Revendicare imobiliară. Decizia nr. 158/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 158/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 158/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.158/R/2015
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2015
Tribunalul compus din:
PREȘEDINTE: R.-I. B., judecător
JUDECĂTOR: M. – L. B.
UDECĂTOR: G.-C. F., președinte secție
GREFIER: A. Ș.
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de pârâtul C. P., reclamanții G. T., C. Lucreția D. împotriva sentinței civile nr. 1817/2014 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâtul-recurent C. P., avocat S. D. I. și pentru reclamanții-recurenți G. T., C. Lucreția D., se prezintă avocat B. T. –I. cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, tribunalul închide faza de cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamanților-recurenți, avocat C. T.-I., în temeiul art. 312 raportat la art.304 pct.7, 8 și 9, și art. 304 ind.1 din vechiul Cod de procedură civilă, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii precizate și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată Arată că, în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea precizată doar cu privire la terenul situat în ridul ,,În tablă’’, iar cu privire la terenul situat în ridul ,,Sub Ț.’’ a respins acțiunea precizată ca fiind nefondată, fără nicio justificare, concluzionând că terenul reclamanților se suprapune pe o suprafață de 1488 mp peste terenul pârâților, în baza unui raport de expertiză întocmit eronat, aspect dovedit prin adresele Comisiei locale dar expertul a susținut în continuare suprapunerea terenurilor. Reclamanții sunt singurii care dețin titlu de proprietate, schițe de punere în posesie, extrase de CF pentru terenul în litigiu și, cu toate acestea, sunt singurii care nu dețin folosința terenului. Pârâții nu au prezentat acte care să justifice presupusa suprapunere, nici alte acte doveditoare ale proprietății, nici nu au făcut dovada efectuării de demersuri pentru obținerea acestora. Deși reclamanții dețin actele invocate, instanța de fond nu a primit niciuna dintre apărările reclamanților, admițând doar în parte acțiunea precizată pe considerentul suprapunerii terenurilor, chiar în lipsa oricărei dovezi privind amplasamentul terenului pârâților care se putea face atât de aceștia cât și de expert. Nu în ultimul rând, în considerentele sentinței prima instanță a făcut referire la admiterea petitului privind obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 1000 lei reprezentând contravaloarea producției care s-ar fi obținut în ultimii 3 ani anteriori promovării acțiunii de pe terenul ce face obiectul revendicării însă, în dispozitivul hotărârii a omis să se pronunțe asupra acestui petit.
Raportat la poziția reclamanților-recurenți prin reprezentant, tribunalul pune în discuție cuantumul pretențiilor solicitate de reclamanți pentru producția menționată.
Reprezentanta reclamanților-recurenți, avocat C. T.-I., precizează că, suma de 1000 lei s-a stabilit de instanța de fond pentru primul teren iar, în situația în care se va admite recursul, solicită 1000 lei pentru primul teren și 900 lei pentru cel de al doilea teren.
Reprezentantul pârâtului-recurent C. P., avocat S. D. I., în temeiul art. 312 din vechiul din Cod de procedură civilă, solicită admiterea ca fondat a recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii cererilor de recunoaștere a dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului de 2124 mp din ridul ,,Sub T.’’ care face parte din terenul înscris în CF_ D., top 184, obligarea reclamantului la a-i lăsa în proprietate și liniștită posesie terenul iar pe viitor să se abțină de la orice act de tulburare sau deposedare, precum și la obligarea în favoarea reclamanților la plata sumei de 3422 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, cu mențiunea că solicită cheltuieli de judecată atât la fond cât și în recurs. Arată că, sentința atacată este nelegală și netemeinică fiind dat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 din vechiul din Cod de procedură civilă, pentru motivele expuse pe larg în scris, pe care le reiterează verbal în fața instanței concluzionând că, netemeinicia și nelegalitatea sentinței atacate constă în faptul că aceasta a fost dată în baza unei lucrări de expertiză prin care expertul în mod clar și repetat a subliniat faptul că, răspunde doar parțial obiecțiunilor și obiectivelor stabilite de instanță fiind necesară furnizarea de planuri de punere în posesie distincte pentru fiecare din parcele în litigiu ori, numai pe baza unor probe tehnice care să stabilească întinderea dreptului se poate da o hotărâre temeinică, cu toate acestea instanța a admis acțiunea în revendicare pentru unul din loturile de teren și în baza aceleiași expertize față de care expertul afirmă că nu poate duce la soluționarea cererilor revendicative a respins acțiunea pentru cel de al doilea lot de teren. Apoi, în situația în care acțiunea a fost admisă doar în parte, obligarea pârâtului recurent în solidar cu pârâta C. R. la plata în întregime a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3422 lei, constituie un alt motiv de nelegalitate și netemeinicie, motive pentru care apreciază că sentința se impune a fi modificată și reiterează cererea de admitere a recursului astfel cum a fost promovat, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
Prin sentința civile nr. 1817/2014 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._ s-a luat act de renunțarea la judecata acțiunii civile formulate de către reclamanții G. T. Și C. Lucreția D. și îndreptată împotriva pârâților B. G. și B. L..
A fost admisă, în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanții G. T. și C. Lucreția D. împotriva pârâților C. P. și C. R. și, în consecință:
- au fost obligați pârâții să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului teren în suprafață de 2.124 mp, suprafață marcată de punctele 1, 2, 3, 4 și 5 în planul de situație întocmit de către expert, teren situat în ridul „Sub tablă”, înscris în CF nr._ D., sub nr. topo. 184, în suprafață totală de 3.730 mp;
- au fost obligați pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren sus menționat și să se abțină pe viitor de la orice act de tulburare sau deposedare.
