Acţiune în declararea simulatiei. Decizia nr. 112/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 112/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 112/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.112/R/2015
Ședința publică din data de 24 iunie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: M. L. B., judecător
JUDECĂTOR: G. C. F., președinte de secție
JUDECĂTOR: R. I.-B.
GREFIER: L. D.
S-a luat în examinare contestația în anulare(recurs) declarată de contestatoarea V. C. P., împotriva deciziei civile nr.25/4 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în declararea simulației.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă, pentru contestatoare ,avocat B. P. cu împuternicire avocațială aflată la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că cererea de recuzare formulată de către contestatoare a fost respinsă prin încheierea din data de 9 iunie 2015.
Se mai constată că s-a depus la dosarul cauzei, de către contestatoare, chitanțe în original, privind achitarea taxei judiciare de timbru aferente contestației în anulare formulată astfel că excepția netimbrării contestației în anulare a rămas fără obiect.
S-a atașat dosarul în care s-a pronunțat decizia atacată în cauză.
Reprezentanta contestatoarei, avocat B. P., solicită respingerea excepției invocată prin întâmpinare, respectiv excepția tardivității contestației, deoarece aceasta a fost depusă la poștă în data de 4 mai 2015, înăuntrul termenului de 15 zile prevăzut de lege, sens în care depune la dosar un înscris justificativ. Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Tribunalul constatând că nu sunt cereri prealabile soluționării recursului dispune dezbaterea acestuia dând cuvântul reprezentantei contestatoarei în susținere.
Tribunalul se va pronunța asupra excepției tardivității contestației o dată cu fondul contestației în anulare.
Reprezentanta contestatoarei, avocat B. P., solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată pentru motivele arătate în scris și pe care le susține în instanță.
TRIBUNALUL
deliberând, constată:
Prin contestația în anulare înregistrată sub nr. de mai sus contestatoarea V. C. P. a solicitat anularea deciziei civile nr.25 din 4 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr._ și stabilirea unui termen în vederea judecării căii de atac declarate împotriva sentinței civile 4116/2014, pronunțată de Judecătoria Bistrița.
În motivarea contestației în anulare s-a arătat că, prin cererea de chemare în judecată, ulterior precizată, a solicitat, în principal: să se constate caracterul simulat al contractului de împrumut autentificat sub nr. 596 din 7 iunie 2006 de notar public D. C. P. din Sibiu și al actului de adjudecare din data de 06.10.2006 dat în dosarul execuțional nr. 307/2006 de către executorul judecătoresc T. F., raportate la convenția de înstrăinare existentă între pârâta I. și recurentă a imobilului situat în Sibiu, ., înscris in CF_ Sibiu, sub nr. Top 1605/1/1/5, 1604/2/2/2/2/5 și, în subsidiar: să se constate nulitatea absolută a contractului de împrumut autentificat sub nr. 596 din 7 iunie 2006 de notar public D. C. P., încheiat între Ganța, în calitate de împrumutător și pârâta I., în calitate de împrumutat, pentru lipsa obiect și cauza (cauza ilicita, falsă);
să se constate nulitatea absolută a actului de adjudecare din data de 06.10.2006, dat în dosarul execuțional nr. 307/2006 al executorului judecătoresc T. F. L., prin care este adjudecat imobilul situat în Sibiu, ., înscris în CF_ Sibiu, sub nr. top 1605/1/1/5, 1604/2/2/2/2/5 în favoarea sa și a paratului nr. 3, V. F., pentru lipsa cauzei (cauza falsă) și fraudă la lege; să se dispună radierea din CF_ Sibiu a mențiunilor făcute în baza actului de adjudecare.
Recurenta a arătat că obiectul cererii de chemare în judecată este stabilit de reclamant.
În speță, este vorba despre o acțiune în declararea simulației, în principal, iar, în subsidiar, de o acțiune în constatarea nulității absolute a unor acte juridice.
Valoarea obiectului cererii de chemare în judecată trebuie raportată la aceleași cereri cu care reclamantul a învestit instanța de fond. Funcție de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată se stabilește calea de atac iar, în speță, valoarea obiectului cererii de chemare în judecată este dată de cererea formulată în principal: acțiune în declararea simulației.
