Fond funciar. Decizia nr. 122/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 122/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 6985/40/2012
Dosar nr._ Contestație în anulare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA - I - CIVILĂ
DECIZIA NR. 122
Ședința publică din 04 februarie 2013
Președinte – A. M.
Judecător – C. M.
Judecător – A. C.
Grefier – A. E.
La ordine pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de petentul S. V. în contradictoriu cu intimații G. V. – președinte al Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunei M. E., județul B., C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 M. E. prin primar, C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor B., împotriva deciziei nr. 743 din 12 octombrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B..
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 29 ianuarie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea apărătorului petentului recurent de a formula și depune la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi,
TRIBUNALUL,
Asupra contestației în anulare, de față;
Prin decizia civilă nr. 743 din 12 octombrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul B. a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S. V., în contradictoriu cu intimații G. V., președintele Comisiei Locale de Aplicare a Legii Fondului Funciar a comunei M. E., județul B., C. L. de aplicare a Legii Fondului Funciar M. E., județul B., C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor B. – prin Prefect, împotriva sentinței civile nr. 2482 din 18.04.2011 a Judecătoriei B., pe care a menținut-o.
Reține instanța că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. cu nr. 4541/193/26 martie 2010 și precizată ulterior petentul S. V. în contradictoriu cu intimații C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar a comunei M. E. - prin Primar și C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, B. - prin Prefect, a formulat plângere în baza legii fondului funciar și prin cererea conexă a solicitat, să se dispună anularea Hotărârii nr. 24/2008 a Comisiei de Fond Funciar M. E., jud. B. și anularea HC.J. nr. 578 din 19.11.2010
În motivare petentul a arătat că prin Hotărârea nr. 24/2008 a Comisiei Locale de Fond Funciar M. E., și HC.J. nr. 578 din 19.11.2010 emisă de C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, B. i s-a respins cererea de reconstituire a dreptului pentru suprafața de 0,72 ha. teren din tarlaua „Ștefanache”, care-i revine moștenire de la autorul C. M., că intimata C. L. de Aplicare a Lg. Fondului Funciar a comunei M. E., a fost în eroare la data respingerii cererii de reconstituire a dreptului său de proprietate, motivând că suprafața s-ar afla înscrisă în titlul de proprietate nr._/1993 al mamei sale S. V., însă a cerut reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,72 ha. teren din tarlaua „Ștefanache”, ce-i revine acesteia moștenire de la autorul C. M. și nu modificarea titlului de proprietate eliberat pe numele mamei sale S. V., în cauză fiind vorba de două suprafețe distincte de câte 0,72 ha. ambele situate în tarlaua „Ștefanache”, și că din anul 1991 deține suprafața de 1,44 ha de la cei doi autori, situație confirmată de rolurile agricole.
Se arată că, intimata C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar a comunei M. E., prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii ca nefondată arătând că potrivit cu registrul agricol tatăl petentului deținea suprafața de teren de 3,85 ha. din care în tarlaua „Ștefanache”, 0,36 ha. teren arabil și 0,36 ha. teren fâneață și în urma cererii depuse la Lg.18/1991 formulată de numita S. V., mama petentului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,85 ha. prin titlul de proprietate nr._/1993, amplasament pe care titulara l-a acceptat.
Se reține că petentul a depus la dosar o precizare scrisă, prin care a solicitat modificarea obiectului acțiunii în sensul radierii din titlu a suprafeței de 0,72 ha. teren din tarlaua 44, p.c. 473/12; p.c. 474/12, 475/12 și înlocuirii aceleiași suprafețe de teren de 0,72 ha. cu amplasamentul din tarlaua „Ștefanache”, așa cum va fi indicat de expert, teren situat în loc. Cucorăni, .. B., cât și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,72 ha. după autorul D. Gh. I. M., pe amplasamentul vechi în p.c. 473/12, p.c. 474/12 și p.c. 475/12 în tarlaua din loc. Cucorăni, . completarea titlului de proprietate cu aceste suprafețe de teren care provine de la autorul C. P.M., respectiv de la D. Gh. I. M., care figurează în registrul agricol cu suprafața de 1,7 ha, pentru care S. V. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.