A fost respins, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea pârâtului de rând 1, C. P. în a recunoaște reclamanților dreptul de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 1.408 mp, înscris în CF nr._ D., sub nr. topo. 202/1,203și204/1. Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata către reclamanți a sumei de 3.422 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță, în baza probatoriului administrat, a reținut următoarele.
Prin acțiunea civilă, legal timbrată și înregistrată la această instanță sub nr._, precizată ulterior (fil. 52), reclamanții G. T. Și C. Lucreția D. i-au chemat în judecată, în calitate de pârâți, pe C. P., C. R., B. G. Și B. E., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în urma îndeplinirii procedurii legale și a administrării probelor:
- să fie obligați pârâții de rând 1 și 2 să le recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului teren înscris în CF nr._ D., sub nr. topo. 184, în suprafață de 3.730 mp și să fie obligați aceștia să li-l predea în posesie, să le permită folosința asupra acestuia, abținându-se pe viitor de la orice act de tulburare sau deposedare;
- să fie obligată pârâții de rând 1 și 2, în solidar, la plata sumei de 1.000 lei reprezentând contravaloarea producției care s-ar fi obținut de pe acest teren;
- să fie obligat pârâtul de rând 1 să le recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului teren înscris în CF nr._ D., sub nr. topo. 202/1, 203 și 204/1, în suprafață de 1.400 mp și să fie obligat acesta în a li-l preda în posesie, a le permite folosința asupra acestuia, abținându-se pe viitor de la orice act de tulburare sau deposedare;
- să fie obligat pârâtul de rând 1, la plata sumei de 900 lei reprezentând contravaloarea producției care s-ar fi obținut de pe acest teren.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii tabulari ai imobilelor terenuri înscrise în CF nr._ D. nr. topo. 185/1 în suprafață de 870 mp, CF nr._ D., nr. topo. 184 în suprafață de 3.730 mp și CF nr._ D., nr. topo. 202/1, 203 și 204/1, în suprafață de 3808 mp.
Au mai arătat reclamanții că pârâții folosesc aceste terenuri de peste 10 ani, precum și actualmente, fără a putea preciza cât anume lucrează fiecare dintre ei, respectiv că, deși le-a pus în vedere în repetate rânduri să elibereze terenurile, aceștia refuză nejustificat (sumele solicitate cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea producției care s-ar fi putut obține de pe aceste terenuri în ultimii 3 ani). S-a mai menționat de către reclamant că între el și pârâtul de rând 1 există o stare de dușmănie de peste 20 de ani, situație în care între ei s-au derulat foarte multe procese.
În probațiune, au arătat că înțeleg să se folosească de probatoriul testimonial, interogatoriul pârâților și de proba cu înscrisuri.
În drept, s-au invocat prevederile art. 480 și 998-999 din vechiul Cod civil.
Legal citați, dintre pârâți doar pârâtul de rând 1, C. P. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca nefondată a acțiunii și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată (fil. 20 din dosar).
În susținerea acestei poziții, s-a arătat de către pârât că folosește suprafața de 1.200 mp din terenul arabil de 2.300 mp (. ridul „Sub Ț.”) precum și suprafața de 5.000 mp arabil din tarlaua 47 . „Table Ș.”, terenuri ce fac parte din TP nr._/3.10.2003 eliberat în favoarea sa și a fraților săi.
De asemenea, pârâtul a precizat că mai folosește circa 10 ari de teren, suprafață alăturată celei de 5.000 mp de mai sus, ca urmare a unui schimb de terenuri efectuat între el și numita Gîta A. din loc. D..
A mai arătat pârâtul că TP-ul anterior menționat, în baza căruia folosește aceste terenuri, a fost modificat doar cu privire la vecinătățile care privesc un alt teren decât suprafețele din litigiu (respectiv la poziția 7 din extravilan, . 192 din „L. Dobricel”).
La dosarul cauzei, pârâtul a depus, în copie, TP nr._/2003 (f. 21).
Legal citați și reprezentați în instanță prin mandatar avocat, reclamanții au arătat că stăruie în acțiunea formulată, în dovedirea acesteia solicitând administrarea probei cu interogatoriul pârâților, a probei testimoniale, a probei cu înscrisuri și a celei cu expertiza tehnică judiciară (cereri încuviințate de instanță).
La dosar a fost depusă de către reclamant, în copie, Sentința Civilă nr. 59/2005 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr. 702/2004, hotărâre prin care s-a dispus modificarea TP nr._/2003, în sensul că, la terenul situat în extravilanul localității D., din ridul „L. Dobricelului”, . 192, se vor înscrie următoarele vecinătăți: la N - C. G., la E - P., la S - P., iar la V - Valea Dobricelului, conform procesului verbal de punere în posesie nr. 1531/22.11.2004 întocmit de către Comisia locală C. M. (fil. 40-44 din dosar).
La termenul de judecată din data de 02.12.2010, prezent în instanță, reclamantul G. T. a învederat că înțelege să renunțe la judecata acțiunii îndreptate împotriva pârâților de rând 3 și 4, B. G. și L., în acest sens fiind depus și un înscris semnat și de către reclamanta C. Lucreția D. (fil. 179 din dosar).
