Actiune in raspundere delictuala. Hotărâre din 28-10-2013, Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 4250/193/2012
Dosar nr._ acțiune în răspundere delictuală
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 28 octombrie 2013
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE- D. A.
Judecător – A. M.
Judecător - I. H.
Grefier – C. M.
Decizia civilă nr. 1018 R
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă V. L., în contradictoriu cu intimata pârâtă A. E., împotriva sentinței civile nr. 2813 din 13.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică se prezintă avocat G. M. pentru recurenta reclamantă V. L. lipsă și avocat A. M. pentru intimata-pârâtă A. E. lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat G. M. depune la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat G. M. pentru recurenta reclamantă V. L. lipsă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanța nr. 1041 reprezentând onorariu avocat, o adeverință medicală și concluzii scrise.
Avocat A. M. pentru intimata-pârâtă A. E. solicită respingerea recursului, păstrarea în tot a sentinței primei instanțe și arată că s-a interpretat greșit Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 365/P/2011, că instanța de fond a administrat probe în mod corect, că nu există faptă ilicită săvârșită de intimată. Arată că pârâta a fost în legitimă apărare, că reclamanta a coborât din apartament, a lovit pârâta cu o piatră, dovadă certificatul medico-legal cu 5-6 zile îngrijiri medicale prin care se confirmă lovitura în zona capului, iar recurenta are certificat medical doar pentru 3-4 zile de îngrijiri medicale. Arată că recurenta nu a dovedit pretențiile civile și solicită cheltuieli de judecată, depune la dosar chitanța nr. 433 reprezentând onorariu avocat.
TRIBUNALUL,
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria B. subnr._ din 23 martie 2012, reclamanta V. L. a solicitat obligarea pârâtei A. E., la plata sumei de 1368 lei reprezentând daune materiale și suma de 5000 lei cu titlu de daune morale.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a fost agresată de concubina fostului său soț, pârâta în cauză, care i-a distrus ochelarii, că a făcut o . cheltuieli cu plata pentru obținerea certificatului medico-legal și cu o . investigații pentru care a fost nevoită să se deplaseze la București.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri, a solicitat audierea martorilor P. C. și Tămășag D..
Instanța din oficiu a dispus atașarea dosarului penal nr. 365/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B..
Pârâta a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, motivat de faptul că a fost în legitimă apărare, cauză care exclude caracterul ilicit al pretinsei fapte păgubitoare.
A arătat în continuare pârâta că, potrivit disp. art. 998 și 999 Cod civil, reluate mai consistent în art. 1367 din Noul Cod Civil, condițiile generale ale răspunderii sunt: existența unei fapte ilicite, prejudiciu, legătură de cauzalitate, și nu în ultimul rând existența vinovăției în oricare din formele sale, conform art. 16 alin. 4 Noul Cod civil.
A evocat în motivare și faptul că, dacă în vechiul cod civil nu exista o definiție a legitimei apărări și un text de lege care să prevadă exonerarea de răspundere civilă, făcându-se trimitere la art. 44 din Codul penal în noul Cod civil, art. 1360 se menționează expres „nu datorează despăgubire cel care, fiind în legitimă apărare, a cauzat agresorului un prejudiciu".
A relevat pârâta că este cadru didactic pensionar, că a venit în B. în urmă cu trei ani și a legat o relație de prietenie cu V. C., care era divorțat de reclamantă de mai bine de 10 ani și că din momentul în care reclamanta a observat-o ca locuind sporadic în imobilul pe care fostul său soț l-a primit la partaj, a devenit agresivă fizic și verbal, o urmărea pe stradă, la poartă, îi adresa cuvinte jignitoare, o amenința și chiar o brusca.
A susținut pârâta că în data de 22.11.2010 reclamanta a observat plecarea din imobil a numitului V. C., că în jurul orei 8,30 a ieșit din curte, încercând să încuie poarta, iar reclamanta, care locuiește într-un imobil de pe partea opusă a străzii, a venit în fugă și cum era aplecată asupra încuietorii de la poartă, a lovit-o cu o cărămidă în cap, că reclamanta era în stare de agitație și cu mâinile amândouă s-a repezit să o tragă de păr și să o lovească, adresându-i cuvinte jignitoare.
