Anulare act. Decizia nr. 310/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 310/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 11794/193/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA - I - CIVILĂ
Dosar nr._ anulare act
Ședința publică din data de 13 martie 2013
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - I. P.
JUDECĂTOR - M. D.
JUDECĂTOR - M. C.
GREFIER - C. B.
Decizia civilă nr. 310 R
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind cererea de recurs formulată de recurentul petent U. T., în contradictoriu cu intimații U. V., C. L. de aplicare a Legii 18/1991 Unțeni, prin primar și C. Județeană pentru aplicarea Legii 18/1991 Prefectura B., prin prefect împotriva sentinței civile nr. 2872 din data de 24.04.2012, pronunțată de Judecătoria B., județul B., având ca obiect anulare act.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 6 martie 2013 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, la solicitarea contestatorului recurent de amânare a pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii civile de față ;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 08.08.2011, reclamantul U. T. a chemat în judecată pe pârâții U. V., C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Unțeni și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor B., solicitând instanței ca prin sentința ce urmează a se pronunța, să dispună anularea procesului-verbal din 16.01.1997.
În motivarea cererii a arătat că procesul-verbal indicat în petit a fost încheiat în prezența primarului și a secretarului Unțeni, fiind semnat de aceștia, precum și în prezența a încă doi martori. Actul consfințește un schimb de terenuri între U. T., U. V. și C. M., fiind însă nul din punct de vedere juridic, întrucât nu a fost întocmit în formă autentică. Mai arată reclamantul că în baza acestui proces-verbal a fost pronunțată Sentința nr. 3110/17.05.2011, în dosarul nr._, aflat în recurs.
În dovedire, la dosar s-au depus înscrisuri, inclusiv procesul-verbal contestat, în copie.
Pârâtul U. V. a formulat întâmpinare (fila 3), invocând inadmisibilitatea acțiunii, cu argumentul că aceasta nu are temei juridic, cererea circumscriindu-se materiei fondului funciar. Or, în dosarul nr._ având drept obiect anularea titlului de proprietate al pârâtului, s-a pronunțat o soluție de respingere. Prin raportare la acest dosar, s-a invocat și autoritatea de lucru judecat, demersul actual al reclamantului tinzând la aceeași anulare de titlu. Totodată, pârâtul a susținut că acțiunea este tardiv formulată, respectiv pentru un act din 1997, și că în speță este dată puterea de lucru judecat, fiind chemat în instanță de același reclamant, pentru același obiect, cu aceeași cauză.
Prin întâmpinare (fila 29), pârâta C. L. Unțeni a solicitat, de asemenea, pronunțarea unei soluții de respingere a acțiunii, ca neîntemeiată. S-a arătat, în esență, că în titlul de proprietate eliberat reclamantului, pentru suprafața totală de_ mp, s-au înscris inițial 507 mp în pc 494/1. Cum întreaga parcelă 494 avea 957 mp, 450 mp au rămas la dispoziția comisiei. Ulterior, reclamantul a solicitat ca și acești 450 mp să-i fie atribuiți, măsură care a fost posibilă după întocmirea procesului-verbal contestat. Arată pârâta că acest document s-a întocmit la solicitarea reclamantului, la domiciliul acestuia, în prezența reprezentanților comisiei și ai unor martori, după ascultarea persoanelor implicate. Astfel, titlul reclamantului a fost modificat, fiind trecută și suprafața de 450 mp din pc 494. În compensație, acesta a fost de acord ca o suprafață egală din pc 640 să fie înscrisă în titlul pârâtului U. V.. Această compensare s-a realizat în temeiul art. 24 din Legea nr. 18/1991. A mai indicat pârâta circumstanțele emiterii titlurilor de proprietate deținute de pârâtul U. V., învederând totodată că procesul-verbal în litigiu este un act constatator și că în speță este dată autoritatea de lucru judecat, prin raportare la soluția pronunțată în dosarul nr._ .
În dovedire, la dosar s-au depus înscrisuri.
În replică (fila 68), reclamantul a învederat că potrivit rolului agricol, figura în proprietate cu 1,50 ha teren de la autorul A. S. D., astfel încât apare de neînțeles de ce nu a fost înscrisă întreaga suprafață în titlul său, rămânând la dispoziția comisiei cei 450 mp. În privința autorității de lucru judecat, reclamantul a arătat că a câștigat procesul din anul 2008, ținând terenul în perioada 2008-2009, și că pârâtul U. V. a obținut imobilul în urma unui alt litigiu, înfățișând un titlu modificat. A mai arătat (fila 72) că pârâtul nu a emis pretenții asupra terenului până în anul 1997 și că la momentul respectiv, acesta a venit la domiciliul reclamantului, însoțit de reprezentanții comisiei, cu un proces-verbal, intrând abuziv în stăpânirea terenului. Susține reclamantul că partea adversă nu a avut teren de la autorii săi, nefigurând în rolul agricol.