Față de poziția exprimată de către reclamanți, s-a procedat la luarea interogatoriului doar față de pârâtul C. P. (pârâta de rând 2 neprezentându-se în instanță, deși citată cu mențiunea „personal la interogatoriu”), răspunsurile acestuia fiind consemnate în înscrisul existent la fil. 53-55 din dosar.
Față de solicitarea instanței, Comisia locală C. M. a depus la dosar schița de punere în posesie referitoare la suprafețele situate în ridul „În T.” și schița de punere în posesie aferentă ridului „Sub Ț.”, TP nr._/2003 și tabelul în care au fost menționate suprafețele primite în proprietate (f. 130-134). Ulterior, tot la solicitarea instanței, Comisia locală C. M. a comunicat o adeverință prin care s-a arătat că schița anexată aferentă ridului „Sub Ț.” aparține reclamantului G. T., conform ., însă numai cu privire la suprafața de 1.488 mp. S-a mai precizat că această parcelă în suprafață de 1.488 mp se regăsește, atât în TP nr._/1998 la capitolul A (suprafața primită în extravilan), ., categoria de folosință arabil, cât și în CF nr. 1046, nr. topo. 203 și 204/1, înscriere realizată în baza Sentinței Civile nr. 139/2005. A fost atașată schița de punere în posesie aferentă ridului „Sub Ț.”.
Expertul tehnic T. M. a efectuat o expertiză tehnică judiciară (fil. 145-168). Din concluziile consemnate în expertiza sus menționată, s-a reținut că există a suprapunere reală a dreptului de proprietate în perimetrul punctelor A-B-F-E, suprapunere ce vizează, prin prisma planului de detaliu furnizat, suprafața de 1.488 mp, pentru această suprafață de teren existând două acte de proprietate, și anume: CF_ D. eliberată în favoarea lui G. T., bun dobândit în baza . emisă de Judecătoria Beclean și TP nr._/2003.
Expertul a mai relevat că nu deține informații despre titlul în baza căruia s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului G. T., respectiv că, din compararea informației referitoare la punerea în posesie cu posesia faptică, concluzionează că reclamantul G. T. folosește o suprafață mai mică decât cea tabulară, iar pârâtul C. P. folosește o suprafață mai mare decât cea asupra căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate. Astfel, pârâtul C. P. folosește o suprafață de 2.124 mp din terenul proprietatea tabulară a reclamantului (suprafață marcată de punctele 1,2, 3, 4 și 5 în planul de situație întocmit de către expert).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat următoarele:
Reclamanții sunt proprietari tabulari ai imobilelor terenuri înscrise în CF nr._ D., sub nr. topo. 185/1, în suprafață de 870 mp, în CF nr._ D., sub nr. topo. 184 în suprafață de 3.730 mp și în CF nr._ D., sub nr. topo. 202/1, 203 și 204/1, în suprafață de 3.808 mp, terenuri situate în extravilanul loc. D., . dreptului de proprietate s-a realizat în baza Sentinței Civile nr. 139/2005 pronunțată de această instanță în dosarul civil nr. 616/2004 (atașat prezentei cauze) și raportat la TP nr. 588/2002, TP nr._/1998 și TP nr._/1998, titluri emise pe numele reclamantului Giugiuca T. (fil. 195 din dosarul civil atașat).
Între părți, mai exact reclamantul și pârâtul de rând 1, s-au derulat numeroase litigii, atât de natură civilă, cât și de natură penală, aspecte care au generat o vădită stare de dușmănie, stare ce s-a menținut și care există și actualmente.
În acest context, pe rolul acestei instanțe a fost înregistrat și dosarul civil nr. 702/2004, prin a cărui sentință s-a dispus modificarea TP nr._/2003 emis pe numele pârâților – printre aceștia figurând și pârâtul C. P. – cât privește vecinătățile suprafeței de teren situate în ridul „L. Dobricelului”, identificată cu nr. . 192 (fil. 40-44 din prezenta cauză).
Coroborând depozițiile testimoniale cu concluziile raportului de expertiză tehnică și completarea la acesta (efectuate de către expertul T. M. și depuse la fil . 145-152 și 189-196), instanța de fond a reținut că, în cauză, susținerile reclamanților cât privește deposedarea acestora de o parte dintre terenurile situate în ridul „În T.” sau „Table Ș.” sunt fondate.
Astfel, urmare a măsurătorilor efectuate și raportat la datele de cadastru, de carte funciară, precum și la schițele privind punerea în posesie a părților, expertul a concluzionat că, în ceea ce privește suprafața de 3.730 mp, înscrisă în CF nr._, sub nr. topo. 184, situată în ridul „În T.” (rid cunoscut și sub denumirea de „Sub Ț. I” sau „Table Ș.” și identificat în TP nr._/2003, cu nr. ., în suprafață de 5.000 mp), reclamantul G. T. folosește o suprafață mai mică decât cea tabulară, respectiv că pârâtul de rând 1, C. P. folosește o suprafață mai mare decât cea asupra căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate (alături de ceilalți descendenți ai antecesorului lor comun, def. C. G.), și anume o întindere suplimentară de 2.124 mp, suprafață marcată de punctele 1, 2, 3, 4 și 5 în planul de situație întocmit de către expert (depus la fil. 166 din dosar), față de cea de 5.000 mp cât figurează în titlul de proprietate comun al pârâtului anterior menționat.
