Revendicare imobiliară. Decizia nr. 262/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 262/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 262/2015
Cod ECLI
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 262/A/2015
Ședința publică din data de 16 decembrie 2015
Tribunalul format din:
Președinte: G.-C. F., președinte secție
Judecător: R.-I. B.
Grefier: M.-M. E.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de pârâții Trombitaș A.-A., Trombitaș M.-T., T. G.-A. și T. F.-A. împotriva sentinței civile nr. 7326/2015, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelanți avocat P. V., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, iar pentru reclamantele-intimate P. A. și P. M. se prezintă avocat C. A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că la data de 9.12.2015, reclamantele-intimate P. A. și P. M. au depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea apelului și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul constată că apelul este în termen declarat, motivat și legal timbrat.
Reprezentantul apelanților, avocat P. V., arată că a luat un exemplar al întâmpinării depuse la dosar, neavând cereri de formulat referitoare la aceasta. În probațiune, solicită instanței încuviințarea efectuării unei cercetări locale .
Reprezentantul reclamantelor-intimate, avocat C. A., arată că nu se opune cererii de efectuare a unei cercetări locale însă, în opinia sa, această probă nu este utilă cauzei, întrucât la fondul cauzei s-a mai efectuat o cercetare locală.
Tribunalul, după deliberare, apreciază că cererea de efectuare a unei cercetări locale nu este utilă cauzei, motiv pentru care o respinge ca neîntemeiată.
Reprezentantul apelanților, avocat P. V., arată că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul reclamantelor-intimate, avocat C. A., de asemenea arată că nu are cereri de formulat.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, tribunalul declară închisă faza cercetării judecătorești și dispune dezbaterea apelului, dând cuvântul reprezentanților părților în susținere.
Reprezentantul apelanților, avocat P. V., solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, a se dispune schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul stabilirii liniei despărțitoare dintre imobilele în litigiu conform folosinței actuale, respectiv a procesului-verbal de punere în posesie și schiței aferente întocmită de Comisia locală Teaca, respectiv a variantei nr. 2 din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul T. M., pe aliniamentul A-B-C-D-E-F-G sau potrivit variantei nr. 3 a aceluiași raport de expertiză tehnică; respingerea capătului de cerere privind revendicarea suprafeței de 30 mp și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată, dispunând compensarea integrală a acestora, cu cheltuieli de judecată în apel.
Reprezentantul reclamantelor-intimate, avocat C. A., solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține pricina în pronunțare, urmând ca pronunțarea hotărârii judecătorești să aibă loc azi, orele 15,00.
TRIBUNALUL
deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 7326/2015, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, prima instanță:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții P. A., P. V. și P. M., toți cu domiciliul în loc. Teaca, .. 61, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâții TROMBIȚAS A. A., TROMBIȚAS M. T., TROMBIȚAS G. A., TROMBIȚAS F. A., toți cu domiciliul în loc. Teaca, nr. 60, jud. Bistrița-Năsăud, și P. I., cu domiciliul în loc. Teaca, nr. 322, jud. Bistrița-Năsăud.
Stabilește mejdia între terenul reclamanților, înscris în Titlul de proprietate nr._/13.08.1993, . nr. 201 și nr. 202 și terenul deținut de pârâții Trombițas A. A., Trombițas M. T., Trombițas G. A. și Trombițas F. A., înscris în Titlul de proprietate nr._/13.08.1993, . nr. 199 și nr. 200, pe aliniamentul descris de punctele A, B, C, D, E, F, fixate în raport de schițele de punere în posesie, conform variantei nr. 1 din raportul de expertiză tehnică topografică întocmit în cauză de expertul T. M..
Obligă pârâții Trombițas A. A., Trombițas M. T., Trombițas G. A. și Trombițas F. A. să predea reclamanților terenul în suprafață de 14 mp ocupat fără drept.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de sistare a lucrărilor începute pe terenul reclamanților.
Obligă pârâții Trombițas A. A., Trombițas M. T., Trombițas G. A. și Trombițas F. A. să achite reclamanților suma de 2.805,93 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu avocațial și onorariu expert.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut următoarele:
În baza titlului de proprietate nr._/13.08.1993 (f. 4) numitului P. D., antecesorul reclamanților, i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 956 mp, situată pe teritoriul satului Teaca, terenul fiind identificat în . și 202.