Se arată că, prin sentința civilă nr. 2482/18.04.2011 Judecătoria B. a respins ca nefondată acțiunea, reținând în motivarea soluției adoptate că terenul în suprafață de 0,72 ha pe care îl solicită petentul din p.c. 473, 474, 475 a intrat în circuitul civil și a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 723/16 martie 2007 vânzare care a fost făcută chiar de S. V. și care nu a făcut cunoscut acest aspect, încercând să inducă în eroare instanța, că deși petentul a susținut că deține în realitate două suprafețe de teren de 0,72 ha fiecare în tarlaua „Ștefanache”, atât martorii cât și expertul au identificat doar o singură suprafață de 0,72 ha ce provine de la mama sa și care a fost înstrăinată.
În ceea ce privește cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, reține judecătorul de fond că prin probatoriul administrat în cauză petentul nu a făcut dovada că ar fi persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru o altă suprafață de 0,72 ha. teren în tarlaua „Ștefanache” decât cea reconstituită, care a aparținut mamei sale și nu a probat în nici un fel că ar avea vreo legătură de rudenie cu D. I. M. sau C. M. pentru a beneficia de calitatea de moștenitor acceptată de lege în condițiile disp. art. 13 din Lg. 18/1991, republicată, iar în plus, înscrisurile din registrul agricol al autoarei nu confirmă existența a două suprafețe de teren distincte de 0,72 ha în tarlaua „Ștefanache”.
Se arată că, împotriva sentinței S. V. declarat recurs, criticând neexercitarea rolului activ de către judecătorul fondului în soluționarea cererii de constatare a calității de moștenitor a recurentului față de defuncții C. M. și D. I. M., care nu au avut copii însă care au gospodărit împreună peste 23 de ani, C. M. fiind fiul adoptiv al lui D. I. M., că, de asemenea, a probat cu înscrisuri, acte vechi de proprietate, roluri agricole și martori că autorul său C. M. a deținut suprafața de 0,72 ha în tarlaua „Ștefanache” teren pe are petentul îl stăpânește din anul 1991 și până în prezent.
În examinarea recursului, instanța a reținut că recurentul nu are nici un grad de rudenie cu C. M. sau D. Gh. I. M., fostul proprietar și nu justifică calitatea de moștenitor prev. de art. 13 din Legea 18/1991 pentru a pretinde reconstituirea terenului de 75 de ari în tarlaua „Ștefanache” ce a aparținut acesteia din urmă.
În ceea ce privește modificarea amplasamentului suprafeței de 72 ari care a aparținut autorului și înscrisă în titlul de proprietate_ din 26.10.1994, în p.c. 473/12, 474/12, 475/12, acest teren a intrat în circuitul civil și a făcut obiectul contractului autentic de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 723/16.03.2007, vânzare contractată chiar de S. V., așa încât văzând că aceștia au dispus de această suprafață de teren înseamnă că au acceptat amplasamentul înscris în titlul de proprietate, motive pentru care respinge recursul.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat contestație în anulare petentul S. V., în considerarea dispozițiilor art. 318, teza I din Cod procedură civilă, învederând omisiunea de pronunțare asupra motivelor de recurs despre care arată că este dată și care rezultă din considerentele deciziei atacate, care preiau apărările intimatelor și nu răspund la motivele de recurs, motive care nu au primit nici o dezlegare. Apreciază că dezlegările date reprezintă o aparență de pronunțare a recursului, însă, examinând aceste considerente, este de remarcat că acestea rețin constatări care nu justifică judecata motivelor de recurs, nu răspund la motivele de recurs și nu justifică soluția de respingere a recursului.
