Rectificare carte funciară. Decizia nr. 200/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 200/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 02-11-2015 în dosarul nr. 200/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.200/A/2015
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: M. L. B., judecător
JUDECĂTOR: C. N.
GREFIER: D. L.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâții T. Ș. și T. M. împotriva sentinței civile nr.146/2015, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâta-apelantă T. M. asistată de avocat S. G. cu împuternicire avocațială aflată la dosar, reclamanții-intimați R. M., R. A. asistați de avocat B. I., cu împuternicire avocațială aflată la dosar, lipsă fiind apelantul T. Ș..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că s-au depus la dosarul cauzei note de către pârâții-apelanți și respectiv de către reclamanții-intimați.
Reprezentantul apelanților, avocat S. G., depune la dosar o foaie de vărsământ și o factură, din care rezultă că prima operație a intimatului R. M. a fost suportată de către apelanții T. Ș. și T. M..
Reprezentanții părților arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Neexistând alte cereri de formulat, tribunalul apreciază cauza în stare de judecată, închide faza cercetării procesului în apel, deschide faza dezbaterilor și acordă cuvântul reprezentanților părților în susținere.
Reprezentantul apelanților, avocat S. G., solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat pentru motivele arătate în scris și pe care le susține în instanță.
Reprezentantul reclamanților-intimați, avocat B. I., solicită respingerea apelului ca nefondat pentru motivele arătate în întâmpinare și pe care le susține în instanță, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul consideră cauza lămurită, închide faza dezbaterilor și rămâne cu dosarul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr.146/2015, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții R. M. și R. A. în contradictoriu cu pârâții T. Ș. și T..
S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de reclamanții – reconvenționali T. Ș. și T. M. în contradictoriu cu pârâții – reconvenționali R. M. și R. A. și în consecință:
S-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 180/24 ianuarie 2013 de BNPA – C., încheiat între reclamanți în calitate de întreținuți și pârâți, în calitate de debitori ai obligației de întreținere .
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, respectiv radierea dreptului de proprietate înscris pe numele pârâților în CF_ Feldru, top cadastral_ și CF_ Feldru, top 227 și cadastral C1 top 227, teren și construcții și reînscrierea dreptului de proprietate pe numele reclamanților .
Au fost obligați în solidar pe pârâții să plătească reclamanților suma de 2000 lei cheltuieli de judecată .
S-a respins cererea pârâților de obligare a reclamanților la cheltuieli de judecată .
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță în baza probatoriului administrat, a reținut următoarele.
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Năsăud sub nr._ reclamanții R. M. și R. A. au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții T. Ș. și T. M., pe baza probelor ce se vor administra:
- să se dispună rezilierea contractului de întreținere autentificat de BNP Asociați C. sub nr.180 din data de 24 ianuarie 2013,
- să se dispună rectificarea înscrierilor dispuse in CF.nr._ Feldru nr.cadastral_ de natura teren si CF.nr._ Feldru top.227 de natura arabil și A l.l cad-Cl top.227 de natura construcții în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților T. Ș. si A. și reînscrierea dreptului de proprietate pe numele reclamanților,
- să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanții au învederat că prin contractul de întreținere viageră specificat în petitul acțiunii, au transmis pârâților imobilele specificate în petitul acțiunii, în schimbul întreținerii, pârâții obligându-se să le asigure îngrijirea și întreținerea cu toate cele necesare traiului, constând din îmbrăcăminte, încălțăminte, încălzit, iluminat, tratamentul prescris de medic și cuvenita îngrijire, iar la deces să îi înmormânteze potrivit obiceiurilor locale.
La scurt timp după încheierea contractului, pârâții au aflat că dețin încă două terenuri în proprietate. În aceste condiții, reclamanții au mai arătat că pârâții le-au comunicat că, dacă doresc să fie întreținuți corespunzător, să le transmită în contul întreținerii și aceste bunuri. Deoarece au refuzat, pârâții au început să-si neglijeze obligațiile de întreținere la care s-au obligat prin contractul încheiat. In acest sens, parații le asigurau sporadic câte o masa pe zi, la prânz, și o singura pâine la 2 zile. In zilele în care pârâții nu asigurau masa, R. M. era obligat să se deplaseze la magazin pentru a cumpăra alimente iar reclamanta, deși era grav bolnavă, cu mari eforturi reușea sa gătească. In vizitele sale sporadice, pârâta era foarte grăbită, nu se interesa dacă aveau nevoie de ceva și pleca imediat. De regula, mâncarea era trimisa printr-un copil.
Parații nu le-au asigurat nici menajul casnic la care s-au obligat. In acest sens, o singură dată pârâta a spălat câteva covoare de pe jos. Aceștia nu le-au asigurat lemnele de foc și nu le aduceau nici măcar apa potabilă.
Reclamantul R. M. a mai susținut că este bolnav de diabet. La data încheierii contractului de întreținere, pârâții au avut cunoștință de boala de care suferă și s-au obligat să-i asigure îngrijirea si întreținerea necesară. Fiind bolnav de diabet este nevoit să țină regim alimentar, iar mesele trebuie sa fie regulate însă, așa cum au precizat, pârâta le-a asigurat sporadic doar o masa la prânz și niciodată aceasta nu a pregătit mâncare de regim de care aveau nevoie. In aceste condiții, au arătat reclamanții că au fost nevoiți să-și prepare singuri masa, deși de fiecare dată le-au comunicat pârâților că doresc să li se pregătească masa de regim și la un program regulat.
