fără putință de tăgadă din prevederile O.U.G. nr. 57/2007, Legii nr. 46/2008 privind Codul S. și ale H.G. nr. 861/2009, dispoziții care, în mod evident, constituie temeiul juridic pe care a fost fundamentată acțiunea introdusă.

Astfel, art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice prevede că "Pentru terenurile din arii naturale protejate deținute în regim de proprietate privată sau concesionate, proprietarii ori concesionarii vor primi compensații pentru respectarea prevederilor restrictive din planul de management al ariei naturale protejate, ori pentru măsurile de conservare instituite potrivit alin. (2). Modalitatea de solicitare, de calcul și de acordare a compensațiilor se stabilește prin hotărâre a Guvernului, inițiată de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului și pădurilor, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență. Mai mult decât atât, potrivit art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul S. "în scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru: [...] b) acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă;", art. 98 stabilind că sumele prevăzute la art. 97 alin 1 se pun la dispoziția proprietarilor.

Nu în ultimul rând, art. 1 și 2 din Anexa nr. 2 a H.G. nr. 861/2009 dispun că proprietarii de păduri din România sunt obligați să asigure, prin ocoale silvice administrarea sau serviciile silvice, pentru pădurile pe care le au în proprietate

ocoalele silvice astfel constituite fiind la rândul lor obligate să asigure administrarea sau asigurarea serviciilor silvice, după caz, pentru proprietarii de păduri.

Prin urmare, textele de lege invocate de reclamante în cererea introductivă conferă proprietarilor terenurilor cu vegetație forestieră dreptul la eventuale compensații, nicidecum ocoalelor silvice cărora li s-a încredințat administrarea acestora.

Art. 36 Cod proc. civ. prevede într-un mod cât se poate de clar că din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic dedus judecății rezultă calitatea procesuală, iar pentru ca reclamanta O. S. F. să aibă calitate procesuală activă în prezenta pricină aceasta trebuie, înainte de toate, să dețină calitatea de subiect în raportul juridic privind despăgubirile urmărite, din prevederile menționate în cele de mai sus reieșind fără echivoc faptul că nu îndeplinește condițiile necesare pentru a o avea, din moment ce nu este proprietar al terenului în discuție.

O interpretare contrară ar conduce, în ipoteza în care acțiunea ar fi admisă, până și în parte, la acordarea unor sume de bani unei entități căreia nu i se cuvin.

Pentru aceste considerente solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active a Ocolului S. F. și, în consecință, în temeiul art. 40 Cod proc. civ., respingerea cererii de chemare în judecată introdusă de acesta ca fiind făcută de o persoană fără calitate procesuală activă.

Cererea de chemare în judecată este nefondată, având în vedere că reclamantele nu au justificat condițiile necesare acordării despăgubirilor solicitate și nu și-au probat pretențiile în mod temeinic.

Obținerea despăgubirilor urmărite prin cererea de chemare în

judecată presupune întrunirea unui set de condiții specifice, iar cuantumurile cuvenite trebuie calculate într-un mod specific raportului juridic dedus judecății.

Reclamantele nu au făcut dovada că sunt îndeplinite cerințele prevăzute prin actele normative incidente în speță.

După cum a învederat instanței și prin întâmpinarea depusă, formele de sprijin invocate de către reclamante sunt reglementate prin H.G. nr. 861/2009, art. 6 din respectivul act normativ prevăzând că „(1) Formele de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. a), la art. 97 alin. (1) lit. b) pentru persoane juridice și la art. 97 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare, se vor finanța numai după primirea deciziei favorabile a

Comisiei Europene privind ajutoarele de stat. (2) Toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările

ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după

primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de

stat." Față de dispozițiile legale sus-citate, este lesne de înțeles că acordarea compensațiilor pentru situația prevăzută de art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul S. este condiționată de primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat, operațiune concretizată prin Decizia nr. C(2012) 5166 final/ 19.07.2012. Ministerului M. și Schimbărilor Climatice i-a fost comunicată Decizia anterior menționată, prin care s-a acordat avizul pentru acordarea ajutoarelor de stat persoanelor fizice și juridice care dețin suprafețe forestiere cu funcție de protecție de tip T1 sau T2 situate în întregime în zona Natura 2000.

În art. 10 din Decizie, sunt enumerate condițiile ce trebuie îndeplinite de beneficiarii vizați pentru a primi ajutorul Natura 2000, respectiv: (1) să dețină un titlu de proprietate pentru pădure; (2) să fi încheiat un contract de gestiune sau de serviciu forestier în anul sau în perioada anului pentru care se solicită compensația; (3) să dovedească existența amenajamentelor care justifică clasificarea în categoria de funcție de protecție T1 și/sau T2; (4) să dovedească faptul că suprafețele forestiere pentru care se solicită compensația fac parte în totalitate din rețeaua Natura 2000; (5) să declare că nu îndeplinesc condițiile de excludere menționate la punctul 9 (exactitatea acestui aspect urmând a fi verificat de către inspectorii direcțiilor generale de finanțe publice locale).

