Cereri. Decizia nr. 988/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 988/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 317/193/2010
Dosar nr._ Revizuire - Partaj judiciar
Perimare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. -SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 22 octombrie 2013
Instanța compusă din:
Președinte – A. D.
Judecător – L. L.
Judecător – B. G.
Grefier – A. E.
DECIZIA NR. 988 R
La ordine pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurenta U. S., în contradictoriu cu intimații A. I., A. I., A. V., A. A., A. T. D., C. M., A. G., Ș. M., P. M., A. D., împotriva sentinței civile nr. 922 din 29 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiectperimare -revizuire - partaj judiciar.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 14 octombrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp mai îndelungat pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi,
După deliberări,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil, de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. inițial la data de 16.11.2004 sub nr._/2004, reclamantul A. I. a formulat contestație la executare împotriva procesului verbal din data de 04.11.2004 al executorului judecătoresc și a solicitat efectuarea unei noi expertize, cerere pe care reclamantul a precizat-o ulterior în sensul că solicită revizuirea sentinței civile de partaj nr. 7020/22.12.2003 a Judecătoriei B..
Prin sentința civilă nr. 4561/22.09.2005 a Judecătoriei B. a fost admisă cererea de revizuire, cu schimbarea loturilor copărtașilor. Prin decizia nr. 1698/26.09.2006 a Curtii de Apel Suceava, a fost admis recursul, reținându-se ca in mod greșit au fost schimbate toate loturile, aceasta însemnând încălcarea autorității de lucru judecat, fiind necesară doar schimbarea hotarelor loturilor afectate si calcularea de sulte.
Cauza a fost reînregistrată sub nr._ ,fiind soluționată prin sentinta civila nr. 1555/22.03.2007 prin care cererea de revizuire a fost respinsă ca fiind lipsita de interes. Prin admiterea apelului prin decizia nr. 2A/7.01.2008, s-a dispus rejudecarea cauzei de către prima instanță. In rejudecare, in dosarul nr._, s-a dispus respingerea cererii de revizuire ca nefondată, iar, ca urmare a respingerii apelului prin decizia nr. 73/06.04.2009 a Tribunalului B. și formulării căii de atac a recursului, prin decizia nr. 389/8.12.2009, admitandu-se recursul, Curtea de Apel Suceava a dispus din nou rejudecarea, retinandu-se interesul revizuentilor si necesitatea de a se proceda la o partajare corespunzatoare.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul instanței sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 922 din 29 ianuarie 2013, Judecătoria B. a admis excepția perimării cererii de revizuire invocată de instanță din oficiu.
A constatat perimată cererea având ca obiect partaj judiciar (revizuire nr)privind pe reclamanții A. I., A. I. C. și A. E. și pe pârâții U. Saveta, A. V., A. A., A. D., A. M., A. G., și Ș. M..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că la termenul de judecată din data de 12.04.2010, s-a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art. 155 indice 1 C.proc.civ, din vina reclamanților, întrucât nu au făcut dovada achitării onorariului provizoriu expert în cuantum de 500 lei.
La termenul de judecată din data de 12.12.2011 judecătoria a respins cererea de repunere pe rol ca neîntemeiată și a menținut măsura suspendării conform art. 155 indice 1 C.proc.civ.
La data de 10.12.2012, procuratorul reclamantului revizuient A. I., U. S. a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol solicitând ca pârâții să fie obligați la plata expertizei.
Judecătoria a avut însă în vedere că potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 C.proc.civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Or, în speță, s-a constatat că termenul de perimare de 1 an s-a împlinit din data de 12.04.2011, ultimul act de procedură fiind îndeplinit la data de 12.04.2010; astfel, deși procuratorul U. S. a formulat cerere de repunere pe rol la data de 08.04.2011 înainte de împlinirea termenului de perimare, această cerere de repunere pe rol a fost respinsă ca neîntemeiată la data de 12.12.2011 pentru motivele indicate în încheierea de ședință din acea dată – fila 136.