Simulația este operațiunea juridică unitară, care creează o aparență neconformă cu realitatea prin încheierea a două acte juridice: unul public și mincinos, iar altul secret și adevărat, arătând că, din definiția data simulației, rezultă că este vorba de un ansamblu de acte juridice, care trebuie analizate unitar iar prin cererea formulată, a invocat trei acte juridice: un contract de împrumut, un act de adjudecare și un antecontract de vânzare-cumpărare.
Valoarea obiectului acestei cereri nu poate fi decât raportată la aceste trei acte juridice, cumulativ. Valoarea obiectului acestei cereri este de 40.000 EURO, la care se adaugă cele 37.500 mărci din antecontract (aprox. tot 20.000 EURO).
Valoarea acestei cereri este de peste 100.000 lei, iar potrivit art. 282 indice 1 cod procedura civilă, sentința civilă nr. 4116/2014 are ca și cale de atac, apelul, iar nu recursul.
Decizia civila 24 din 4 martie 2015, soluționează calea de atac a recursului, iar instanța învestita este TRIBUNALUL.
Având în vedere cele arătate, recursul în dosarul civil_ este soluționat de o instanța necompetentă, competența aparținând Curții de Apel Cluj.
Tribunalul Bistrița-Năsăud, analizează valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, la fila 18 din decizie arătând: „La termenul de judecată din data de 22 octombrie 2014, tribunalul a calificat calea de atac ca fiind recursul, având în vedere că valoarea obiectului litigiului este de 20.000 EURO, care nu se cumulează aritmetic cu valoarea petitului subsidiar privitor la nulitatea actului de adjudecare, care este tot de 20.000 EURO. În aceste condiții, a imposibilității cumulării valorilor, valoarea obiectului litigiului nu depășește limita de 100.000 lei, astfel încât sunt incidente prevederile articolului 282 indice 1 Cod procedură civilă”.
Este evident că dezlegarea dată de instanță este rezultatul unei erori materiale.
Instanța a avut în vedere nulitatea contractului de împrumut, ca cerere în principal și nulitatea actului de adjudecare, ca cerere în subsidiar. Or, este vorba de acțiunea în declararea simulației, în principal, iar subsidiarul avea două capete de cerere principale: constatarea nulității absolute a contractului de împrumut și constatarea nulității absolute a actului de adjudecare.
În lipsa acestei erori, instanța ar fi trebuit să analizeze valoarea obiectului cererii formulate în principal: acțiunea în declararea simulației, ce are o valoare de peste 100.000 lei, iar calea de atac ce se putea promova împotriva sentinței civile 4116/2014 este apelul, iar nu recursul.
În această situație, recursul ar fi fost judecat de Curtea de Apel Cluj.
Este important de arătat că recursul privește sentința Judecătoriei Bistrița în ansamblul ei, criticile vizând și simulația.
Contestatoarea arată că suntem în situația unei contestații în anulare obișnuite (având în vedere ca hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, dar și în situația unei contestații în anulare speciale (având în vedere că dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale, art. 318 Cod procedură civilă).
Condițiile de admisibilitate sunt îndeplinite în ambele situații. În ceea ce privește contestația în anulare specială: dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Acest motiv al contestației în anulare speciale se referă la săvârșirea unei erori materiale, în sensul de greșeală de natură procedurală, constând în confundarea unor elemente importante, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor și care au determinat soluția pronunțată (Noul cod de procedură civilă, Ed. Hamangiu 2013, coordonator G. B., vol 1, pag. 968).
În speță, suntem în prezența unei erori de natură procedurală, nu a unei greșeli de judecată, instanța făcând confuzie între cererile formulate în principal și cele în subsidiar, confuzie ce a determinat în final ca instanța să aprecieze că obiectul cererii de chemare în judecată este de 20.000 EURO, adică sub 100.000 lei.
În ceea ce privește contestația în anulare obișnuită: hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Prezenta cerere îndeplinește și această condiție, ea decurgând din prima.
Instanța apreciind din eroare valoarea obiectului cererii la 20.000 EURO, soluționează recursul împotriva sentinței civile nr. 4116 din 20 mai 2014, pronunțată de Judecătoria Bistrița. Competența materială de soluționare a recursului îi revine Curții de Apel Cluj. Pentru aceste motive, a solicitat admiterea cererii.