În cursul lunii februarie 2013, a mai arătat R. M. că a fost internat într-o clinică din Târgu M. unde i s-a implantat un by-pas. Costul acestuia în cuantum de 7.000 lei a fost suportat de catre pârâți. Cu ocazia intervenției, medicii i-au comunicat că sunt necesare încă doua intervenții pentru ameliorarea bolii. La sfârșitul lunii august s-a deplasat la clinica din Târgu M. pentru a i se implanta un al doilea by-pas. De această data pârâții au refuzat în mod categoric să suporte costul intervenției și i-au comunicat că nu doresc să execute contractul de întreținere și pe cale de consecință nu are decât să suporte singur costul intervențiilor. Pârâții nu l-au însoțit la spital și nu s-au interesat de starea lui de sănătate, nici nu i-au asigurat medicamentația prescrisă de medic.
În momentul în care reclamantul a fost externat din spital, în aceeași zi s-a internat în spital reclamanta. Pârâții au vizitat-o o singură dată după care au declarat că nu mai doresc să execute contractul de întreținere și că nu au decât să caute o altă persoană care să îi întrețină. După externarea reclamantei, pârâții nu i-au mai vizitat și nu le-au asigurat îngrijirea si întreținerea de care au nevoie, fiind nevoiți să apeleze la alte persoane pentru a le asigura menajul casnic și toate muncile din gospodărie.
Deoarece parații au refuzat în mod categoric să le asigure îngrijirea si întreținerea la care s-au obligat, au arătat reclamanții că solicită rezilierea contractului de întreținere. Ca efect al rezilierii contractului de întreținere se impune rectificarea înscrierilor dispuse în cartea funciara în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților și reînscrierea pe numele reclamanților a dreptului de proprietate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.2263 Cod civil.
În probațiune, reclamanții au solicitat interogatoriul paraților, audierea martorilor Costinas A., R. Savaon –V., P. D. și M. D. – Dorinei.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefiind întemeiata cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, și au învederat următoarele:
Prin acțiunea introductiva reclamanții se plâng de faptul că nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de întreținere însă toate susținerile lor făcute prin acțiunea introductivă sunt nereale, fiind susținute (inclusiv acțiunea) de către persoane interesate a intra în proprietatea bunurilor transmise lor (pârâților) prin contractul de întreținere.
Astfel, au învederat pârâții că reclamanții au avut încheiate anterior și alte contracte de întreținere cu alte persoane (fam. T., fam. Costinas, etc.) și că aceste contracte s-au reziliat la cererea lor. De aceea, anterior încheierii contractului în litigiu, au discutat și acest aspect și atunci reclamanții i-au asigurat că nu se va pune problema rezilierii acestui contract. După încheierea contractului, și-au îndeplinit în totalitate (uneori chiar si mai mult decât prevedea contractul) obligațiile asumate. In acest sens, au arătat pârâții că s-au ocupat de tot ceea ce înseamnă întreținerea lor reclamanților (hrana, îmbrăcăminte, încălzit, tratament medical etc.) până în momentul în care reclamanții au refuzat aceasta întreținere, le-au pus în vedere să nu mai vină la ei, deoarece le dă in cap și că își caută pe alții (evident să îi întrețină).
În acest sens, exemplificativ, pârâții au învederat faptul că le-au asigurat zilnic reclamanților hrana necesară (inclusiv cea determinată și prescrisă de regimul lor medical), până când li s-a spus de către reclamanți că nu vor să respecte acest regim medical și că doresc orice fel de hrana. In acest sens le-a asigurat hrana necesară zilnic, la cererea lor le-a cumpărat alimente (ulei, zahăr, carne pe pasare, pește, etc.), reclamanții susținând că își vor pregăti din aceste alimente ceea ce doresc. Le-au procurat și un porc de C. și l-au dus la domiciliul lor. La data când reclamantul R. M. a fost internat la Târgu-M. sau la Cluj ori la Bistrița, ei au fost aceia care l-au transportat, au luat legătura cu medicii, l-au vizitat aproape zilnic, l-au dus și la un ecograf în Anieș, la solicitarea expresă a lui R. M.. Cât timp a fost internat în spital R. M., a arătat pârâta T. M. că a dormit în locuința lor, cu reclamanta R. A., deși nu avea această obligație. Cât timp a fost internat la Târgu-M. reclamantul R. M. (cca. o săptămână), a mai susținut pârâta T. M. că l-a vizitat de 5 ori și i-a dus cele necesare pentru aceasta internare.
Reclamanții au avut si alte terenuri, pe care, a mai susținut pârâtul T. Ș. că le-a lucrat, deși nu avea nici o obligație în acest sens, susținerea reclamanților în sensul ca le-a pretins să le transmită si alte terenuri fiind una mincinoasă. Au mai învederat pârâții că reclamanții au avut o datorie de 500 EURO, contractată anterior încheierii contractului de întreținere, datorie pe care tot ei (pârâții) au achitat-o persoanei respective (cu privire la care mai rețin numai prenumele de G.). De asemenea, au arătat pârâții că, la internarea in Spitalul din Târgu-M. a reclamantului R. M., ei sunt cei care au plătit suma de 7000 lei. În fine, au mai susținut pârâții că discuțiile cu reclamanții au apărut mai mult după ce reclamantul R. M. a susținut că mai trebuie să i se facă încă două intervenții și care ar costa 14.000 lei, pârâții răspunzându-i că nu pot suporta aceste costuri, dar totuși reclamantul le-a solicitat să-i dea lui această sumă de bani, că el se va descurca cu doctorii însă, nicidecum, au mai arătat pârâții, nu s-au exprimat în sensul că nu mai doresc continuarea contractului de întreținere,.