Prin titlul de proprietate nr._/13.08.1993 (f. 130) numitului P. I. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului de 1 ha 2637 mp, situat, de asemenea, pe teritoriul satului Teaca, incluzând parcelele 199 și 200 din tarlaua 168, în suprafață totală de 950 mp, aflate în prezent în stăpânirea pârâților Trombitaș M. T., Trombitaș A. A., T. G. A. și T. F. A., în baza unui antecontract de vânzare-cumpărare.
Obiectul prezentului litigiu îl constituie grănițuirea celor două proprietăți, reclamanții pretinzând că gardul edificat de pârâți în anul 2011 nu respectă mejdia, astfel încât li s-a ocupat fără drept un teren în suprafață de 30 mp.
Potrivit dispozițiilor art. 584 C.civ., orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, iar cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate, premisa de la care pleacă textul de lege fiind cea a două proprietăți învecinate negrănițuite sau cu hotarul contestat de unul sau toți proprietarii învecinați.
Având în vedere că terenurile învecinate au făcut obiectul Legii nr. 18/1991, instanța va analiza pretențiile părților în raport de schițele de punere în posesie utilizate de Comisia locală Teaca (f. 151).
În conformitate cu documentele evocate, la momentul efectuării măsurătorilor premergătoare emiterii titlurilor de proprietate, terenul numitului P. D., transmis ulterior reclamanților, prin succesiune, avea frontul la stradă de 14 m, iar terenul numitului P. I., vândut ulterior pârâților, avea frontul la stradă de 14,60 m.
Corespunzător acestei situații, în raportul de expertiză tehnică topografică efectuat în cauză (f. 84-117, 169-174, 188-191, 218-220), expertul T. M. a întocmit „Planul de situație cu varianta 1 de grănițuire conform schițelor de punere în posesie” (f. 191), în care hotarul dintre proprietăți a fost trasat pe aliniamentul punctelor A, B, C, D, E, F, fixate în raport de schițele de punere în posesie.
Nu poate fi luată în considerare varianta nr. 2 de grănițuire, solicitată de pârâți, corespunzătoare folosinței actuale, descrisă de planul de situație de la fila 109 din dosar, deoarece, într-o atare ipoteză, frontul la stradă al pârâților ar fi mai mare cu 24 cm, iar frontul la stradă al reclamanților ar fi mai mic cu 59 cm decât cele indicate în schițele de punere în posesie.
Din considerente similare va fi înlăturată și varianta nr. 3 de grănițuire, agreată de pârâți, redată pe planul de situație de la fila 220, aceasta presupunând o diminuare cu 35 cm a frontului la stradă al reclamanților.
În consecință, instanța va stabili mejdia între terenul reclamanților, înscris în Titlul de proprietate nr._/13.08.1993, . nr. 201 și nr. 202 și terenul deținut de pârâții Trombițas A. A., Trombițas M. T., Trombițas G. A. și Trombițas F. A., înscris în Titlul de proprietate nr._/13.08.1993, . nr. 199 și nr. 200, pe aliniamentul descris de punctele A, B, C, D, E, F, fixate în raport de schițele de punere în posesie, conform variantei nr. 1 (f. 191) din raportul de expertiză tehnică topografică întocmit în cauză de expertul T. M..
Această variantă este cea care corespunde în cea mai mare măsură stării de fapt descrise de pârâta P. I. (f. 201), soția numitului P. I., și care, la termenul de judecată din data de 28.04.2015 a arătat că P. D., antecesorul reclamanților, și P. I., autorul pârâților, fiind frați, au primit terenurile în litigiu de la părinți, prin împărțirea în mod egal a unei suprafețe mai mari.
Ori, pornind de la această premisă, ar fi de presupus că cele două loturi au avut inițial fronturi la stradă dacă nu egale, măcar de dimensiuni apropiate.
Așadar, varianta nr. 1 asigură nu doar respectarea dimensiunilor înscrise în schițele de punere în posesie, ci și cea mai mică diferență între lungimile fronturilor la stradă (14 m și 14,60 m), în comparație cu varianta nr. 2 (13,41 m și 14,84 m) și varianta nr. 3 (13,65 m și 14,60 m).
În ceea ce privește ocuparea de către pârâți a unei porțiuni din proprietatea reclamanților, instanța reține că, astfel cum reiese din planul de situație cu folosința faptică actuală (f. 104), terenul reclamanților măsoară 925 mp, cu 14 mp mai puțin decât suprafața pe care ar trebui să o aibă, luând în considerare limita de proprietate stabilită în varianta 1, respectiv 939 mp.
