Pretenţii. Decizia nr. 156/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 156/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 04-11-2015 în dosarul nr. 156/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 156/R/2015
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție
JUDECĂTOR: R.-I. B.
JUDECĂTOR: M. L. B.
GREFIER: M.-M. E.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind recursul civil, urmare a recalificării naturii căii de atac, declarat de reclamanta L. E. SPRL - lichidator judiciar al S.C. PASINIKO & CO SRL, împotriva sentinței civile nr. 649/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
Dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 28 octombrie 2015 în prezența reprezentantului pârâtei-intimate R. F. L. - avocat S. D., concluziile acestuia fiind consemnate în scris în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise, tribunalul a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de 4 noiembrie 2015, orele 14,00.
TRIBUNALUL
Deliberând constată :
Prin sentința civilă nr. 649/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de L. E. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al ., în contradictoriu cu pârâta R. F. L..
A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta R. F. L. și, pe cale de consecință:
A fost obligată reclamanta . să desființeze, pe cheltuiala sa, construcțiile edificate pe terenul pârâtei înscris în CF 1458 Bistrița, nr.top. 652/4, situat în cartierul Unirea.
A fost obligată reclamanta la plata în favoarea pârâtei a sumei de 1.716,10 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu avocațial.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță, în baza probatoriului administrat, a reținut următoarele.
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta L. E. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al . a chemat în judecată pe pârâta R. L., solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la plata de despăgubiri privind construcțiile edificate pe terenul înscris în CF 1458, nr. topo 652/4 Cart. Unirea, Bistrița.
În motivare arată că, urmare a unei înțelegeri, pârâta s-a obligat să-i vândă reclamantei terenul înscris în CF. 1458 nr. top 652/4 și, întrucât avea acordul acesteia, S.C. Pasiniko & CO SRL Bistrița a început lucrările de construire a două case pe acest teren.
Perfectarea vânzării nu a fost posibilă întrucât notarul public a constatat că pârâta nu este unica proprietară din CF, acesta fiind bun comun, dobândit în timpul căsătoriei cu fostul soț D. I.. Pârâta a făcut demersurile necesare pentru dobândirea autorizației de construire și i-a predat reclamantei certificatul de urbanism și, de asemenea, a promovat acțiune în partaj a bunurilor comune împotriva fostului soț, D. I.. Acesta, prin declarația autentificata sub nr.3.796/14.09.2007 și-a exprimat acordul pentru continuarea lucrărilor de construire, iar prin antecontractul de vânzare-cumpărare din aceeași dată și autentificat sub nr. 3795 s-a obligat să-i vândă reclamantei terenul la finalizarea procesului de partaj, considerând că acesta va cădea în lotul său. Terenul a căzut în lotul pârâtei Razvanta F. și cum nu a existat acord de voința cu privire la prețul de vânzare a celor doi foști soți instanța, prin sentința civila nr.796/2010 a Judecătoriei Bistriț,a a respins capătul de cerere privind validarea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat cu D. I. și a constatat ca S.C. Pasiniko & CO SRL a dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate și a dispus localizarea și intabularea acestora în CF cu drept de folosința asupra terenului de sub construcții pe întreaga durata de existență a acestora.
La sentința civilă nr.796/2010 pârâta R. F.-L. a declarat apel, iar prin Decizia Civila nr. 96/A/2010 a Tribunalului Bistrița-Năsăud a fost respinsa cererea de intervenție formulată de S.C. Pasiniko & Co SRL prin administrator judiciar L. E. SPRL. Având în vedere această situație, consideră că pârâta trebuie să fie obligată la plata unor despăgubiri reprezentând contravaloarea construcțiilor edificate, constând în fundații și parter neterminat (în roșu) care și în acest stadiu pot fi valorificate prin vânzare unor terți.
În drept, a invocat prevederile art. 494 (3) Cod civil.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4-9), a solicitat interogatoriul pârâtei și efectuarea expertizei.