În drept, s-au invocat prevederile art. 318, art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
Contestația astfel formulată a fost comunicată intimaților fiind atașată citației pentru primul termen de judecată.
Pârâtul-intimat V. F. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă/nefondată, respectiv tardivă, a contestației formulate în cauză arătând, în apărare, următoarele:
Împotriva deciziei 25/2015, prin care a fost admis recursul formulat în cauză și respinsă acțiunea, reclamanta a formulat atât revizuire, cât și contestație în anulare. Cererea de revizuire, formulată în termenul legal, la 06.04.2015, ce a format obiectul dosarului_, a fost anulată prin hotărârea din 23.04.2015, ca netimbrată.
La 07.05.2015, reclamanta a formulat și contestație în anulare, care formează obiectul prezentei cauze.
Motivul invocat în contestația în anulare îl constituie grava eroare a instanței de recurs asupra obiectului acțiunii, ce a determinat stabilirea căii de atac a recursului și a competenței de soluționare a acestuia.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 317, se invocă necompetența tribunalului în soluționarea căii de atac formulată împotriva sentinței civile nr. 4116/2014.
În al doilea rând, se invocă și motivul contestației în anulare speciale prevăzute de art. 318, privind „săvârșirea unei erori materiale în sensul de greșeală de natură procedurală, constând în confundarea unor elemente importante, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor și care au determinat soluția pronunțată’’.
În mod concret, se susține că instanța de recurs a „ făcut confuzie între cererile formulate în principal și cele în subsidiar, confuzie ce a determinat în final ca instanța să aprecieze că obiectul cererii de chemare în judecată este de 20.000 de euro, adică sub 100.000 de lei"
A arătat intimatul că, și cel de-al doilea motiv, susținut ca și motiv al contestației speciale, vizează aceeași necompetență a Tribunalului Bistrița-Năsăud în soluționarea recursului declarat împotriva sentinței nr.4116/2014.
1.Intimatul a invocat excepția netimbrării contestației în anulare, arătând că, așa cum contestatoarea pare să aibă obiceiul - formulând și o cerere de revizuire pe care nu a timbrat-o, este posibil ca și prezenta contestație să fie netimbrată, condiții în care, a invocat excepția netimbrării contestației și a solicitat anularea acesteia în situația neachitării și nedepunerii dovezii plății taxei de timbru.
2. Totodată a invocat și excepția tardivității contestației arătând că, potrivit dispozițiilor legale, art. 319 (2) Cod procedură civilă, termenul de formulare a contestației în anulare este 15 zile de la data când contestatorul a luat la cunoștință de hotărâre. Despre existența hotărârii contestatoarea a luat la cunoștință, cu siguranță, la data formulării cererii de revizuire, respectiv la 06.04.2015, data înregistrării acestei cereriide revizuire la Tribunalul Bistrița-Năsăud.
Problema calificării căii de atac, dar și a competenței tribunalului de a soluționa recursul formulat în cauză, a fost tranșată de către tribunal prin încheierea din 22.10.2014, când tribunalul a calificat calea de atac ca fiind recursul și nu apelul, reținând că obiectul cererii are valoarea de 20.000 de euro.
Prin urmare, de la acest moment contestatoarea a cunoscut în ce mod a fost apreciat obiectul cererii și care a fost calea de atac stabilită și competența de soluționare a acesteia.
Dreptul la formularea contestației în anulare, față de acest motiv al necompetenței s-a născut numai la momentul pronunțării deciziei de soluționare a recursului, astfel că, intimata-contestatoare, „nemulțumită" de soluționarea problemei privind calificarea căii de atac, a putut formula contestație împotriva acestei soluții doar începând cu data pronunțării deciziei.
În condițiile în care decizia nu a fost comunicată, fiind redactată doar la 20.03.2015, suntem ținuți a ne raporta la momentul când contestatoarea a luat la cunoștință despre existența deciziei, fiind lipsită de relevanță împrejurarea conținutului deciziei, câtă vreme motivele contestației se regăsesc în soluția adoptată de instanță în cursul judecării recursului, respectiv la 22.10.2014, cunoscute de atunci de către contestatoare.
