Acţiune în constatare. Decizia nr. 176/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 176/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 10710/193/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA - I - CIVILĂ
Dosar nr._
- Recurs -
- Acțiune în constatare -
DECIZIA CIVILĂ NR. 176 - R
Ședința publică din data de 12 februarie 2013
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - H. I.
JUDECĂTOR - A. C.
JUDECĂTOR - D. M.
GREFIER - G. M.
La odine, pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de către recurenții - pârâți A. V. și A. A., împotriva sentinței civile nr. 7997 din data de 17 decembrie 2010, pronunțată de Judecătoria B., județul B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații - reclamanți O. P., O. M., T. O., P. F., N. M., N. A., O. C., O. R., T. O. și P. F., având ca obiect - acțiune în constatare. -
Dezbaterile asupra fondului cererii de recurs au avut loc în ședința publică din data de 23 ianuarie 2013, fiind cuprinse în încheierea de ședință din acea dată, făcând parte integrantă din prezenta și când, pentru a da părților în litigiu posibilitatea formulării și prezentării de eventuale note de concluzii scrise la dosar, în temeiul dispozițiilor art. 260 Cod procedură civilă, s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 30 ianuarie 2013, și, mai apoi, din lipsă de timp pentru se pronunța, pentru 06 februarie 2013, respectiv, pentru astăzi, data de mai sus, când;
După deliberare;
TRIBUNALUL,
Asupra cererii de recurs, de față, constată că:
Prin sentința civilă nr. 2658 din data de 13 mai 2009 a Judecătoriei B., s-a constatat că, reclamanții O. M., N. M., T. O., P. F. și N. A. nu și-au însușit cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta O. E., ulterior decedată.
În continuare, a fost admisă acțiunea formulată de către O. P., în calitate de succesor al defunctei reclamante O. E., în contradictoriu cu pârâtul A. V..
S-a constatat că, reclamantul O. P., este proprietar prin accesiune asupra construcțiilor edificate de către pârât pe suprafața de 1.800 m. p., situată în . și ./1, înscrisă în titlul de proprietate nr._/1995, constând în casa compusă din trei camere, două holuri și o bucătărie, în suprafață utilă de 69,45 m. p., construită din chirpici și acoperită cu azbociment, grajd în suprafață de 7,90 m. p., construit din chirpici și acoperit cu azbociment, adăpost în suprafață de 29,90 m. p., construit din lemn și acoperit cu azbociment, coteț în suprafață de 14,32 m. p., construit din lemn și acoperit cu azbociment, beci în suprafață utilă de 10,20 m. p., construit din bolțari, cuptor în suprafață de 3,60 m. p.; împrejmuiri de 41 metri liniari și 39,80 metri liniari, cu fundație din beton și stâlpi metalici.
S-a mai constatat că, pârâtul are un drept de creanță împotriva reclamantului în sumă de 13.675 Ron, constând în contravaloarea materialelor și a manoperei pentru realizarea construcțiilor, la momentul edificării lor.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.876,30 Ron, cheltuieli de judecată.
În motivarea esențială a soluției, instanța de fond a reținut că reclamanta este proprietară a unui teren pe raza satului Vorona - T., ., înscris în titlul de proprietate nr._/1995, în care sunt incluse și suprafețele de 700 m. p. plus 126 m. p., din parcelele cadastrale 135 și 1.034 m. p. din ., că valabilitatea acestui titlu a fost verificată în cadrul litigiului anterior purtat între părți, finalizat cu sentința civilă nr. 303/2006 a Judecătoriei B., ce a respins ca neîntemeiată cererea în anulare titlu de proprietate formulată de către reclamant și a admis acțiunea în revendicare formulată de către defunctă, pârâtul fiind obligat să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 1860 m. p. din . 136/1 pe care se află ridicată casa și anexele pârâtului, construite atât înainte cât și după litigiul de revendicare, identificate în cauză de către expertul A. D..
În drept, se reține că, întrucât pârâtul are calitatea de constructor de rea - credință, sunt aplicabile dispozițiile art. 494 Cod civil.
Împotriva acestei prime soluții a formulat recurs pârâtul, iar prin decizia nr. 455 din data de 20 aprilie 2010 a Secției Civile a Tribunalului B. a fost admis recursul și casată sentința, fiind trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe, cu motivarea că, nu a fost cercetat suficient fondul raportului juridic dedus judecății și nu a stabilit corect cadrul procesual în raport de persoanele ce se impuneau a fi chemate în judecată.