Nu pot fi reținute susținerile reclamantelor, în sensul că despăgubirile solicitate nu se circumscriu noțiunii de ajutor de stat, din moment ce art. 6 din H.G. nr. 861/2009 tocmai la aceasta face trimitere, acest aspect fiind reținut și în jurisprudența instanței supreme: „Astfel fiind, H.G. nr. 861/2000 se înscrie în cadrul de reglementare a ajutorului existent notificat prin H.G. nr. 1071/2006. ulterior fiind adoptată O.G. nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli începând cu anul 2010, modificată prin Legea nr. 74./2010 de aprobare, art. 4 din acest act normativ stabilind ca potențial sector beneficiar de ajutoare de stat și sectorul forestier, ajutorul putând fi acordat numai cu respectarea procedurilor specifice reglementate conform «Liniilor directoare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007-2013». Astfel fiind, instanța de fond a apreciat și reținut greșit că dispozițiile art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 861/209 ar contraveni dispozițiilor art. 97 alin. (1)) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, acestea reglementând în fapt procedura de acordare a ajutoarelor de stat conform procedurii reglementate de «Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007-2013»

Prin urmare, în prezenta speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 6 din H.G. nr. 861/2009, care condiționează acordarea compensațiilor urmărite de avizul Comisiei Europene, care, la rândul său, prevede cerințe specifice pentru ca sumele solicitate să fie acordate.

Or, în condițiile în care în prezenta cauză reclamantele nu au făcut dovada încheierii contractelor de gestiune sau de fond forestier pentru perioada pentru care au solicitat compensații, existenței amenajamentelor care justifică clasificarea în categoria de funcție de protecție T1 și/sau T2 sau faptul că suprafețele forestiere pentru care se solicită compensația fac parte în totalitate din rețeaua Natura 2000, nu se pot acorda despăgubirile solicitate, acțiunea formulată fiind nefondată

Modul de calcul al sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri este nelegal

în ceea ce privește modalitatea în care valoarea despăgubirilor a fost calculată, reclamantele s-au mulțumit la menționarea faptului că acestea sunt îndreptățite la plata acestora „în baza textelor legale și a normelor metodologice de calcul", nefăcând nicio precizare cu privire la incidența și măsura în care ar fi aplicabile față de aceste cuantumuri prevederile pe care și-au întemeiat acțiunea.

Normele metodologice din 22 iulie 2009 de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier nu conțin dispoziții referitoare la modul de calcul pentru situația prevăzută de art. 97 alin. (1) lit. b), ci doar pentru situațiile reglementate de lit. a), c), d) și e) din textul de lege respectiv. Din moment ce, după cum s-a menționat chiar în cererea de chemare în judecată, suprafața totală a terenului forestier este de 1.133,80 ha, nu se poate aplica modul de calcul prevăzut în cazul proprietarilor terenurilor cu vegetație forestieră cu suprafețe mai mici sau egale cu 30 ha.

Chiar reclamantele menționează în cuprinsul cererii introductive că sumele solicitate reprezintă acoperirea prejudiciului produs ca urmare a limitărilor aduse drepturilor lor printr-o dispoziție legală.

Or, pentru a fi acoperit, prejudiciul trebuie, înainte de toate, să fie cert, deci doar când existența sa este sigură, neîndoielnică și, totodată, poate fi stabilită întinderea sa.

Nu se poate considera că reclamantele au dovedit în mod concret întinderea prejudiciului invocat, sumele solicitate fiind stabilite fără nicio detaliere concludentă, fundamentată pe un mod de calcul prevăzut de lege, aplicabil situației juridice invocate de acestea.

Acordarea despăgubirilor în atare condiții ar expune persoana față de care se stabilește obligația de plată la riscul de a acorda o valoare cu privire la care aceasta nu este obligată să o achite.

În concluzie, pentru toate motivele de fapt și de drept invocate în cuprinsul prezentelor note scrise, solicită instanței de judecată:

Admiterea excepției netimbrării cererii de chemare în judecată și, pe cale de consecință, anularea acesteia ca netimbrată;

Admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune cu privire la despăgubirile solicitate de către reclamante pentru perioada 2008 — 2010 și respingerea pretențiilor reclamantei pentru perioada respectivă;

Admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei O. S. F. și respingerea cererii de chemare în judecată

formulată de către aceasta ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă;

Pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată;

Obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

În drept, invocă dispozițiile art. 14, 36, 244 Cod proc. civ., art. 3 și 30 din O.U.G. nr. 80/2013, Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, H.G. nr. 821, 2009, Legea nr. 46/2008 privind Codul S., O.U.G. nr. 57/2007, precum și orice alte dispoziții invocate în cuprinsul prezentelor note scrise.

Reclamanții, prin notele depuse la fila 94 au solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârât.

Potrivit art.244 din codul de procedură civilă atât reclamanții au depus note scrise( f.221-235) prin care aceștia au solicitat următoarele:

Respingerea ca neîntemeiată a excepției anularii ca netimbrată a acțiunii formulată de O. S. F., a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M. Finanțelor Publice, a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei O. S. F. iar, în privința excepției prescripției extinctive, să se constate că, pentru despăgubirile aferente perioadei 2008-2010 a intervenit întreruperea cursului prescripției în temeiul dispozițiilor art. 16-17 din Decretul 167/1958.