Față de acest moment - 06.04.2015 - data formulării cererii de revizuire, când se dovedește că intimata-contestatoare a avut cunoștință despre existența deciziei (pretins pronunțată de o instanța necompetentă) contestația în anulare nu este formulată în termenul de 15 zile prevăzut de lege, respectiv cel mai târziu la 23.04.2015, dacă nu există dovada unei comunicări a hotărârii chiar mai devreme către reclamantă.
În aceste condiții, raportându-se la motivul contestației în anulare, cunoscut anterior soluționării recursului, precum și față de momentul dovedit al luării la cunoștință despre decizia de soluționare a recursului, contestația în anulare este tardivă, formulată dincolo de cele 15 zile - termen prevăzut de art. 319 (2) Cod procedură civilă vechi, aplicabil în cauză.
3. Pe fondul contestației intimatul arată căaceasta este nefondată.
În cauză, respectiv în recurs, s-a pus problema calificării căii de atac prin raportare la obiectul dedus judecății cauzei, respectiv valoarea acestuia. Prin însăși recursul formulat, el a susținut că, în cauză, calea de atac ar fi trebuit sa fie apelul și nu recursul. În situația în care ar fi fost calificată calea de atac a apelului, intimatul, precum și ceilalți apelanți, ar fi avut solicitări de completare a probatoriului administrat în cauză, în dovedirea criticilor formulate față de hotărârea instanței de fond.
Soluția adoptată de instanța de recurs, de calificare a căii de atac ca fiind recursul, a apărut ca prejudiciantă pentru recurenți și favorizantă pentru intimată, întrucât a fost limitată posibilitatea administrării de probe, cu excepția înscrisurilor.
Față de această calificare a căii de atac, poziția intimatei V. C. P. a fost una lipsită de echivoc, exprimată pe tot parcursul judecății recursului.
Astfel, în întâmpinarea formulată față de recursul formulat în cauză, contestatoarea, în ultima pagină a întâmpinării, antepenultima frază, sub semnătura personală, arată: „ În ceea ce privește calea de atac împotriva S.c. 4116/2014, aceasta este recursul, întrucât valoarea obiectului cererii este de 20.000 Euro, adică sub 100.000 lei".
Așa cum reclamanta contestatoare a dovedit în cauză, este licențiată în drept și de profesie avocat, astfel că are proprietatea noțiunilor privind competența instanțelor de judecată și a calificării căilor de atac. Dincolo însă de orice aspect privind competența juridică a reclamantei, de esență este susținerea acesteia privind obiectul cererii de chemare în judecată formulată de ea însăși: „valoarea obiectului cererii este de 20.000 de euro. Este susținerea reclamantei făcută în întâmpinare, prin care răspundea argumentelor aduse de către recurenți privind recalificarea căii de atac.
Aceeași susținere reclamanta-contestatoare o face și în fata instanței de recurs, la data de 22.10.2014, prin avocatul care a reprezentat-o în acest recurs: „Reprezentantul reclamantei-intimate, avocat P. V., depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța privind plata onorariului de avocat. Solicită respingerea cererii de recalificare a căii de atac ca fiind cea a apelului, motivat de faptul că obiectul prezentului litigiu îl constituie același imobil cu o valoare de 20.000 de euro, valoarea exprimată de părți".
Față de aceste poziții și susțineri ale reclamantei-contestatoare, cum mai poate susține acum, după judecarea recursului, că, în realitate, litigiul ar fi avut altă valoare decât cea arătată, că instanța de recurs s-a aflat în eroare asupra obiectului judecății ? Așa cum și reclamanta a fost în eroare asupra obiectului cererii de chemare în judecată formulată de ea și indicată inclusiv în fața instanței de recurs ?!!!!!!
Reclamanta dovedește „talentul" de a reveni asupra oricărui act sau fapt întreprins de ea însăși, dacă devine incomod de la un moment dat, așa cum a făcut și prin această acțiune formulată împotriva actului de adjudecare obținut de ea însăși.
În consecință, în cauză nu există nici un fel de eroare sau confuzie asupra obiectului cererii de chemare în judecată, așa cum a fost dimensionat ca urmare a renunțărilor la judecată, precizărilor, etc. Instanța de recurs a avut reprezentarea corectă și exactă asupra obiectului cererii de chemare în judecată a reclamantei, atât în principal, cât și în subsidiar, așa cum instanța de fond le-a soluționat.