Pârâta C. Județeană B. nu a formulat apărări în cauză.
Din oficiu, s-au solicitat relații de la OCPI B. și s-a dispus atașarea dosarului nr._ .
Prin sentința civilă nr. 2872 din 24.04.2012 Judecătoria B. a respins excepțiile (excepția autorității de lucru judecat și excepția tardivității) invocate de pârâții U. V. și C. L. de fond funciar Unțeni precum și acțiunea formulată de reclamantul U. T., în contradictoriu cu pârâții U. V., C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Unțeni și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor B..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că nici inadmisibilitatea și nici prezumția puterii de lucru judecat nu au caracterul unor veritabile excepții, situație în care aceste elemente au fost analizate ca și apărări de fond. Pe de altă parte, s-a considerat că soluționarea excepției tardivității acțiunii reclamă o . considerente privind natura reală a pretențiilor deduse judecății, considerente ce se bazează pe elemente ce țin de fondul litigiului. În consecință, o rezolvare prioritară a primit doar excepția autorității de lucru judecat, în sensul respingerii acesteia, cu argumentul că obiectul concret al dosarului nr._ este conex, iar nu identic celui din prezenta pricină. Prin urmare, în speță nu se verifică tripla identitate despre care fac vorbire dispozițiile art. 1201 Cod civil.
În vederea soluționării excepției tardivității și pe fond, s-a constatat că prin Titlul de proprietate nr._/22.02.1994 (fila 82), petentul U. T. a obținut restituirea suprafeței de 21.115 mp situate în . B., în intravilan fiindu-i atribuite suprafața de 992 mp, în . suprafața totală de 957 + 336 + 480 mp, în .> La rândul său, pârâtul U. V. a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de_ mp, în aceeași localitate, 450 mp fiind înscriși în intravilan, . acest sens, s-a emis TP nr._/30.05.1995 – fila 95.
În dosarul nr._, atașat, reclamantul U. T. a solicitat, în contradictoriu cu aceiași pârâți, anularea parțială a celui de al doilea titlu menționat, în sensul înlăturării suprafeței de 450 mp din pc 640/1, cu argumentul că acest teren a aparținut autorilor soției sale și că, prin urmare, i se cuvine.
Prin Sentința nr. 3110/17.05.2011, Judecătoria B. a respins acțiunea reclamantului, reținând în esență că, potrivit probelor din dosar, petentul însuși a achiesat la emiterea titlurilor de proprietate în această formă, dându-și acordul, în fața membrilor comisiei locale, pentru un schimb de amplasamente între părți. Prin urmare, prin demersul său, reclamantul tinde a reveni asupra propriei decizii după mai mult de 10 ani, cu încălcarea principiului securității și stabilității raporturilor juridice și al principiului exercitării cu bună credință a drepturilor.
Soluția judecătoriei a fost menținută în recurs, instanța de control observând, între altele, că părțile au convenit printr-un schimb care, chiar dacă nu a respectat condițiile de formă prevăzute de lege în situația tranzacțiilor referitoare la terenuri, a stabilit asupra statutului juridic al acestuia tocmai din momentul în care părțile au convenit și s-au înțeles asupra schimbului, aspect pe care l-au adus la cunoștința autorităților abilitate în aplicarea legilor fondului funciar și l-au valorificat în această procedură specifică, chiar până la momentul final al emiterii titlului de proprietate, printr-un demers liber consimțit. S-a reținut, totodată, că exercitarea drepturilor procesuale trebuie realizată cu bună credință și că respectarea principiilor ce guvernează stabilitatea și securitatea circuitului juridic civil presupune, pentru cei implicați, și abținerea de la acțiuni ce ar fi în măsură a pune în pericol aceste valori.
Față de cererea de suspendare formulată în recurs, până la soluționarea cererii de anulare a procesului-verbal din 1997 (ce face obiectul pricinii de față – filele 14, 16 în dosarul tribunalului), instanța de control a decis că soluția din prezenta cauză nu depinde de soluția ce urmează a se pronunța în cererea invocată dat fiind faptul că instanța este ținută, în cauza de față, la o analiză mult mai amplă a raporturilor dintre părți, care include evident, printre altele, și chestiuni legate de actele premergătoare eliberării titlului.
