Cerere necontencioasa. Hotărâre din 13-12-2013, Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 15159/193/2012
Dosar nr._ Cerere necontencioasă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA – I - CIVILĂ
Ședința publică din data de 13 decembrie 2013
Președinte – A. C.
Judecător – C. M.
Judecător – H. I.
Grefier – A. E.
DECIZIA CIVILĂ nr. 1175 R
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă L. C., în contradictoriu cu intimatul pârât B. N. și partea în proces P. de pe lângă Judecătoria B., împotriva sentinței civile nr. 7010 din 16 octombrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul pârât B. N., lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Instanța constată cauza pusă pe rol pentru perimare, motivat de faptul că de la data suspendării – 19 noiembrie 2012 nu s-au mai efectuat lucrări timp de un an de zile din vina exclusivă a părților și acordă cuvântul părții prezente asupra acestei măsuri.
Intimatul pârât B. N. arată că lasă la aprecierea instanței perimarea cauzei.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civile de față;
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei B. la data de 25.09.2012, reclamanta L. C. a chemat în judecată pe pârâtul B. N. solicitând instanței emiterea unui ordin de protecție, prin care pârâtul să fie obligat la păstrarea unei distanțe minime determinate față de ea și minora B. A. A., la păstrarea unei distanțe determinate față de reședința sa din mun. B., ., ., jud. B., unde locuiește cu minora, precum și față de unitatea de învățământ a minorei-Școala gen. Nr.11 B. și față de locul său de muncă S.C.OVALFER MODA S.R.L. B.. De asemenea, a mai solicitat exercitarea autorității părintești, în mod exclusiv, față de minora B. A. A., născută la data de 15.02.2005, în timpul concubinajului cu pârâtul și stabilirea locuinței minorei la domiciliul său, arătând că solicită instituirea acestor măsuri, cu titlu provizoriu, până la soluționarea pe fond a dosarului nr._/193/2012, cu termen de judecată pe 02.11.2012.A menționat reclamanta că solicită și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, a conviețuit cu pârâtul începând din anul 2002, iar din relația lor de concubinaj a rezultat minora B. A. A., în prezent în vârstă de 8 ani. A precizat reclamanta că din luna august s-a despărțit de pârât datorită comportamentului necorespunzător al acestuia, mutându-se împreună cu minora la țară, la locuința tatălui său. A mai menționat că la data de 28.08.2012 a introdus o cerere având ca obiect exercitarea autorității părintești, ce face obiectul dosarului nr._/193/2012, cu termen de judecată la data de 02 noiembrie 2012.
A afirmat reclamanta că în prezent locuiește cu minora, în chirie, în mun. B., întrucât minora a început școala, iar ea a încercat să-și găsească un serviciu și că, din momentul în care s-a mutat în B. a întâmpinat greutăți din cauza pârâtului, care o amenință că îi va lua copilul și nu-l va mai vedea niciodată, că acesta încearcă să ia minora de la școală împotriva voinței sale. A mai arătat reclamanta că atât ea cât și minora sunt speriate de comportamentul pârâtului, care este o persoană extrem de violentă fizic și verbal.
A menționat reclamanta că totul de a culminat în ziua de 23 septembrie 2012, când a mers împreună cu fetița la domiciliul pârâtului pentru a lua o parte din hainele rămase la acesta, precum și alte bunuri ce-i aparțin, că pârâtul a avut un comportament violent atât față de ea cât și față de minoră, după care adat-o afară pe minoră din locuință, iar pe ea a oprit-o în casă, agresând-o fizic și sexual.
A afirmat că după acest incident s-a hotărât să-l denunțe pe pârât organelor judiciare, astfel că la data de 24.09.2012 a depus o plângere împotriva acestuia la Poliția B., sub aspectul săvârșirii de către acesta a infracțiunilor de lovire și viol, apreciind că în acest moment pârâtul îi pune în pericol, atât ei cât și minorei, integritatea fizică și psihică.
În drept, reclamanta a invocat art.26 din Legea 25/2012 privind modificarea și completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, depunând la dosar înscrisuri în copie.