Că este așa reiese și din declarațiile martorilor audiați în cauză, persoane care au arătat că, începând încă din anul 1991, pârâtul a fost cel care a posedat exclusiv o suprafață de cca. 90 ari situată în ridul „În T.”, respectiv că reclamantul, deși pus în posesie de către membrii comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 (persoane care au procedat la delimitarea suprafeței cuvenite prin țărușare, în acest rid, în cursul anului 2008 – fil. 56 din dosar), nu a reușit să exercite posesia asupra întregii suprafețe deținute în ridul anterior menționat (identificată în TP nr._/1998 emis pe numele său, cu nr. . din dosarul civil atașat prezentei cauze).
În ceea ce privește suprafața situată în ridul „Sub Ț.”, identificată în TP nr._/1998, cu nr. ., respectiv înscrisă în CF nr._, sub nr. topo. 203 și 204/1 (ale reclamantului) și în TP nr._/2003, cu nr. ./1 (al pârâtului), instanța de fond a reținut că – așa cum s-a menționat de către expert, atât în raportul de expertiză inițial, cât și în completarea la acesta – față de absența unei puneri în posesie efective a părților cu terenul în litigiu (procesele-verbale de punere în posesie fiind întocmite „în birou”, aspect relevat de înșiși membrii comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 C. M. – fil. 124 din dosar) și raportat la vecinătățile identice pe trei dintre cele patru laturi ale celor două terenuri, terenurile în litigiu se suprapun pe o suprafață de 1.488 mp (marcată de perimetrul A-B-F-E identificat în Planul de situație depus la fil. 159 din dosar), fără a se putea stabili cine este adevăratul proprietar. Se impune ca, în vederea lămuririi aspectului sus menționat, membrii comisiei locale să procedeze la punerea părților litigante în posesie efectivă cu terenurile menționate în actele de proprietate, respectiv întocmirea schițelor de punere în posesie și, implicit, a proceselor verbale de punere în posesie (în prealabil, fiind necesară lămurirea aspectului legat de vecinătățile celor două terenuri).
Față de pretențiile civile formulate și raportat la starea de fapt mai sus reținută, respectiv depozițiile testimoniale, instanța de fond a constatat că, de pe suprafața revendicată, de 2.124 mp, folosită abuziv de către pârâtul C. T., în decursul unui an agricol recolta de porumb obținută a vizat cantitatea de cca. 1.575 kg porumb boabe (echivalentul unui număr de 105 saci de porumb știulete, potrivit depoziției martorului C. G. – fil. 56-57 din dosar), respectiv valoarea de cca. 1.600 lei/an (1 kg de porumb boabe fiind valorificat în cursul anului 2009 cu suma de 1,20 lei RON). Reducând din beneficiul obținut suma necesară pregătirii terenului arabil (arat, semănat, discuit, săpat etc.), instanța apreciază că profitul efectiv obținut de pe o astfel de suprafață reprezintă cca. 30%-40 % din valoarea anterior menționată de 1.600 lei, situație în care pretențiile solicitate de către reclamant și vizând beneficiul de care a fost lipsit în ultimii 3 ani anteriori promovării prezentei acțiuni - în cuantum de 1.000 lei – au fost dovedite.
Față de considerentele expuse și având în vedere că reclamanții au făcut deplina dovadă a dreptului lor de proprietate asupra imobilului teren situat în ridul „În T.” sau „Table Ș.”, înscris în CF nr._, sub nr. topo. 184, în suprafață totală de 3.730 mp, suprafață din care s-a stabilit de către instanță că, în mod abuziv, pârâții de rând 1 și 2 folosesc o întindere de 2.124 mp, în temeiul disp. art. 480 din vechiul cod civil (aplicabile raportat la momentul nașterii raportului juridic dintre părți), instanța a admis, în parte, acțiunea precizată de către reclamanți (petitul privind revendicarea suprafeței de 1.408 mp înscrisă în CF nr._ D., sub nr. topo. 202/1, 203 și 204/1 nefiind dovedit în cauză, potrivit considerentelor mai sus arătate).
Pe cale de consecință, i-a obligat pe pârâții C. P. și C. R. în a le recunoaște reclamanților dreptul de proprietate asupra imobilului teren înscris în CF nr._ D., sub nr. topo. 184, în suprafață de 3.730 mp. Raportat la atributele pe care le presupune exercitarea efectivă a unui drept de proprietate, îi va obliga pe aceștia în a lăsa respectiva suprafață în posesia și folosința exclusivă a reclamanților, abținându-se pe viitor de la orice act de tulburare sau deposedare.
În conf. cu disp. art. 998 și art. 999 din vechiul Cod civil, i-a obligat, în solidar, pe cei doi pârâți, la plata sumei de 1.000 lei reprezentând contravaloarea producției care s-ar fi obținut în ultimii 3 ani anteriori promovării prezentei acțiuni de pe terenul obiect al revendicării.
Față de poziția exprimată personal în instanță, respectiv în scris de către cei doi reclamanți și având în vedere disp. art. 246 din vechiul Cod de pr. Civilă, a luat act de renunțarea la judecata acțiunii îndreptate împotriva pârâților B. G. și L. (fil. 179 din dosar).