În același sens, martorii C. N., de meserie constructor, și Cipoan M., consăteni cu părțile în litigiu, au declarat că gardul edificat de pârâți în 2011 a fost construit mai aproape de casa reclamantei decât era gardul vechi (f. 51, 59).
Aceeași concluzie se desprinde din studiul planșelor foto depuse la dosar de ambele părți (f. 24) și de expertul T. M. (f. 112, 113, 173), din care reiese că gardul construit de pârâți între cele două proprietăți limitrofe nu respectă reperul constituit de stâlpul de lemn, ieșit din sol 30-35 cm, notat cu lit. A pe planșa foto de la f. 73 și care pare a fi semnul ce marchează limita de hotar, cu atât mai mult cu cât mărginește gardul de la stradă al reclamanților.
Ori, față de respectivul stâlp de lemn, gardul construit de pârâți se află la 59 de cm în interiorul proprietății reclamanților, situația fiind explicitată la pct. 11-13 din lămuririle oferite de expert pentru termenul de judecată din data de 16.09.2014 (f. 172-173).
Având în vedere că, în raport de linia de hotar ce pornește din punctul A (care coincide cu stâlpul de lemn menționat anterior), terenul reclamanților trebuie să măsoare 939 mp, însă, prin construirea gardului de către pârâți a fost redus la 925 mp, pârâții Trombițas A. A., Trombițas M. T., Trombițas G. A. și Trombițas F. A. vor fi obligați să predea reclamanților suprafața de 14 mp de teren, pe care l-au ocupat fără drept prin construirea gardului.
Deoarece, la data pronunțării prezentei hotărâri, gardul edificat de pârâții T. a fost finalizat, instanța va respinge, ca rămasă fără obiect, cererea de sistare a lucrărilor.
Raportat la dispozițiile art. 274 C.pr.civ., constatând culpa procesuală a pârâților T., instanța îi va obliga pe aceștia la plata în favoarea reclamanților a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.805,93 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu avocațial și onorariu expert.
Împotriva sentinței expuse, în termen, au declarat apel pârâții Trombitaș A.-A., Trombitaș M.-T., T. G.-A. și T. F.-A., care au solicitat schimbarea în parte a acesteia în sensul admiterii în parte a acțiunii introductive și pe cale de consecință să se stabilească linia despărțitoare dintre imobilul teren deținut de reclamantă, situat în comuna Teaca, .. 61, identificat în T.P. nr._/13.08.1993, fără . cel situat la numărul administrativ 62, deținut de pârâți, identificat în T.P. nr._/13.08.1993, în tarlaua 168, parcelele 199 și 200, potrivit folosinței actuale, respectiv a procesului-verbal de punere în posesie și schiței aferente întocmită de Comisia locală Teaca, respectiv a variantei nr. 2 din raportul de expertiză întocmit de expertul T. M., pentru termenul 07.05.2013 (înregistrat la expert sub nr. 624/07.05.2013)pe aliniamentul A-B-C-D-E-F-G, sau potrivit variantei 3 din raportul de expertiză a expertului T. M., depus pentru ședința din 25.08.2015 și înregistrat la expert sub nr. 874/18.08.2015; să se respingă capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 30 m.p. și obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată, dispunând compensarea integrală a acestora. Cu cheltuieli de judecată în apel.
Apelanții susțin că sentința este nelegală și netemeinică, atât sub aspectul aliniamentului stabilit ca linie despărțitoare între cele două imobile, cât și cu privire la obligarea lor să-i predea reclamantei 14 m.p. teren și să-i achite cheltuieli de judecată în sumă de 2.805,93 lei, invocând următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamanta solicită stabilirea liniei de mejde dintre cele două terenuri învecinate deținute de reclamantă și noi, revendicarea unei suprafețe de 30 m.p. și sistarea lucrărilor începute pe terenul ei.
Din probatoriul administrat rezultă că cele două terenuri sunt învecinate, au aparținut la 2 frați și ele au făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991, sens în care s-au emis titluri de proprietate, procese-verbale de punere în posesie cu schițele aferente.
Dacă se observă titlul de proprietate al "reclamantei" se constată că lotul deținut de ea nu este identificat în T.P. cu . liniile despărțitoare dintre cele 2 terenuri apar în schițe ca fiind în linie dreaptă.