De asemenea pârâta a arătat că a încercat să o îndepărteze, că s-a apărat cu mâinile pentru a-și proteja fața, iar când reclamanta a văzut sânge pe hainele sale a încetat.
A menționat pârâta că s-au reclamat reciproc, mai ales când a fost informată că reclamanta a obținut certificat medico-legal cu 4-5 zile îngrijiri medicale, deși nu a observat urme de leziuni pe corpul reclamantei. Ulterior, pârâta a arătat că și-a retras plângerea întrucât i s-a spus că și reclamanta a făcut același lucru.
A mai susținut pârâta că reclamanta a provocat starea conflictuală, în final lovind-o cu o cărămidă în cap și că, mai mult decât atât, din actele de urmărire penală nu reiese că i-ar fi distrus ochelarii, care i-au căzut în timpul conflictului.
În dovedirea susținerilor pârâta a depus la dosar înscrisuri.
Judecătoria B., prin sentința civilă nr. 2813 din 13 martie 2013 a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta V. L. și a obligat-o să plătească pârâtei suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivele soluției adoptate a reținut instanța de fond că reclamanta V. L. a solicitat obligarea pârâtei A. E., la plata sumei de 1368 lei reprezentând daune materiale și suma de 5000 lei reprezentând daune morale, invocând faptul că în data de 22 noiembrie 2010 a fost lovită de către pârâtă, împrejurare în care i-a distrus și luat ochelarii.
De asemenea, a evocat în considerente și existența ordonanței dată în dosarul nr. 365/P/2011 P. de pe lângă Judecătoria B. care a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei A. E., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev.și ped. de art. 180 alin.2 Cod penal, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și prin care s-a aplicat o amendă administrativă de 200 lei și s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, întrucât nu sunt date elementele constitutive ale infracțiunii, pentru infracțiunea de insultă prev.și ped.de art. 205 Cod penal s-a reținut că fapta nu e prevăzută de legea penală iar pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e Cod penal s-a constatat că fapta nu există.
A apreciat prima instanță în continuare că efectele unei ordonanțe ale procurorului prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative asupra acțiunii civile având ca obiect repararea pagubei cauzate prin pretinsa faptă penală nu pot fi guvernate de principiul potrivit căruia hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și la vinovăția acesteia, întrucât nu constituie o hotărâre penală definitivă în sensul textului legal, astfel că a analizat probatoriul existent la dosar.
În concluzie a reținut că în ziua de 22 noiembrie 2010 în absența fostului său soț C. V. de la domiciliu pârâtei, reclamanta s-a deplasat la poarta locuinței acestuia și i-a adresat concubinei, pârâtei în cauză, injurii, cearta degenerând, părțile luându-se la bătaie, lovindu-se reciproc cu pumnii și că prin urmare, reclamanta este cea care a declanșat conflictul dintre părți, din probatoriul administrat rezultând că între părți există o stare conflictuală de o perioadă mare de timp.
Martorii audiați în cauză P. C., V. P., Spriciană C. și Tămășag D. au arătat că se aflau în preajma părților când acestea s-au încăierat, că părțile s-au lovit reciproc, că reclamanta a lovit-o pe pârâtă cu o piatră spărgându-i capul, că reclamanta este cea care a mai avut un astfel de comportament violent și în vara anului 2010 când a aruncat cu pietre din balcon în curtea fostului său soț existând pericolul să lovească și alte persoane, că adeseori îi aduce cuvinte jignitoare pârâtei.
Cât privește ochelarii,s-a arătat în continuare în considerentele sentinței de fond că, doar martorul Tămășag D. în declarația din instanță a arătat că aceștia au rămas la pârâtă, însă din declarația de la Poliție rezultând că reclamanta și-a recuperat ochelarii.