S-a considerat prin urmare, că termenul de perimare nu a fost întrerupt, fiind împlinit din data de 12.04.2011.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs recurenta U. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că în mod greșit s-a dispus perimarea deși nu se împlinise termenul de un an întrucât formulase cerere de repunere a cauzei pe rol cu 2 zile înainte de împlinirea acestui termen.
Astfel, ultimul termen la care s-a suspendat cauza a fost la 12 decembrie 2011, iar cererea de repunere a cauzei pe rol a fost depusă la 10 decembrie 2012.
Motivele de recurs nu au fost încadrate între cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare la cererea de recurs.
Recursul este fondat.
Cererea dedusă judecății Judecătoriei B. în urma trimiterii spre rejudecare de către Curtea de Apel Suceava prin Decizia nr. 389/08 decembrie 2009 era cea de revizuire a sentinței de partaj nr. 7020/2003 a Judecătoriei B., cerere de revizuire formulată de revizuientul A. I. pentru motivul că hotărârea nu poate fi pusă în executare datorită întocmirii greșite a schiței de către expertul judiciar M. L., temeiul legal al revizuirii fiind art. 322 pct. 1 Cod procedură civilă.
Este de observat că în decizia de casare cu trimitere spre rejudecare, Curtea de Apel Suceava a reținut în mod expres faptul că din raportul de expertiză efectuat de inginer D. F. în dosarul de revizuire nr._/2004 și din schița anexă la acest raport, în care sunt identificate parcelele de teren intravilan care formează masa de partajat, rezultă că imobilele clădiri aparținând lui A. V. sunt dispuse topografic diferit de modalitatea în care au fost evidențiate în planul de situație anexă la raportul de expertiză întocmit de inginer M. L. și aflat la filele 63 și următoarele în dosarul nr. 7966/2003.
Așadar, Curtea de Apel Suceava a reținut în mod expres și neechivoc, pe de o parte că, expertiza M. (efectuată la partaj) nu a configurat și construcțiile aflate pe terenul pe care l-a lotizat, iar pe de altă parte, că din compararea cu schița efectuată de expert D. la prima judecată în revizuire rezultă că, într-adevăr, imobilele clădiri ale pârâtului A. V. (moștenit de A. G. și P. M.) se află pe loturile atribuite reclamanților A. D. și A. I. (moștenit de A. I., de A. E. și A. I.-C.), întinzându-se deci inclusiv pe loturile 8 și 7 configurate de expertiza M..
În acest context, rezultă clar că s-a constatat culpa expertului judiciar Marianu L. care la partaj a propus loturile de teren fără a configura și construcțiile existente pe acestea, ceea ce a condus la imposibilitatea punerii în executare a hotărârii de partaj neputându-i-se atribui reclamantului revizuient A. I. un teren ce se afla sub construcțiile deținute de pârâtul A. V., situație confirmată nu numai de expertiza D., ci și de către executorul judecătoresc prin schița realizată la punerea în executare.
Este de observat că expertul D. F. a schimbat însă la revizuire în totalitate loturile ce fuseseră atribuite pentru majoritatea moștenitorilor, încălcând astfel autoritatea lucrului judecat pentru celelalte părți, deși existau probleme la punere în executare numai în privința a trei din cei opt coindivizari.
În această situație, precum și în raport de dezlegările de fapt și de drept date de Curtea de Apel Suceava în decizia nr. 389/08.12.2009, Judecătoria trebuia să oblige pe expertul judiciar M. L. să-și corecteze și completeze expertiza conform situației reale de la fața locului, cu configurarea exactă a geometriei terenului și a dimensiunilor clădirilor și curților (și nu prin lotizarea în abstract, simetrică și generică a terenului) și cu propunerea de modificări numai pentru loturile în discuție, cu schimbarea într-o măsură cât mai mică a dispozițiilor sentinței, respectiv pe cât posibil numai în privința acelora care nu pot fi puse în executare.