În titlul de proprietate al terenului deținut de reclamantă apare reconstituită suprafața de 956 m.p., iar a subsemnaților de 950 m.p., dar expertul a găsit în fapt pentru reclamantă o suprafață de 925 m.p. iar pentru ei 931 m.p., respectiv ambele suprafețe mai mici cu 31 m.p., respectiv 19 m.p.
În ceea ce privește frontul la stradă potrivit procesului-verbal de punere în posesie lotul reclamantei este de 14 m.l., iar al lor de 14,60 m.l.
Inițial expertul a procedat la măsurarea loturilor dinspre vecinul reclamantei, presupunând că punctul de pornire dinspre L. E. este necontestat și a ajuns la concluzia că loturile ar trebui deplasate spre dreapta cu 0,35 m.l, ceea ce ar fi afectat într-o mică măsură și gardul despărțitor dintre cele două terenuri.
Dar, cu ocazia deplasării instanței la fața locului, în prezența vecinului P. V. din vecinătatea lor s-a identificat și stabilit cu certitudine care este vecinătatea dintre lotul lor și al acestui vecin, astfel că, în prezența completului de judecată, s-a procedat la măsurarea frontului la stradă începând de la acest reper sigur, necontestat de vecinul P. V., prezent și el la fața locului și s-a constatat că lățimea frontului la stradă a lotului lor, de 14,60 m.l. cade dincolo (spre reclamantă) de zidul gardului de beton edificat de noi, respectiv că acest gard este edificat pe terenul lor. Este foarte important în acest sens a observa procesul-verbal de cercetare la fața locului din 25.05.2015, începând cu fila 3 (pag. 212 dosar fond) ale cărui mențiuni sunt greu de înțeles pentru cine nu a participat la fața locului, astfel că vom prezenta unele mici detalii.
Cercetarea la fața locului s-a făcut la insistențele noastre (și cererea o repetă și față de instanța de apel) motivat de faptul că varianta de stabilire a liniei de hotar s-a făcut prin începerea măsurătorilor dinspre vecinul din stânga reclamantei și cu stabilirea greșită a liniei de hotar din cealaltă extremă (dreapta privind din drum) a terenului nostru, respectiv cu vecinul P. V..
Întâmplător, la data cercetării locale, vecinul P. V. era acasă și personal a indicat linia de hotar dintre terenul deținut de ei și cel proprietatea sa, precizând că aceasta este linia de hotar dintre terenurile lor, dintotdeauna.
În prezența completului de judecată s-a măsurat lățimea ambelor loturi, respectiv frontul la stradă și s-a constatat că acesta este de 28,60 m. l.s exact cât au cele două loturi în procesul-verbal de punere în posesie și s-a consemnat acest aspect în procesul-verbal prin expresia „ iar în realitate este tot de 28,60 m. I "
S-a mai consemnat că „Limita între terenul pârâților T. și vecinul P. V. a fost considerat ca fiind gardul necontestat, situat conform susținerilor vecinului P. V. în aceeași poziție de 50 de ani "
În această situație și pentru a ne realiza scopul deplasării la fața locului s-a procedat la măsurarea frontului la stradă a lotului nostru de această dată pornind de cealaltă parte, respectiv dinspre vecinul P. V., prezent și el și care a indicat punctul limitei vecinătății cu noi și s-a stabilit că de la limita cu vecinul P. V. și până la jumătatea soclului gardului edificat de ei -aceasta în dreptul colțului casei reclamantei (mai spre interiorul curții) este de 14,25 m.l., iar la capătul gardului, în procesul-verbal notat „măsurat la stradă", lotul lor are o lățime de 14,50 m.l. -la jumătatea soclului gardului de beton.
Prin urmare, lotul de teren deținut de ei are un front la stradă (în capătul gardului în discuție) de 14,50 m.l., iar potrivit punerii în posesie ar trebui să fie 14,60 m.p., astfel că în nici un caz ei nu au edificat gardul pe terenul reclamantei și nu ocupă absolut nici un centimetru din terenul ei.
În procesul-verbal s-a consemnat că lotul reclamantei este de 13,90 m.l. măsurat până la jumătatea gardului edificat de ei, ceea ce face să se înțeleagă că reclamanta ocupă o porțiune de 10 cm.l. din terenul lor, deoarece acest gard este de beton cu o lățime de 40 cm. 1., astfel că 20 cm. ar trebui să fie edificat pe terenul lor și 20 cm. pe terenul reclamantei or, în realitate, așa cum a constatat instanța de fond gardul este doar cu 10 cm. pe terenul reclamantei și lor le lipsesc 10 cm.l., având doar 14,50 m.l. frontul la stradă.