Cât privește fondul cauzei reclamantele au solicitat:

Obligarea pârâtei de rândul 1 la plata sumei de 6.332.180 lei cu titlu despăgubiri, calculate pentru perioada anilor 2006-2013.

Obligarea pârâtei de rândul 1 la plata dobânzilor legale aferente despăgubirilor, calculate de la data scadentei la data efectiva a plății.

Obligarea pârâtei de rândul 2 să asigure și să distribuie către pârâta de rândul 1 a sumelor necesare plății despăgubirilor si dobânzilor.

În susținerea cererilor reclamantele arată următoarele:

1. Cât privește excepția anularii ca netimbrată a acțiunii formulate de O. S. F., în pofida soluției adoptate în cererea de reexaminare, apreciază că acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul dispozițiilor art. 30 din OUG nr. 80/2013.

Motivele pentru care acțiunea este scutită de plata taxei de timbru au fost expuse in cuprinsul precizărilor de acțiune și a notelor de ședință iar această soluție a fost adoptată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în spețele similare, obiect al dosarelor_ *,_ *,_ * și_ *.

Astfel, complete de judecată ale aceleiași instanțe s-au pronunțat în sensul scutirii de plata taxei judiciare de timbru a acțiunii promovate de ocolul silvic.

2.Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei O. S. F..

Așa, cum rezultă din încheierea civilă nr. 1421/2006, pronunțată de: Judecătoria Năsăud în dosarul nr. 3118/2006, O. S. F. este titularul dreptului de administrare a terenului cu vegetație forestieră proprietate publică a Comunei F.. Printre suprafețele de teren aflate în administrare se află si suprafața de 1133,8 ha situate in zona de protecție stricta (TI), T(2)-a Parcului N. Munții Rodnei.

3. În calitatea sa de administrator, O. S. F., poate folosi și dispune de imobil in condițiile stabilite prin actul de constituire și statut, așa cum rezultă din dispozițiile art. 868 Cod civil. În temeiul acestor prerogative, O. S. F. poate promova acțiuni în instanță în temeiul dispozițiilor art. 865-870 Cod civil. Potrivit dispozițiilor art. 865 lit. b în­ acțiunile promovate trebuie introdus și titularul dreptului de proprietate, iar în practica judiciară s-a statuat posibilitatea promovării unor acțiuni comune.

Bugetul anual de venituri și cheltuieli al Ocolului S. este aprobat de către Consiliul local, așa cum rezultă din dispozițiile art. 14 (2) Cod silvic. În cadrul acestui buget sunt cuprinse veniturile obținute din terenurile cu vegetație forestiera, venituri care apoi se constituie ca venituri ale proprietarilor de fond forestier și sunt înscrise în bugetul propriu de venituri și cheltuieli ale acestora, așa cum rezultă din dispozițiile art.8 din Statutul autentificat sub nr. 237/2009.

Despăgubirile solicitate prin prezenta acțiune se alocă de stat, reprezentat prin M. de Finanțe și ministerul de resort, evidențiindu-se atât în bugetul ocolului silvic, cât și in bugetul proprietarului fondului (. juridic dedus judecății vizează în calitate de părți M. Finanțelor, în calitate de reprezentant al Statului, M. Schimbărilor Climatice, Departamentul pentru Ape, Păduri si Piscicultură, O. S. F., în calitate de administrator al terenului și . de proprietar al fondului forestier. Ca atare, O. S. F., fiind parte în raportul juridic dedus judecății, are și calitate procesuală activă în temeiul dispozițiilor art. 36 Cod proc. civilă.

II.Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Finanțelor.

Față de M. Finanțelor au solicitat „obligarea pârâtei de rândul 2 să efectueze demersurile administrative pentru a asigura în bugetul pârâtei de rândul 1 sumele necesare plății despăgubirilor și a dobânzilor cuvenite". Din această perspectiv, M. Finanțelor are obligația legală de a efectua demersuri administrative în acest sens, respectiv de a acordă sumele necesare în bugetul pârâtei de rândul 1 sau de a elabora proiectul de rectificare bugetară în vederea acordării acestor sume. Astfel, pârâtului M. Finanțelor îi revin aceste obligații în temeiul dispozițiilor art. 19 lit. a-g, h și i din Legea nr. 500/2002, respectiv în temeiul dispozițiilor art. 3, 11, 13 din HG nr. 34/2009.

Ca atare, în cadrul procesului de elaborare a bugetului M., Finanțelor repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat. Totodată, M. Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete în funcție de oportunitățile apărute.

Prin întâmpinarea formulata pârâta a confirmat atribuțiile administrative; legale la care am făcut referire.

Demersurile pârâtei sunt necesare deoarece potrivit dispozițiilor art. 1(1) din OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titlurile executorii s-a statuat: „creanțele stabilite prin titlurile executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită doar din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora, sau după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plata respectiva".