Legal citată, pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii principale ca neîntemeiată; obligarea reclamantei la desființarea construcțiilor edificate pe terenul pârâtei înscris în C.F. Bistrița nr. 1458, nr. topo 652/4, Cartier Unirea, urmând ca aceasta să suporte și cheltuielile ocazionate de această operațiune; cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că, prin Decizia civilă nr.96/A/2010 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, rămasă definitivă și irevocabilă, având ca obiect partaj bunuri comune, i-a fost atribuit în proprietate exclusivă terenul înscris în C.F. Bistrița nr.1458, nr. topo 652/4, Cartier Unirea.
În data de 14.09.2007, între . D. I., fostul soț al pârâtei s-a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare având ca obiect terenul înscris în C.F. Bistrița nr.1458, nr. topo 652/4, Cartier Unirea. Pârâta nu a fost de acord cu această promisiune de vânzare și nici cu vânzarea propriu-zisă de către D. I. a acestui teren, deoarece era bunul său propriu. Cu toate acestea, reclamanta, cu acordul exclusiv al lui D. I. și înainte de finalizarea procesului de partaj, a edificat două construcții pe acest teren.
Pârâta susține că s-a opus vehement la edificarea construcțiilor de către reclamantă întrucât era terenul său, iar procesul de partaj de bunuri comune nu se finalizase. Având în vedere că nu s-a dat curs solicitării pârâtei de oprire a lucrărilor, a fost nevoită să sesizeze organele Inspecției în construcții, în sensul sancționării constructorului care edifica fără să dețină autorizație de Construire. Organele Primăriei Bistrița, responsabile cu inspecția în construcții au sancționat constructorul . o amendă administrativă și cu sancțiune complementară de oprire a lucrărilor.
In aceste condiții, așa cum rezultă și din dispozițiile art. 586 din Noul Cod Civil, apreciază că reclamanta este un constructor de rea-credință pe terenul pârâtei. Reaua-credință rezultă atât din lipsa acordului în vânzarea imobilului teren, cât și din opoziția fermă la ridicarea oricăror construcții pe un teren litigios, precum și din lipsa autorizației de construire care să permită construirea pe terenul înscris în C.F. Bistrița nr.1458, nr. topo 652/4, Cartier Unirea.
Având în vedere dispozițiile art.582 din Noul Cod civil, în prezent, pârâta în calitate de proprietar al imobilului are dreptul să aleagă între a solicita instanței fie înscrierea în cartea funciară a construcțiilor în calitate de proprietar și să achite jumătate din valoarea materialelor și a manoperei ori din sporul de valoare, fie să ceară instanței obligarea autorului lucrării la desființarea construcțiilor pe cheltuiala acestuia.
Având în vedere că aceste constricții nu sunt finalizate, iar în prezent prezintă un grad avansat de degradare, interesul pârâtei nu este de a păstra aceste construcții.
Motivat de toate aceste argumente, pârâta solicită respingerea acțiunii reclamantei prin care este obligată la plata integrală a valorii construcțiilor edificate pe terenul său. Pârâta susține că o astfel de cerere este nelegală având în vedere atât calitatea de constructor de rea-credință a . și dispozițiile Noului cod civil aplicabile.
În drept, a invocat dispozițiile art.582, art.586 din Noul Cod civil; art. 119, art. 120 Cod proc.civ.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a celei testimoniale.
În data de 11.09.2012, reclamanta a depus la dosar un înscris prin care solicită respingerea cererii reconvenționale formulate de pârâtă și admiterea cererii principale.