S-a mai menționat (pag. 4 din procesul-verbal) că picurul streșinii casei reclamantei cade pe terenul proprietatea acesteia și că gardul de beton edificat de ei este spre interiorul curții noastre. S-a precizat de asemenea că în soclul gardului reclamantei, spre stradă, există o gaură de scurgere cu privire la care reclamanta arată că trecea o țeava de scurgere ce canaliza apele pluviale în șanțul din fața casei, ce denotă că nu i-a fost afectată reclamantei în nici un fel canalizarea scurgerii de la bucătărie și a apelor pluviale.
Prin urmare, varianta de grănițuire corectă este cea a folosinței actuale, redată în varianta 2 din raportul inițial de expertiză sau varianta 3 din raportul de expertiză depus pentru termenul din 25.08.2015, fila 219 din dosar fond.
Apreciază că se impune a se da credit măsurătorilor făcute în prezența instanței și având în vedere că au certitudinea că punctul de vecinătate a pârâților cu vecinul P. V. este necontestat, acesta prezent la fața locului a confirmat acest lucru.
Pe de altă parte și elementele naturale de vecinătate dinspre P. V. și ei(picurul streșinii, canalul de scurgere din spatele casei, stâlpul de fixare a gardului despărțitor din fața casei, pomii existenți pe mejde, etc.) confirmă acest fapt, precum și cele dinspre reclamantă și pârâți -respectiv gaura de scurgere a apelor pluviale din zidul din față a proprietății reclamantei, picurul streșinii reclamantei, anexele edificate pe linia de mejde și pomii existenți pe aceeași linie.
Varianta I de la fila 191 dosar fond, încuviințată de instanță impune demolarea gardului despărțitor, care așa cum am arătat este un gard de beton cu o lățime de 40 cm.l. și pe o lungime de cea 15 m.l., ceea ce ar fi foarte costisitor și imposibil de realizat întrucât le-ar îngreuna semnificativ .>
Ambele variante și cea îmbrățișată nejustificat de instanță cât și cea solicitată de ei sunt întocmite potrivit proceselor verbale de punere în posesie, dar diferă din care parte se fac măsurătorile.
Or, varianta solicitată de ei pornește de la un reper dinspre vecinul P. V., categoric necontestat, iar varianta dispusă de la un reper probabil necontestat. Oricum, urmare a măsurătorilor făcute de instanță, lățimea cumulată a celor două loturi a fost de 28,60 m.l., astfel că urmare a celor constatate de instanță prin măsurare directă a lotului nostru de 14,50 m.l., respectiv 14,25 m.l. (la 80 cm. spre interiorul curții) până la jumătatea gardului despărțitor nu justifică în nici un fel adoptarea variantei I de către instanța de fond, în acest caz diminuând frontul nostru la stradă cu 35 cm. impunând și demolarea gardului.
Calcularea suprafeței de 14 m.p. prin constatarea de către expert că din întreaga suprafață reconstituită reclamantei de 956 m.p. menționată în titlu față de cea de 925 m.p. deținută nu justifică localizarea ei în zona dinspre frontul străzii și nici faptul că noi am deține acea diferență deoarece s-a constatat că și subsemnații deținem în fapt o suprafață mai mică cu 19 m.p. decât cea reconstituită.
Consideră că întregul proces a reprezentat un capriciu al reclamantei care este o persoană conflictuală deoarece edificarea gardului s-a făcut pe vechiul amplasament și el consolidează casa reclamantei, care în lipsa acestui gard s-ar putea prăbuși, fiind la 50 - 70 cm mai sus de nivelul solului din curtea noastră.
Față de cele mai sus arătate solicită admiterea apelului și pronunțarea unei soluții în sensul celor solicitate modificând și modul de acordare a cheltuielilor de judecată prin compensarea lor în fața instanței de fond.
În drept, au indicat dispozițiile art. 282 și următoarele C. Procedură Civilă și art. 274 Cod Procedură Civilă.
În probațiune au solicitat efectuarea unei noi cercetări locale în apel.
Intimatele P. A. și P. M., prin avocat au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței atacate, arătând că susținerile apelanților nu sunt fondate, aceștia încercând prin orice mijloc să mențină actualul gard edificat de ei, pe amplasamentul pe care ei l-au ales și care nu este pe linia de mejde(f.19-22)
Totodată au solicitat obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată pe care le-au efectuat ele în apel.