Așadar, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1360 alin.1 Noul Cod civil potrivit căruia„ nu datorează despăgubire cel care, fiind în legitimă apărare, a cauzat agresorului un prejudiciu".
Prima instanță a apreciat că pârâta s-a aflat în legitimă apărare din cauza tulburării și a temerii provocate de reclamantă chiar dacă a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.
S-a reținut de către instanța de fond însă că legitima apărare nu a fost exagerată printr-o ripostă disproporțională care să nu poată fi calificată drept strict necesară, dimpotrivă atitudinea reclamantei fiind una necorespunzătoare, aceasta fiind cea care s-a dus la locuința pârâtei, care a lovit-o cu o cărămidă, provocând leziuni pentru care au fost acordate 5-6 zile îngrijiri medicale, așa încât nu s-a putut vorbi nici de acele pagube care puteau fi acordate în cazul depășirii limitei legitimei apărări și care să antreneze răspunderea civilă a apărătorului, neexistând temei pentru daunele solicitate morale și materiale.
Cât privește prejudiciul patrimonial, s-a arătat în considerente de către instanța de fond că acesta poate fi material ( de exemplu: deteriorarea sau distrugerea unui bun, pierderea întreținerii) sau corporal ( de exemplu: reducerea sau pierderea capacității de muncă a unei persoane ca urmare a unei vătămări).
În speță nu s-a confirmat un prejudiciu material, întrucât reclamanta nu a dovedit că pârâta i-a distrus ochelarii și i-a reținut, dimpotrivă unul din martori Tămășag D. a arătat în declarația dată la Poliție că reclamanta și-a recuperat ochelarii, iar în declarația dată în instanță spune că știe de la reclamantă că nu și-a recuperat ochelarii, motiv pentru care instanța o va înlătura, iar chitanțele depuse la dosar nu dovedesc faptul că medicamentele achiziționate au fost folosite ca urmare a agresiunii.
În ceea ce privește consultațiile, pe lângă faptul că puteau fi efectuate fără a fi nevoie de deplasări în alte centre medicale neexistând recomandări în acest sens, ele pot fi considerate ca și controale medicale, dar care nu s-au finalizat cu un diagnostic, în urmă căruia să fiu fost necesar tratamente medicamentoase.
Referitor la suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat în cadrul urmăririi penale, s-a reținut că aceasta putea fi solicitată în cursul urmăririi penale și nu în cadrul unei acțiuni în răspundere delictuală.
Împotriva sentinței reclamanta V. L. a declarat recurs în termen legal, și a arătat că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu interpretarea greșită a legii.
Astfel, s-a evocat faptul că prima instanță a ignorat total probatoriile administrate în cursul urmării penale și inclusiv faptul că parchetul a reținut vinovăția pârâtei A. E. reinterpretând probele și reținând legitima apărare, fără temei legal.
S-a arătat în continuare că pârâta a început conflictul lovind-o pe recurentă nefiind reală susținerea acesteia că ar fi fost lovită cu o cărămidă de reclamantă, martorii Sprinceană C. și V. P. care au declarat acest fapt nefiind la fața locului, ele fiind persoane apropiate fostului soț cu care pârâta întreține o relație de concubinaj.
De asemenea, s-a solicitat repararea de către pârâtă a prejudiciului material constând în: -contravaloarea taxei pentru obținerea certificatului medico-lega; -costul medicamentelor; costul deplasării la București pentru consultații de specialitate la medicul oftalmolog; contravaloarea ochelarilor; onorariu avocat.