Arată petentul S. V. că motivele de recurs reclamă în principal și cu totul admisibil imputarea că instanța de fond a soluționat greșit respingerea cererii de reconstituire pentru S. V. pentru terenul de 72 de ari din tarlaua Ștefanache de pe raza comunei M. E., județul B.. Se arată că, din considerentele deciziei rezultă că nu se face nici o mențiune în legătură cu existența sau inexistența dreptului reconstituit, pentru că s-a omis de la verificare, dar probele arată că dreptul nu a fost validat, petentul justificând interesul prevăzut de art. III alin. 2 din Legea nr.169/1997, coroborat cu art. 53 din Legea nr.18/1991 republicată și H.G. 890/2005), de a promova prezenta cerere de chemare în judecată pentru a obține reconstituirea în mod efectiv a terenului de 72 de ari a lui S. V., care nu este reconstituit și nu se găsește în titlul de proprietate.
Mai arată petentul că, prin urmare, analiza altui drept a lui C. M. este total fără legătură cu dreptul lui S. V. și, în acest context, atât sentința cât și decizia de recurs nu s-au preocupat de soluția cererii de chemare în judecată și nici de soluționarea motivelor de recurs, tocmai pentru că s-a preluat motivarea intimatelor.
În continuare arată că, în aceste condiții, recursul a rămas, din greșeală, nejudecat în motivele sale, pentru că, un drept reconstituit este justificat prin actele speciale – adeverința și anexa persoanei în viață sau a moștenitorilor – ori în cauză nu s-a probat o reconstituire la anexa lui S. V. a terenului propriu, iar trimiterea la terenul lui C. M. nu are legătură cu obiectul cauzei, sens în care se solicită admiterea contestației.
Intimatele, legal citate, nu au formulat un punct de vedere în cauză.
Examinând contestația, Tribunalul apreciază că acesta nu este întemeiată.
Din examinarea conținutului deciziei civile nr.743 din 12 octombrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalul B., rezultă faptul că instanța de recurs a dat dezlegare întrutotul motivelor de recurs invocate de reclamant în cererea sa de recurs, sens în care recurentul a arătat, în esență, faptul că a probat cu înscrisuri, acte vechi de proprietate, rol agricol și martori faptul că autorul său, C. M., a deținut suprafața de 0,72 ha în tarlaua „Ștefanache”, teren pe care-l stăpânește din 1991 până în prezent.
S-a mai invocat de către recurent lipsa rolului activ al judecătorului de fond în soluționarea cererii de atestare a calității de moștenitor a acestuia față de defuncții C. M. și D. I. M..
Tocmai acestor chestiuni ce au făcut obiect de critică din partea recurentului instanța de recurs a dat o dezlegare și a răspuns în cuprinsul deciziei atacate asupra celor două chestiuni concrete puse în discuție.
În atare context, nu se poate susține faptul că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra motivelor de recurs invocate, pentru a considera incidente în cauză dispozițiile art. 318 teza I Cod procedură civilă, așa cum susține contestatorul.
Din parcurgerea motivelor de contestație invocate, Tribunalul reține că petentul invocă în continuare chestiuni care vizează fondul litigiului nesocotind faptul că pe calea contestației în anulare nu se pot aduce în discuție aspecte definitiv dezlegate în căile ordinare de atac pentru motivul că acestea au intrat în puterea lucrului judecat și nici nu se pot invoca eventuale greșeli de judecată care să repună în discuție o hotărâre devenită irevocabilă pentru ca în acest fel s-ar deschide părții calea unui nou recurs.
Pentru aceste motive, Tribunalul va respinge cererea, constatând că motivele invocate nu pot fi analizate și exced cadrul legal al contestației în anulare.
Pentru aceste
motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare declarată de petentul S. V. împotriva deciziei nr. 743 din 12 octombrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B., pe care o menține, în contradictoriu cu intimații G. V. – președinte al Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunei M. E., județul B., C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 M. E. prin primar, C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 04 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
A. M. C. M., A. C. A. E.
Red. A.C./05.04.2013
Jud. AD, HI. AM
Dact. A.E./08.04.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1215/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 123/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