Raportat la acest obiect a fost determinat și cuantumul taxei de timbru stabilită pentru judecarea recursului, față de care reclamanta nu a invocat o insuficientă timbrare. Însăși reclamanta, față de instanța de recurs, a indicat ca valoare a obiectului acțiunii evaluabilă în bani, valoarea de 20.000 de euro, și nu alta, valoare reținută de către instanța de recurs. Prin urmare, nu există nici un fel de vătămare a intereselor procesuale ale reclamantei, vătămare care să fi fost produsă prin stabilirea greșita a căii de atac și competenței de soluționare a recursului. Dimpotrivă, stabilirea căii de atac a recursului și nu a apelului a determinat limitarea posibilității de completare a probatoriului cu alte probe, altele decât înscrisurile, posibil de administrat și în recurs, ceea ce a fost în interesul reclamantei-contestatoare.
Nu în ultimul rând, contestația în anulare este nefondată și prin prisma susținerii necompetenței tribunalului de soluționare a căii de atac îndreptate împotriva sentinței 4116/2014. În mod indiscutabil, singura instanță competentă să soluționeze calea de atac prevăzută de lege împotriva sentinței nr. 4116/2014 era tribunalul, și nu Curtea de Apel. Curtea de Apel nu judecă, în materie civilă, recursuri împotriva hotărârilor date fără drept de apel și nu poate fi învestită cu judecarea unui astfel de recurs. Singura consecință a unei „greșită stabilire a obiectului cauzei,, este calificarea greșită a căii de atac, în sensul soluționării recursului și nu apelului de către tribunal. În condițiile în care recursul, în lipsa apelului, este cale devolutivă de atac, ca și apelul, singura limitare este inadmisibilitatea administrării altor probe decât înscrisurile. Această limitare nu a prejudiciat în nici un mod interesele reclamantei-contestatoare, astfel că nu există o vătămare a sa, dimpotrivă, așa cum am arătat, o eventuala favorizare.
În cauză, calea de atac a recursului a fost stabilită de către instanța de fond, contestată doar de către recurenți. Reclamanta nu a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale privind greșita stabilire a căii de atac, cerere admisibilă, în condițiile în care nu avea interesul să declare cale de atac împotriva hotărârii prin care câștigase, în parte, procesul.
În mod evident, calea de atac este determinată de lege, astfel că părțile nu sunt ținute, obligate, să respecte calea de atac indicată în hotărâre. Astfel, poate fi declarat apel împotriva unei hotărâri date cu drept de recurs și invers, dacă părțile apreciază că, potrivit dispozițiilor legale, aceasta este calea de atac corectă.
Urmând același raționament, judiciar de altfel, constatăm că nimic nu a împiedicat reclamanta sa declare, în termen, recurs împotriva deciziei 25/2014, invocând într-un astfel de recurs, greșita stabilire a căii de atac, greșita soluționare ca recurs a căii de atac a apelului și să solicite casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul Bistrita-Năsăud. Un astfel de recurs nu a fost formulat.
Prin urmare, contestația în anulare formulată, comună și specială, este deopotrivă tardivă și nefondată. Tribunalul Bistrița Năsăud, a soluționat, în condiții procedurale, recursul declarat într-o cauză cu obiect evaluabil în bani, al cărui obiect a fost declarat de către însăși reclamantă ca fiind de 20.000 de euro. Reclamanta a fost mulțumită de problema calificării căii de atac până la momentul luării la cunoștință despre soluția admiterii recursului și respingerii în întregime a acțiunii. Ca urmare a acestei soluții, reclamanta caută la acest moment orice fel de argument pentru a obține reformarea acesteia, „lepădându-se" de propriile ei susțineri. O astfel de poziție procesuală nu poate fi acceptată, nici procedural, nici moral, contestația formulată fiind nefondată.
La data de 27 mai 2015, recurenta a formulat cerere de recuzare a completului de judecată compus din judecător R.-I. B., judecător G.-C. F. și judecător M.-L. B..
Prin încheierea pronunțată la data de 9 iunie 2015, a fost soluționată cererea de recuzare, fiind respinsă ca neîntemeiată.
Tribunalul va analiza cu prioritate excepția tardivității contestației în anulare, excepție invocată de intimatul V. F. și reține că această excepție nu este întemeiată, contestația fiind în termen formulată.