În motivare arată că, pe terenul înscris în C.F. Bistrița nr. 1458, nr. topo 652/4 Cartier Unirea S.C. Pasiniko & Co SRL Bistrița a edificat 2 construcții, fundație plus parter, care n-au mai fost finalizate și din cauza neînțelegerilor intervenite intre cei doi soți în divorț, D. I. și Razvanta F. L.. La aceasta dată, potrivit raportului de expertiza tehnica și situației din teren, afirmația că aceste construcții prezintă un grad avansat de degradare nu este reală, iar chiar dacă aceste construcții nu sunt finalizate au o valoare de piață indiscutabilă, având în vedere valorile materiale incorporate în acestea, situație evidențiată în raportul de expertiză tehnică. Cererea de desființare a construcțiilor edificate nu are rațiuni economice și având în vedere situația de insolvență a S.C. Pasiniko & Co SRL Bistrița, de aceasta ar dori sa profite pârâta Razvanta L. F., care solicită desființarea construcțiilor edificate pe teren cu suportarea cheltuielilor ocazionate de aceasta operațiune.
În drept, a invocat prevederile art. 494 (3) Cod civil.
În data de 22.10.2014, reclamanta a depus la dosar un înscris prin care arată că, deși între părți nu a existat un contract scris, la începerea lucrărilor exista o înțelegere cu privire la vânzarea terenului, probată de faptul ca pârâta a efectuat demersurile pentru obținerea certificatului de urbanism nr.713 din 3.05.2007. Construcțiile au fost edificate cu acceptul proprietarilor așa cum rezulta din antecontractul de vânzare cumpărare încheiat intre S.C. Pasiniko & CO SRL și D. I., fostul soț al pârâtei, privind imobilul-teren în suprafața de 960 mp situat în . C.F. nr.1458, nr. topo 652/4 și construcțiile edificate pe acesta, autentificat sub nr.3795/14.09.2014. În situația în care, în urma divorțului imobilul nu a revenit lui D. I., iar cererea de intervenție în interes propriu a reclamantei a fost respinsă prin Decizia civilă nr. 96/A/30.11.2010 pronunțată în dosarul nr._, a solicitat și menține solicitarea ca pârâta să fie obligată la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea construcțiilor edificate stabilite prin raportul de expertiză tehnică judiciară. În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 184-187).
În data de 27.10.2014, pârâta a depus la dosar Precizare de acțiune privind temeiul de drept al petitului nr. 2 din cererea reconvențională formulată.
Având în vedere că, potrivit art. 58 din Legea nr. 71/2011 „efectele accesiunii sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrării”, iar din probele administrate rezultă că lucrările de construire ale edificatelor din prezenta cauză au fost efectuate încă din 2007, rezultă aplicabilitatea în cauză a Codului civil de la 1864.
Astfel, pârâta reclamantă reconvențională invocă în drept prevederile art. 494 alin. 1 și alin. 2 din Codul civil de la 1864.
În data de 12.12.2014, reclamanta a depus la dosar un înscris prin care arată că a fost constructor de bună-credință, așa cum rezultă din antecontractul de vânzare cumpărare și certificatul de urbanism, neexistând elemente care să dovedească contrariul. Acțiunea pârâtei prezintă un caracter șicanator fiind introdusă după cererea reclamantei de despăgubire și are intenția de a obține foloase necuvenite, prin eventuala valorificare ulterioară a acestor construcții, în ipoteza în care S.C Pasiniko & CO SRL - în faliment ar renunța în vreun fel la a-și valorifica dreptul său de creanță.
Desființarea construcțiilor ar fi o soluție neeconomică, neviabilă și neechitabilă care ar prejudicia interesele creditorilor S.C Pasiniko & CO SRL - în faliment și este contrară prevederilor art. 494 alin. 3, partea finala Cod civil(vechi), rezultând în mod neechivoc faptul ca proprietarul terenului devine și proprietar al construcțiilor, neputând cere desființarea (ridicarea), îndatorat fiind sa echivaleze în vreun mod, plătind constructorului, sporul de valoare de care beneficiază sau să înapoieze valoarea materialelor și prețul muncii.