Prin urmare, au arătat pârâții că și-au îndeplinit obligațiile contractuale asumate astfel că nu sunt în culpă și de aceea solicită respingerea acțiunii ca nefiind întemeiată. Totodată, în subsidiar, deoarece sunt de buna-credință si doresc continuarea contractului de întreținere iar reclamanții refuză întreținerea lor, au arătat pârâții că solicită ca, în baza art. 2261 alin. 1 Cod civil, să se înlocuiască întreținerea cu o sumă de bani corespunzătoare.
În drept, s-au invocat disp. art. 205-208 Cod proc. civ, art.2261 Cod civil, art. 451-453 Cod proc. civ.
În probațiune, pârâții au solicitat interogatorul reclamanților, proba cu înscrisuri și audierea martorilor: B. V., Trutiu I., Sofroni M., M. G. și Tauas I..
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au învederat următoarele:
Pârâții formulează prin întâmpinare pretenții proprii respectiv solicită să se dispună înlocuirea întreținerii în natură prin plata unei sume de bani lunare în contul întreținerii.
Această cerere formulată prin întâmpinare este inadmisibila prin prisma dispozițiilor art.205 NCPC. Potrivit acestui text, întâmpinarea va cuprinde, pe lângă celelalte cerințe si excepțiile procesuale pe care paratul le invoca fata de cererea reclamantului... răspunsurile la toate pretențiile si motivele de fapt si de drept ale cererii. Cererea pârâților de înlocuire a prestațiilor în natură prin prestații bănești, nu este o excepție de procedura. Pe cale de consecința aceasta cerere, formulată chiar in subsidiar prin întâmpinare este inadmisibila.
Chiar dacă, în mod ipotetic, pârâții ar fi sesizat instanța cu o asemenea cerere, au arătat reclamanții că aceasta este nefondată. Aceasta deoarece, așa cum au arătat inițial, cei care au refuzat să presteze întreținerea sunt pârâții, în calitatea lor de întreținători. Au susținut reclamanții că nu au nici un interes să refuze întreținerea pârâților, în prezent fiind în vârsta și bolnavi. R. M. a arătat că trebuie să suporte intervenții chirurgicale pe cord, intervenții care presupun costuri extrem de ridicate și pe care nu le poate suporta, este și bolnav de diabet, nevoit să țină un regim alimentar strict si să urmez un tratament medicamentos pe care trebuie să-1 procure din veniturile sale.
De asemenea, R. A. a arătat că este grav bolnavă și imobilizată la pat perioade lungi de timp. În toate aceste perioade are nevoie de o persoana care să-i asigure întreținerea si îngrijirea de care are nevoie. Deoarece au nevoie în prezent de o persoană care să le asigure întreținerea si îngrijirea, suma de bani pe care le-o oferă întreținătorii nu poate compensa prezența unei persoane care să le asigure întreținerea și îngrijirea de care au neapărată nevoie, motiv pentru care nu pot fi de acord cu transformarea întreținerii în natura cu o suma de bani.
Au mai arătat reclamanții că, susținerile pârâților în sensul că le-ar fi asigurat îngrijirea si întreținerea de care au nevoie sunt mincinoase. Așa cum au precizat, după încheierea contractului de întreținere în forma autentică, pârâții le-au asigurat sporadic îngrijirea si întreținerea de care au nevoie. După ce R. M. a fost nevoit să suporte o operație de by-pas, pârâții s-au declarat de acord sa suporte costul ei care s-a ridicat la 7.000 lei. In momentul in care medicii i-au comunicat că trebuie sa suport încă două intervenții pentru ameliorarea bolii si că, pentru aceste intervenții, costurile se vor ridica la 14.000 lei, parații au refuzat sa suporte aceste costuri, declarând că nu înțeleg să-și mai îndeplinească obligațiile de întreținere asumate prin contract. Deoarece starea sănătății sale s-a agravat, trebuie să țină un regim alimentar strict, aceasta cu atât mai mult cu cât este bolnav și de diabet.
Afirmația pârâților în sensul că reclamantul nu ar dori să țină regim alimentar ci „orice fel de hrana" sunt mincinoase si făcute cu rea-credință. Bolnavii de diabet sunt obligați sa tina regim alimentar strict, mai ales atunci când suferă si de alte boli. In aceste condiții a arătat reclamantul că este evident faptul că nu a făcut asemenea afirmații.
La rândul ei, reclamanta R. A. a arătat că a fost bolnavă si imobilizată la pat o perioada de timp. In aceste condiții, potrivit clauzelor contractuale întreținătoarea T. M. avea o obligație cel puțin contractuală de a-i asigura întreținerea si îngrijirea la domiciliul său (al reclamantei), chiar pe timpul nopții. Deși pârâta avea această obligație „chiar de a dormi in locuința noastră" nu si-a îndeplinit-o. Probabil că pârâții nu cunosc clauzele contractului de întreținere viageră, potrivit cărora îngrijirea medicala și asistența în tot ceea ce privește boala trebuie să o asigure la domiciliul reclamanților. In condițiile în care pârâta este nevoita sa „doarmă" la domiciliul lor, au arătat reclamanții că aceasta nu le face o favoare ci își îndeplinește obligațiile contractuale asumate. Împrejurarea ca anterior au încheiat un contract de întreținere cu o alta persoană, au mai arătat reclamanții că nu are nici o relevanta in cauza si aceasta nu-i absolvă pe pârâți de obligațiile de întreținere asumate.