Cu aceste îndrumări prima instanță a reluat judecarea cauzei, procedând și la critica soției pârâtului, A. A. și, citând în continuare și restul participanților la întâia judecată și administrând în plus, la cererea pârâtului proba cu depoziția martorului S. G.. Reclamanta N. M. a precizat prin declarația autentică depusă la fila 40 că nu are nici o pretenție în cauză.
Prin sentința civilă nr. 7997 din data de 17 decembrie 2010 prima instanță a admis acțiunea reclamanților O. P., O. M., O. C., T. O., N. A., N. M., O. R., P. F. în contradictoriu cu pârâții A. V. și A., a constatat că reclamanții au dobândit prin accesiune, în sensul că, dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate de pârâți pe terenul în suprafață de 1.860 m. p., situați în parcelele cadastrale nr. 135 și 136/1, înscris în Titlul de proprietate nr._/1995, identificate în expertiză astfel: casa și anexe - grajd, adăpost, coteț, beci, cuptor, împrejmuiri;
- a obligat pe pârâți să predea reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele construcții în cauză și
- a obligat pârâții la plata către reclamanți a sumei de 1876,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a motiva această soluție prima instanță reține că, pârâții au construit abuziv și nu au vrut să încheie litigiul în sensul de a oferi reclamantului prețul terenului - respectiv suma de 5.500 lei; totodată reține că prin accesiune, reclamanții dobândesc drept de proprietate asupra construcțiilor, iar pârâții ca și constructori de rea-credință au un drept de creanță, echivalent cu contravaloarea materialelor și a manoperei, drept pe care în cauză refuză să și-l valorifice, având în acest sens posibilitatea de a formula cerere separată.
Cu privire la reaua credință a pârâților se invocă drept probe, - sentința nr. 303 din data de 07 ianuarie 2006, prin care în revendicare reclamanții au opus pârâților titlul lor de proprietate pe teren, obținând eliberarea terenului ocupat de aceștia fără drept;
- continuarea posesiei și edificării de construcții de către pârâți, atât înaintea litigiului, cât și ulterior;
- lipsa unei autorizații de construire pentru edificare și procesul - verbal de contravenție din data de 23 iunie 1993 prin care s-a dispus amendarea pârâților și sistarea lucrărilor.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâții, solicitând casarea ei în întregime, în temeiul dispozițiilor art. 304, punctele 6, 8, 9 Cod procedură civilă și respingerea pe fond a acțiunii în cauză.
Se solicită că, întrucât instanța nu a intrat în cercetarea fondului și o nouă casare nu mai este posibilă, să se administreze probe în calea de atac. Se cer cheltuieli de judecată din întreg litigiul.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a constatat în mod nelegal că reclamanții au dobândit prin accesiune dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate de pârâți pe o suprafață de 1.860 m. p. situați în parcelele cadastrale nr. 135 și 136/1, înscrisă în titlul de proprietate nr. 65.796/1995, întrucât nu erau îndeplinite condițiile accesiunii imobiliare reglementate la art. 494 Cod civil.
În acest sens, se arată că, potrivit definiției, ,,dreptul de accesiune se naște pe măsura încorporării materialelor în teren, iar dreptul de proprietate asupra lucrărilor este dobândit în momentul exercitării dreptului de accesiune, care poate să îmbrace mai multe forme, printre care introducerea unei acțiuni în evacuare, o notificare prin executor sau o acțiune în revendicare.
Se susține că instanța nu analizat situația dreptului de proprietate al reclamantei și nici modul în care s-au efectuat construcțiile.
Cu privire la aceste aspecte pârâții evocă faptul că proprietarul originar al terenului a fost în mod notoriu cunoscut boierul S. - aspect ce rezultă atât din anterioare, cât și prezentul dosar în care a fost audiat S. G., unul dintre descendenții familiei S..
Se mai arată că, terenul a fost trecut cu forța la C.A.P., în anii 1961 - 1962, de către E. T., fiica lui Carale E., la rândul ei îl obținuse printr-un act autentic de partaj.