Pârâta a depus la dosarul cauzei și Concluzii scrise prin care solicită respingerea acțiunii formulată de reclamanta . prin lichidator L. E. SRL ca neîntemeiată; obligarea reclamantei la desființarea construcțiilor edificate pe terenul pârâtei înscris în C.F. Bistrița nr.1458, nr. topo 652/4, Cartier Unirea, urmând ca aceasta să suporte și cheltuielile ocazionate de această operațiune; cu cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta. a edificat în cursul anului 2007 pe terenul în suprafață de 960 mp, înscris în CF nr. 1458 Bistrița, nr.top.652/4 două construcții, neterminate, aflate în stadiul de execuție „la roșu”, cu fundații din beton, parter executat din pereți portanți și un perete de compartimentare, fără planșeu și fără acoperiș.
Prin Sentința nr. 796/2010 (f. 4-6), pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect partajul bunurilor comune ale foștilor soți R. F. L. și D. I., instanța a dispus atribuirea către reclamanta R. F. L. a imobilul teren intravilan situat în Unirea, în suprafață de 960 mp, înscris în CF nr. 1458 Bistrița, nr.top.652/4 și a admis în parte cererea de intervenție formulată de ., constatând dobândirea de către intervenientă a dreptului de proprietate asupra construcțiilor existente pe terenul înscris în CF 1458, nr.top 652/4, cu localizarea și intabularea acestora.
Prin Decizia nr. 96/A/2010 (f. 7-9) dată în apel, Tribunalul Bistrița-Năsăud s-a pronunțat în aceeași manieră în legătură cu atribuirea terenului și a respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenție formulată de ., instanța reținând că această societate a edificat construcțiile fără să dețină niciun titlu asupra suprafeței înscrise în CF nr. 1458 Bistrița, nr.top. 652/4.
În prezenta cauză, reclamanta se prevalează de prevederile art. 494 alin. (3) C.civ., care stipulează că, în ipoteza în care clădirile au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri și lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului.
Potrivit art. 1169 C.civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Deoarece este necontestat faptul că cele două case descrise în rapoartele de expertiză în construcții efectuate în cauză au fost edificate de reclamantă pe terenul pârâtei, reclamanta trebuie să probeze doar buna credință în momentul edificării, pentru a obține beneficiul prevăzut de art. 494 alin. (3) C.civ. și a evita aplicarea art. 494 alin. (1) teza finală C.civ., pe care îl invocă pârâta în susținerea cererii reconvenționale.
Potrivit art. 494 alin. (1) C.civ. din 1864, „dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice”. A.. (2) al aceluiași articol prevede că în cazul în care „ proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor și a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului”.
Cu toate că reclamanta pretinde că a avut acordul pârâtei în momentul demarării lucrărilor de construcție, probele administrate în cauză infirmă o atare ipoteză.
Astfel, antecontractul încheiat la data de 14.09.2007 (f. 70-72) cu numitul D. I., fostul soț al pârâtei, având ca obiect terenul intravilan situat în Unirea, în suprafață de 960 mp, înscris în CF 1458, nr.top.652/4, precum și declarația dată de promitentul vânzător în aceeași dată (f. 73) prin care își exprima acordul cu privire la edificarea construcțiilor, nu probează buna credință a reclamantei în sensul art. 494 alin. (3) C.civ., deoarece, pe de o parte, la momentul semnării convenției aceasta cunoștea că terenul nu se află în proprietatea exclusivă a promitentului vânzător, iar pe rolul instanței era un proces de partaj în legătură cu imobilul, iar, pe de altă parte, la data respectivă clădirile se aflau deja amplasate pe teren, așa cum dovedește procesul verbal de contravenție nr._/17.07.2007 (f. 93), prin care reclamanta a fost amendată pentru executarea construcțiilor fără a deține autorizație în acest sens.
Nu poate fi primită nici susținerea reclamantei în sensul că emiterea certificatului de urbanism nr. 713/03.05.2007 (f. 184) pe numele pârâtei ar reflecta acordul acesteia la edificarea construcțiilor în litigiu.
Conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile: „a) fac cunoscute solicitantului informațiile privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii;
b) stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului;
c) stabilesc lista cuprinzând avizele/acordurile necesare în vederea autorizării;
d) încunoștințează investitorul/solicitantul cu privire la obligația de a contacta autoritatea competentă pentru protecția mediului, în scopul obținerii punctului de vedere și, după caz, al actului administrativ al acesteia, necesare în vederea autorizării.”
Simplul fapt că pârâta a obținut, în calitate de proprietar al terenului înscris în CF nr. 1458 Bistrița, nr.top.652/4, un asemenea act de informare, nesusținut de nici o altă probă, nu poate echivala cu un acord dat reclamantei pentru edificarea caselor în litigiu, acord care să reflecte buna credință a constructorului în momentul demarării lucrărilor.
Dimpotrivă, așa cum reiese din declarația numitului M. I. (f. 92), angajat al Primăriei Bistrița, audiat în calitate de martor în dosarul nr._, confirmată de depoziția martorului R. V. A., audiat în prezenta cauză la termenul de judecată din data de 23.04.2013 (f. 131), în cursul anului 2007, pârâta a sesizat organele specializate în legătură cu edificarea pe terenul proprietatea sa a unor construcții neautorizate, sesizare ce a dus la sancționarea societății reclamante prin procesul verbal de contravenție nr._/17.07.2007 (f. 93).
Prin urmare, în lipsa oricăror elemente care să probeze buna credință în momentul construirii de către reclamantă a celor două case pe terenul proprietatea pârâtei, bună credință care ar fi îndreptățit reclamanta la plata sumelor prevăzute de art. 494 alin. (3) teza finală C.civ., instanța de fond a respins acțiunea formulată de L. E. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al reclamantei ..
Văzând îndeplinirea în cauză a condițiilor prescrise de art. 494 alin. (1) și (2) C.civ., instanța a admis cererea reconvențională formulată de pârâta R. F. L. și a obligat reclamanta să desființeze, pe cheltuiala sa, construcțiile edificate pe terenul pârâtei înscris în CF 1458 Bistrița, nr.top. 652/4, situat în cartierul Unirea.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., instanța a obligat reclamanta la plata în favoarea pârâtei a sumei de 1.716,10 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta, calea de atac fiind recalificată recurs la termenul de judecată din 23 septembrie 2015, solicitând admiterea căii de atac, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii civile formulate de reclamantă, respingerea cererii reconvenționale formulată de pârâtă și obligarea acesteia la plata sumei de_ lei despăgubiri.
În motivarea cererii s-a arătat că instanța de fond în mod cu totul neîntemeiat a reținut că . ar fi construit oarecum pe ascuns, pârâta neștiind nimic, excluzând acordul acesteia, deși acesta rezulta implicit, dacă s-ar fi analizat pertinent probatoriul administrat, plecând de la două procese verbale de contravenție pentru edificarea de construcții neautorizate, dar necorelând datele din cele două procese verbale, prin unul și pârâta a fost sancționată contravențional și având în vedere și faptul că pârâta nu a făcut opoziție fermă în calitate de proprietară a terenului încă din faza incipientă a lucrărilor, tăcerea sau lipsa semnalării edificării construcțiilor decât după edificarea ,,în roșu,, conducând la urmărirea unui scop ascuns, apreciind că va trage foloase semnificative.
Recurenta reclamantă a mai susținut că în mod nelegal instanța de fond a devenit apărătoarea pârâtei și a reliefat așa zisă teorie a certificatului de urbanism ca simplu act de informare, făcând abstracție de prevederile din lege care impune certificatul de urbanism ca primă piesă necesară documentației de autorizare a edificării construcției, ori analizând contextual se poate reține că au fost edificate construcții de . pe terenul pârâtei, devenit proprietate exclusivă ulterior edificării acestor construcții, coroborate cu mențiunea din certificatul de urbanism al cărui titular este pârâta, reiese că nu e vorba de o simplă coincidență, ci că pârâta nu era străină de starea reală de fapt, adică de intenția de construire și acordul acesteia dat pentru construcții.