Afirmațiile pârâților in sensul că au avut o datorie anterioara, sunt nefondate. Așa cum au precizat, după ce pârâții „au descoperit" că dețin și alte terenuri in proprietate le-au solicitat să le transmită și aceste terenuri dacă doresc să mai fie întreținuți de ei. Faptul că s-au opus, susțin reclamanții că a constituit un alt motiv pentru care pârâții au refuzat să-și îndeplinească obligațiile de întreținere asumate, probabil și în ideea de a-i constrânge să le transmită și aceste terenuri. Este real însă că pârâții si-au însușit recoltele de pe terenurile proprietatea lor, pe care nu le-au transmis acestora prin contractul de întreținere. Raportat la aceasta stare de fapt, au susținut reclamanții că toate susținerile pârâților sunt nefondate.
În drept, răspunsul la întâmpinare a fost întemeiat pe dispozițiile art.201 alin.2 NCPC.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța este legal sesizată și competentă să judece prezenta cauză raportat la obiectul pricinii, valoarea acesteia și locul situării imobilului în litigiu.
Pentru stabilirea cadrului procesului, instanța reține că este învestită cu o acțiune în rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat între pârâți și de repunere în situația de CF anterioară încheierii acestui contract, cât și cu o cerere reconvențională, având ca obiect înlocuirea executării în natură a obligației de întreținere și îngrijire viageră asumată de pârâți prin acest contract, cu o sumă de bani pe care să fie obligați pârâții să o achite reclamanților, cerere reconvențională formulată în subsidiar, respectiv doar în ipoteza respingerii acțiunii introductive.
Analizând cu prioritate excepția de inadmisibilitate a cererii având ca obiect înlocuirea executării în natură a obligației de întreținere și îngrijire viageră asumată de pârâți prin acest contract, cu o sumă de bani pe care să fie obligați pârâții să o achite reclamanților pârâților, excepție invocată de reclamanți prin prisma dispozițiilor art.205 NCPC, instanța a înlăturat această apărare a reclamanților, reținând sub acest aspect că înscrisul depus la dosar de către pârâți, întitulat „Întâmpinare” are de fapt o dublă natură juridică, respectiv atât de întâmpinare cât și de cerere reconvențională, câtă vreme prin acesta s-au formulat în cauză și pretenții proprii de către pârâți. Celelalte motive formulate de reclamanți în susținerea excepției constituie de fapt apărări pe fondul litigiului, urmând să fie analizate pe fond.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut în fapt următoarele:
Între reclamanți în calitate de întreținuți, pe de o parte și pârâți, în calitate de întreținători, pe de altă parte, s-a încheiat Contractul de întreținere autentificat sub nr.180/24 ianuarie 2013.
Prin acest contract, reclamanții s-au obligat să le transmită pârâților dreptul lor de proprietate asupra imobilului teren înscris în CF 25083Feldru, cad._.teren arabil în suprafață totală de 985m.p. și construcțiile neînscrise în CF, compuse din casă de locuit cu două camere și bucătărie, precum și asupra imobilului teren și construcții înscrise în CF26713 Feldru. A.1, nr.top. 227-curți construcții în suprafață totală de 957m.p. și A.1.1 cad-C1 nr.top. 227 de natură casă în regim P+1 compusă din 3 camere, bucătărie, cămară, baie, hol, șură din lemn, atelier de tâmplărie din lemn și grajd de cărămidă iar în schimb, pârâții s-au obligat să asigure îngrijirea și întreținerea viageră a reclamanților, respectiv asigurarea hranei, a îmbrăcămintei și încălțămintei, încălzitul locuinței și menajul reclamanților, pe durata vieții, în caz de nevoie îngrijirea medicală și asistența în tot ceea ce privește boala, la domiciliul acestora, inclusiv îngrijirile și cheltuielile necesare în caz de boală, și cheltuielile cu înmormântarea.
Din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză atât la cererea reclamanților cât și la cererea pârâților, instanța a mai reținut că starea de sănătate a ambilor reclamanți este precară, ambii fiind în vârstă și bolnavi. Astfel, după încheierea contractului, reclamanta a fost spitalizată. De asemenea, în mod repetat a fost spitalizat și reclamantul, diabetic și care a suferit o operație pe cord, având nevoie de încă o operație pe cord, potrivit indicațiilor medicale și de o îngrijire specială, care presupune și un regim alimentar adecvat.
Tot din probele administrate, instanța a mai reținut că pârâții au avut cunoștință la data încheierii contractului despre faptul că pârâții sunt bolnavi. Cu toate acestea, pârâții și-au îndeplinit obligațiile asumate doar până în vara anului 2013.
Astfel, din aceleași probe, instanța a mai reținut că neînțelegerile între părți au început în vara anului 2013, prin lunile iulie-august, în contextul în care reclamantul avea nevoie să suporte o a doua operație pe cord, al cărei cost se impunea ca, în baza contractului de întreținere, să-l suporte pârâții. În cadrul discuțiilor purtate în aceste împrejurări, pârâții s-au opus suportării acestor cheltuieli. Edificatoare sub acest aspect este declarația martorului R. Savaon-V. care a fost prezent în locuința reclamanților la data de 11 august2013, în momentul în care a venit pârâtul și le-a comunicat reclamanților că nu îi mai poate întreține. În aceste împrejurări, reclamantul a fost nevoit să se împrumute de la alte persoane pentru a se putea spitaliza la Târgu-M. și în vederea suportării costului operației. Din acest punct de vedere, edificatoare este declarația martorului C. A., din care rezultă că martorul este cel care l-a transportat cu mașina pe reclamant la Bistrița, de unde acesta urma să se deplaseze mai departe, la Târgu-M., și tot martorul este cel care l-a împrumutat în acest scop pe reclamant cu suma de 200euro.