Se susține că între proprietarul terenului anterior colectivizării și proprietara din titlul emis conform Legii nr. 18/1991, O. E., nu există nici rudenie și nici act translativ de proprietate. În schimb, pârâții afirmă despre ei că sunt rude cu familia S. și că au primit acceptul de a construi pe teren prin convenție cu moștenitorii T. E. și autorii martorului S. G. - respectiv, S. C..
În aceste condiții arată pârâții că au început construcția casei în anul 1990, turnând temelia, după care au continuat construcția, finalizând-o în anul 1993, astfel că, au calitatea de constructori de bună - credință, în intervalul 1990 - 1993 având și acordul Primăriei și nefiind notificați de nimeni să sisteze lucrările.
În același interval au cerut la rândul lor constituirea dreptului de proprietate și au parcurs o fază prealabilă emiterii de acte în baza Legii nr. 18/1991. În această perioadă O. E. nu avea titlu de proprietate și nu putea să se opună la construirea casei, nici să-i acționeze în justiție în legătură cu terenul.
Se arată în continuare modalitatea obținerii de către reclamantă a titlului - sens în care se arată că aceasta a fost pusă în posesie pe o configurație fără ieșire la drum, iar titlul a fost emis prin operațiuni ilicite de schimbare a posesiei, pârâților nefiindu-le niciodată pusă în vedere o abandonare a construcțiilor. Se afirmă că, scopul în care s-a procedat la revendicare și apoi la accesiune nu a fost acela ca reclamanții să-și recupereze terenului, ei de a-i forța pe pârâți să le ofere un preț pentru teren.
Se arată că O. E. are rol în altă . posibil să fi primit la în tovărășie un lot în proprietatea Ecaterinei T. - aspecte susținute și de reprezentantul Primăriei - A. L..
Se mai invocă în sprijinul acestor susțineri și aspectul că acțiunea nu a fost însușită de o parte din moștenitori - aspect ce s-a menținut și la rejudecare, astfel că reaua - credință se discută într-un cadru inadecvat. Și este greșit reținută.
Se arată că, în mod legal, pârâții au refuzat să ceară despăgubiri, deoarece neexistând accesiune, nu există nici dreptul de a investi instanța cu o asemene a cerere.
Se arată că, nu există culpa reținută în sarcina pârâților de către prima instanță, de vreme ce reclamanta a primit titlu la 2 ani după data edificării construcției, încălcându-se dispozițiile Legii nr. 18/1991, care nu prevede folosirea terenurilor cu construcții ale terților pentru înscrierea în titlul de proprietate.
Se cere completarea probelor, prin audierea de noi martori care să confirme că lucrările de construire au fost terminate în anul 1993.
Se contestă că au calitatea de reclamanți toți moștenitorii lui O. E., având în vedere că, o parte din ei, prin declarațiile exprese și-au însușit acțiunea și, în rejudecare, nu au revenit asupra acestor declarații și nici nu au fost introduși forțat în cauză.
La termenul de judecată din data de 24 mai 2011 s-a invocat existența pe rolul Judecătoriei B. a unui dosar având ca obiect anulare titlu față de care se cere suspendarea judecății în prezenta cauză, aspect susținut separat cu note de ședință și înscrisuri, filele 47 - 56.
Prin încheierea de ședință din data de 21 iunie 2011 s-a dispus suspendarea judecății recursului în baza dispozițiilor art. 244 punctul 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea litigiului de fond funciar.
Judecata recursului a fost reluată la cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de către intimat care arată că acțiunea ce a determinat suspendarea din dosar nr._ a fost respinsă prin sentința civilă nr. 5188/2011, la fel și recursul împotriva acesteia. S-a mai cerut și de către recurenți repunerea pe rol astfel că la termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2013, s-a reluat judecata recursului.
Recurenții au mai depus în susținerea recursului note de concluzii scrise, prin care consemnează în plus, față de cele prezentate în recurs, modalitatea în care au dobândit terenul și l-au stăpânit până în 2005 când au obținut proces - verbal de punere în posesie, arătând că acest teren făcea parte din rezerva Comisiei locale, în condițiile în care foștii proprietari au primit teren în alte amplasamente și explică obținerea titlului de către reclamantă pe terenul construit, prin erori materiale de încadrare cadastrală, precum și prin valorificarea de către acesta a unei adeverințe provizorii din timpul întovărășirii.