S-a mai susținut că prima instanță a încălcat legea, ignorând prevederile art.1899 alin.2 Cod civil, în privința bunei credințe care se prezumă întotdeauna, inclusiv în cazul imobilelor, atunci când instanța a reținut că reclamanta nu a probat buna credință, deși nu era cazul, sarcina probei revenind pârâtei care a invocat reaua credință.
În final, recurenta reclamantă a susținut că în mod neîntemeiat instanța de fond a făcut aplicarea art.494 alin.1,2 Cod civil, considerând greșit că sunt întrunite toate cerințele impuse de acest text legal în ciuda probatoriului administrat și pofida bunei credințe a constructorului pe terenul pârâtei, care se prezumă, neexistând dovezi contrare, ci simple afirmații.
În drept, s-au invocat prevederile art.282-298 Cod procedură civilă și art. art.1899 alin.2 Cod civil.
Recursul formulat este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Intimata pârâtă reclamantă reconvențională a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată f.13.
În susținerea acestei poziții procesuale s-a arătat faptul că criticile invocate nu sunt întemeiate, în mod just instanța de fond a reținut că reclamanta nu a fost constructor de bună credință la momentul edificării construcțiilor, că reaua credință a constructorului a fost dovedită de pârâtă prin probele administrate, că aceasta a făcut dovada că terenul pe care reclamanta a edificat nu a fost predat acesteia de pârâtă, ci de fostul soț fără acordul ei, că în cadrul procesului de partaj a invocat calitatea de bun propriu al acestui teren și s-a opus validării antecontractului de vânzare cumpărare, că nu a oprit edificarea construcțiilor la cererea pârâtei, acesta fiind nevoită să sesizeze Primăria municipiului Bistrița pentru a aplica sancțiuni drastice.
A mai arătat că dovada calității de constructor de rea credință reiese și din faptul că acestea au fost edificate fără autorizație de construire și că având în vedere tot materialul probator administrat în mod corect prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamantă. În final a arătat că în baza art. art.494 alin.1 Cod civil pârâta a înțeles să solicite obligarea constructorului la demolarea acestor construcții ce nu sunt finalizate, fiindcă prezintă un grad avansat de degradare, neavând nici un interes să le păstreze, situație în care sunt îndeplinite cerințele impuse de textul legal anterior menționat.
Intimata pârâtă reclamantă reconvențională a formulat și concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată, reliefând în esență argumente similare cu cele indicate în întâmpinare, dar arătând suplimentar că nu a negat că a avut negociere de vânzare a unor terenuri cu Pasiniko&Co SRL, iar în anul 2007 a vândut acestei societăți un alt teren decât cel în litigiu, că negocierile de vânzare se puteau face cu reprezentantul legal al societății, acesta fiind B. P. N. sau C. N., iar nu B. N., care era angajat al societății pe postul de director, iar inițiativa de edificare a construcțiilor fără autorizare a aparținut acestei persoane care s-a grăbit, aspect ce reiese din declarația dată în dosarul nr._ .
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamantă, tribunalul constată că se impune admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate potrivit argumentelor ce vor fi reliefate în cele ce urmează.
Tribunalul constată că esențial pentru justa dezlegare a raporturilor litigioase atât în ce privește acțiunea principală, cât și în ce privește cererea reconvențională, este faptul de a stabili dacă a fost de bună credință sau de rea credință constructorul ., ce a edificat în cursul anului 2007 pe terenul pârâtei, atribuit la partaj, în suprafață de 960 mp, înscris în CF nr. 1458 Bistrița, nr.top.652/4 două construcții, neterminate, aflate în stadiul de execuție „la roșu”.