Sub acest aspect, câtă vreme pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contract, față de reclamant, la momentul la care acesta avea nevoie, nu are relevanță faptul că ulterior, pârâții au intenționat să-și vândă autoturismul pentru a obține banii necesari reclamantului, motiv pentru care această apărare a pârâților a fost înlăturată de instanță.
De asemenea, instanța a înlăturat apărarea pârâtei în conformitate cu care aceasta a dormit cu reclamanta în perioada primei spitalizări a reclamantului, „deși nu era obligată” – cum a susținut pârâta - câtă vreme prin contractul de întreținere părțile au stipulat expres că obligația de întreținere și îngrijire se va presta de pârâți la domiciliul reclamanților.
În mod cert, din probele administrate instanța mai reține că, din toamna anului 2013 până în prezent, pârâții nu și-au mai îndeplinit obligațiile asumate prin contract față de reclamanți.
Așa fiind, în baza art.2263 alin.3 cod civil s-a admis acțiunea și s-a dispus rezoluțiunea contractului și, pe cale de consecință, repunerea părților în situația de CF anterioară încheierii contractului, potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.
În ceea ce privește cererea reconvențională, aceasta s-a respins ca neîntemeiată. Sub acest aspect, instanța a reținut că, potrivit art.2261 alin.1 Cod civil, pentru a se putea dispune înlocuirea întreținerii cu o sumă de bani corespunzătoare, trebuie îndeplinite următoarele condiții: fie întreținerea să nu mai poată continua din motive obiective, fie debitorul întreținerii să fi decedat și să nu fi intervenit vreo înțelegere între părți. În speță, nu este îndeplinită niciuna dintre aceste condiții. Astfel, debitorii întreținerii trăiesc și în prezent, fiind pârâți în cauză. În ceea ce privește prima condiție, întreținerea nu mai poate continua datorită culpei pârâților, care nu și-au mai îndeplinit obligațiile asumate față de întreținuți din toamna anului 2013, deși aceștia s-au aflat în nevoie, potrivit celor expuse mai sus. Pentru aceste motive, în baza art.2261 alin.1 Cod civil, cererea reconvențională s-a respins ca neîntemeiată.
În baza art.451, art.452 și art.453 alin.1 Cod procedură civilă, art.455 din același cod, au fost obligați în solidar pârâții să le plătească reclamanților suma de 2000lei reprezentând contravaloare onorar avocat(f.88 și 89) și cu mențiunea că nu s-au acordat celelalte pretenții ale reclamanților sub acest aspect deoarece nu au fost dovedite. Deoarece culpa procesuală le revine pârâților, în baza acelorași texte de lege, cererea acestora de obligare a reclamanților la cheltuieli de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel pârâții solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și eventual admiterea cererii reconvenționale, cu obligarea reclamanților intimați la plata cheltuielilor de judecată în ambele instanțe.
În motivarea apelului s-a susținut că instanța de fond a pronunțata a hotărâre nelegală și netemeinică. În ceea ce privește acțiunea principală, apelanții pârâți au arătat că instanța de fond nu a analizat și nu a avut în vedere declarațiile de martori audiați în cauză, ci a avut în vedere doar în parte aceste declarații, motiv pentru care apelanții pârâți au arătat că din declarațiile martorilor audiați la cererea acestora B. V., Sofroni M. și T. I. a reieșit că pârâții și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de întreținere, că niciodată reclamanții nu s-au plâns de vreo neînțelegere cu pârâții, că prin . că reclamantul l-a dat afară din ocol pe pârât, că atunci când a fost vorba de intervenție chirurgicală și-au vândut mașina pentru a face rost de banii necesari, că pârâtul nu a mai fost lăsat să intre în curtea reclamanților fiind scos afară din curte. Ultimul martor a relatat că pârâții și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de întreținere, fapt perceput personal de martoră, inclusiv transportul la medic, până în septembrie 2013, când a auzit că reclamanții i-a alungat din curtea lor, că pârâții le duceau zilnic mâncare, le făceau curățenie, că au suportat costul de 7000 lei pentru prima intervenție chirurgicală, apoi și-au vândut mașina pentru a suporta costul celeilalte intervenții, însă reclamanții au refuzsat acest lucru și s-au adresat altor persane.
Apelanții pârâți au susținut că nici declarațiile martorilor propuși de reclamanți P. D., C. A. și R. Savaon V. nu pot conduce la admiterea acțiunii în condițiile în care primul martor indicat a reliefat că reclamanții nu s-au plâns că sunt nemulțumiți de întreținerea prestată de pârâți, iar declarațiile celorlalți martori indicați se impun a fi înlăturate deoarece al doilea martor a relatat împrejurări pe care nu le-a perceput direct, fiind relatate din spusele reclamantului, iar al treilea martor este un strănepot al reclamantului, iar în urmă cu 3 ani a primit un teren de la reclamanți. Apelanții pârâții au susținut că din probatoriul administrat reiese că și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de întreținere până în momentul în care reclamanții au refuzat acest lucru și i-a dat afară din curte și că nu e reală susținerea că nu au vrut să suporte cea de-a doua intervenție chirurgicală, în acest scop și-au vândut mașina și au solicitat să mai aștepte două săptămâni ca să primească prețul, însă reclamanții au refuzat, nefiind vreo urgență.