Pentru a concluziona astfel s-a avut în vedere că decizia civilă nr. nr.25/4 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr._, a cărei anulare o solicită contestatoarea a fost pronunțată sub incidența Codului de procedură civilă din 1865 și, fiind irevocabilă, nu a fost comunicată părților.
Tribunalul reține că, expresia „partea a luat cunoștință de hotărâre” nu presupune ca partea să ia cunoștință doar de existența deciziei ci trebuie ca aceasta să ia cunoștință și de conținutul deciziei.
Din faptul că contestatoarea a formulat anterior și cerere de revizuire nu se poate reține că, la data formulării cererii de revizuire(03.04.2014, aceasta fiind data depunerii la oficiul poștal a plicului, f.2 dosar nrt._, atașat), contestatoarea avea cunoștință de conținutul deciziei dată în recurs, cât timp, decizia nu a fost comunicată nici din oficiu și nici la solicitarea contestatoarei, aceasta nu a studiat dosarul și, din conținutul cererii de revizuire nu rezultă că revizuienta cunoștea conținutul deciziei contestate, cererea nefiind motivată în fapt.
În aceste condiții, tribunalul reține că partea a luat cunoștință de conținutul deciziei contestate la data la care aceasta i-a fost comunicată de avocatul ales prin e-mail, respectiv la data de 20.04.2015(f.57), dată față de care contestația în anulare este formulată înlăuntrul termenului de 15 zile prevăzut de art.319 alin2 teza a II a din codul de procedură civilă din 1865, fiind depusă la oficiul poștal cu scrisoare recomandată la data de 05.05.2015(f.7).
Așadar, excepția tardivității va fi respinsă ca neînteemiată.
Referitor la temeinicia contestație în anulare tribunalul constată că niciunul din motivele invocate de contestatoarea nu sunt incidente în speță, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin decizia civilă nr.25/04.03.2015 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul Bistrița-Năsăud a admis recursul declarat de pârâții V. F., cu domiciliul în Sibiu, ., județul Sibiu, G. C., cu domiciliul procesual ales în recurs la avocat Podia A. în Sibiu, ., scara B, apartament 14, județul Sibiu și I. A., cu domiciliul în Sibiu, ., scara B, etaj 3, apartament 16, județul Sibiu, citată și la adresa din Sibiu, ., apartament 33, județul Sibiu împotriva sentinței civile nr. 4116/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 20 mai 2014 în dosarul nr._, a modificat în parte hotărârea atacată în sensul că arespins și cererile de constatare a nulității absolute a contractului de împrumut autentificat sub nr. 596 din 7 iunie 2006 de notar public D. C. P. din Sibiu și a actului de adjudecare din 06.10.2006 emis în dosarul execuțional nr. 307/2006 de către executorul judecătoresc T. F. L., cu privire la imobilul situat în Sibiu, ., înscris în c.f._ Sibiu, top. 1605/1/1/5, 1604/2/2/2/2/5, cu consecința repunerii părților în situația anterioară încheierii lor, respingând în întregime acțiunea formulată de reclamantă. A înlăturat dispoziția de obligare a pârâților I. A., G. C., V. F. în solidar, la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 19.164 lei. A menținut dispoziția de respingere a capătului de cerere referitor la constatarea caracterului simulat al contractului de împrumut autentificat sub nr. 596 din 7 iunie 2006 de notar public D. C. P. din Sibiu și a actului de adjudecare din 06.10.2006 emis în dosarul execuțional nr. 307/2006 de către executorul judecătoresc T. F. L., cu privire la imobilul situat în Sibiu, ., înscris în c.f._ Sibiu, top. 1605/1/1/5, 1604/2/2/2/2/5. A obligat pe intimata V. C. P., cu domiciliul procesual ales în recurs în București, ., ., apartament M5, sector 4 să plătească recurentei G. C. suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat și recurentului V. F. suma de 1650,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
În considerentele deciziei se reține că, la termenul de judecată din data de 22 octombrie 2014 tribunalul a calificat calea de atac ca fiind recursul, având în vedere că valoarea obiectului litigiului este de 20.000 euro, care nu se cumulează aritmetic cu valoarea petitului subsidiar privitor la nulitatea actului de adjudecare care este tot de 20.000 euro. În aceste condiții, a imposibilității cumulării valorilor, valoarea obiectului litigiului nu depășește limita de 100.000 lei, astfel încât sunt incidente prevederile art. 2821 C.proc.civ.