Se atașează înscrisuri doveditoare:
- actul autentic de partaj al proprietarului originar;
- corespondența Comisiei locale cu pârâții în scopul întocmirii titlului de proprietate;
- schița terenului deținut de cele două părți;
- procesul verbal de punere în posesie a pârâților din data de 21 ianuarie 2005 și din 07 ianuarie 2005;
- rolul autorului reclamantului, O. C.;
- Hotărârea Comisiei Județene nr. 304/2011;
- rolul agricol din perioada anilor 2006 - 2009 al recurenților;
- Hotărârea Comisiei Locale nr. 18 din data de 17 iunie 2011;
- copia unei plângeri penale pentru fals și uz de fals a recurenților contra reclamanților;
- schițe.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că este investită cu judecarea unui recurs civil formulat pentru motivele de nelegalitate reglementate de dispozițiile art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă, împotriva unei hotărâri pronunțate în materia accesiunii imobiliare, reglementate de dispozițiile art. 494 cod civil vechi.
Recursul este întemeiat și va fi admis urmând a fi modificată în tot sentința recurată în sensul de a respinge ca neîntemeiată acțiunea în constatarea accesiunii imobiliare formulată de către reclamanți în contradictoriu cu pârâții.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs reține că în cauză se aplică prioritar regulile speciale - Legea nr. 18/1991 referitor la capătul de proprietate asupra terenului în litigiu, față de regulile de drept comun, iar în ceea ce privește construcțiile edificate, în cauză nu sunt întrunite cerințele textului de la art. 494 Cod civil vechi invocate de reclamanți, sub aspectul că aceste construcții, la data realizării lor nu afectau o proprietate a reclamantului - care nici nu deținea titlu asupra terenului construit.
Astfel, în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu - acesta nu a fost tranșat cu putere de lucru judecat cum greșit se reține de către prima instanță, în baza unei hotărâri judecătorești anterioare, de vreme ce sentința astfel invocată privea un moment al aplicării procedurii Legii nr. 18/1991 în care autoarei reclamantei i s-a emis un titlu contestat, iar pârâții aveau acte premergătoare de emitere a titlului de proprietate pe un același teren, în prezent procedura finalizându-se în sensul că și pârâții, la rândul lor, au obținut validarea dreptului de proprietate pentru același teren, respectiv suprafața de 2.200 m. p. teren în p. c. 135 și 136/1, deținută din anul 1990 și până în prezent.
Prin urmare, situația de fapt și de drept reținută la data judecății procesului în revendicare s-a modificat, în sensul că pârâtul și-a justificat în drept posesia exercitată asupra terenului litigios cu acte obținute într-o procedură similară cu aceea utilizată de către reclamant, astfel că, este aplicabil principiul de drept referitor la procesele privind proprietatea în pari causa, mellior est causa posidendis - în situații similare, este mai bună poziția posesorului.
Chiar și făcând abstracție de sentința pronunțată în cauza de revendicare ce a dispus cu o autoritate limitată la baza de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 18/1991 de la sesizarea instanței și analizând accesiunea imobiliară în raport de titlurile existente la data edificării construcțiilor, instanța de recurs reține că din declarația martorului S. G., de la fila 41 a ultimului dosar de fond, rezultă că pârâtul recurent și-a construit casa prin anii 1990, având anterior acceptul lui S. C., descendent al Ecaterinei T. - proprietara deposedată la cooperativizare. Același martor susține că la întovărășire terenul a fost înscris în rolul lui O. Elisabea - autoarea reclamantului și că după decesul tatălui său, în anul 1992, familia reclamantei a revendicat acest teren, în condițiile în care familia S. nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.
Acest martor a fost audiat și la prima judecată pe fond - fila 31, în prima depoziție menționând în plus că între familia pârâților și a părinților săi este o relație de afinitate, constând în acea că S. C. și soția sa - părinții martorului erau nașii de cununie ai părinților pârâtului, ceea ce explică de ce S. C. a permis pârâtului să construiască pe terenul ce i se cuvenea și nu a formulat cerere de reconstituire pentru acesta, urmând ca pârâtul să-și constituie un drept al său de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991.
Martorul recunoaște că familia reclamantei a invocat drepturi proprii asupra terenului și că a obținut anterior pârâtului o atribuire/punere în posesie în spatele magaziei C.A.P. -ului de pe terenul în litigiu, după turnarea temeliei la casă, dar precizează că, tatăl său, a calificat această atribuire ca fiind abuzivă, explicând-o prin funcția pe care o avea reclamanta la primărie.
