Cereri. Decizia nr. 154/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 154/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 05-09-2013 în dosarul nr. 30/40/2001
Dosar nr._ Stabilire paternitate
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA – I – CIVILĂ
DECIZIA NR. 154 A
Ședința publică din 05 septembrie 2013
Președinte – A. M.
Judecător – A. C.
Grefier – A. E.
La ordine judecarea apelului formulat de pârâtul A. M., în contradictoriu cu reclamanta intimată Hoiț (fostă I.) L. și autoritatea tutelară C. L. D., împotriva sentinței civile nr. 9061 din 21 decembrie 1999 pronunțată în dosarul nr. 8319/1998 al Judecătoriei B., având ca obiect stabilire paternitate.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul apelant A. M. asistat de avocat F. L. G., lipsind pârâta intimată Hoiț L. și reprezentantul autorității tutelare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Se constată că la dosar a fost depusă cerere de amânare formulată de avocat F. L. G. întrucât nu se poate prezenta la acest termen. Apărătorul s-a prezentat în instanță.
Instanța constată că la dosar a fost depus, într-un singur excemplar, raportul de expertiză medico-legală – examen ADN – privind stabilirea relației de înrudire biologică între minorul I. E. și apelantul A. M..
Avocat F. L. G. depune la dosar chitanță onorariu apărător și două bonuri fiscale reprezentând contravaloare traduceri înscrisuri. Având cuvântul, precizează că luând la cunoștință de conținutul lucrării de specialitate depusă la dosar la acest termen, nu înțelege să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză, considerând că nu trebuie luată în considerare, având în vedere lipsa mamei la efectuarea acesteia.
Instanța dă îndrumări apărătorului prezent că potrivit relațiilor primite de la Institutul de Medicină Legală „M. Minovici” București (file 264) expertiza ADN poate fi realizată și prin analizarea numai a probelor biologice ale minorului și prezumtivul tată biologic, situație în care trebuie să existe consimțământul pentru testare din partea mamei minorului sau a tutorelui legal al acestuia. În cauză, consimțământul pentru testarea genetică a minorului a fost exprimat în scris de către tutorele legal al minorului, respectiv de către doamna Florende Camps.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente asupra acestuia.
Avocat Filion L. G., având cuvântul pentru pârâtul apelant, solicită admiterea apelului, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, desființarea în totalitate a sentinței apelate și a se constata că apelantul nu este tatăl minorului I. E. și prin urmare să se respingă acțiunea formulată de reclamanta intimată Hoiț (fostă I.) L.. Pentru aceasta solicită ca instanța să aibă în vedere faptul că, perioada de concepție a minorului care este indicată de reclamantă ca fiind la data de 19 septembrie 1997 nu coincide cu perioada de legală de concepție stabilită de Institutul de Medicină legală și de asemenea, faptul că nici unul din martorii audiați în cauză nu au putut confirma faptul că între apelant și intimată s-ar fi statornicit relații intime în perioada respectivă. Mai mult decât atât, martorii propuși de apelant, respectiv Valache D., T. C. și S. S. au confirmat faptul că aceștia nu au avut nici măcar o relație de foarte apropiată cu reclamanta și că nu s-au iubit efectiv. De asemenea, solicită a se avea în vedere că nu suntem în situația unei prezumții legale, ca în cazul filiației din căsătoriei și că ar fi trebuit ca din probele administrate în cauză să rezulte cu certitudine faptul că între cele două părți s-ar fi statornicit relații intime în timpul concepției și din aceste relații să fi rezultat copilul în cauză, lucru care nu a fost dovedit în cazul nostru. În ceea ce privește expertiza ADN efectuată în cauză, solicită a se reține faptul că aceasta a fost efectuată cu nerespectarea unei condiții esențial, aceea că mama nu s-a prezentat în vederea prelevării probelor biologice, ori copilul după cum știm, moștenește caractere biologice de la ambii părinți. În aceste condiții, solicită a se înlătura această expertiză în totalitate, considerând că concluziile raportului de expertiză nu sunt concludente în cauză. De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că reclamanta deși i-a fost solicitat de nenumărate ori să se prezinte în instanță nu s-a prezentat nici în instanță și nici la Institutul de Medicină Legală din București astfel încât solicită a se face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 225 Cod procedură civilă și să se considere această atitudine a părții ca o mărturisire deplină sau cel puțin un început de dovadă în favoarea părții pe care o reprezintă, în sensul că aceasta ar recunoaște că pârâtul nu este tatăl copilului. Că nu s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, întrucât există convingerea că nu este relevantă proba având în vedere lipsa mamei. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil, de față;
Prin sentința civilă nr. 9061 din 21 decembrie 1999 a Judecătoriei B. s-a admis acțiunea civilă pentru stabilire paternitate formulată de reclamanta I. L., împotriva pârâtului A. M., constatându-se că acesta din urmă este tatăl minorului I. E., născut la 25.05.1998 și de asemenea, încuviințează ca minorul să poarte numele de familie al pârâtului, respectiv A..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că între părți au existat relații intime în cursul anului 1997, că acestea s-au întâlnit sporadic la domiciliu martorei I. C., sora reclamantei, unde rămâneau peste noapte și că în luna septembrie 1997 reclamanta a întreținut relații intime cu pârâtul, rămânând însărcinată, situație confirmată de probele administrate.