Sub acest aspect, contrar celor reținute de prima instanță, potrivit cărora reclamanta trebuie să probeze doar buna credință în momentul edificării, tribunalul arată că potrivit art.1899 alin.2 Cod civil din 1865, buna credință se presupune întotdeauna și sarcina cade acelui ce invocă reaua credință, caz în care în acest litigiu pârâta reclamantă reconvernțională trebuia să facă dovada că reclamanta constructor a fost de rea credință în momentul edificării acestor construcții, adică acesta ar fi edificat construcțiile fără acordul sau permisiunea intimatei, fiind prezumată buna credință a constructorului.
Tribunalul, având în vedere probatoriul administrat în cauză, precum și cel din dosarele atașate, ținând cont și de dezlegările obligatorii ce se bucură de putere de lucru judecat, constată că în cauză pârâta nu a făcut dovada că reclamanta a fost de rea credință în momentul edificării celor două construcții.
Tribunalul reține ca fiind importante și relevante din această perspectivă dezlegările din sentința civilă nr.1751/2008 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosarul atașat nr._, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de intimata pârâtă din acest dosar și a fost menținut procesul verbal de contravenție nr._/19.07.2007 încheiat de Poliția comunitară Bistrița, sentință menținută prin respingerea recursului formulat de petentă prin decizia civilă nr.427/2008 a Tribunalului Bistrița Năsăud.
În considerentele acestei sentințe se reține neechivoc faptul că ,, petenta a observat că societatea a executat lucrări de construcție pe terenul care urma să fie vândut societății și nu a solicitat în nici un fel oprirea acestor lucrări,, că ,,fiecare proprietar este răspunzător pentru construcțiile ce sunt ridicate pe terenul lui, fiind imperios necesar atât pentru siguranța viitorilor locatari, cât și pentru publicul general ca aceste construcții să corespundă unor norme de siguranță, sens în care înainte de începerea lucrărilor se eliberează autorizații de construcție,,. S-a mai reținut și că,, rezultă că, deși petenta nu a fost executantul lucrărilor respective, în calitate de proprietar al terenului la momentul edificării construcțiilor ea se află în culpă ca urmare a faptului că a permis ridicarea construcțiilor fără a se asigura în prealabil că există o autorizație de construcție valabilă și că invocarea propriei culpe, neglijențe nu poate conduce la exonerarea de răspundere contravențională a petentei R. F. L.,, .
Având în vedere aceste dezlegări ce sunt obligatorii ca urmare al efectului pozitiv al puterii de lucru judecat de care se bucură sentința anterior indicată, inclusiv considerentele pe care se sprijină soluția din sentința civilă mai sus arătată, tribunalul constată că s-a reținut în mod neîndoielnic în litigiul în care petenta a fost sancționată contravențional pentru edificarea construcțiilor în litigiu fără autorizație de construcție că intimata pârâtă reclamantă reconvențional în calitate de proprietar al terenului la momentul edificării construcțiilor ea se află în culpă ca urmare a faptului că a permis ridicarea construcțiilor fără a se asigura în prealabil că există o autorizație de construcție valabilă. Ori, dacă s-a reținut irevocabil că intimata pârâtă a permis ridicarea construcțiilor pe terenul său înseamnă în mod cert că societatea ce a construit cele două construcții a avut acordul proprietarului terenului și nu este de rea credință, așa cum a susținut intimata,dat fiind faptul că în sarcina pârâtei o instanță de judecată a reținut că și-a dat acordul pentru edificarea acelor construcții, motiv pentru care, în speță sunt aplicabile prevederile art.494 alin.3 Cod civil teza finală, iar nu art.494 alin.1, 2 din același cod, situație în care proprietarul terenului nu poate cere desființarea construcțiilor edificate de un constructor de bună credință, ci va avea dreptul fie de a restitui valoarea materialelor și prețul muncii, fie de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului.