Recursul declarat este nefondat, pentru cele ce se vor evoca în continuare:
Martorul Sprinceană C. (f.57 dosar), vecinul reclamante, a arătat că s-a aflat la o distanță de 20 de metri de cele două părți în momentul în care se iscase conflictul când a văzut-o pe reclamantă că a lovit pârâta cu o cărămidă, aceasta din urmă sângerând la cap, iar martorul Tămășag D. (f. 58 dosar), care se afla la locuința reclamantei pentru a-i monta o lustră a declarat în aceeași dispoziție consemnată la fila 58, 59 dosar fond că „o persoană pe nume d-nul P. mergea pe stradă și a văzut și el incidentul dintre părți, chiar în momentul în care pârâta a băgat mâna în buzunar și voia să o lovească pe reclamantă însă nu a mai lovit-o pentru că a intervenit acest domn P.”, iar ulterior, același martor Tămășag D. a declarat „vreau să arăt faptul că atunci când s-a petrecut incidentul nu era nimeni pe stradă, doar dacă a observat cineva din apartament acest lucru”.
Prin urmare, declarația acestuia vizând faptul că reclamanta a luat din cameră alți ochelari și nu i-a recuperat pe cei care i-ar fi căzut în momentul încăierării cu pârâta nu va fi reținută, dat fiind contrazicerile și echivocul afirmațiilor sale, iar în al doilea rând fiind în contradicție cu cele reținute de organul de cercetare penală.
Astfel, cum a apreciat și judecătorul fondului, în momentul în care pârâta a fost lovită, dovadă faptul că cei doi martori S. C. și V. P. au văzut-o sângerând la cap, reacția acesteia din urmă a fost cea de legitimă apărare care acoperă și situația în care datorită temerii și tulburării aceste limite sunt depășite.
În speță nu s-a dovedit că pârâta a distrus ochelarii reclamantei, dimpotrivă în declarația dată la Poliție martorul Tămășag D. (f.22 dosar 365/P/2011 atașat) arătând că reclamanta și-a recuperat ochelarii, iar faptul că în instanță a declarat contrariul fără nici o motivare fiind nerelevant.
De asemenea, martorul V. P. în declarația dată la termenul din 15 ianuarie 2013 (f.54 dosar) a arătat că a văzut-o pe numita A. în stradă în fața casei spunând „aoleu mi-a spart capul” și că a pus mâna la cap, pe față curgându-i sânge.
Prin urmare, depozițiile celor doi martori se coroborează cu certificatul medico-legal nr. 1451 D/22 noiembrie 2010 (f.18 dosar penal) atașat dar și cu depoziția martorului C. V. care a declarat că atunci când a ajuns acasă a găsit-o pe concubina sa cu capul spart și i-a povestit că a fost lovită cu o cărămidă în zona capului.
Faptul că reclamanta a provocat conflictul rezultă din depoziția martorului Sprinceană C. care a arătat că au mai fost conflicte între părți, că reclamanta câteodată o batjocorește de la balconul blocului pe pârâtă neacceptând situația acesteia din urmă de concubină a fostului soț al reclamantei și a martorului V. P. (f. 54 dosar) care a declarat că a văzut-o și în vara anului 2010 pe reclamantă aruncând din balcon în curtea lui C. cu pietre.
În speță, reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului, în sensul recomandării medicului pentru efectuarea unui computer tomograf, a costului medicamentelor, necesitatea consultațiilor de specialitate, ca urmare a faptului că ochelarii au fost distruși în conflict și, câtă vreme s-a reținut starea de legitimă apărare în care s-a aflat pârâta care a fost prima agresată într-un conflict mai vechi întreținut în permanență de reclamantă daunele solicitate nu se justifică.
Așa fiind, față de cele evocate în precedent, Tribunalul B. reținând critica recurentei nefondată, va respinge recursul și va păstra soluția atacată ca fiind legală și temeinică, făcând aplicarea prevederilor art. 312 Cod proc. civilă.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta V. L. împotriva sentinței civile nr. 2813 din 13.03.2013 a Judecătoriei B. pe care o menține.
În temeiul art. 274 Cod proc. civilă, obligă recurenta să plătească intimatei suma de 350 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. A. A. M., I. H. C. M.
Red. A.D./21.01.2014
Dact. C.M./24.01.2014
Judec. H. F.
2ex./
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 243/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 63/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