Raportat la culpa procesuală a pârâților de rând 1 și 2, instanța, în baza disp. art. 274 și a art. 277 din vechiul Cod de pr. civilă, i-a obligat să plătească, în solidar, reclamanților suma totală de 3.422 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, cuantum din care 1.900 lei reprezentând onorariu avocațial, 1.240 lei c/v expertiză și 282 lei taxă de timbru (conf. înscrisurilor depuse la fil. 8, 74, 198, 208-210 din dosar).
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii civile precizate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a susținut faptul că reclamanții recurenți sunt proprietarii tabulari ai imobilelor terenuri revendicate, iar intimații pârâți le folosesc aceste terenuri de peste 10 ani fără drept, reclamanții neputând să-și exercite atributele de posesie și folosință asupra terenurilor în litigiu, aspect ce reiese din coroborarea probatoriului testimonial cu raportul de expertiză întocmit în cauză.
În mod greșit, prima instanță a admisa acțiunea doar în ce privește terenul din ridul ,, În tablă,, și a respins acțiunea privind terenul din ridul ,, Sub Ț., în condițiile în care reiese neechivoc din raportul de expertiză că se suprapun terenurile părților pe o suprafață de 1488 mp. Expertul și-a întemeiat în mod greșit concluziile pe o schiță de punere în posesie greșită, acea schiță nu corespundea titlului de proprietate al pârâtului, ci al recurentului reclamant, aspect ce reiese neechivoc din adresele comunicate de Comisia de fond funciar C. mic. Pârâtul putea să depună la dosar propria schiță de punere în posesie dar nu a făcut acest lucru, ci a încercat să inducă în eroare instanța de judecată. Singurii care au toate actele în regulă sunt reclamanții, dar aceștia nu au folosința terenurilor, iar pârâții au fost de rea credință fiindcă nu au depus schița acestora de punere în posesie,.
În final recurenții reclamanți au criticat sentința fiindcă deși în considerentele acesteia s-a arătat că se admite petitul privind obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 1000 lei despăgubiri reprezentând contravaloarea producției pe ultimii 3 ani, în dispozitivul sentinței instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la acest petit.
În drept, s-au invocat prevederile art.312, art.304 pct.7,8,9, art.304/1 Cod procedură civilă. Recursul formulat de reclamanți a fost legal timbrat.
Împotriva aceleiași sentințe, în termen legal, a declarat recurs și pârâtul, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererilor de recunoaștere a dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului de 2124 mp din ridul ,,Sub T.’’ care face parte din terenul înscris în CF_ D., top 184, obligarea reclamantului la a-i lăsa în proprietate și liniștită posesie terenul iar pe viitor să se abțină de la orice act de tulburare sau deposedare, precum și la obligarea reclamanților la plata sumei de 3422 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, cu cheltuieli de judecată atât la fond cât și în recurs.
În motivarea recursului pârâtul recurent a susținut că sentința atacată este nelegală și netemeinică fiind dat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 din vechiul din Cod de procedură civilă, iar în continuare, după indicarea motivelor concrete pentru care instanța de fond a respins capătul de cerere privind revendicarea terenului de 1408 mp, înscris în cf._ D., nr.top 202/1, 204/1 și 203, pârâtul recurent a susținut că situația celuilalt teren revendocat este aceeași, însă prima instanță a dat o soluție opusă de admitere a acestor cereri. Sub acest aspect recurentul pârât a arătat că la aspectele indicate pct.18, 19, 20, 22 din raportul de expertiză întocmit de Expertul T. Mariuscu privire la terenul de 5000 mp din . TP nr._/2003 eliberat și în favoarea pârâtului recurent și că în cadrul unui contur poligonal de 9414 mp sunt cuprinse atât terenul pârâtului recurent, cât și cel al reclamanților de 4600 mp, dar că absența dimensiunilor înscrise pe planul de punere în posesie pentru parcele în zonă limitează posibilitățile de control a reconstituirii poziției și configurației parcelei 192 și că potrivit planului de punere în posesie furnizat și prin prisma aspectelor tehnice reținute de expert în planul de situație de la fila 166 dimensiunile parcelei 435 asupra căreia s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantului diferă de cele ale aceleași parcele întabulate prin nr.top 184, 185/1 în favoarea reclamantului. Recurentul pârât a mai făcut referire la alte aspecte reliefate expert în raportul de expertiză potrivit cărora la stabilirea lățimii terenului revendicat trebui făcută având în vedre lățimea terenului conform dreptului de proprietate înscris 24,5 m sau conform schiței de punere în posesie de 18,45 m și că respectarea strictă a dimensiunilor terenului ar genera o suprapunere peste . nr._/2003, iar această suprapunere ar fi de 897 mp.
În concluzie, recurentul pârât a arătat că expertul a menționat în expertiză că răspunde doar parțial obiecțiunilor și obiectivelor stabilite de instanță fiind necesară furnizarea de planuri de punere în posesie distincte pentru fiecare din parcele în litigiu ori, în această situație raportul de expertiză nu poate conduce la soluționarea cererilor revendicative ale reclamanților.
În final, recurentul pârât a mai criticat sentința primei instanțe și în ce privește cheltuielile de judecată, dat fiind faptul că acțiunea a fost admisă doar în parte, obligarea pârâtului recurent în solidar cu pârâta C. R. la plata în întregime a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3422 lei, este nejustificată și se impune a fi modificată sentința și sub acest aspect.
În drept, s-au invocat prevederile art.312, art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Recursul formulat de pârât a fost legal timbrat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenți, tribunalul constată că se impune admiterea în parte a recursurilor formulate potrivit considerentelor ce vor fi arătate în cele ce urmează.