Astfel, dacă în cadrul bugetului Ministerului M. și Schimbărilor Climatice- Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură nu sunt cuprinse sumele necesare plății compensațiilor, executarea silită nu poate avea loc, deoarece mijloacele fixe sau alte bunuri constituie proprietatea publică a pârâtei. În acest context, revine Ministerului Finanțelor obligația legală de a acorda sumele necesare plății compensațiilor solicitate. Din aceasta perspectiva, raportat la petitul formulat în acțiunea introductivă, M. Finanțelor are calitate procesuală pasivă.

În fine, potrivit dispozițiilor art. 97 (1) Cod silvic „statul alocă

anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de

silvicultură, sume pentru acordarea unor compensații reprezentând c/v

produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorita funcțiilor de protecție

stabilita prin amenajamentul silvic. Astfel, așa cum au mai arătat părțile

raportului juridic de drept material dedus judecații sunt „statul reprezentat

prin M. Finanțelor, Autoritatea Publică Centrală care răspunde de

silvicultură, respectiv M. de resort, administratorul terenului cu

vegetație forestiera și proprietarul. Fiind parte în raportul juridic dedus

judecății, M. Finanțelor, în calitate de reprezentant al statului, se

impune a aloca sumele necesare plății despăgubirilor având astfel calitate

procesuală pasivă, în sensul dispozițiilor art. 36 din NCPC.

III.Cât privește excepția prescripției extinctive.

Apreciază cursul acesteia întrerupt în temeiul dispozițiilor art. 16-

17 din Decretul nr. 167/1958. Față de opinia exprimată, învederează instanței

actele normative prin care pârâtele au recunoscut dreptul reclamantelor la

plata compensațiilor solicitate. Astfel, OUG nr. 57/2007 reglementează

regimul juridic al terenurilor cuprinse în ariile naturale protejate, iar prin dispozițiile inițiale cuprinse în art. 26 din acest act normativ s-a prevăzut în mod expres „pentru terenurile din ariile naturale protejate, proprietarii vor primi compensați pentru respectarea prevederilor respective din planul de management al ariilor naturale protejate. Modalitatea de solicitare, de calcul și de acordare a compensațiilor se stabilește prin hotărâre de guvern".

Prin Legea nr. 46/2008 a fost adoptat codul silvic, iar in cuprinsul prevederilor art. 97 (1 lit.b) s-a statuat „acordarea unor compensații reprezentând c/v produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcției de protecție stabilite prin amenajamentele silvice, care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă. Normele Metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor cuvenite anual proprietarilor urmau a fi adoptate prin hotărârea guvernului, așa cum se precizează prin dispozițiile art. 99 din Codul silvic.

În baza actelor normative invocate a fost adoptată HG nr. 861/2009, prin care au fost emise Normele Metodologice pentru calcularea despăgubirilor, iar potrivit dispozițiilor art. 3 din actul normativ invocat „calculul drepturilor financiare cuvenite drept compensații, reprezentând c/v produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamentele silvice, care determină restricții in recoltarea de masă lemnoasă se face conform metodologiei de calcul prevăzuta în anexa nr. 1".

Prin dispozițiile art. 6 din HG 861/2009 s-a prevăzut că „formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008 vor continua după data de 01.10.2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat", iar în acest context Comisia Europeană a emis Decizia nr. 5166 din 19.07.2012.

Actele normative la care au făcut referire au fost adoptate din inițiativa legislativă a pârâtelor sau au fost contrasemnate de către pârâte. Din cuprinsul prevederilor legale enumerate rezultă că pârâtele au recunoscut neîndoielnic drepturile cuvenite și solicitate prin prezenta acțiune aferente anilor 2006-2010, înăuntrul termenului de prescripție. Totodată, din cuprinsul dispozițiilor art. 6 al Hotărârii de Guvern nr. 861/2009 rezultă că pârâtele au solicitat prorogarea termenului de plată până la primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene, decizie care a fost adoptată la data de 19.07.2012. Astfel, termenul de prescripție se socotește doar de la data adoptării Deciziei Comisiei Europene, respectiv de la data de 19.07.2012 în temeiul dispozițiilor art. 16-17 din Decretul nr. 167/1958.

Cât privește fondul arată următoarele:

În anul 2004, în aplicarea Ordinului nr. 7/1990 al MAPM, ca urmare a semnării contractului de administrare nr. 734/22.05.2004 între M. M. și Regia Națională a Pădurilor s-a înființat Administrația Parcului N. Munții Rodnei. Zonarea internă a fondului forestier de pe raza Parcului s-a efectuat cu respectarea Ordinului nr. 552/2003 al MAPM și apoi a OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate.

Prin zonarea fondului forestier din Parcul N. Munții Rodnei, în perimetrul de protecție stricta si de protecție integrata (respectiv a zonelor TI, T2) a fost cuprinsa si suprafața de 1133,8 ha teren cu vegetație forestieră, proprietatea publică a Comunei F., aflată în administrarea Ocolului S. F.. Cuprinderea acestei suprafețe în zonele mai sus amintite rezultă cu certitudine din copiile amenajamentelor silvice anexate acțiunii introductive. De asemenea, prin adresa nr. 680/21.10.2014 Administrația Parcului N. Munții Rodnei a confirmat cuprinderea suprafeței de 1133,8 ha teren cu vegetație forestieră proprietatea publică a Comunei F. în tipul funcțional T1 si T2 amplasat în sistemul ecologic european Natura 2000.