Pentru pârâtul, legal citat, a depus întâmpinare prin apărătorul desemnat din oficiu, conform prevederilor art. 27 alin.4 din Legea nr. 217/2003, republicată, în care a arătat că acțiunea nu este susținută de dovezi concludente. A mai învederat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acțiunii, relevându-se că între părți nu există un raport de familie, în accepțiunea legii, întrucât acestea nu mai conviețuiesc.
Cu privire la capătul de cerere privind încredințarea minorei, a arătat că putea fi solicitat în condițiile în care copilul ar fi fost reținut ori agresat de pârât, nefiind dovedit acest lucru, astfel că ar trebui disjuns acest capăt de cerere, instanța putându-se pronunța pe cale de ordonanță președințială sau de drept comun.
La cererea reclamantei s-au solicitat relații de la Poliția mun. B. în legătură cu plângerea penală formulată de aceasta, precum și copia raportului de constatare medico-legală întocmit în cauză.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, precum și proba testimonială, pentru ambele părți.
Prin sentința civilă nr. 7010 din 16 octombrie 2012, Judecătoria B. a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect emitere ordin de protecție, formulată de reclamanta L. C., în contradictoriu cu pârâtul B. N., dispunând ca suma de 500 lei reprezentând onorariu pentru avocat oficiu B. F., să rămână în sarcina statului, urmând ca suma să fie avansată Baroului de Avocați B. din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că potrivit prevederilor art. 23 alin.1 din Legea nr. 217/2003, pentru emiterea unui ordin de protecție, sunt necesar a fi îndeplinite o . condiții și anume: viața, libertatea, integritatea fizică sau psihică a persoanei care solicită emiterea ordinului de protecției să fi fost pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru de familie, iar măsura să aibă caracter provizoriu și urgent și că actul de agresiune trebuie să provină din partea unui membru al familiei. Or, în speță, nu este îndeplinită condiția ca . să provină de la un membru de familie în accepțiunea prevederilor art.22 din Legea 25/2012, întrucât, deși între reclamantă și pârât au existat relatii asemanatoare acelora dintre soti, aceștia nu mai conviețuiesc, după cum a arătat și reclamanta prin cererea introductivă de instanță, precum și prin plângerea adresată organelor de poliție, unde face referire la pârât ca fiind fostul concubin.
Pe de altă parte, mergând mai departe și analizând pe fond cererea, prima instanță a constatat că acestea nu este întemeiată pentru motivele ce succed:
Conform probatoriului administrat în cauză . produsă de pârât, nu a avut nicidecum amploarea pe care a vrut să o sugereze reclamanta prin cerere, dovadă fiind raportul de constatare medico-legală efectuat, urmare a plângerii penale formulate de către reclamantă, din care rezultă că aceasta prezenta o amprentă echimotică superficială ce poate data din 23.09.2012, produsă probabil prin comprimare și nu necesită zile de îngrijire medicală șinici . sexuală reclamată de reclamantă nu este relevată de raportul medico-legal.
Pârâtul a recunoscut, de altfel, cu ocazia dezbaterilor pe fond, precum și prin concluziile scrise că, în data de 23.10.2012 a întreținut relații sexuale cu reclamanta la locuința sa, după care, în urma unei discuții contradictorii cu aceasta, referitoare la modul de creștere și educare a minorei, i-a dat două palme peste față, iar, apoi, a însoțit-o o anumită distanță și înainte de a se despărți i-a mai dat o palmă.
Din probatoriul administrat, respectiv declarații de martori, prima instanță reține că acesta nu configurează pe pârât ca fiind o persoană violentă, în mod obișnuit, iar acel act de agresiune consumat la data de 23 septembrie 2012, la locuința acestuia, într-un anumit context, nu justifică luarea măsurilor solicitate de reclamantă.
Mai mult, pârâtul a învederat că și el a fost victima unei agresiuni din partea unui văr al reclamantei, care este persoană din lumea interlopă, cunoscut sub porecla de „ H.”, aspect confirmat de martorul A. M.-S..