Împotriva acestei sentințe, declară apel pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie, sens în care a susținut că prima instanță a reținut greșit situația de fapt, că din ambele rapoarte de expertiză rezultă probabilitatea confirmării paternității și că potrivit adresei nr. 29 din 5 martie 1999 se specifică că perioada concepției minorului I. E. este în intervalul 1 – 08 septembrie 1997 și nicidecum așa cum susține reclamanta în conținutul cererii de chemare în judecată, respectiv că din septembrie 1997 până în noiembrie 1997 a prietenit cu pârâtul, fără a întreține relații intime și prin urmare părțile nu puteau concepe copilul în perioada 1 – 08 septembrie 1997.
Apelantul solicită instanței de apel efectuarea unei expertize de stabilire a filiației complete, pentru a se stabili dacă poate fi sau nu tatăl copilului, sens în care solicită admiterea apelului și desființarea în totalitate a sentinței atacate.
Apelul declarat de pârâtul A. M. a fost admis prin decizia civilă nr.1034 A din 14 iunie 2000 a Tribunalului B., sentința primei instanțe schimbată în totalitate în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii formulate de reclamanta I. L..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut faptul că din coroborarea afirmațiilor reclamantei cu probele testimoniale și concluziile expertizei medico-legale efectuată în cauză nu rezultă că pârâtul ar fi tatăl copilului I. E., născut la 25 mai 1998.
Recursul declarat de reclamanta I. L., împotriva deciziei dată în apel de Tribunalul B. a fost admis prin decizia nr. 180 din 26 ianuarie 2001 a Curții de Apel Suceava, dispunându-se casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului în vederea suplimentării probatoriului. S-a reținut astfel că, în contextul probelor administrate și care au un pronunțat caracter de relativitate, nu există posibilitatea de a decide asupra concluziilor uneia sau alteia dintre cele două instanțe care s-au pronunțat în sens diferit pe baza aceluiași material probator neconvingător, împrejurare care, avându-se în vedere și nepronunțarea instanței cu privire la proba cu o nouă expertiză într-unul dintre noile sisteme practicate în cercetarea paternității, cerută de pârât în apel, la care nu s-a renunțat și care ar fi putut fi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, echivalează cu necercetarea fondului.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr. de dosar_ .
Examinând apelul, după casare cu trimitere spre rejudecare, în raport de noile dovezi administrate, Tribunalul constată că acesta se impune a fi respins pentru următoarele considerente:
În raport de cele stabilite prin decizia civilă nr. 180 din 26 ianuarie 2001 a Curții de Apel Suceava, Tribunalul, investit din nou cu judecata apelului formulat de pârâtul A. M., a discutat și încuviințat administrarea probei cu o expertiză de specialitate genetică tip ADN, probă ce a fost efectuată de către Institutul de Medicină Legală „M. Minovici” din București.
De reținut este faptul că probele în vedere efectuării expertizei au fost prelevate de la copilul I. E., cu concursul autorităților franceze, în cadrul unei cereri de comisii rogatorii internațională, sens în care a fost contactată instanța corespondentă locului unde se află în prezent copilul (Tribunal de Grande Instance de Grasse), competentă a efectua, la cererea instanței rogante, prelevările de probe în vederea efectuării expertizei.
De menționat este și faptul că, în prezent minorul este stabilit în Franța – la familia Camps Jean-Cristophe și Florence – 52, Bd. Emile Zola_ Grasse, fiind încredințat acestei familii de către Asociația Care-Sera, Franța pentru îngrijiri medicale, situație relevată de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B. prin relațiile transmise instanței, potrivit adresei nr. 7555/23.03.2011 (fila 90 dosar) și din dispoziția aceleiași instituții, conform Hotărârii nr. 2912 din 23.09.2004 a Comisiei Județene pentru Protecția Copilului la acel moment, aspect confirmat de altfel și de către familia din Franța cu care locuiește în prezent minorul, potrivit adresei transmise acestui tribunal la data de 11 august 2011 (fila 105 dosar apel).
