Contestaţie la executare. Decizia nr. 499/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 499/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 828/217/2012
Dosar nr._ Contestație la executare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA - I - CIVILĂ
DECIZIA NR. 499 R
Ședința publică din 23 aprilie 2013
Președinte – A. M.
Judecător – C. M.
Judecător – A. C.
Grefier – A. E.
La ordine judecarea recursului civil formulat de contestatorul G. D., în contradictoriu cu intimații H. D. G. și H. Gh. B. M., împotriva sentinței civile nr. 1255 din 27 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Darabani, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc toate părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Se constată că la dosar au fost depuse precizări formulate de contestatorul G. A. D..
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil, de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Darabani cu nr._ din 29.05.2012, contestatorul G. A. D., în contradictoriu cu intimații H. D. G. și H. Gh. B. – M., ambii domiciliați în mun. Târgoviște, .. B9, ., a formulat contestație împotriva executării silite ce formează obiectul dosarelor nr.126/2011 și nr.127/2011 deschise la B. executorului judecătoresc M. V. din B..
În motivarea contestației, contestatorul arată că, urmare a cererii de executare silită formulată de creditorii H. D. G. și H. Gh. B. – M., executorul judecătoresc M. V. a început executarea silită împotriva lui, în baza contractelor de împrumut nr.2179 din 09.06.2010 și nr.2180 din 09.06.2010, în care figurează în calitate de debitor, fiind somat să plătească pentru fiecare dosar suma de 17.857euro+4.000 lei+6.800 lei, potrivit somației de plată fără număr, emisă la data de 11.05.2012 și comunicată la data de 14.05.2012, în caz contrar urmând a se proceda la urmărirea silită și valorificarea prin vânzare la licitație publică a imobilului situat în satul și ., proprietatea sa.
A mai arătat contestatorul că, executarea silită este lovită de nulitate în condițiile în care se efectuează de către executor în urma unei hotărâri care încalcă prevederile art.373 alin.4 pct.4, respectiva creanță nefiind certă, lichidă și exigibilă la data când s-a pornit executarea silită.
De asemenea, s-a arătat că executarea silită s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor art.379 alin.1 Cod procedură civilă, în sensul că nu există un titlu executor, iar hotărârea pusă în executare este provizorie., fiind absolut necesar ca și creanța pusă în executare să fie certă, lichidă și exigibilă, iar dreptul de a executa să fie constatat printr-un înscris, anume întocmit potrivit legii, înscris denumit titlu executoriu, învestit cu formulă executorie de către instanțele judecătorești competente.
Astfel, s-a arătat că nu este îndeplinită condiția caracterului cert al creanței, având în vedere faptul că existența creanței este contestată, prin însuși actul denumit „contract de împrumut”, în care apar ca debitori două persoane D. M., respectiv G. D., în situația în care prin cererea de executare silită a contractelor de împrumut nr.2179/09.06.2010 și nr.2180/09.06.2010, s-a solicitat executarea silită pentru suma datorată doar de către G. D., solicitându-se ca întreaga creanță să fie plătită de acesta în solidar, în condițiile în care în acest contract nu există nici o clauză de solidaritate.
Or, această sumă a fost împrumutată de două persoane împreună pe baza a două contracte semnate în comun, iar executorul nu poate aprecia asupra angajării răspunderii sale contractuale, având în vedere ca solidaritatea nu se prezumă potrivit art.1445 Cod civil, iar instanța de judecată nu s-a pronunțat printr-o hotărâre judecătorească asupra angajării răspunderii contractuale a contestatorului, în urma analizei contratului de împrumut.
De asemenea, s-a arătat că nu este îndeplinită nici condiția caracterului lichid al creanței, fiind unanim admis că pentru a putea trece la o executare silită este necesar să se știe cât datorează și nu numai că se datorează ceva., fiind evident că nu poate fi considerată lichidă o creanță care este contestată în ceea ce privește cuantumului ei.
De asemenea, contestatorul s-a arătat nemulțumit și de faptul că suma privind onorariul executorului judecătoresc de 6.800 lei la o creanță de 17.857 euro este exagerat de mare, având în vedere că el nu datorează decât jumătate din această sumă, după cum mare este și onorariu de avocat în cuantum de 4.000 lei, deoarece acesta nu a întocmit decât o cerere ce a înaintat-o executorului judecătoresc.
Prin sentința civilă nr. 1255 din 27 noiembrie 2012 Judecătoria Darabani a respins acțiunea civilă având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul G. D., în contradictoriu cu intimații H. D. G. și H. Gh. B. – M..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin contractul de împrumut autentificat sub nr.2179/09.06.2010 de B. Notarilor Publici T. L., S. V., C. A. – Rodia din Târgoviște, H. D. G., în calitate de creditor, a dat cu titlu de împrumut numiților D. M. M. și contestatorului G. A. D., în calitate de debitori, suma totală de 75.000 lei reprezentând 17.857 euro, la cursul de 4,2 lei/Euro, urmând ca aceștia să să-i restituie suma totală de 75.000 lei, dar nu mai puțin de echivalentul a 17.857 Euro, până la data de 09 decembrie 2010, cu drept de prelungire a termenului de restituire cu acordul ambelor părți contractante.