Tribunalul arată că pentru apărarea dreptului de proprietate prevăzut de art.480 Cod civil principalul mijloc îl reprezintă acțiunea în revendicare prin care proprietarul unui bun imobil, dar care nu deține posesia asupra bunului, solicită instanței de judecată să oblige pe persoana care folosește bunul fără drept să recunoască dreptul de proprietate, să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul și să se abțină pe viitor de la orice act de tulburare sau deposedare.
Examinând probatoriul administrat în primă instanță, tribunalul constată că din răspunsurile pârâtului C. P. la interogatorul luat la cererea reclamanților reiese, în esență, faptul că acesta folosește un teren de 65 ari în ridul T. și un teren de 23 ari în ridul Sub Ț. încă din anul 1991, terenuri pe care le-a cultivat cu porumb și că reclamanții nu folosesc aceste terenuri și nu i-au pus în vedere să le lase terenurile revendicate acestora f.53-55. Din coroborarea declarațiilor martorilor audiați de către instanța de fond f.56-60 se poate reține, în esență, că reclamanții nu au folosit terenurile revendicate, ci acestea au fost folosite de pârâți, că s-ar fi realizat punerea în posesie a reclamantului cu terenurile din ridurile anterior indicate și că aceste terenuri au fost cultivate de pârâți cu porumb. Din răspunsul comunicat de Comisia locală de fond funciar C. mic f.206 reiese că terenul de 1488 mp din ridul Sub Ț. aparține reclamantului fiind înscrisă în TP nr._/1998, . și a fost inclusă în sentința civilă nr.139/2005.
Pentru a se identifica și a se stabili dacă terenurile revendicate de reclamanți se află în posesia pârâților și dacă acestea au fost incluse în titlul de proprietate al pârâților s-a efectuat o expertiza tehnică topo de către expertul T. M., iar din concluziile raportului de expertiză efectuat de expert în urma măsurătorilor efectuate s-a reliefat că există o suprapunere reală a dreptului de proprietate al părților litigante în privința terenului din ridul Sub Ț., iar referitor la terenul din ridul Sub T. reclamantul folosește o suprafață mai mică decât cea tabulară, iar pârâtul recurent folosește o suprafață mai mare decât cea asupra căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate. Este real că în completarea raportului de expertiză expertul a reliefat că există anumite neclarități vizând vecinătățile terenului din ridul T. reieșite din procesele verbale de punere în posesie ce ar fi fost întocmite din birou, numai că aceste aserțiuni nu pot conduce la respingerea acțiunii în revendicare, așa cum urmărește pârâtul recurent, atât timp cât expertul a indicat clar că există o suprapunere reală între terenul proprietatea reclamanților și cel folosit de pârâți, pe de o parte, iar pe de altă parte, sub aspect juridic se impune a se asigura proprietarului tabular respectarea tuturor atributelor dreptului acestuia, inclusiv posesia asupra terenurilor ce vor fi reliefate în continuare.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză, tribunalul nu găsește fondată critica recurentului pârât vizând fondul cauzei, respectiv soluția prin care au fost obligați pârâții să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului teren în suprafață de 2.124 mp, suprafață marcată de punctele 1, 2, 3, 4 și 5 în planul de situație întocmit de către expert, teren situat în ridul „Sub tablă”, înscris în CF nr._ D., sub nr. topo. 184, în suprafață totală de 3.730 mp și au fost obligați pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren sus menționat și să se abțină pe viitor de la orice act de tulburare sau deposedare.
Sub acest aspect, tribunalul arată că reclamanții au calitatea de proprietari ai terenului anterior indicat în sentința atacată, reclamanții având înscris în cartea funciară dreptul de proprietate asupra acestui teren potrivit extraselor de carte funciară depuse la dosar, înscrierea dreptului de proprietate s-a realizat în baza Sentinței Civile nr. 139/2005 pronunțată de această instanță în dosarul civil nr. 616/2004 (atașat prezentei cauze) și raportat la TP nr. 588/2002, TP nr._/1998 și TP nr._/1998, titluri emise pe numele reclamantului Giugiuca T., iar terenul respectiv se află în posesia pârâților recurenți, aspect ce reiese din declarațiile martorilor audiați, cât și din raportul de expertiză întocmit de expert, așa cum s-a indicat în planul de situație de la fila 165, situație în care reclamanții ce au calitatea de proprietari neposesori sunt îndreptățiți să li se asigure și atributele posesiei și folosinței asupra acestui teren, caz în care se impune să le fie recunoscut dreptul de proprietate de către pârâții care folosesc un teren ce aparține reclamanților.
Aspectul că în cuprinsul raportului de expertiză expertul face anumite aprecieri tehnice vizând o anumită contrarietate între dimensiunile terenului revendicat în acest rid de către reclamanți nu poate conduce la respingerea acestui petit, atât timp cât titlul invocat de pârâtul recurent asupra acestei parcele de teren este ulterior celui aparținând reclamantului, titlul reclamanților fiind preferabil din această perspectivă, iar mai mult, pârâtul recurent a fost parte litigantă în dosarul nr.616/2014 în care s-a înscris dreptul de proprietate al reclamantului, fiindu-i respinsă cererea de intervenție în interes propriu.