Iar această corectare trebuia dispusă pe calea unui supliment la expertiză care să fie impus fără plata vreunui onorariu suplimentar tocmai datorită culpei expertului respectiv, culpă datorită căreia a fost generat conflictul ulterior determinat de imposibilitatea punerii în executare a sentinței ce a fost pronunțată în baza schiței la raport incomplete.
Așadar, în speță nu era nicidecum cazul efectuării unei noi expertize de către un alt expert, care să refacă și loturile pentru care nu existau dispoziții potrivnice și în privința cărora era autoritate de lucru judecat.
Prin urmare, în mod eronat, prin Încheierea din 12.04.2010 Judecătoria a impus procuratorului U. S. pentru revizuientul A. I. (ca moștenitor al reclamantului revizuient A. I.) să plătească onorariul pentru o nouă expertiză judiciară la administrarea căreia procuratorul s-a opus și care a fost dispusă din oficiu.
Pe cale de consecință, suspendarea judecării cauzei pentru neplata expertizei a fost eronată.
De asemenea, pentru aceleași considerente, tribunalul constatată neîntemeiată și respingerea cererilor de repunere a cauzei pe rol, ce fuseseră formulate de către procurator înainte de împlinirea termenului de un an de la comunicarea (la 11.05.2010) a încheierii de suspendare a judecării cauzei. Prima cerere de repunere pe rol a fost depusă la 8 aprilie 2011 (fila 87 dosar fond) și respinsă abia la 12 decembrie 2011, după ce s-au acordat mai multe termene pentru depunerea și soluționarea cererii de ajutor public judiciar sub forma scutirii de plata onorariului pentru expert cerere respinsă pe considerentul că nu a fost formulată de revizuient, ci de procurator.
Iar încheierea de respingere a cererii de repunere a cauzei pe rol a fost comunicată procuratoarei și moștenitorilor revizuientului la 23.12.2011, după care acesta la 10.12.2012 a solicitat din nou repunerea pe rol (fila 163), cerând ca plata onorariului să fie pusă în sarcina pârâților A. E. și P. M. ca moștenitori ai pârâtului A. V., „deoarece din vina lor nu s-a efectuat partajul pe care noi reclamanții l-am acceptat”.
În acest context, judecătoria a repus cauza pe rol însă a invocat excepția perimării.
Pentru motivele sus-menționate, tribunalul constată însă că în speță nu a intervenit perimarea, deoarece suspendarea judecării cauzei s-a dispus pentru neîndeplinirea unei obligații care nu ar fi trebuit să fie pusă în sarcina moștenitorilor A. I., după cum s-a arătat pe larg în precedent, iar prima cerere de repunere a cauzei pe rol a fost formulată înainte de expirarea termenului de 1 an și respingerea ei a fost nelegală, astfel încât conform art. 249 Cod procedură civilă a avut ca efect juridic întreruperea perimării.
În plus, în continuare, și cererea din 10.12.2012 de repunere a cauzei pe rol a avut aceeași consecință a întreruperii perimării.
Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. 3 instanța, constatând că perimarea a fost dispusă nelegal și că judecătoria nu a intrat în cercetarea cererii de revizuire, iar modificarea hotărârii nu este posibilă întrucât necesită corectarea expertizei M. printr-un supliment la expertiză (probă incompatibilă cu faza procesuală a recursului), sentința va fi casată, iar cauza trimisă aceleiași instanțe pentru continuarea judecății (art. 312 alin. 61 Cod procedură civilă nefiind incident în speță întrucât aceasta este prima trimitere spre rejudecare după . Legii nr. 202/2010.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurenta U. S., împotriva sentinței civile nr. 922 din 29 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., în contradictoriu cu intimații A. I., A. I., A. V., A. A., A. T. D., C. M., A. G., Ș. M., P. M., A. D..
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 22 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
A. D. L. L., B. G. A. E.
Red. L.L./04.12.2013
Jud. V. O.
Dact. A.E.
ex. 2/06.12.2013
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 61/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 175/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