Prin contractul de împrumut autentificat sub nr.2180/09.06.2010 de B. Notarilor Publici T. L., S. V., C. A. – Rodia din Târgoviște, H. Gh. B. - M., în calitate de creditor, a dat cu titlu de împrumut numiților D. M. M. și G. A. D., în calitate de debitori, suma totală de 75.000 lei reprezentând 17.857 euro, la cursul de 4,2 lei/Euro, urmând ca aceștia să-i restituie suma totală de 75.000 lei, dar nu mai puțin echivalentul a 17.857 Euro, până la data de 09 decembrie 2010, cu drept de prelungire a termenului de restituire cu acordul ambelor părți contractante.
Prin încheierea pronunțată la data de 03.05.2012, în dosarul nr._, respectiv încheierea pronunțată la data de 03.05.2012, în dosarul nr._, Judecătoria Darabani a încuviințat executarea silită a celor două contracte de împrumut menționate mai sus, care potrivit att.66 din Legea nr.36/1995 constituie titluri executorii (art.66 – Actul autentificat de notarul public care constată o creanță certă și lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilității acesteia), iar potrivit art.374 indice 1 Cod procedură civilă, aceste contracte se pun în executare fără învestirea cu formulă executorie.
A mai reținut prima instanță că, executarea silită s-a desfășurat în concordanță cu dispozițiile legale și nu s-a găsit nici un impediment din cele prevăzute la art.373 ind.1 alin.4 Cod procedură civilă, pentru a respinge cererea de încuviințare, iar apărările contestatorului, conform cărora nu sunt îndeplinite condițiile art.379 Cod procedură civil, referitor la creanță certă lichidă și exigibilă, nu subzistă, întrucât chiar din examinarea contractului de împrumut reiese forte clar că toate aceste criterii sunt îndeplinite, în sensul că, suma împrumutată este individualizată exact, la fel ca și părțile contractante și termenul de plată.
A mai reținut prima instanță că, chiar dacă nu este stipulată expres solidaritatea pasivă în titlul executoriu, existența creanței rezultă cu certitudine din cuprinsul actului de împrumut, nu este contestată cum afirmă debitorul G. D., căruia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1058 și 1062 din Vechiul Cod civil, privitoare la obligațiile nedivizibile și efectele acestora.
Astfel, ambii debitori arată că au primit câte 75.000 lei reprezentând_ Euro pentru fie contract și se obligă să restituie întreaga sumă raportată la moneda euro până la data de 09.12.2010, situație din care rezultă fără echivoc că părțile contractante, atât creditorul cât și debitorii, au privit suma ce face obiectul contractului ca fiind nedivizibilă, un tot unitar, nefiind prevăzute rate sau tranșe de acordare/restituire a împrumutului, care ar fi făcut ca obiectul contractului să fie divizibil.
De asemenea, prima instanță a mai reținut că, executarea silită nu poate fi împiedicată de faptul că imobilul proprietate a debitorului G. D. face obiectul unui contract de ipotecă al cărui creditor este Cooperativa de Credit P., ipoteca asigurând doar îndestularea cu prioritate a acestui creditor în situația vânzării bunului la licitație în cadrul executării silite, așa cum prevede art.564 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs contestatorul G. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în considerente că executarea silită este lovită de nulitate în condițiile în care se efectuează de către un executor în urma unei hotărâri care încalcă prevederile art. 373 alin. 4, pct. 4 Cod procedură civilă, în sensul că, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs contestatorul a arătat că, condiția privind caracterul cert al creanței nu este îndeplinită în situația în care existența creanței este contestată prin însuși actul de împrumut în care apar ca debitori două persoane, D. M. și respectiv G. D., corect fiind ca executarea silită împotriva lui G. D. să pornească doar pentru suma datorată de acesta, întrucât în contract nu există o clauză de solidaritate.
Contestatorul recurent a mai arătat că, creanța nu îndeplinește nici condiția caracterului lichid, ea fiind contestată sub aspectul cuantumului de debitor, prevederile art. 1058 – 1062 cod civil nefiind aplicabile în speța dată, motivat de faptul că pentru o prelungire a termenului de restituire era necesar și acordul celuilalt debitor, D. M. M..
De asemenea, contestatorul a mai arătat că imobilul supus procedurii executării silite este afectat de un drept de ipotecă în favoarea Cooperativei de Credit P..