Referitor la cererea reconvențională, pârâții apelanți au reliefat că s-a pus problema transformării obligației de întreținere în natură într-o sumă de bani, aspect solicitat de pârâți, și că în cauză sunt aplicabile prevederile art.2261 Cod civil deoarece în ce-i privește pe pârâți există motive obiective, respectiv refuzul creditorilor, iar în contractul de întreținere s-a prevăzut suma de 600 lei lunar, pârâții fiind de acord cu plata acestei sume.
În drept, s-au invocat prevederile art. 466 și urm., art.480, art.451-453 Cod procedură civilă.
Apelul formulat este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Intimații reclamanți au depus întâmpinare în faza prealabilă, anterior fixării primului termen de judecată în apel, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefundat, cu cheltuieli de judecată în apel f.13-17.
În susținerea acestei poziții procesuale s-a susținut, în esență, că nu sunt întemeiate criticile formulate de apelanți, că prima instanță a avut în vedere la pronunțarea sentinței atacate toate probele administrate în cauză, că apelanții au reprodus trunchiat aspecte din declarațiile martorilor audiați de prima instanță, nearătând și alte aspecte ce nu sunt favorabile pârâților, că din probațiunea administrată a reieșit în mod clar că după încheierea contractului de întreținere pârâții și-au îndeplinit obligațiile asumate timp de 5-6 luni până în momentul în care reclamantul a fost internat într-o clinică din Târgu M. pentru a suporta o intervenție chirurgicală și a i se implanta un stent, costul intervenției fiind suportat de pârâți, dar cu această ocazie i s-a comunicat reclamantului că mai este necesară încă o intervenție chirurgicală, fiind programat de medic, intervenție pentru care trebuia să achite suma de 7000 lei, însă pârâții au refuzat să o achite, declarând că nu mai înțeleg să asigure reclamanților întreținerea, recomandându-le să se descurce singuri, motiv pentru care reclamantul a împrumutat suma necesară, sens în care intimații au făcut trimiteri la depozițiile martorilor audiați de prima instanță.
Intimații au mai susținut că depoziția martorei Sofroni M. nu are nici o relevanță fiindcă se referă la perioada anterioară neînțelegerilor, iar declarația martorei T. I. este nesinceră, aceasta fiind verișoară primară cu pârâții și aceasta contrazice chiar aspecte recunoscute de pârâți. În final, intimații au arătat că sunt nefondate și susținerile apelanților privind înlocuirea întreținerii în natură cu o sumă în bani fiindcă pârâții în calitatea lor de întreținători au declarat expres că nu mai doresc să execute acest contract, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu au invocat nici un motiv obiectiv care să justifice această cerere, părțile locuind în aceeași localitate, iar potrivit clauzelor contractuale trebuie să se asigure întreținerea în natură.
Apelanții pârâți au depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de intimații reclamanți f.29, arătând că își mențin în întregime susținerile și criticile formulate în cererea de apel, că prin întâmpinare se fac susțineri contrare probelor și declarațiilor martorilor audiați, sens în care s-au făcut referiri la anumite declarați de martori, că pârâții și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de întreținere până în momentul în care reclamanții au refuzat întreținerea și că acțiunea reconvențională se impunea a fi admisă dat fiind faptul că pârâții nu au refuzat niciodată să asigure întreținerea asumată prin contract, această întreținere a încetat în momentul în care intimații au refuzat-o și le-au interzis accesul în locuința acestora.
Apelanții pârâți au depus la dosar și note scrise, potrivit art.244 Cod procedură civilă, prin care au solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat f.63-65.
În cuprinsul acestor note, pe lângă aspectele indicate în apel și răspunsul la întâmpinare, apelanții au făcut referire la declarațiile martorilor audiați în apel M. G. și T. S. la propunerea apelanților din care reiese că pârâții și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de întreținere până în momentul în care reclamanții au refuzat întreținerea, că discuțiile au apărut în momentul care trebuia efectuată a doua operație, că pârâții și-au vândut autoturismul și trebuiau să încaseze prețul peste două săptămâni, urmând să suporte costul și acestei intervenții chirurgicale, dar intimații s-au folosit de această situație și au introdus acțiunea, că reclamanții au solicitat să le plătească suma acestora, iar nu să fie plătită la clinică. Au susținut că declarațiile martorilor propuși de intimați în apel, M. D. și P. N., nu pot conduce la respingerea apelului, deoarece primul martor a declarat că la solicitarea intimatului pârâții ar fi renunțat la întreținere, lucru total neadevărat, și că martorul l-ar fi transportat la clinică pentru a doua intervenție și el a suportat costul aferent de 8000 lei, dar la dosar nu s-a depus vreo chitanță în acest sens, ceea ce însemnă că martorul nu a spus adevărul, ba mai mult, a doua intervenție ar fi fost gratuită, conform declarației notariale, iar al doilea martor nu a relatat aspecte esențiale pentru dezlegarea raporturilor litigioase.
Intimații reclamanți au depus la dosar și note scrise potrivit art.244 Cod procedură civilă, prin care au solicitat respingerea apelului f.58-62.
În cuprinsul acestor note, pe lângă aspectele indicate în întâmpinare, intimații au făcut referire la depozițiile martorilor audiați în apel, iar în opinia intimaților depozițiile acestor martori la care au făcut referire pe larg impun respingerea apelului ca nefundat, reieșind în mod cert că pârâții au refuzat să achite costul celei de-a doua intervenții chirurgicale la data la care era programat intimatul, că acesta nu mai putea amâna intervenția, cum au susținut apelanții, că apelantul pârât nu a vrut să plătească pe loc suma necesară intervenției, ci doar după ce și-a vândut mașina cu suma de 8000 de euro și că intervenția a avut loc fără să fie plătit costul acesteia de pârâți.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul constată că nu există temeiuri care să conducă la schimbarea hotărârii apelate, motiv pentru care apelul formulat de pârâți va fi respins ca nefundat potrivit argumentelor ce vor fi reliefate în cele ce urmează.