Menționează că suprafața de teren mai sus menționată a fost cuprinsă în

zona de protecție specială a parcului N. Munții Rodnei fără acordul

expres a reclamante în calitate de proprietară.

Prin HG nr. 1284/24.10.2007 Parcul N. Munții Rodnei a

fost declarată parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000, fiind

cuprins in anexa nr. 1 la poziția 85 sub denumirea ROSPA 0085 Munții

Rodnei.

Pe suprafața de teren cuprinsă în zonele de conservare, conform dispozițiilor art. 22 din OUG 57/2007 este interzisă desfășurarea oricăror activități umane, implicit activitatea de exploatare a masei lemnoase, a produselor accidentale și a celor de igienă. Deși este interzisă exploatarea masei lemnoase, reclamantelor le revine obligația de a administra și asigura paza fondului forestier cuprins în Parcul Național Munții Rodnei, activități ce au însemnat efectuarea unor eforturi financiare considerabile. Față de această împrejurare, în repetate rânduri și-au exprimat nemulțumirea cu privire la pierderile economice rezultate ca urmare a regimului de protecție impus în perimetrul Parcului N. Munții Rodnei, solicitând recuperarea prejudiciului cauzat.

Pentru recuperarea prejudiciilor cauzate, prin dispozițiile art. 26-27 din OG nr. 57/2007 s-au prevăzut plata unor compensații în favoarea proprietarilor fondurilor forestiere situate în zonele de protecție strictă, iar prin dispozițiile art. 97 alin.1 lit. b din Codul silvic s-a prevăzut expres „acordarea unor compensații reprezentând c/v produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcției de protecție stabilite prin amenajamentele silvice care determină restricții in recoltarea de masă lemnoasă. Arată că reprezentanții legali ai Comunei F. și-au manifestat în repetate rânduri nemulțumirea pentru neplata despăgubirilor prevăzute de art. 97 alin.1 lit. b din Codul silvic. În acest sens, s-a depus la dosarul cauzei mai multe înscrisuri prin care reprezentanți Comunei F. au solicitat plata despăgubirilor și au înaintat documentația necesară ministerului de resort prin intermediul Administrației Parcului N. Munții Rodnei, administrație care reprezintă structura teritorială de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

Spre exemplificare, la dosarul cauzei, au fost depuse adresele nr. 181/26.02.2008 si 451/24.03.2010 în cadrul cărora la poziția 16 figurează Comunei F., precum și valoarea totala a compensațiilor.

Față de demersurile întreprinse, M. M. a formulat un răspuns în anul 2009 prin care a menționat că nu deține fondurile necesare pentru plata compensațiilor, precum și in 2011 prin care s-a făcut mențiunea privitoare la suspendarea plății compensațiilor prin art. 6 din HG nr. 861/2009 pana la adoptarea unei decizii favorabile de către Comisia Europeana. Toate demersurile întreprinse și poziția adoptată de către pârâta converg spre întreruperea cursului prescripției până la data de 19.07.2012, dată la care a fost adoptata forma finală a Deciziei 5166/2012 a Comisiei Europene.

După adoptarea Deciziei Comisiei Europene în forma finală, prin

adresa nr. 1100/11.10.2013, intitulată plângere prealabilă reclamanta a solicitat plata despăgubirilor și a dobânzilor legale aferente anilor 2006-2013, în cuantum total de 6.332.180 lei, comunicând, totodată, actele doveditoare, așa cum acestea sunt menționate prin art. 6 ale Normelor Metodologice adoptate prin HG 861/2009. Față de solicitarea reclamantei, prin adresa nr._/06.11.2013, pârâtul M. M. le comunică un răspuns negativ, in sensul ca unitățile administrativ teritoriale nu se regăsesc printre beneficiarii schemei de ajutor adoptate prin Decizia nr. 5166/19.07.2012 a Comisiei Europene. Adresa mai sus menționată se regăsește la dosarul de fond (_, fila 9).

Referitor la prejudiciu, reclamantele arată că:

În baza dispozițiilor Codului silvic, a Ordinului nr._/04.10.2006 al Ministerului Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale, precum și a Ministerului Finanțelor Publice, a Normelor Metodologice de calcul aprobate prin HG 861/2009, reclamantele sunt îndreptățite la plata sumei totale de 6.332.180 lei cu titlu despăgubiri calculate pentru perioada anilor 2006-2013, defalcate pe ani, astfel: 2006 suma de 733.034 lei; 2007 suma de 733.034 lei; 2008 suma de 786.153 lei; 2009 suma de 877,243 lei; 2010 suma de 832.499 lei; 2011 suma de 736.764 lei; 2012 suma de 766.410 lei; 2013 suma de 867.043 lei.