În ședința publică de astăzi instanța a respins cererea în probațiune formulată de apelanți, de efectuare a unei noi cercetări la fața locului, apreciind că aceasta nu este utilă soluționării cauzei.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, tribunalul constată că aceasta este legală și temeinică.
Faptul că în titlu de proprietate în forma inițială, eliberat autorului reclamantelor, numitul P. D.(f.99 dosar judecătorie), nu este indicat numărul parcelelor nu are relevanță cât timp, se indică faptul că o parcelă are destinația de curți construcții și una are destinația de teren arabil iar, din schița de punere în posesie, reiese că cele două parcele sunt situate la numărul administrativ 68.a(f.151 dosar judecătorie).
În susținerea criticile apelanților privind grănițuirea aceștia invocă, în principal, consemnările din procesul verbal întocmit cu ocazia cercetării la fața locului, arătând că prima instanță a constatat la fața locului că frontul cumulat la stradă al celor două loturi este de 28,6 m.
Însă, tribunalul constată că în procesul verbal întocmit de prima instanță(f.212 dosarul judecătoriei) instanța face doar mențiunea că frontul la stradă al celor două loturi, potrivit schițelor de la fila 151(dosarul judecătoriei) este de 28,6 m iar mențiunea în sensul că și în realitate terenul are acest front la stradă se referă la ceea ce a susținut expertul prin schița întocmită, pe baza schițelor de punere în posesie(a se vedea schița de la fila 191, în care se face mențiunea unei dimensiuni de 0,34 m înspre vecinul P. V.), cât timp, din măsurătorile instanței nu a rezultat această dimensiune, așa cum susțin apelanții ci, se poate lesne observa că dimensiunea este mai mică respectiv, până lajumătatea gardului din beton, lățimea lotului apelanților este de 14,5 m iar al reclamantelor este de 13,9 m, tot până la jumătatea gardului din beton și, prin însumare, rezultă 28,4 și nu 28,6.
Se reține că măsurătorile efectuate cu ocazia cercetării la fața locului s-au făcut cu ruleta astfel că precizia acestora trebuie reținută cu rezerve, având în vedere că expertul care a efectuat expertiza cu mijloace tehnice care permit stabilirea corectă a dimensiunilor, a concluzionat că, de la punctul fix din gardul ce delimitează terenul reclamanților de terenul vecinului L. C. și până la punctul ce ar constitui limita dintre terenul pârâților cu al vecinului P. V.( cu mențiunea că la acest nivel la data efectuării măsurătorilor nu exista gard, ci doar semne ale unui vechi gard indicate de apelanți) distanța nu este de 28,6 m, atât cât reprezintă lățimea cumulată a celor două loturi limitrofe, potrivit schițelor de punere în posesie, respectiv 14 m lotul reclamanților și 14,6 m lotul pârâților, ci lățimea totală este de doar 28,25 m( 13,4 m de la punctul limită dinspre L. până la limita zidului spre reclamante +14,85, în continuare până la punctul indicat ca fiind punctul limită cu vecinul P. V.(104 dosarul judecătorie), deci cu 0,35 m mai puțin, față de dimensiunea indicată în schițele de punere în posesie și cu 0,15 m mai puțin decât dimensiunea rezultată din măsurătorile cu ruleta făcute cu ocazia cercetării la fața locului.
Din schița de la fila 146 dosarul judecătoriei, întocmită în anul 1979, an în care cele două loturi existente în prezent formau un singur lot, ulterior fiind parcelat, terenul avea o lățime totală la stradă de 28,5 m( și nu de 28,6 m, cât se menționează în procesele verbale de opunere în posesie și nici de 28,4 cât s-a măsurat cu ruleta la cercetarea locală) astfel că, firesc ar fi fost ca și în anul 1991 dimensiunea să fie aceeași, cât timp hotarele dintre vecini nu au fost modificate.
Nici suprafețele indicate în actele de reconstituire nu se regăsesc în fapt, suprafața totală cumulată a celor două loturi aflate în folosința părților între aceleași vecinătăți fiind de doar 1.856 m.p.(925 m.p. reclamanții, în loc de 956 și 931 pârâții, în loc de 950), f.104 dosarul judecătoriei.
Așa fiind, tribunalul reține că este posibil ca mijloacele tehnice folosite pentru determinarea dimensiunilor și suprafețelor celor două loturi învecinate, cu ocazia punerii în posesie să nu fi permis determinarea exactă a acestora, așa cum a făcut expertul.
