Fond funciar. Decizia nr. 255/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 255/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 501/297/2013
Dosar nr._ fond funciar –apel
ROMANIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 255/A
Ședința publică din 19 decembrie 2013
Președinte – B. G.
Judecător – A. D.
Grefier – U. G. D.
La ordine judecarea apelului declarat de apelanta reclamană C. Roșe D. L. din satul Sarata, ., împotriva sentinței civile nr. 510 din 26 iunie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Săveni în contradictoriu cu intimații – pârâți Z. Gh. I., Z. Gh. I., C. L. de Fond Funciar Mihălășeni, județul B., C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor B., acțiune civilă având ca obiect „fond funciar”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta – reclamantă, lipsind intimații – pârâți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită. Totodată, de învederează obiectul pricinii și că apelul se află la al doilea termen de judecată.
Apelanta – reclamantă depune la dosar copia certificatului de deces . nr._/27.11.2013 și Anexa nr. 23 emisă de Primăria B. referitoare la moștenitorii rămași de pe urma defunctului Z. Gh. F..
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Apelanta – reclamantă solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul de a se dispune modificarea titlul de proprietate nr._/27 iulie 1996 și de a fi înscrisă și ea în titlu alături de unchii ei.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Săveni la data de 12.03.2013 sub nr._, reclamanta C.-Roșe D. a chemat în judecată pe pârâții Z. Gh. I. și Z. Gh. I., solicitând instanței modificarea titlului de proprietate nr._/27.07.1996, în sensul de a fi înscrisă și ea în titlu.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în anul 1991 și următorii, când potrivit Legii nr. 18/1991 s-au depus cereri pentru restituirea terenurilor, pârâții au solicitat terenul aparținând tatălui lor și bunicului reclamantei, defunctul Z. G., însă au omis-o pe autoarea reclamantei din cererea privind moștenitorii, întrucât era decedată. Astfel, a fost emis în anul 1996 titlului de proprietate nr._ în care figurează doar pârâții, iar la cererea reclamantei, pârâții i-au dat din moștenirea de la bunicul reclamantei suprafața de 1 ha teren, pe care îl deține fizic, dar nu și legal.
A mai arătat reclamanta că a insistat ani la rând să meargă să facă moștenirea legală, mai ales că între timp în afară de mama sa a mai decedat și un alt unchi – Z. Gh. F., însă pârâții au refuzat să facă moștenirea motivând că nu au bani și sunt bătrâni.
În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri.
Legal citați, pârâții nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță.
La termenul din data de 30.05.2013, după punerea în discuție, instanța a dispus introducerea în cauză a intimatelor C. locală pentru aplicarea legii fondului funciar Mihălășeni și a Comisiei Județene Pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privată Asupra Terenurilor B., care însă nu au depus întâmpinare și nici nu au trimis reprezentant în instanță.
La același termen, reclamanta a precizat că nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în termen legal, însă ține în fapt suprafața respectivă de teren, solicitând să fie înscrisă în titlu alături de ceilalți moștenitori.
Pentru justa soluționare a cauzei instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și din oficiu, a emis adresă către intimata C. locală pentru aplicarea legii fondului funciar Mihălășeni în vederea înaintării documentației care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/27.07.1996.
Judecătoria Săveni prin sentința civilă nr. 510 din 26 iunie 2013 a respins, ca neîntemeiată acțiunea, reținând în motivele soluției adoptate că la data de 27.07.1996 a fost eliberat Titlul de proprietate nr._ pentru suprafața de 37.563 mp teren situat pe raza satului Sarata, . titularilor Z. Gh. I., Z. Gh. F. și Z. Gh. I. (f. 4), teren ce a aparținut defunctului Z. G., tatăl titularilor și bunicul reclamantei, așa cum rezultă din susținerile reclamantei și a înscrisurilor depuse la dosar.
De asemenea, s-a evocat în continuare în considerente că din adresa nr. 2248/21.06.2013 a intimatei C. locală pentru aplicarea legii fondului funciar Mihălășeni și a înscrisurilor atașate (f. 30-32), precum și din susținerea reclamantei în fața instanței la termenul din 30.05.2013, a rezultat că pentru terenul în cauză din titlul de proprietate nr._/27.07.1996, reclamanta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
În ceea ce privește prevederea legală aplicabilă a apreciat instanța că aceasta este art. 11 al. 3 din Legea nr.18/1991 potrivit căruia „stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol…..”, iar potrivit al. 4 al aceluiași articol, „ cererea de stabilire a dreptului de proprietate se depune și se înregistrează la primărie în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi ”.