Cât privește capătul de cerere privind încredințarea minorei până la soluționarea dosarului nr. nr._/193/2012, având ca obiect” exercitare autoritate părintească”, prima instanță a apreciat că această măsură, în condițiile date, nu se justifică pe calea ordinului de protecție, putând fi solicitată,eventual, pe calea ordonanței președințiale.
Mai reține prima instanță că, pentru a putea fi dispusă o asemenea măsură în acest cadru procesual ar trebui dovedit, în esență, că pârâtul reprezintă un pericol pentru minoră, iar pentru înlăturarea stării de pericol trebuie instituite una sau mai multe măsuri din cele prevăzute de Legea nr. 217/2003, așa cum a fost modificată și completată de Legea 25/2012.
De asemenea, reține că, în speță, rezultă că pârâtul este atașat de minoră, că s-a ocupat de creșterea și educarea acesteia în perioada de circa 1 an de zile cât reclamanta a fost plecată la muncă în Italia și că, în continuare,se interesează de aceasta și vine să o ducă la școală în unele zile. În legătură cu . exercitată de către pârât asupra minorei în data de 23.09.2012, acesta a recunoscut că a atins doar fetița cu palma peste față, legat de faptul că aceasta ar fi fost învățată să-l mintă.
De asemenea. reține prima instanță că, potrivit dispozițiilor legale incidente, condiția sine qua non, pentru emiterea ordinului de protecție este ca viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea victimei să fie pusă în pericol printr-un act de violență, prima instanță a apreciat că, în speță nu s-a dovedit că viața, integritatea fizică sau psihică a minorei au fost puse în pericol.
Cu privire la acest aspect, prima instanță a mai reținut că, din scrisoarea medicală depusă de pârât la dosar, emisă de un medic primar în specialitatea „psihiatrie pediatrică”, la data de 26.09.2012, privind pe minora B. A. A., rezultă că se recomandă asigurarea unui mediu afectiv stabil, menționându-se :copil atașat de tată, echilibrul emoțional afectat de inconsecvența atitudinală din partea mamei și conflictele din cuplu. Prin urmare, rezultă că tatăl nu reprezintă un pericol pentru minoră, nefiind justificat a se dispune față de acesta vreuna din măsurile, cu caracter de obligație sau interdicție, prevăzute de Legea nr. 217/2003, modif. și completată.
Față de considerentele expuse, prima instanță a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamanta L. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în considerarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel arată, în esență, faptul că în baza probelor administrate în cauză prima instanță trebuia să rețină în mod corect și legal că pârâtul, în calitate de fost concubin al său și tată al minorei, prin comportamentul său violent și de amenințare a pus în pericol integritatea fizică și psihică a sa și a minorei și, mai mult, în urma discuțiilor purtate de părți în fața instanței, însuși pârâtul a recunoscut că a lovit-o
De asemenea, arată că pârâtul a reușit să exercite 4 din cele 7 forme posibile de violență în familie prevăzute de art. 2 indice 1 lit. a, b, c, d, din Legea nr. 25/2012, violență verbală, violență psihologică, violență fizică, violență sexuală (viol conjugal).
Prin încheierea de ședință din 19 noiembrie 2012, judecata recursului a fost suspendată în temeiul art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, pentru lipsa părților.
Potrivit art. 248 Cod procedură civilă orice cerere de recurs se perimă de drept, chiar împotriva celor lipsiți de capacitate dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Art. 250 alin.2 Cod procedură civilă dispune că este suspendat cursul perimării timp de 3 luni în cazurile prev. de art. 243 Cod procedură civilă.
Constatând că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, neîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, instanța va constata perimarea de drept a cererii de recurs, făcând aplicarea prevederilor art. 248 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de reclamanta L. C., în contradictoriu cu intimatul pârât B. N. și partea în proces P. de pe lângă Judecătoria B., împotriva sentinței civile nr. 7010 din 16 octombrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
A. C. C. M., H. I. A. E.
Red. C.M./13.01.2014
Jud. V. F.
Dact. A.E./
Ex. 2/13.01.2014
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 1075/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Pensie întreţinere. Decizia nr. 926/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