Modul de calcul al despăgubirilor este cuprins sintetic în înscrisurile anexate acțiunii introductive și este conform formulei de calcul prevăzute in actele normative invocate. Este adevărat că anexa nr. 2 din HG 861/2009 face referire la terenurile cu vegetație forestieră mai mici sau egale cu suprafața de 30 ha. Potrivit dispozițiilor art. 99 din Codul silvic pârâtele aveau obligația să inițieze norme metodologice de acordare a compensațiilor prevăzute prin dispozițiile art.97 Cod silvic în termen de 90 zile de la data intrării in vigoare a Codului silvic.

Astfel, pârâtele nu pot invoca propria culpă în neîndeplinirea unei obligații legale și nici caracterul incert al prejudiciului. Pe de altă parte, modalitatea de calcul a prejudiciului se circumscrie unei formule aritmetice, a căror elemente derivă din amenajamentele silvice, iar acestea nu diferă în funcție de suprafața terenului. Despăgubirile solicitate se circumscriu compensațiilor reprezentând c/v produselor pe care nu le-au recoltat datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamentele silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă. Pârâtele nu au contestat nici suprafața de teren cu vegetație forestieră cuprinsă în zonele de protecție strictă și nici modul de calcul al despăgubirilor solicitate. Cu toate acestea, pârâtele refuză plata despăgubirilor, motivând că „acordarea tuturor formelor de sprijin în sectorul forestier, prevăzută în legislația națională se poate face doar după avizarea schemelor de ajutor de stat de către Comunitatea Europeană, iar M. M. și Pădurilor a primit prin Decizia Comisiei Europene din 19.07.2012 aviz favorabil pentru acordarea ajutoarelor de stat persoanelor fizice și juridice doar pentru pădurile incluse în situl Natura 2000. Acest punct de vedere este dezvoltat prin întâmpinarea de pârâta M. M..

Ca atare, întreg litigiul vizează semnificația dispozițiilor art. 6 din HG nr. 861/2009, respectiv interpretarea dispozițiilor art. 8, 10 corelativ cu dispozițiile art. 7-13 din Decizia finală nr. 5166/19.07.2012.

Din această perspectivă Comisia Europeană a adoptat Decizia nr. C(2012) 5166/19.07.2012 prin care și-a exprimat avizul favorabil pentru acordarea „ajutoarelor de stat" persoanelor fizice și juridice care dețin păduri incluse in zonele T1, T2 din cadrul siturilor Natura 2000.

Prin pct:.8 din Decizia mai sus menționat se precizează expres „beneficiari sunt proprietari de păduri, asociațiile ale acestora înscrise în Registrul specific, precum și Unitățile Administrativ-Teritoriale care dețin în proprietate publică sau privată, suprafețe forestiere cu funcții de protecție de tip T1 sau T2 și care nu pot recolta masa lemnoasă de pe aceste suprafețe din acest motiv". Ca atare, printre beneficiari sunt enumerați în mod expres și unitățile administrativ-teritoriale.

De asemenea, apreciază că în cauză sunt întrunite și dispozițiile pct. 10 din Decizia Comisiei Europene nr. 5166/2012. În acest sens, reclamantele dețin acte de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră, iar existența amenajamentului silvic confirmă dreptul de proprietate asupra terenului. Din actul constituit și statutul Ocolului S. F. rezultă prestarea unor servicii forestiere pentru terenul in cauza, fiind astfel îndeplinite și condiția privitoare la încheierea unui contract de gestiune sau serviciu forestier în perioada anilor pentru care se solicită compensații. În fine, O. S. F. deține autorizația de funcționare nr. 14/2009, emisă de M. Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale din care rezultă efectuarea activității de gestiune, precum și a serviciilor forestiere pentru terenurile proprietatea publică a Comunei F. .

Existenta amenajamentului silvic nu lasă loc la îndoiala, iar din cuprinsul amenajamentului rezulta cuprinderea terenului in categoria funcționala de protecție TI, T2 din cadrul Parcului N. Munții Rodnei. Din anexa nr. 1, poziția nr. 85 a HG nr. 1284/2004 rezulta ca suprafața forestiera pentru care se solicita compensații face parte in totalitate din - rețeaua Natura 2000, împrejurare ce este confirmată și prin adresa nr. 680/2014 emisă de Administrația Parcului N. Munții Rodnei.

În fine, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de excludere menționate la pct. 9 din Decizia nr. 5166/2012. În acest sens s-a depus la dosar înscrisul intitulat Declarație, din care rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile de excludere menționate la pct. 9.

Față de redactarea dispozițiilor pct. 8 din Decizia nr. 5166 din 19.07.2012 în mod evident pârâta M. M., prin întâmpinarea formulată interpretează în mod eronat dispozițiile art. 13 din același act normativ, deoarece Comisia Europeană nu a adoptat acte normative care să conțină dispoziții eminamente contrare. Astfel, art. 13 din Decizia nr. 5166/19.07.2012 plasează in cadrul unei scheme de minimis ajutoarele pentru suprafețele forestiere de tipul T1, T2 care nu sunt situate într-o zona Natura 2000, inclusiv cele acordate entităților administrativ-teritoriale pentru terenurile care nu sunt situate in sistemul ecologic european Natura 2000.

