Conflict de competenţă. Sentința nr. 890/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 890/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 890/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 890/F/2015
Ședința camerei de consiliu din data de 16 noiembrie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: C. N., judecător
GREFIER: V. V.
Pe rol fiind soluționarea conflictului de competență în cauza civilă privind pe reclamantul S. Orășenesc Beclean în contradictoriu cu pârâții C. T.-F. și C. I.-M., având ca obiect suspendare urmărire imobiliară.
În baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C.proc.civ., judecarea conflictului de competență se realizează în camera de consiliu a acestei instanțe, fără citarea părților.
Tribunalul, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (1) C.proc.civ., constată că este competent să soluționeze prezentul conflict de competență ivit între Judecătoria Beclean și Judecătoria Năsăud, instanțe aflate în raza de competență a Tribunalului Bistrița-Năsăud.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Având în vedere că nu sunt cereri de formulat, tribunalul rămâne în pronunțare cu privire la conflictul de competență.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată inițial la Judecătoria Beclean sub nr._ , reclamantul S. ORĂȘENESC BECLEAN i-a chemat în judecată pe pârâții C. T.-F. și C. I.-M., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să fie stabilită culpa și să se dispună, în conformitate cu prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006, obligarea pârâților la plata sumei de 1.047,79 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru numitul Csengeri T., victimă a agresiunii pârâților, în data de 13.07.2011, în stația CFR Salva, jud. Bistrița-Năsăud (în urma agresiunii, numitul Csengeri T. primind îngrijiri medicale în cadrul Spitalului orășenesc Beclean, compartimentul Chirurgie, în perioada 14.07.2011–18.07.2011, conform Foii de observație Clinică Generală nr._ ).
Prin sentința civilă nr.1631/15.10.2015, pronunțată de Judecătoria Beclean, s-a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și, în consecință, s-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Năsăud, reținându-se că raportat la domiciliul pârâților, respectiv localitatea Salva, jud. Bistrița-Năsăud, situat în raza de competență a Judecătoriei Năsăud, și la disp. art. 107 NCPC potrivit cărora „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede astfel”, nu este competentă teritorial să soluționeze cauza.
După declinare, acțiunea a fost înregistrată la Judecătoria Năsăud, sub același număr și soluționată prin sentința civilă nr. 3186/2015: această instanță a admis la rândul ei excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Judecătoriei Beclean, reținându-se că deși domiciliul pârâților se află în raza sa de competență teritorială conform regulii stabilită art. 107 alin. (1) C.p.c., în cazul de față însă, raportat la obiectul cauzei, necompetența teritorială nu este una de ordine publică, exclusivă, ci de ordine privată; astfel că nefiind invocată de pârâți, Judecătoria Beclean nu o putea invoca din oficiu, raportat la obiectul cauzei (acțiune în pretenții) și prevederile art. 126 C.p.c. privind alegerea de competență, neputându-se vorbi despre o competență teritorială de ordine publică, ci de una relativă, de drept privat. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus înaintarea dosarului Tribunalului Bistrița-Năsăud în vederea soluționării sale.
Conflictul de competență teritorială ivit urmează a fi rezolvat potrivit celor ce succed:
Pretenția dedusă judecății de unitatea spitalicească din arondismentul Judecătoriei Beclean împotriva pârâților domiciliați pe raza teritorială a Judecătoriei Năsăud ca urmare a incidentului petrecut în ultimul arondisment este aceea de reparare a prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale( cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată) de către persoanele care prin faptele lor au adus daune sănătății persoanei beneficiar de servicii medicale, în circumstanțele subrogării unității medicale în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate în condițiile art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modif. și compl.
Art. 131 codul de procedură civilă stabilește expres sarcina prioritară a instanței de judecată de a-și verifica din oficiu competența de soluționare a litigiului pe rolul său din punct de vedere general, material și teritorial, pronunțându-se, când este cazul, mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, administrarea de probe, sau după caz, cercetarea în fond a cauzei, după cum edictează art. 248 alin. 1. Verificarea în discuție privește însă doar cazul de necompetență de ordine publică pe care instanța o poate invoca din oficiu.
Potrivit art.113 alin. (1) pct. 9 din noul Cod de procedură civilă, competența teritorială de soluționare a cererilor ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit este alternativă între instanța domiciliului pârâtului, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită și instanța în raza căreia s-a produs prejudiciu, toate aceste instanțe fiind deopotrivă competente să judece pricina, în conformitate cu dispozițiile art. 116 C. pr. civ., reclamantului revenindu-i sarcina alegerii.
Art. 129 alin.2 pct.3 din același cod stabilește caracterul de ordine publică al necompetenței teritoriale doar în situația încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența altei instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, conform pct.4 al aceluiași articol în toate celelalte cazuri necompetența fiind de ordin privat. Consecutiv, art. 130 alin. 2 și 3 stabilesc regulile conform cărora necompetența de ordine publică poate fi invocată de părți ori de judecător la primul termen de judecată, iar cea de ordine privată doar de către pârât prin întâmpinare, iar când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.
În cazul dat niciuna dintre cele două instanțe nu puteau invoca din oficiu excepția necompetenței teritoriale, nefiind vorba despre o necompetență teritorială exclusivă, în înțelesul dat de art. 129 alin.2 pct.3 din Codul de procedură civilă, ci de una de ordine privată, astfel că sesizarea neregularității în discuție putea fi invocată exclusiv de către pârâți în condițiile prevăzute de art. 130 Cod de procedură civilă, ipoteză ce nu se regăsește în cazul dat.
Împrejurarea semnalată de Judecătoria Năsăud a neconformității procedurale la care a recurs Judecătoria Beclean este corectă, însă acesteia îi este prohibit de a proceda identic, făcând aceeași greșeală, cu atât mai mult cu cât nu este o instanță de control judiciar pentru a reforma eroarea primei instanțe sesizate și a se desesiza consecutiv exclusiv pentru acest considerent, ci îi este în sarcină prioritar a stabili dacă este sau nu competentă teritorial să soluționeze litigiul pendinte. Or atât prevederile art. 107 din Codul de procedură civilă, cât și cele ale art. 113 alin. (1) pct. 9 din același cod cuprind reglementări exprese în acest sens.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.135 Cod proc. civ, tribunalul stabilește competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. C. V. V.
Red.dact. N.C. 14.01.2016
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 262/2015. Tribunalul... | Succesiune. Decizia nr. 152/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD → |
|---|