Primul motiv al contestației în anulare este cel prevăzut de art.317 alin.1 pct.2 constând în soluționarea căii de atac cu încălcarea normelor de competență de ordine publică.
Se reține că, prin decizia a cărei anulare se solicită, Tribunalul Bistrița-Năsăud a soluționat recursul declarat împotriva unei sentințe pronunțate de Judecătoria Bistrița, reținându-se că sentința nu este supusă apelului și sunt incidente dispozițiile art. art. 2821 din Codul de procedură civilă din 1865.
Chiar dacă ar fi întemeiate susținerile contestatoarei sub aspectul valorii obiectului pricinii, în sensul că acesta ar depăși valoarea de 100.000 lei, competența de soluționare a căii de atac împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Bistrița ar fi revenit tot Tribunalului Bistrița-Năsăud și nu Curții de Apel, așa cum susține contestatoarea, punându-se eventual problema nelegalei constituirii a completului de judecată, care a soluționat calea de atac în complet format din 3 judecători, ca instanță de recurs și nu în complet format din 2 judecători ca instanță de apel, aspect care nu constituie motiv de contestație în anulare ci putea constitui motiv de recurs împotriva deciziei tribunalului.
Potrivit art. 2 pct.2 și pct.3 din Codul de procedură civilă din 1865, tribunalul are competența să soluționeze atât apeluri cât și recursuri împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, în timp ce curtea de apel este competentă să soluționeze ca instanță de recurs doar recursuri declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale, conform art.3 pct.3 din același cod și nu are competența de a soluționa căi de atac declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii.
Așadar, în speță, nu este dat primul motiv de contestație în anulare invocat de contestatoare.
Cel de-al doilea motiv al prezentei contestații în anulare este cel prevăzut de art.318, constând în aceea că dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei erori materiale invocându-se faptul că în mod greșit instanța de recurs a statuat că valoarea obiectului a dosarului este sub 100.000 lei și că aceasta constituie o eroare procedurală.
Tribunalul reține că nici acest motiv nu este prezent întrucât dezlegările date de instanța de control judiciar cu privire la valoarea obiectului pricinii și calificarea căii de atac constituie o statuare care presupune aprecierea și deliberarea asupra obiectului acțiunii, care leagă instanța și, în măsura în care statuarea instanței este eronată, aceasta constituie o eroare de judecată și nu o eroare procedurală în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, așa cum prevede art.318 din Codul de procedură civilă.
Dispozițiile articolului 318 din Codul de procedură civilă sunt norme procedurale de strictă interpretare, situație în care noțiunea de greșeală materială nu poate fi interpretată extensiv astfel încât, pe această cale, nu pot fi valorificate greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale.
Dacă s-ar aprecia că statuarea instanței cu privire la valoarea obiectului acțiunii constituie un aspect formal și nu unul care ține chiar de fondul căii de atac s-ar ajunge la interpretarea extensivă a dispozițiilor art. 318 alin.1 teza I din Codul de procedură civilă ceea ce ar însemna să se deschidă părților dreptul de a provoca rejudecarea căii de atac pentru că judecata nu a fost bine făcută și nu pentru motivele expres prevăzute de lege.
Față de considerentele expuse contestația în anulare nu este întemeiată și va fi respinsă .
Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității contestației în anulare, excepție invocată de intimatul V. F..
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatoarea V. C. P., pentru anularea deciziei nr.25/2015, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații V. F., cu domiciliul în Sibiu, ., județul Sibiu, G. C., cu domiciliul procesual ales în recurs la avocat Podia A. în Sibiu, ., scara B, apartament 14, județul Sibiu și I. A., cu domiciliul în Sibiu, ., scara B, etaj 3, apartament 16, județul Sibiu, citată și la adresa din Sibiu, ., apartament 33, județul Sibiu.
Fără cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, M. L. B. G.-C. F. R.-I. B.
plecat în CO, semnează
vicepreședintele tribunalului
GREFIER,
L. D.
plecată în CO semnează primul grefier
Redactat RIB/tehnoredactat RiB/24.07.2015/2 ex.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Pretenţii. Decizia nr. 156/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD → |
|---|