Așa fiind, instanța de fond în mod corect și justificat a reținut că se impune ca pârâții să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului teren în suprafață de 2.124 mp, suprafață marcată de punctele 1, 2, 3, 4 și 5 în planul de situație întocmit de către expert, teren situat în ridul „Sub tablă”, înscris în CF nr._ D., sub nr. topo. 184, în suprafață totală de 3.730 mp . Nu poate conduce la admiterea recursului pârâtului cu privire la acest teren faptul că prima instanță în baza aceluiași raport de expertiză a admis un petit de revendicare privind acest teren și pe celălalt l-a respins vizând terenul din celălalt rid, dat fiind faptul că acest lucru urmează a fi corectat prin admiterea recursului reclamanților vizând fondul cauzei.
Tribunalul constată că este parțial fondat recursul reclamanților vizând petitul respins privind revendicarea terenului de 1.408 mp, înscris în CF nr._ D., sub nr. topo. 202/1, 203 și204/1. Sub acest aspect tribunalul constată că din raportul de expertiză întocmit în cauză referitor la acest rid expertul a indicat că terenul în litigiu e situat în ridul „Sub Ț.”, identificată în TP nr._/1998, cu nr. ., respectiv înscrisă în CF nr._, sub nr. topo. 203 și 204/1 ale reclamantului și în TP nr._/2003, cu nr. ./1 al pârâtului, și că potrivit planul de situație de la fila 157 aferent raportului de expertiză reiese în mod clar că pârâții folosesc din terenul revendicat de reclamanți doar o parcelă de 994 mp, așa încât acest petit se impune a fi admis numai cu privire la această suprafață de teren, iar nu cu privire la întreg terenul de 1488 mp revendicat.
Chiar dacă din punct de vedere tehnic expertul a reținut anumite neclarități vizând punerea în posesie a părților litigante, opinie reținută și de prima instanță, tribunalul reține că sub aspect juridic, reclamanții recurenți sunt îndreptățiți să li se apere și să li se recunoască dreptul de proprietate și cu privire la acest teren de 994 mp, acesta fiind proprietatea reclamanților, aceștia nu au posesia asupra acestui lot de teren, terenul fiind în posesia pârâților, ce folosesc mai mult decât li s-a reconstituit, aspect reliefat neechivoc de expert în lucrarea de expertiză, iar titlul de proprietate al reclamanților este anterior celui al pârâților, situație în care comparând titlurile părților, cel al reclamanților este preferabil, motiv pentru care, în baza art.480 Cod civil, se impune a fi obligați pârâții C. P. și C. R. să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului teren de 994 mp, teren înscris în CF_ D., nr.top 204/1 și 203, teren indicat în planul de situație de la fila 157 aferent raportului de expertiză și să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren mai sus menționat și să se abțină pe viitor de la orice act de tulburare ori deposedare.
Tribunalul mai constată că este fondat recursul reclamanților vizând despăgubirile solicitate pentru folosirea terenurilor în litigiu revendicate de la pârâți și că într-adevăr prima instanță nu a dispus obligarea pârâților în dispozitivul sentinței la plata sumei de 1000 lei despăgubiri în favoarea reclamanților, cu toate că în considerente a reținut că de pe suprafața revendicată, de 2.124 mp, folosită abuziv de către pârâtul C. T., în decursul unui an agricol recolta de porumb obținută a vizat cantitatea de cca. 1.575 kg porumb boabe (echivalentul unui număr de 105 saci de porumb știulete, potrivit depoziției martorului C. G. – fil. 56-57 din dosar), respectiv valoarea de cca. 1.600 lei/an (1 kg de porumb boabe fiind valorificat în cursul anului 2009 cu suma de 1,20 lei RON). Reducând din beneficiul obținut suma necesară pregătirii terenului arabil (arat, semănat, discuit, săpat etc.), instanța apreciază că profitul efectiv obținut de pe o astfel de suprafață reprezintă cca. 30%-40 % din valoarea anterior menționată de 1.600 lei, situație în care pretențiile solicitate de către reclamant și vizând beneficiul de care a fost lipsit în ultimii 3 ani anteriori promovării prezentei acțiuni - în cuantum de 1.000 lei – au fost dovedite și că în baza art. 998 și art. 999 din vechiul Cod civil, i-a obligat, în solidar, pe cei doi pârâți, la plata sumei de 1.000 lei reprezentând contravaloarea producției care s-ar fi obținut în ultimii 3 ani anteriori promovării prezentei acțiuni de pe terenul obiect al revendicării.
Tribunalul reținând că prin această decizie a fost menținută soluția primei instanțe vizând terenul revendicat de 2124 mp, reținând și că pârâții nu au criticat soluția vizând despăgubirile, în baza art. 998 și art. 999 din vechiul Cod civil, va obliga, în solidar, pe cei doi pârâți, la plata sumei de 1.000 lei reprezentând contravaloarea producției care s-ar fi obținut în ultimii 3 ani anteriori promovării prezentei acțiuni de pe terenul anterior indicat obiect al revendicării. Tribunalul va dispune obligarea pârâților și la plata sumei de 450 lei despăgubiri, în baza acelorași prevederi legale, pentru contravaloarea producției care s-ar fi obținut în ultimii 3 ani cu privire la terenul de 994 mp, cu privire la care instanța de recurs a admis petitul de revendicare, suma stabilită fiind acordată global și echitabil raportat la suprafața folosită fără drept de pârâți și având la bază aceleași criterii anterior arătate indicate de prima instanță. Așa fiind, în final, în baza art. 998 și art. 999 din vechiul Cod civil, tribunalul va obliga, în solidar, pe cei doi pârâți, la plata sumei de 1.450 lei despăgubiri civile.