În cauză a mai fost audiat ca martor un vecin al pârâților care confirmă cele prezentate de martorul S. G., arătând în plus că, în continuarea terenului obținut de către pârât, în spatele casei lui dețineau pământ familia O..
Vechile titluri deținute de părți anterior cooperativizării - partajul voluntar al Ecaterinei Carale ori schimbul făcut de aceasta cu familia O. pot servi doar pentru a circumstanția în concret condițiile și motivele posesiei exercitate de părți, dar nu pot servi ca temei al acțiunii în revendicare, ci doar pentru a obține recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului, drept stins ca efect al cooperativizării.
În anul_95 s-a eliberat titlul de proprietate nr._ autoarei reclamanților O. E. pentru suprafața de 3,6301 hectare, din care 4561 m. p. teren intravilan - respectiv 1034 m. p. în p. c. 136/1 și 700 m. p. în p. c. 135 cu vecinii Ciobanașu P. și Livadaru O. - în condițiile în care Comisia locală a înțeles să ofere potrivit rolului în zona litigioasă 0,63 hectare fără ieșire la drum iar restul de 0,22 hectare - ce a fost construit deja, era rezerva Comisiei nefăcând obiect de reconstituire cum în mod greșit invocă reclamantul în temeiul unei erori în titlu, ce a și fost sesizată în vederea remedierii.
Posesia exercitată de către ambele părți din anii 1990 - 1991 a fost în sensul în care pârâții - recurenți au ocupat și construit cei 22 de ari cu ieșire la drum, iar reclamanta precum și descendenții săi au ocupat terenul dispus în continuarea celui dintâi, obținând însă titlu mult mai târziu.
Desigur, interesul reclamanților a fost de a obține inițial întreaga parcelă pentru a avea ieșire la drum - însă până la eliberarea unui titlu de proprietate pentru oricare dintre cele două părți și chiar în lipsa unei autorizații de construire legal emisă - pârâtul a procedat la construirea casei și anexelor în care locuiește până în prezent cu familia.
Terenul pe care a edificat astfel, fiind la dispoziția Comisiei locale - această entitate era singura îndreptățită să invoce o construire nelegală ori o accesiune în favoarea domeniului privat al comunei Vorona, nicidecum reclamanții care nu au obținut titlu decât ulterior finalizării construcțiilor.
Așadar, în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra terenului, la data edificării construcțiilor, acesta nu aparținea reclamanților, care nu se pot prevala de un drept anterior aplicării dispozițiilor Legii nr. 18/1991 - ci numai de dreptul consacrat în baza acestei legi, prin titlu. Atât reclamanții cât și pârâții au în prezent în baza aceleași Legi nr. 18/1991 acte privind dreptul de proprietate pe terenul în litigiu, iar la data construirii casei și a anexelor nici unul dintre cei doi nu deținea nici un titlu, având doar vocații potențiale de a o obține, un asemenea drept, fiecare, cu diferite temeiuri legale precum, constituire, respectiv reconstituire a dreptului de proprietate.
În tot acest interval de timp din 1990 și până în prezent pârâtul a exercitat posesia, de vreme ce pe terenul în cauză s-a stabilit cu familia sa, în construcțiile edificate.
Pentru a se reține incidența dispozițiilor art. 494 Cod civil ar trebui ca la data edificării efectuate de către pârâți proprietari ai pământului să fi fost reclamanții - condiție neîndeplinită în cauză. Totodată, ar fi trebuit să se rețină că în cauză nu este posibilă caracterizarea pârâtului ca și constructor de rea credință, care cunoaște și acționează cu intenție în sensul de a construi pe terenul aparținând altei persoane. Instanța de fond a reținut însă că pârâții - recurenți sunt constructori de rea-credință în contextul litigios în care s-au efectuat și stăpânit construcțiile în cauză, fără a sesiza că litigiul era cauzat tocmai de împrejurarea că pârâții aveau la rândul lor o îndreptățire la teren și nu recunoșteau, contestând în justiție chiar titlul obținut de reclamanți. În condițiile în care asupra dreptului de proprietate planează o incertitudine permanentă nefiind vădit neechivoc cui aparține dreptul de proprietate, nu se pot face aprecieri nici în legătură cu pretinsa accesiune imobiliară și nici cu reaua sau buna credință a constructorului.