Nu în ultimul rând fac trimitere la dispozițiile pct. 8 din Regulamentul CE 1998/2006 potrivit cărora „se poate stabili ca ajutoarele care nu depășesc un plafon de 200.000 euro pe durata unei perioade de 3 ani nu afectează comerțul dintre statele membre și/ sau nu deturnează sau amenință să deturneze concurența și prin urmare nu fac obiectul art. 87 (devenit art. 107) din Tratat. Și din aceasta perspectiva, despăgubirile solicitate nu depășesc plafonul menționat, fiind astfel posibilă acordarea: acestora în cadrul unei scheme de minimis.

Astfel, apreciază întrunite dispozițiile pct. 8 si 10 din Decizia nr.

5166/2012 a Comisiei Europene, precum si dispozițiile cuprinse la pct. 8 din

Regulamentul nr. 1998/2006 a Comisiei Europene pentru admiterea acțiunii

promovate.

Cât privește acțiunea formulată de O. S. F. învederează

instanței că reclamanta este constituită ca o formă asociativă cu

personalitate juridică și buget propriu de venituri si cheltuieli. Astfel, ocolul

silvic are personalitate juridică distinctă de cea a asociaților, circumscriindu-se astfel „asociației de proprietari" la care face referire dispozițiile art. 8 din

Decizia nr. 5166/2012 și Regulamentul Comisiei Europene 1698/2005 (art.

46). Ca atare, acțiunea reclamantei O. S. F. este admisibilă raportat la starea de fapt expusă și dispozițiile legale invocate.

Pârâtele nu pot invoca neacordarea compensațiilor prin prisma dispozițiilor cuprinse la pct. 11 din Decizia nr. 5166/2012, deoarece reveneau în sarcina acestora eventuala adoptare a unei hotărâri de guvern și publicarea acestora în Monitorul Oficial. Neadoptarea unei astfel de hotărâri de guvern se datorează culpei exclusive a pârâtelor și ca atare „nimeni nu poate invoca propria culpă în neîndeplinirea unei obligații legale". Pe de altă parte, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului potrivit cărora „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale". Ca atare, dreptul proprietarului de a se folosi de bunul său și de a culege fructele și productele realizate prin exploatarea bunului, în sensul actului normativ expus poate fi limitat printr-o dispoziției legală atunci când interesul general o presupune, însă limitarea dreptului de proprietate nu se poate dispune in absenta unor măsuri care să compenseze această limitare. Astfel, s-a pronunțat în mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Brumărescu contra României parag. 66-80 ; Burdov împotriva Rusiei nr._/2000, parag. 40, S. P. împotriva României nr._/99, parag. 79-85, A. împotriva României nr._/95, par. 58-68. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în acest sens „Chiar dacă limitarea dreptului de proprietate ar urmări o cauză de interes public trebuie respectat un just echilibru, iar prejudiciul cauzat proprietarului trebuie reparat".

Reclamantele au anexat: adresa nr. 15/D/717/2009, emisă de Guvernul României, precum și adresa emisă de M. M.; adresa nr._/07/2011 emisă de ministerul M. și Pădurilor; autorizația de funcționare nr. 14/25.03.2009, emisă de M. Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale; decizia nr. 27/2011 emisă de Consiliul Științific; adresa nr. 1100/11.10.2013, emisă de reclamante și răspunsul comunicat de pârâte nr._/06.11.2013; certificatul de înregistrare nr. 14 emis de M. Agriculturii Pădurilor si Dezvoltării Rurale.

Au fost invocate dispozițiile din următoarele acte normative:

1. OUG nr. 57/2007 privind ariile naturale protejate: art. 22 „în zonele prevăzute la alin.2 (zonele cu protecție stricta-T1-T2) se interzice desfășurarea oricăror activități umane, cu excepția activităților de cercetare, educație ecologică, activități de ecoturism, cu limitările descrise în planul de management"; art.26 (1) în redactarea inițială „ pentru terenurile din ariile naturale protejate proprietarii ori concesionarii vor primi compensații pentru respectarea prevederilor restrictive din planul de management al ariilor naturale protejate. Modalitatea de solicitare, de calcul și de acordare a compensațiilor se stabilește prin hotărâre de guvern"; art. 26 (1)- așa cum a fost modificat prin art. I pct. 40 din Legea nr. 49/2011 „pentru terenurile din ariile naturale protejate proprietarii ori concesionarii vor primi compensații pentru respectarea prevederilor restrictive din planul de management al ariilor naturale protejate. Modalitatea de solicitare, de calcul și de acordare a compensațiilor se stabilește prin hotărâre de guvern inițiată de Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului si pădurilor în termen de 90 zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe".