Tribunalul constată că este fondată critica pârâtului recurent vizând cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță la fondul cauzei, în mod nejustificat instanța de fond a acordat în întregime cheltuielile de judecată efectuate de reclamanți în contextul în care acțiunea formulată a fost admisă doar în parte.
Așa fiind, rejudecând cauza sub acest aspect, tribunalul constată că și în urma admiterii recursului reclamanților acțiunea acestora este admisă doar în parte, nefiind admise în întregime pretențiile deduse judecății, aceștia revendicând suprafețe de teren mai mari decât cele stabilite de prima instanță și de tribunal, motiv pentru care nu sunt îndreptățiți să li acorde în întregime cheltuielile de judecată efectuate în primă instanță, ci numai în limita admiterii acțiunii. Astfel, tribunalul constată că reclamanții sunt îndreptățiți să li se acorde suma de 1240 lei reprezentând onorariu expert achitat potrivit înscrisurilor justificative depuse la dosar f.74,198, suma de 1000 lei onorariu avocațial parțial din cel de 1900 lei achitat, potrivit înscrisurilor justificative depuse la dosar f.209-211, sumă acordată fiind stabilită global și echitabil în măsura admiterii petitelor de revendicare și suma de 176,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar achitate f.8 aferente pretențiilor admise, celelalte cheltuieli rămânând în sarcina acestora. În final, tribunalul, în temeiul art.274 și art.277 Cod procedură civilă, reținând că pârâții au avut un interes juridic similar în speță, va obliga pe pârâții C. P. și C. R. să plătească reclamanților, în solidar, suma de 2416,5 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Având în vedere considerentele anterior indicate, tribunalul, în baza art.312 alin.2, 3 Cod procedură civilă, va admite, în parte, recursurile formulate de reclamanții G. T. și C. Lucreția D., și respectiv de pârâtul C. P., împotriva sentinței civile nr.1817/2014 a Judecătoriei Beclean, pronunțată în dosarul nr._, va modifica în parte sentința atacată în sensul că va obliga pe pârâții C. P. și C. R. să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului teren de 994 mp, teren înscris în CF_ D., nr.top 204/1 și 203, indicat la planul de situație de la fila 157 aferent raportului de expertiză și obligă pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren mai sus menționat și să se abțină pe viitor de la orice act de tulburare ori deposedare. Vor fi obligați pârâții C. P. și C. R. să plătească reclamanților în solidar suma de 1450 lei, despăgubiri civile, precum și suma de 2416,5 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate privind renunțarea la judecată și revendicarea terenului de 2124 mp.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, tribunalul constată că față de admiterea parțială a ambelor recursuri, atât pârâtul recurent, cât și reclamanții recurenți se află în culpă procesuală parțială, dar nu în aceeași măsură, recursul reclamanților fiind admis pe fondul cauzei, iar cel al pârâtului în privința cheltuielilor de judecată, situație în care, recurenții reclamanți sunt îndreptățiți să li se acorde în recurs suma de 77 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar achitate potrivit înscrisurilor justificative depuse la dosar f.23, aferente recursului admis, și suma de 700 lei din cea de 1100 lei onorariu avocațial achitat în recurs, sumă achitată în recurs potrivit înscrisurilor justificative depuse la dosar f.13, suma acordată fiind stabilită global și echitabil în măsura admiterii recursului, diferența rămânând în sarcina acestora, iar pârâtului recurent i se acordă suma de 200 lei aferent recursului admis, diferența rămânând în sarcina acestuia vizând criticile respinse, astfel că recurenților reclamanți li se cuvine suma de 777 lei cheltuieli de judecată în recurs, iar pârâtului recurent suma de 200 lei cheltuieli de judecată în recurs, iar procedând la compensarea acestora până la concurența celei mai mici, în final, va fi obligat recurentul-pârât să plătească recurenților-reclamanți suma de 577 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite, în parte, recursurile formulate de reclamanții G. T., domiciliat în D., nr. 186, . Bistrița-Năsăud și C. Lucreția D., domiciliată în D., nr. 150, . Bistrița-Năsăud și respectiv de pârâtul C. P., domiciliat în D., nr. 193, . Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr.1817/2014 a Judecătoriei Beclean, pronunțată în dosarul nr._, modifică în parte sentința atacată în sensul că:
- obligă pe pârâții C. P. și C. R. să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului teren de 994 mp, teren înscris în CF_ D., nr.top 204/1 și 203, indicat la planul de situație de la fila 157 aferent raportului de expertiză și obligă pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren mai sus menționat și să se abțină pe viitor de la orice act de tulburare ori deposedare.
Obligă pârâții C. P. și C. R. să plătească reclamanților în solidar suma de 1450 lei, despăgubiri civile.
Obligă pe pârâții C. P. și C. R. să plătească reclamanților, în solidar, suma de 2416,5 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate privind renunțarea la judecată și revendicarea terenului de 2124 mp.
Obligă recurentul-pârât să plătească recurenților-reclamanți suma de 577 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
R.-I. B. G.-C. F. M.-L. B.
GREFIER,
A. Ș.
MLB// 2ex.// 17 decembrie 2015
Jud. fond V. ML.
| ← Succesiune. Decizia nr. 152/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD | Pretenţii. Sentința nr. 25/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD → |
|---|