Tribunalul constată că nu este fondată critica pârâților potrivit căreia prima instanță nu a avut în vedere decât în parte depozițiile martorilor audiați în primă instanță, dimpotrivă prima instanță a analizat și a evaluat atât declarațiile martorilor propuși de reclamanți, dar și cele ale martorilor propuși de pârâți și a reținut că din coroborarea acestora reiese că ,,starea de sănătate a ambilor reclamanți este precară, ambii fiind în vârstă și bolnavi. Astfel, după încheierea contractului, reclamanta a fost spitalizată. De asemenea, în mod repetat a fost spitalizat și reclamantul, diabetic și care a suferit o operație pe cord, având nevoie de încă o operație pe cord, potrivit indicațiilor medicale și de o îngrijire specială, care presupune și un regim alimentar adecvat,,. A mai reținut instanța de fond și că ,,reclamantul a fost nevoit să se împrumute de la alte persoane pentru a se putea spitaliza la Târgu-M. și în vederea suportării costului operației. Din acest punct de vedere, edificatoare este declarația martorului C. A., din care rezultă că martorul este cel care l-a transportat cu mașina pe reclamant la Bistrița, de unde acesta urma să se deplaseze mai departe, la Târgu-M., și tot martorul este cel care l-a împrumutat în acest scop pe reclamant cu suma de 200euro. Sub acest aspect, câtă vreme pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contract, față de reclamant, la momentul la care acesta avea nevoie, nu are relevanță faptul că ulterior, pârâții au intenționat să-și vândă autoturismul pentru a obține banii necesari reclamantului, motiv pentru care această apărare a pârâților a fost înlăturată de instanță,,.
Tribunalul arată că nu era necesar ca în sentința atacată să se referire pe larg la toate aspectele de fapt relatate de martorii audiați la cererea pârâților în sensul de a se reproduce în întregime depozițiile martorilor audiați, ci e suficient potrivit art.425 alin.1 lit.b Cod procedură civilă ca în considerentele hotărârii a fi reliefată starea de fapt reținută de instanță în urma coroborării probatoriului administrat, inclusiv cel testimonial, lucru pe care instanța de fond l-a realizat, iar în mod corect instanța de fond a analizat global și a coroborat declarațiile martorilor audiați în primă instanță și în urma evaluării acestor declarații coroborate și cu restul probatoriului administrat a ajuns la convingerea că pârâții nu și-au mai îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de întreținere după data efectuării primei operații pe cord de către reclamant și că se impune admiterea acțiunii formulate și respingerea cererii reconvenționale, potrivit argumentelor anume indicate în considerentele sentinței apelate..
Examinând declarațiile martorilor propuși de pârâți în primă instanță la cererea acestora, respectiv B. V., Sofroni M. și T. I., tribunalul reține că aceste depoziții nu sunt suficiente pentru a conduce la respingerea acțiunii principale și nici la admiterea cererii reconvenționale, atât timp cât relevant în justa dezlegare a raporturilor litigioase este faptul dacă pârâții apelanți au fost în măsură să asigure plata costului intervenției chirurgicale la data la care reclamantul era programat la efectuarea celei de-a doua intervenții chirurgicale, ori chiar apelanții au arătat că nu dețineau suma de 7000 lei necesară pentru a doua intervenție chirurgicală pe cord, solicitând ca reclamantul să-i aștepte două săptămâni, urmând ca apelantul în acest interval de timp să încaseze prețul pentru mașina vândută. Ori în aceste condiții, tribunalul arată că în acest context a intervenit neînțelegerea dintre părțile litigante, apoi reclamanții au solicitat pârâților să iasă din curtea acestora, iar ulterior, nu s-a mai executat în natură deloc obligația de întreținere stabilită prin contractului de întreținere autentificat sub nr. 180/24 ianuarie 2013 de BNPA – C., încheiat între reclamanți în calitate de întreținuți și pârâți, în calitate de debitori ai obligației de întreținere.
Tribunalul consideră că primordial este faptul că pârâții nu au fost în măsură să asigure și să plătească la data la care reclamantul era programat la cea de-a doua operație costul acestei intervenții chirurgicale, situație în care reiese că aceștia nu și-au executat întocmai obligațiile asumate în contractul de întreținere referitor la suportarea cheltuielilor necesare în caz de boală a reclamanților, îngrijiri medicale care impuneau în sarcina pârâților în calitate de debitori ai obligației de întreținere și plata costului celei de-a doua operații.