În cauză, reclamantul U. T. a solicitat anularea procesului-verbal din data de 16.01.1997, cu argumentul că acesta atestă un schimb nevalabil de terenuri, dată fiind nerespectarea formei autentice a actului. Pe de altă parte, a susținut că terenul în litigiu a aparținut autorilor săi (fila 68).
Reține instanța că, prin raportare exclusivă la primul dintre argumentele invocate, acțiunea reclamantului nu se circumscrie materiei fondului funciar, ci materiei nulității actelor juridice. Din această perspectivă, cauza de nulitate în concret invocată (nerespectarea formei ad validitatem) are caracter absolut și, prin urmare, nu este supusă vreunor restricții în ceea ce privește momentul sesizării instanței (imprescriptibilă). Prin urmare ,s-a reținut că în speță nu este dată excepția tardivității (în fapt, a prescrierii dreptului materia la acțiune).
Pe de altă parte, s-a arătat că potrivit susținerilor Comisiei locale Unțeni, dar și mențiunilor din procesul-verbal contestat (fila 23), la momentul întocmirii acestui act, suprafața din . compensație pentru o suprafață din pc 640, se afla la dispoziția comisiei, iar nu în proprietatea pârâtului U. V.. Prin urmare, nu s-a realizat și nu era posibil a se realiza un schimb de terenuri între cele două persoane fizice, operațiune care ar fi fost supusă unor exigențe de formă.
S-a mai observat că însuși conținutul atribuțiilor comisiilor locale exclude posibilitatea ca această autoritate să înstrăineze, prin acte de schimb ori similare, terenul aflat la dispoziția sa. Acest teren putea constitui doar obiect al atribuirilor către persoanele considerate îndreptățite și, în cele din urmă, al trecerii în proprietatea privată a unității administrativ-teritoriale. În consecință, astfel cum s-a notat și în Sentința nr. 3110/17.05.2011, procesul-verbal din data de 16.01.1997 nu atestă o convenție propriu-zisă de schimb de bunuri, ci o înțelegere cu privire la amplasamentul unor terenuri ce au fost/urmau a fi atribuite, aspect care se circumscrie competențelor comisiei locale (art. 5 lit. c și i din Regulamentul adoptat prin HG nr. 890/2005 – comisiile locale stabilesc mărimea și amplasamentul suprafeței de teren pentru care se reconstituie dreptul de proprietate…, propune alte amplasamente…, consemnează în scris acceptul fostului proprietar pentru punerea în posesie pe alt amplasament…; pune în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite…).
Continuând raționamentul, prima instanță a arătat că înțelegerea în discuție privește în mod cert materia fondului funciar și că, așa fiind, în speță nu era necesară autentificarea documentului în prezent contestat. Prin raportare însă la prevederile Legii nr. 169/1997, art. III, nulitatea provenită din eventuala nerespectare a principiului atribuirii fostelor amplasamente (aspect invocat de reclamant) este, de asemenea, absolută, imprimând acțiunii corespondente un caracter imprescriptibil.
Prima instanță a conchis că în niciuna dintre variantele descrise, variante de argumentație ce se exclud dar a căror invocare nu este inadmisibilă, cererea reclamantului nu s-a formulat cu încălcarea termenului de prescripție, motiv pentru care excepția tardivității a fost respinsă. Totodată, s-a constatat că, de vreme ce prin procesul-verbal din 1997 nu se atestă un schimb propriu-zis de terenuri, nu era necesară nici respectarea vreunor condiții de formă pentru valabilitatea acestui act.
Față de concluzia că procesul-verbal încheiat în ianuarie 1997 reprezintă un element al procedurii reglementate de legile fondului funciar, s-a arătat că în speță este dată, în mod evident, prezumția puterii de lucru judecat. Astfel, după cum s-a arătat în cele ce preced, atât judecătoria cât și tribunalul au statuat deja, în dosarul nr._, asupra circumstanțelor întocmirii documentului contestat, asupra efectelor acestuia și asupra posibilității reclamantului de a reveni asupra voinței exprimate în anul 1997. S-a apreciat, prin urmare, că schimbul operat este expresia unui demers liber consimțit și că acesta a produs efecte ce se impune a fi menținute, în considerația principiului securității și stabilității circuitului juridic civil.