Legal citați, intimații H. D. Gheoghe și H. B. M. au depus întâmpinare la dosar, prin care au invocat excepția nulității recursului, întrucât recurentul nu precizează hotărârea atacată, iar pe fondul cauzei au arătat că executarea silită privind cele două contracte de împrumut s-a desfășurat în concordanță cu dispozițiile legale în materie de executare silită și, chiar dacă, nu este stipulată în mod expres solidaritatea pasivă în titlul executoriu, executarea este legal pornită doar împotriva debitorului G. D., deoarece titlului executoriu îi sunt aplicabile disp. art. 1058 și 1062 din Vechiul Cod civil, privitoare la obligațiile nedivizibile și efectele acestora.
De asemenea, intimații au mai arătat că executarea silită nu poate fi împiedicată de faptul că imobilul proprietatea debitorului G. D. face obiectul unui contract de ipotecă al cărui creditor este Cooperativa de Credit P., iar cheltuielile de executare în cuantum de 6800 lei onorariu executor și 4.000 lei onorariu de avocat nu sunt exagerate, încadrându-se în limitele impuse de lege.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul constată că recursul este nefondat și-l va respinge pentru cele ce în continuare se vor arăta:
Astfel, executarea silită împotriva debitorului G. A. D. a pornit ca urmare a cererilor formulate de creditorii H. G. și H. M., adresate executorului judecătoresc M. V. din B., în temeiul contractelor de împrumut nr. 2180/09 iunie 2010 și nr. 2179/06 iunie 2010, prin care contestatorul G. A. D. s-a obligat, alături de D. M., să restituie până la data de 9 decembrie 2010 suma de 75.000 lei, dar nu mai puțin de echivalentul a 17.857 euro.
Așadar, verificând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, Tribunalul va reține că în mod corect a apreciat judecătorul fondului că executarea silită contestată de către G. D. s-a efectuat în concordanță cu dispozițiile legale, iar apărările acestuia referitoare la lipsa condițiilor privind caracterul cert, lichid și exigibil al creanței nu pot fi primite, întrucât în contract s-a menționat în mod evident suma ce urmează a fi restituită, termenul la care trebuie efectuată restituirea, precum și persoanele obligate în acest sens.
De asemenea, în mod corect a reținut prima instanță că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1058 și art. 1062 Cod civil, privitoare la obligațiile nedivizibile față de codebitori, situație în care executarea se poate face în mod legal doar față de unul din debitori, acesta având la rândul său acțiunea în regres împotriva celuilalt debitor.
În contextul în care ambii debitori au semnat contractele arătând că au primit 75.000 lei, reprezentând_ euro și s-au obligat să restituie întreaga sumă, rezultă că părțile contractante au avut în vedere că suma este nedivizibilă și că urmează să fie achitată ca atare.
În ceea ce privește, apărarea debitorului G. D., în sensul că imobilul supus executării silite este ipotecat în favoarea Cooperativei de Credit P., județul B., Tribunalul va constata că judecătorul fondului a apreciat în mod corect că, creditoarea ipotecară are un drept de rang preferențial și urmează a se îndestula cu prioritate, în caz de executare, dar acest aspect nu scoate bunul din circuitul civil și, prin urmare, face imposibilă executarea silită a acestuia.
În final, instanța de recurs va constata că nici motivul de recurs, referitor la cheltuielile de executare nu sunt întemeiate, dat fiind faptul că contestatorul avea obligația contractuală de a achita datoria la termenul prevăzut în contract, fiind conștient de eventualele cheltuieli suplimentare determinate de nerespectarea termenului legal de plată.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, în cuantum de 6800 lei, instanța va constata că acesta se încadrează în limitele maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești prevăzute de Ordinul nr. 2550/2006, iar onorariul de avocat în cuantum de 4.000 lei reprezintă 4% din suma datorată, onorariu care de asemenea nu poate fi apreciat ca fiind exagerat de mare în raport cu munca prestată de avocat și cuantumul sumei de recuperat.
Pentru considerentele expuse, instanța în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul G. D., împotriva sentinței civile nr. 1255 din 27 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Darabani, pe care o va menține.
În ceea ce privește excepția de nulitate a recursului referitor la faptul că în motivele de recurs nu se menționează hotărârea atacată, Tribunalul o va respinge, dat fiind precizările depuse de către contestatorul recurent prin care menționează sentința atacată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul G. D., împotriva sentinței civile nr. 1255 din 27.11.2012, pronunțată de Judecătoria Darabani, pe care o menține, în contradictoriu cu intimații H. D. G. și H. Gh. B. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 23 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
A. M. C. M., A. C. A. E.
Red. A.M./08.07.2013
Jud. I. M.
Dact. A.E.
ex. 2/08.07.2013
| ← Fond funciar. Hotărâre din 23-04-2013, Tribunalul BOTOŞANI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 176/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