Trebuie precizat că se poate dispune rezoluțiunea unui contract de întreținere chiar dacă o anumită perioadă debitorii întreținerii și-au executat corespunzător obligațiile asumate contractual, însă după o anumită perioadă aceștia nu mai prestează întreținerea în natură potrivit clauzelor contractuale. Așa fiind, aspectele reliefate de martorii audiați la cererea pârâților apelanți vizând perioada anterioară efectuării intervenției chirurgicale nu sunt în măsură conducă la respingerea apelului, de altfel, nici intimații reclamanți nu au contestat că li s-a asigurat întreținerea până în luna august 2013, fiind practic fără relevanță faptul că o anumită perioadă, respectiv mai multe luni de zile de la data contractării, pârâții și-au îndeplinit în mod adecvat obligațiile asumate și au asigurat reclamanților mâncare, încălzire, menaj, curățenie, au prestat și alte munci agricole, atât timp cât ulterior nu și-au îndeplinit o obligație esențială asumată contractual de a suporta cheltuielile necesare în caz de boală, obligație ce impunea, inclusiv suportarea costului tratamentelor și intervențiilor medicale, în lipsa acestei intervenții putând să se agraveze starea medicală a reclamantului și eventual, chiar să survină decesul acestuia, caz în care fiind vorba de o neexecutare culpabilă a obligației asumate de pârâți de a asigura îngrijirea medicală în sensul anterior indicat, situație în care tribunalul constată că este corectă soluția primei instanțe de a dispune rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 180/24 ianuarie 2013 de BNPA – C., încheiat între reclamanți în calitate de întreținuți și pârâți, în calitate de debitori ai obligației de întreținere.
Nici probatoriul testimonial administrat în apel, respectiv martorii M. G. și T. S. audiați la propunerea apelanților, nu poate conduce la admiterea apelului și respingerea acțiunii principale ori admiterea cererii reconvenționale, în condițiile în care acești martori au reliefat, în esență, referitor la aspectul esențial al dezlegării raporturilor litigioase, doar că pârâții apelanți s-au arătat dispuși să achite costul celei de-a doua operații, dar că reclamantul trebuia să aștepte ca apelantul să primească prețul pe mașina vândută de pârâți, ori după cum s-a reliefat anterior, nu era suficientă doar intenția de plată, ci trebuia realizată efectiv plata costului celei de-a doua operații pe cord, amânarea solicitată de apelanții pârâți către reclamant nu a fost acceptată de acesta în condițiile în care era programat la o anumită dată pentru efectuarea celei de-a doua intervenții chirurgicale pe cord, iar acest refuz, tribunalul îl consideră justificat, ținând cont de natura afecțiunilor avute de intimatul reclamant indicate în cuprinsul documentelor medicale depuse la dosar f.18-23, existând pericolul ca în lipsa acestei operații să se agraveze starea medicală a acestuia ori chiar să survină decesul reclamantului.
Nu poate atrage admiterea apelului nici aserțiunile apelanților pârâți potrivit cărora în cazul celei de-a doua operații aceasta ar fi fost gratuită și că nu trebuiau să plătească suma solicitată de reclamant, în contextul în care pentru prima operație s-a achitat de către pârâți pentru efectuarea unei intervenții chirurgicale de aceeași natură în aceeași unitate medicală, aspect necontestat, de altfel, fiind depusă chitanța aferentă în apel de către apelanți privind plata sumei de 7000 lei pentru un stent coronarian în data de 10.07.2013 f.67, caz în care se poate deduce că și pentru a doua operație se impunea plata unei sume de bani, chiar dacă reclamantul nu a fost în măsură să depună la dosar chitanța privind suportarea cheltuielilor celei de-a doua operații, dar faptul că s-a plătit suma de 7000 lei pentru cea de-a doua intervenție chirurgicală reiese neechivoc din declarația martorului audiat în apel M. G. care l-a împrumutat cu suma respectivă pe reclamant, declarație pe care tribunalul o va avea în vedere ca utilă și relevantă din această perspectivă, neputând fi înlăturată, neexistând elemente concrete că martorul ar urmări interese personale, așa cum au susținut apelanții.
Nu este fondată nici critica apelanților pârâți vizând cererea reconvențională, dat fiind faptul că nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art.2261 alin.1 Cod civil, întrucât nu s-a făcut dovada de către reclamanți că aceștia din motive obiective nu mai pot asigura întreținerea în natură, în fapt, încetarea întreținerii a survenit în contextul existenței unor neînțelegeri între părțile litigante cauzate de refuzul pârâților de a achita și costul celei de-a doua operații, după care relațiile dintre părțile litigante s-au tensionat, dar aceste aspecte nu reprezintă motive obiective în sensul impus de legiuitor pentru a se putea înlocui întreținerea în natură cu plata unei rente în bani echivalente.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul formulat de pârâți împotriva sentinței civile nr.146/2015 a Judecătoriei Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, pe care o va păstra în întregime ca legală și temeinică.
În temeiul art.451-453 și art.455 Cod procedură civilă, tribunalul constată că apelanții au pierdut procesul în apel și că aceștia au urmărit un interes juridic similar prin promovarea apelului, motiv pentru care, pe de o parte, nu li se pot acorda cheltuieli de judecată în apel, nefiind îndreptățiți, iar pe de altă parte, va obliga apelanții pârâți în solidar să plătească intimaților reclamanți suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel, sumă ce reprezintă onorariu avocațial achitat de intimați în apel potrivit chitanțelor justificative depuse la dosar f.53-54.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâții T. Ș., CNP_, și T. M., CNP_, ambii domiciliați în Feldru, nr. 1088, județul Bistrița Năsăud, împotriva sentinței civile nr.146/2015 a Judecătoriei Năsăud, pronunțată în dosarul nr._ .
Obligă apelanții pârâți T. Ș. și T. M. în solidar să plătească intimaților reclamanți R. M., CNP_ și R. A., CNP_, ambii domiciliați în Feldru, nr. 1105, județul Bistrița Năsăud, suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02 noiembrie 2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. L. B. C. N. L. D.
MLB// 6 ex// 3 decembrie 2015
Jud. fond M. DM.
| ← Sechestru judiciar. Decizia nr. 202/2015. Tribunalul BISTRIŢA... | Fond funciar. Decizia nr. 199/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD → |
|---|