Așa fiind, tribunalul reținând că a fost de bună credință constructorul . ce a edificat în cursul anului 2007 pe terenul pârâtei în suprafață de 960 mp, înscris în CF nr. 1458 Bistrița, nr.top.652/4 cele două construcții, constată că nu se poate admite cererea reconvențională și să se dispună desființarea acestor construcții, așa cum a cerut pârâta reclamantă reconvențional, ci dimpotrivă, se impune a se admite în parte acțiunea principală și ținând cont de concluziile raportului de expertiză, va fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 48.649 lei despăgubiri, suma stabilită prin scăderea din valoarea acestor construcții de_ lei, sumă ce include valoarea materialelor și prețul muncii, a sumei de_ lei ce reprezintă valoarea lucrărilor suplimentare de remediere a degradărilor, potrivit raportului de expertiză întocmit la fond de expertul C. N. f.156-160.
Apărările intimatei pârâte invocate prin întâmpinare și prin concluziile scrise nu pot conduce la respingerea recursului, atât timp cât, după cum s-a explicat anterior, în sarcina acesteia s-a reținut în mod irevocabil printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă ce se bucură putere de lucru judecat că a permis edificarea lucrărilor pe terenul acesteia, permisiune ce contrazice aserțiunea intimatei privind reaua credință a constructorului, fiind nerelevant din această perspectivă că intimata a sesizat după edificarea construcțiilor ,,în roșu, autoritățile ori că negocierile de vânzare se puteau face doar cu reprezentantul legal al societății, acesta fiind B. P. N. sau C. N., iar nu B. N., care era angajat al societății pe postul de director. Nici probatoriul testimonial administrat în acest dosar în fața primei instanțe nu poate conduce la respingerea recursului atât timp cât nu se poate stabili o altă stare de fapt referitor la buna sau reaua credință a constructorului raportat de existența permisiunii pârâtei în momentul edificării construcțiilor, așa cum s-a reținut în considerentele sentinței civile nr.1751/2008 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosarul atașat nr._, efectul pozitiv al puterii lucrului judecat împiedicând a se reține o stare de fapt diametral opusă decât cea indicată în dosarul anterior menționat.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 alin.2,3 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de reclamanta L. E. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al ., împotriva sentinței civile nr. 649/2015 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosarul nr._, va modifica sentința atacată în sensul că va admite, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanta L. E. SPRL în calitate de lichidator judiciar al ., împotriva pârâtei R. F. L., și în consecință va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 48.649 lei despăgubiri și se va respinge ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențional R. F. L. împotriva reclamantei. Tribunalul a admis doar în parte acțiunea civilă dat fiind faptul că reclamanta a solicitat obligarea la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea construcțiilor edificate stabilite prin raportul de expertiză judiciară, iar instanța de recurs a stabilit o sumă mai mică decât cea contravalorii construcțiilor edificate.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, nu se vor acorda cheltuieli de judecată nici la fond, fiindcă față de soluția adoptată pârâta se află în culpă procesuală și nu i se pot acorda, iar reclamanta prin cererea de recurs nu a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prima instanță, și nici în recurs, recurenta nu a dovedit efectuarea de cheltuieli de judecată în recurs, iar intimata se află în culpă procesuală raportat la soluția respingerii recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta L. E. SPRL, cu sediul în Bistrița, Calea Moldovei nr.l7/A, județul Bistrița-Năsăud, C._, în calitate de lichidator judiciar al . SRL, împotriva sentinței civile nr. 649/2015 a Judecătoriei Bistrița pronunțată în dosarul nr._, modifică sentința atacată în sensul că:
Admite, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanta L. E. SPRL în calitate de lichidator judiciar al ., împotriva pârâtei R. F. L., domiciliată în Bistrița, . nr.12 B, județul Bistrița-Năsăud și în consecință:
- obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 48.649 lei despăgubiri.
Respinge ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențional R. F. L. împotriva reclamantei.
Fără cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
G. C. F. R. I. B. M. L. B. M. M. E.
MLB// 2ex.// 20 noiembrie 2015
Jud. fond C. RR.
| ← Acţiune în declararea simulatiei. Decizia nr. 112/2015.... | Sechestru judiciar. Decizia nr. 202/2015. Tribunalul BISTRIŢA... → |
|---|