Cum în cauză nu s-au invocat și nu s-au demonstrat elemente de fapt diferite ori suplimentare celor din cauza precedentă și cum instanța de control în ds. nr._ a arătat expres că analizarea cererii de anulare titlu a ocazionat cercetarea implicită a chestiunilor legate de actele premergătoare eliberării titlului…, judecătoria este ținută să constate că prezumția invocată funcționează în chip deplin, împiedicând identificarea unei concluzii contrare, anume aceea a justificării măsurii de invalidare solicitate.
Împotriva sentinței civile nr. 2872 din data de 2.04.2012 a formulat cerere de recurs reclamantul U. T., solicitând casarea hotărârii atacate iar pe fond admiterea acțiunii și anularea procesului emis la 16 ianuarie 1997. În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a solicitat obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt a arătat că prima instanță de judecată a făcut o analiză incompletă asupra fondului cauzei, nefiind efectuată o expertiză grafică prin care să se arate dacă el este persoana care a semnat procesul verbal contestat.
A arătat că părintele soției sale U. M., respectiv A. G. D., a cedat ca zestre suprafața de 18 ari în anul 1980.Prin titlul de proprietate emis pe numele U. D. T., i s-a reconstituit numai suprafața de 9,92 ari în ..
A solicitat administrarea probei cu înscrisuri. A mai invocat recurentul că semnătura de pe contractul de schimb trebuia să îmbrace altă formă, el nesemnând în forma respectivă. A arătat că U. C. V. nici nu face parte din familie și că nu are nici un drept la terenuri
În drept a invocat prevederile art. 304 indice 9, 304 indice 1 și 312 Cod procedură civilă.
. Prin întâmpinarea formulată, intimata C. L. Unțeni, a solicitat respingerea cererii de recurs.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Pe parcursul judecății recurentul a depus un memoriu scris și concluzii, instanța de recurs urmând a le analiza în condițiile în care acestea se circumscriu celor invocate prin cererea de recurs formulată la 11 octombrie 2012 în termenul legal prevăzut de lege pentru promovarea motivelor de recurs.
În analizarea cererii de recurs, instanța va constata că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru motivele arătate mai jos.
Astfel, unul dintre motivele invocate de către recurent a fost acela că nu ar fi semnat procesul verbal a cărui anulare a solicitat-o și că instanța ar fi făcut o analiză incompletă asupra fondului cauzei, deoarece nu a efectuat o expertiză grafică prin care să se ateste dacă ar fi semnat acest document.
Instanța de recurs va constata că acest motiv este neîntemeiat câtă vreme prin chiar cererea de chemare în judecată, formulată în dosarul_ reclamantul a arătat că la data de 16 ianuarie 1997 s-a încheiat procesul verbal la care a luat parte inclusiv el și că și-a însușit sub semnătură înscrisul. S-a arătat în cuprinsul acțiunii faptul că nulitatea ar proveni din modalitatea încheierii actului anume sub semnătură privată, în acele împrejurări nefăcându-se referire la situația invocată în recurs.
Pe cale de consecință ,instanța de recurs nu poate primi motivul privind nesemnarea actului ,câtă vreme o asemenea ipoteză este exclusă de situația de fapt prezentată de însuși reclamantul prin cererea de chemare în judecată.
Motivul invocat de către recurent și anume faptul că U. V. nu face parte din familie, că nu ar fi dorit să ia teren în extravilan sau că A. G D. a cedat ca zestre suprafața de 18 ari teren în anul 1980, nu sunt elemente care să fie de natură a influența în vreun mod aspectele reținute de prima instanță în legătură cu împrejurările emiterii procesului verbal la data de 16 ianuarie 1997, nefiind dată o legătură între modalitatea de emitere a procesului verbal și aspectele indicate de recurent .
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul formulat de către reclamantul U. T. împotriva sentinței civile nr. 2872 din 24 aprilie 2012 a Judecătoriei B., sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul U. T., în contradictoriu cu intimații U. V., C. L. de aplicare a Legii 18/1991 Unțeni, prin primar și C. Județeană pentru aplicarea Legii 18/1991 Prefectura B., împotriva sentinței civile nr. 2872/24.04.2012 a Judecătoriei B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. P. M. D. M. C. C. B.
Red.I.P./14.05.2013
Jud. C. T.
Dact. C.B./15.05.2013
Ex. 2
| ← Fond funciar. Decizia nr. 935/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 560/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