2. Legea nr. 46/19.03.2008- Codul S.:

Art. 97 (1) „In scopul gestionarii durabile a fondului forestier proprietate privata a persoanelor fizice si juridice si a celui proprietate publica si privata a Unităților administrativ-teritoriale, Statul aloca anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultura sume pentru"; lit. b) „acordarea unor compensații reprezentând c/v produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamentele silvice care determină restricții in recoltarea de masă lemnoasă"; art.99 „Normele metodologice de acordare, utilizare si control al sumelor se aprobă prin hotărâre a guvernului la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură în termen de 90 zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod".

3.HG 1284/24.10.2007 privind declararea ariilor de protecție ca parte

integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România.

Art.l „se instituie regimul de arie naturală protejată și se aprobă încadrarea în categoria de management ca arie de protecție specială pentru siturile prevăzute in anexa nr. 1"; Anexa nr. 1 pct. 85 „ROPSA 0085 Munții Rodnei".

4.HG 861/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare,

utilizare si control a sumelor anuale destinate gestionarii durabile a fondului

forestier proprietate privată și a celui proprietate publică și privată a

Unităților administrativ-teritoriale: art. 3 din Norme „calculul drepturilor financiare cuvenite drept compensații reprezentând c/v produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamentele silvice care determin restricții în recoltarea de masă lemnoasă se face conform metodologiei de calcul prevăzute în anexa nr. 2"; art.6 din HG 861/2009 „formele de sprijin prevăzute la art.97 alin.1 lit. a, la art. 97 alin.lit. b pentru persoane juridice și la art. 97 alin. 1 lit. c din Legea nr. 46/2008, Codul silvic, se vor finaliza numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat; 2) Toate formele de sprijin prevăzute de Legea nr. 46/2008 cu modificările si completările ulterioare vor fi continuate după data de

01.01.2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat" .

5.Decizia Comisiei Europene C (2012) 5166 FINAL/19.07.2012.

Art.8. „beneficiarii sunt proprietari de păduri (persoane fizice și juridice), asociațiile ale acestora înscrise în Registrul specific, precum și unitățile administrative/teritoriale care dețin în proprietate publică sau privată suprafețe forestiere cu funcție de protecție de tip T1-T2 și care nu pot recolta masa lemnoasă de pe aceste suprafețe din acest motiv".

Art. 10 „pentru a primi ajutorul Natura 2000 beneficiarii vizați la pct. 8 trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să dețină acte de proprietate pentru pădure; să fi încheiat un contract de gestiune sau de serviciu forestier in anul sau în perioada anului pentru care se solicită compensația; să dovedească existența amenajamentului care justifică clasificarea în categoria de funcție de protecție T1 si/sau T2; să dovedească faptul că suprafețele forestiere pentru care se solicită compensația fac parte în totalitate din rețeaua Natura 2000; să declare ca nu îndeplinesc condițiile de excludere menționate la pct. 9 (exactitatea acestei declarații se va verifica de către inspectorii direcțiilor generale de finanțe publice locale).

6.Regulamentul CE nr. 1998/15.12.006.

Art.8. „se poate stabili ca ajutoarele care nu depășesc un plafonul de 200.000 euro pe durata unei perioade de 3 ani nu afectează cornerul dintre statele membre și/sau nu denaturează sau amenință să denatureze concurența și prin urmare nu fac obiectul art.87 alin.1 (devenit art. 107) din Tratat".

7.Primul Protocol adițional la Convenție.

Art.l. „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.

Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adoptă legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor".

8.Constituția României.

Art.20 alin. 1 „ Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte".

9.Codul civil (2011).

Art.868 „ titularul dreptului de administrare poate folosi și dispune de bunul dat în administrare în condițiile stabilite de lege și de actul de constituire".

Art. 870 „Apărarea injustiție a dreptului de administrare revine titularului dreptului".

Art. 865„Obligația apărării în justiție a proprietății publice revine titularului dreptului de administrare"; (2) Titularii dreptului de administrare sunt obligați:

b) să-l introducă în proces pe proprietar."

Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:

În ce privește „precizarea de acțiune”, formulată de reclamanți la data de 11 iulie 2014(f.11), tribunalul reține că aceasta nu este o precizare de acțiune așa cum precizarea de acțiune este reglementată de dispozițiile art.204 alin.2 din Codul de procedură civilă deoarece, prin această „precizare” nu se îndreaptă greșelile materiale din cuprinsul cererii; reclamanții nu își măresc și nici nu-și micșorează cuantumul obiectului cererii; nu se solicită contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul procesului și nici nu se înlocuiește o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea în constatare este admisibilă.

Prin urmare, tribunalul a calificat „precizarea de acțiune” ca fiind o modificare a acțiunii inițiale, cât timp, prin aceasta se solicită ca pârâtul de rând 1 să plătească toate sumele solicitate doar în favoarea reclamantei .>și nu în favoarea ambilor reclamanți, așa cum au solicitat inițial, Se reține că această „precizare” a fost formulată abia după ce reclamanților li s-a comunicat rezoluția instanței prin care s-a stabilit taxa judiciară de timbru și în care s-a arătat că despăgubirile se plătesc proprietarului și că doar în privința despăgubirilor pentru . datorează taxă judiciară de timbru, comunicare care a avut loc la data de 9 iulie 2014(f.7).