Proba pentru efectuarea expertizei genetice a fost recoltată în Franța, prin intermediul instanței franceze, Tribunal de Grande Instance de Grasse, și apoi transmisă în sistem securizat, direct, institutului român care a efectuat expertiza genetică, fiind prelevate, de asemenea, probe și de la prezumtivul tată, pârâtul în cauză, acesta deplasându-se personal la Institutul de Medicină Legală M. Minovici din București, în vederea prelevării probelor.
Expertiza dispusă în cauză a fost efectuată și transmisă instanței cu adresa din 07 august 2013, iar concluziile echipei de specialiști, după interpretarea probabilistică și statistică a rezultatelor au dus la concluzia că pârâtul A. M. este tatăl biologic al minorului I. E. cu o probabilitate de 99,_%.
În atare context, Tribunalul va înlătura apărările pârâtului apelant legate de imposibilitatea ca acesta să fie tatăl biologic al copilului I. E., pe motiv că în perioada restrânsă a concepției nu ar fi întreținut relații intime cu reclamanta, susținere înfrântă categoric de rezultatul obținut în urma investigațiilor genetice efectuate de Institutul de Medicină Legală, știut fiind faptul că rezultatele astfel obținute în cadrul expertizei genetice ADN sunt de ultimă generație și sunt deosebit de concludente în ce privește aspectele legate de stabilirea filiației.
De altfel, nici celelalte probatorii administrate, cu precădere declarațiile martorilor audiați, nu au fost de natură să ducă în mod absolut la concluzia inexistenței unei relații foarte apropiate dintre cele două părți, inclusiv în intervalul imediat perioadei probabile a concepției, iar pârâtul apelant nu a putut demonstra existența unei piedici insurmontabile care să facă imposibilă relația intimă dintre cei doi, aceasta vis-a-vis și de concluziile categorice ale expertizei genetice.
Se mai constată că, deși a fost înștiințată în legătură cu necesitatea prezentării în instanță în vederea stabilirii condițiilor în care urmează a se efectua proba cu expertiza genetică solicitată și stabilirea contextului în care urmează a se preleva probele biologice, reclamanta intimată Hoiț (fostă I.) L. nu s-a prezentat în instanță și nu a putut fi contactată.
Tribunalul va înlătura și susținerile apelantului prin apărător, legate de lipsa de concludență a probei ADN efectuată în cauză, pentru motivul că mama copilului nu a fost prezentă la prelevarea de probe, pe considerentul că prezența acesteia nu este obligatorie și nu influențează rezultatul concluziilor expertizei, aspect care rezultă, fără dubiu din adresa înaintată Tribunalului de Institutul de Medicină Legală „M. Minovici” din București în data de 17 iunie 2013, la solicitarea instanței (fila 266 dosar apel), concluzionându-se astfel că efectuarea expertizei întrunește toate cerințele legale pentru a fi validată din punctul de vedere al concluziilor emise, chiar în lipsa probelor biologice prelevate și de la mamă.
D. fiind probele noi administrate în prezentul apel, după rejudecare, luând de referință cu precădere proba cu expertiză genetică de stabilire a filiației tip ADN, prin care s-a stabilit o probabilitate de 99,_% ca pârâtul să fie tatăl copilului I. E., Tribunalul apreciază că este fără dubiu faptul că pârâtul este tatăl biologic al copilului, va înlătura celelalte probatorii contrare, administrate în ciclurile procesuale anterioare, ca nefiind concludente în raport cu proba administrată în prezentul apel și va respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de pârâtul A. M., împotriva sentinței civile nr. 9061 din 21 decembrie 1999 pronunțată în dosarul nr. 8319/1998 al Judecătoriei B., pe care o va menține ca fiind temeinică și legală și pentru cele arătate în considerentele prezentei decizii.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul A. M. din ., județul B., în contradictoriu cu reclamanta intimată Hoiț (fostă I.) L. din oraș B., ..3, . și autoritatea tutelară C. L. D., împotriva sentinței civile nr. 9061 din 21 decembrie 1999 pronunțată în dosarul nr. 8319/1998 al Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 5 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
A. M. A. C. A. E.
Red. AC/02.12.2013
Jud. Z. V.
Dact. A.E.
ex. 5/04.12.2013
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 275/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Fond funciar. Decizia nr. 1215/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