În aceste condiții, tribunalul reține că, prin stabilirea liniei de hotar dintre cele două terenuri limitrofe nu se poate urmări, în exclusivitate, respectarea lățimii loturilor la stradă indicate în schițele de punere în posesie(cel mai probabil determinate pe baza măsurătorilor făcute cu ruleta) și nici asigurarea suprafețelor pentru fiecare proprietar ci linia de hotar trebuie stabilită având în vedere și alte elemente în baza cărora se poate determina traseul vechiului hotar, existent la data punerii în posesie, respectiv anterior edificării de către pârâții apelanți a actualului gard.
Se reține că, potrivit schițelor de punere în posesie, linia de hotar dintre terenul reclamanților și cel al pârâților este o linie continuă fără frânturi(f.151 dosarul judecătoriei) iar, din planșele fotografice ( f..111 verso, f.112 față și verso, f.113, f.173 dosarul judecătoriei), rezultă până unde se întind gardurile vechi ce delimitează latura dinspre stradă a celor două terenuri, expertul notând acest punct limită cu „A”, care este situat la o distanță de 14 m, față de punctul fix de hotar dinspre vecinul L. C.-f.173, fiind vizibil că actualul gard dintre proprietăți, perpendicular pe gardul de la stradă, este situat înspre terenul reclamantelor față de punctul limită al lățimii gardului la stradă al acestora, garduri care existau la data punerii în posesie.
Cum punerea în posesie s-a făcut ținând seama de limitele de folosință de la acea dată și cum gardurile înspre stradă sunt același de la data punerii în posesie, cum linia dintre proprietăți din schițele de punere în posesie este continuă, fără linii frânte, tribunalul reține că linia de delimitare a celor două terenuri limitrofe pornește de la punctul limită din gardul reclamantelor dinspre stradă, notat „A”la fila 173 și merge în linie continuă până la capătul opus al terenului și varianta de grănițuire care corespunde acestei linii este varianta I(f.191).
Chiar dacă, potrivit acestei variante, o parte din construcțiile apelanților se află pe terenul reclamanților tribunalul reține că, la data punerii în posesie, pe terenul pârâților nu erau edificate toate construcțiile care există în prezent, respectiv edificatele(cuptor de pâine și WC-f.90), care se află parțial în interior lotului reclamantelor, conform liniei de hotar din varianta I(f.191), au fost construite de către pârâții apelanți, ulterior punerii în posesie, cât timp, pe schița de punere în posesie nefiind localizate aceste construcții(f.151)
Susținerile apelanților în sensul că jumătate din lățimea gardului construit de ei (fără acordul reclamantelor) trebuie să fie localizată pe terenul reclamantelor nu sunt întemeiate cât timp ei au construit gardul fără acordul reclamantelor. Neavând acordul reclamantelor pârâții trebuiau să amplaseze gardul exclusiv pe terenul lor, pentru că nu poate fi impus vecinilor un gard conceput exclusiv de ei, nici sub aspectul amplasamentului și dimensiunilor lățimii lui, în special, și nici în ce privește materialele din care este construit.
Atât în varianta a II-a (f.109)cât și în varianta a III-a(f.220) linia de hotar nu pornește de la punctul limită ce constituie vechiul semn de hotar din gardurile de la stradă, dintre cele două terenuri ci, se pornește de la alte puncte, care sunt situate înspre terenul reclamantelor, respectiv de la limita gardului de beton despărțitor, dinspre reclamate, situat la 0,59 m față de semnul vechi de hotar din gardul de la stradă, în varianta 2(f.173 și f.109) respectiv, de la un punct situat pe lățimea actualului gard de beton, la 14,6 m față de punctul indicat de apelanți ca fiind punctul de hotar cu numitul P. V., adică o lățime de 0,24 m din gardul de beton(14,84 folosința actuală – 14,6 m propus ) este situat pe terenul reclamantelor( f.109 și f.220) și, pe de altă parte, nici nu este sub forma unei linii continue, ci prezintă frânturi.
Mai mult, dacă s-ar e accepta susținerile apelanților în sensul că jumătate din lățimea gardului ar trebui să fie amplasată pe terenul reclamantelor și că gardul are 40 de cm, se poate ușor observa că, în varianta 3, mai mult de jumătate din lățimea gardului este pe terenul reclamantelor.