A mai evocat în continuare judecătorul fondului că prin art. III din Legea nr. 169/1997, persoanele care nu au depus cereri în termenul prevăzut de Legea nr. 18/1991 au beneficiat de o repunere în termen, putându-se adresa cu o cerere în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi și ulterior acest beneficiu fiindu-le din nou recunoscut de dispozițiile modificarea ale Legii nr. 247/2005, însă în speță reclamanta nu a uzat de prevederile Legii nr. 18/1991 și ale dispozițiilor modificatoare favorabile acestei legi ori parcurgerea procedurii administrative în fața comisiei locale este obligatorie, fapt ce rezultă din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 53 din legea nr.18/1991 și art. 109 al. 2 Cod procedură civilă.
Prin urmare, a concluzionat judecătorul fondului persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, în temeiul legilor fondului funciar, și care nu a urmat procedura administrativ jurisdicțională reglementată prin lege, nu pot pretinde direct instanțelor judecătorești emiterea unei hotărâri de reconstituire a dreptului de proprietate, inclusiv modificarea unui titlu de proprietate în sensul includerii acestora ca și titulari, în condițiile în care nu au formulat cerere de reconstituire conform celor mai sus arătate.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel reclamanta C. Roșe D. L. criticând sentința pentru nelegalitate și netemenicie, arătând că în realitate între reclamantă și unchii săi a existat o înțelegere în sensul că și ea să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate ca moștenitoare a mamei sale, sora acestora.
Apelul declarat este întemeiat pentru cele ce urmează:
Potrivit declarație dată în instanță de titularii Z. I. și Z. I., înscriși în titlul de proprietate nr._/27 iulie 1996 o suprafață de 1 ha se cuvine și reclamantei în calitate de moștenitoare a surorii pârâților – defuncta P. M., teren reconstituit aparținând defunctului Z. I. G., tatăl pârâților și respectiv bunicul reclamantei.
În speță, deși cererea de reconstituire a fost formulată doar de Z. Gh. I. (fila 31 dosar fond) emiterea titlului de proprietate s-a făcut pe numele a trei moștenitori Z. Ghe. I., Z. Ghe. F. (decedat și moștenit de ceilalți titulari, Z. Ghe. I., în recunoașterea mandatului verbal pe care l-a primit titularul cererii de reconstituie de la aceștia.
Prezent la termenul de astăzi, Z. Ghe. I., semnatarul solicitării de reconstituire a recunoscut că a avut mandat și de la reclamantă însă că mama acesteia nu a fost înscrisă pe titlu din cauza faptului că nu era în viață la momentul emiterii actului.
Prin urmare, nu se poate aprecia că nu a existat o cerere și pentru aceasta, dat fiind recunoașterea dată astăzi în instanță de autor, încât dispozițiile referitoare la procedura prealabilă emiterii titlului de proprietate operează și în beneficiul apelantei, mandatul verbal din partea acesteia recunoscut de semnatarul solicitării de reconstituire echivalând cu egalitatea părților în raport de dispozițiile legii fondului funciar, dat fiind, situația de fapt din dosar și respectiv regimul juridic al terenului.
Așa fiind, față de cele evocate, Tribunalul B., reținând critica apelantei întemeiată, potrivit disp. art. 480 și următoarele NCPC, va admite apelul și, în consecință va desființa sentința atacată în sensul admiterii acțiunii și înscrierea reclamantei C. Roșe D. L. pe titlul de proprietate nr._ din 27.07.1996 alături de pârâții Z. Gh. I. și Z. Gh. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta C. Roșe D. L. împotriva sentinței civile nr. 510 din 26 iun ie 2013 a Judecătoriei Săveni.
Desființează sentința atacată și admite acțiunea în sensul că dispune înscrierea reclamantei C. Roșe D. L. pe titlul de proprietate nr._ din 27.07.1996 alături de pârâții Z. Gh. I. și Z. Gh. I..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
B. G. A. D. U. D.
Red. A.D/10.01.2014
Jud. M. C. G.
Dact. D.U.
Ex. 5/13 ianuarie 2014
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 417/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 87/2013.... → |
|---|