Pe de altă parte, construcția s-a efectuat în ce privește toate elementele gospodăriei pe un interval de timp cuprins între anii 1993 și 2007, potrivit raportului de expertiză realizat de expert A. D., depus la filele 46 - 51 din primul dosar de fond. Respectiv au fost realizate:
- în anul 1993, casa;
- în anul 1997, grajdul;
- în anul 2007, adăpost și coteț și beci;
- în anul 2003, împrejmuire;
- în anul 2006 - cuptor.
În acest interval este de remarcat că anterior demarării construcției casei pârâta formulase către Comisia locală Vorona o cerere de atribuire teren, în contul celui predat la C.A.P., conform filei 28 din dosarul de revendicare, atașat, în anul 1995, se eliberează titlu de proprietate reclamantei inițiale, după ce, în anul 1994, avusese loc o punere în posesie a acesteia, conform filei 78 din dosarul de revendicare pe un teren reconstitui, învecinat cu A. P., iar pârâții beneficiază și ei de o punere în posesie, la data de 07 ianuarie 2005, conform filei 31 din dosarul de fond funciar nr._ atașat pe un teren construit cu ieșire la D.S. 185 și învecinat în partea opusă cu O. E., iar în data de 17 iunie 2011 Comisia locală a propus validarea și înscrierea în anexa nr. 2 b . numitei A. A. cu suprafața de 2.200 m. p., validare ce s-a efectuat prin H. C. J. nr. 304 din data de 08 iulie 2011.
Practic, ambele părți au promovat simultan cereri pentru atribuirea de teren pe raza comunei Vorona, județul B., iar autoarea reclamanților a obținut cea dintâi titlu, solicitarea pârâților fiind soluționată mult mai lent și finalizându-se abia în anul 2011.
Poziția pârâtului de a construi pe un teren despre care a fost informat că este liber și a avut și acceptul fostului proprietar și al Comisiei locale de a-l ocupa, este aceea a unui constructor de bună credință.
Prin buna sa credință se explică apărarea constată pe care și-a formulat-o în toate litigiile, precum și refuzul de a preda terenul și a părăsi construcțiile ori de a primi contravaloarea lor dar și refuzul de a-i plăti reclamantul pentru teren un preț. De aceea, cum procedura este finalizată în prezent în sensul recunoașterii, confirmării dreptului de proprietate a pârâților asupra terenului construit în litigiu, se confirmă totodată și calitatea lor de proprietari ai construcțiilor, astfel încât acțiunea reclamanților este nefondată și va fi respinsă, ca atare.
Referitor la însușirea de către unii dintre succesorii reclamantei inițiale a acțiunii ce nu a fost valorificată la reluarea judecății după casare, instanța constată că sub aspectul cadrului procesual nu este o eroare esențială, în raport de soluția pronunțată, fiind reținută în recurs poziția acestor părți în fondul dreptului - ca o necontestare a pretențiilor pârâtului.
În ceea ce privește pretenția recurenților la cheltuieli din întregul proces, instanța reține că aceștia nu au depus la dosar dovezi referitoare la cheltuielile efectuate astfel încât nu le poate acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite recursul formulat de către recurenții - pârâți A. V. și A. V., ambii fiind citați din satul Vorona T., ., împotriva sentinței civile nr. 7997 din data de 17 decembrie 2010 a Judecătoriei B..
Modifică, în tot, sentința recurată și, în consecință:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea în constatarea accesiunii imobiliare, formulată de către reclamanții O. P., citat fiind din municipiul Suceava, .. 16, .. A, apt. 26, județul Suceava, N. A., din satul Vorona M., ., N. M., citată fiind din localitatea Fălticeni, județul Suceava, precum și din localitatea Fălticeni, ., ., apt. 5, județul Suceava, O. M., din satul Vorona T., ., O. C., citat fiind din satul Vorona T., ., O. R., din localitatea Fălticeni, . 9, ., județul B., T. O., citată fiind în cauză din satul P., . și P. F., citată fiind din localitatea Văratic, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 februarie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI, GREFIER,
H. I. A. C. D. M. G. M.
Red. Judec. D. M. / 21 . 03 . 2013
Judec. fond . N. M. - A.
Tehn. G. M. / 2 Exempl. / 29 . 05. 2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 499/2013. Tribunalul... | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 48/2013. Tribunalul... → |
|---|