Chiar dacă în varianta I de grănițuire, lățimea frontului la stradă al terenului folosit în prezent de apelanți este mai mică decât cea menționată în schițele de punere în posesie și doar pentru lotul reclamanților se asigură lățimea din schița de punere în posesie, cât timp, atât punctul limită din gardul reclamanților dinspre vecinul L. C., cât și punctul limită din același gard dinspre terenul apelanților sunt aceleași cu cele de la data punerii în posesie, în timp ce între terenul apelanților și vecinul P. V. nu există gard, ci doar semne ale unui gard vechi, câțiva stâlpi vechi(f.86), aceasta nu justifică stabilirea liniei de hotar potrivit solicitărilor apelanților.
Aceasta deoarece, este posibil ca, fie măsurarea lățimii terenului apelanților dinspre vecinul P. V., cu ocazia punerii în posesie, să se fi făcut pornind de la un punct de reper eronat fie, în condițiile în care, în prezent nu există efectiv gard, punctul de reper, indicat în prezent, ca fiind limita dintre apelanți și acest vecin să nu fie cel real, avut în vedere la data punerii în posesie, fie înscrierea dimensiunii frontului la stradă să nu fie corectă.
În consecință aspectele ce privesc lățimea înspre stradă a terenului apelanților, respectiv dacă aceasta a fost corect indicată în schița de punere în posesie și dacă folosința apelanților corespunde cu schița de punere în posesie trebuie lămurite în contradictoriu cu vecinul limitrof, numitul P. V..
Așadar, toate calculele făcute de apelanți pentru a justifica stabilirea liniei de hotar astfel încât să nu fie demolat gardul construit de ei nu sunt de natură să justifice alegerea uneia din variantele de grănițuire solicitate de aceștia astfel că este neîntemeiată critica referitoare la linia de hotar stabilită prin sentința atacată.
Nici criticae privind lipsa de identificare a suprafeței de teren pe care trebuie să o predea reclamanților nu este întemeiată întrucât terenul în suprafață de 14 m.p. este terenul situat între limita folosinței actuale a reclamantelor, adică limita gardului actual dinspre reclamante și linia de hotar stabilită de prima instanță, această suprafață fiind localizată pe schița ce concretizează varianta I de grănițuire, între punctul A-punctele ce reprezintă folosința actuală 34, 32, 36, 35, 69 și C și, apoi, B, A(f.191).
Faptul că, pe această schiță, nu se indică suprafața de 14 m.p. pentru terenul respectiv nu echivalează cu o lipsă de identificare a terenului, cât timp expertul a arătat că terenul aflat în prezent în folosința reclamantelor are suprafața de 925 m.p.-f.104 iar, potrivit variantei I de grănițuire, suprafața terenului ce revine reclamantelor, va fi de 939 m.p., diferența fiind de 14 m.p.(939-925=14 ).
Tribunalul constată că nu este întemeiată nici critica privind modul de soluționare a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată reținând că, în mod corect instanța de fond a obligat pârâții să suporte toate cheltuielile de judecată efectuate de reclamanți întrucât dispozițiile art.584 din Codul civil din 1864 privind suportare a cheltuielilor de grănițuire, nu se referă la cheltuielile de judecată ci la cheltuielile pe care le impune delimitarea faptică a terenurilor limitrofe.
În consecință, aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cazul unui proces având obiect grănițuire, situație în care, în privința cheltuielilor de judecată, se aplică dispozițiile art.274 C.pr.civ. sau cele ale art.451-453 din noul C.pr.civ., după caz.
Cum reclamanții au câștigat în întregime procesul ei trebuie să-și recupereze toate cheltuielile de judecată avansate de la cei care au căzut în pretenții.
Având în vedere toate aceste considerente de fapt și de drept, precum și dispozițiile art.296 C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul ca nefiind fondat.
În baza art.274 C.pr.civ., apelanții vor fi obligați(în solidar)să plătească intimatei P. A., cea care a plătit onorariu de avocat în apel, suma de 1.200 lei(f.25 dosar apel), cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanța depusă în apel la fila 25.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefiind fondat apelul declarat de pârâții Trombitaș A.-A., Trombitaș M.-T., T. G.-A. și T. F.-A., toți cu domiciliul în localitatea Teaca, nr. 60, județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr.7326/2015, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă apelanții să plătească intimatei P. A. 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
G.-C. F. R.-I. B. M.-M. E.
Redactat BRI/tehnoredactat RIB și AȘ/18.01.2016/7 ex.
Judecător primă instanță CRR
.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 186/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD | Conflict de competenţă. Sentința nr. 890/2015. Tribunalul... → |
|---|
