Revendicare imobiliară. Hotărâre din 30-09-2013, Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 2887/193/2011
Dosar nr._ - revendicare imobiliară -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA-I-CIVILĂ
Ședința publică din 30 septembrie 2013
Președinte – D. M.
Judecător - H. I.
Judecător – A. C.
Grefier – C. M.
DECIZIA CIVILĂ NR. 916 R
Pe rol pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurenții pârâți I. E., C. V., I. M. și I. V., în contradictoriu cu intimatul-reclamant V. V., împotriva sentinței civile nr. 6455 din 1 octombrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect revendicare imobiliară.
Procedura de citare legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile asupra cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 17 septembrie 2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța având nevoie de un timp mai îndelungat pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 23 septembrie 2013 și, având nevoie de încă un timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi când:
După deliberări,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei civile de față constată că:
Prin sentința civilă nr. 6455/01 octombrie 2012 a judecătoriei B. a fost admisă acțiunea și cererea conexă având ca obiect revendicare imobiliară și daune formulată de reclamantul V. V. G. în contradictoriu cu pârâții Iavan E., C. V., I. V. și I. M. și au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața totală de 2,2200 ha teren identificat în schița nr.1 a raportului de expertiză și delimitat prin punctele 10-11-12-17-18, teren conturat cu galben și să plătească reclamantului suma de 5823,72 lei cu titlul de daune și suma de câte 819 lei fiecare, cu titlul de cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că, potrivit expertizei realizate în cauză, terenul revendicat de reclamant era deținut de pârâți, iar terenul din titlul de proprietate al pârâților era deținut de G. I., proba fiind concordantă cu cercetarea penală efectuată anterior judecății în toamna anului 2010, precum și cu depozițiile de martori audiați în cauză, toate aceste probe, contrazicând susținerea pârâților că ar ocupa în fapt vechiul amplasament care a aparținut familiei de peste 50 de ani iar titlul ce li s-a emis se referă, de asemenea la alte terenuri decât acelea ocupate în fapt de către pârâți. Totodată s-a ținut seama și de faptul că nu s-a probat o punere în posesie pentru amplasamentul în litigiu.
În ceea ce îl privește pe reclamant, care este cumpărător al vechiului amplasament ce a aparținut numitului C. L.-B., autorul numiților O. M., C. Hareta și C. E. – titularele dreptului de proprietate reconstituit – se reține că titlul astfel obținut de reclamant a făcut obiectul controlului judecătoresc sub aspectul amplasamentului, ce este respectat și verificat și în cauză prin expertiză, astfel că instanța a apreciat că acțiunea reclamantului este întemeiată atât în ce privește revendicarea cât și sub aspectul daunelor.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâtele criticând-o ca netemeinică și solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate. În subsidiar, se cere ca după reanalizarea întregului probatoriu, să se admită recursul și să fie casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe.
În esență, se arată că instanța de fond a reținut greșit că terenul proprietatea reclamantului se învecinează cu al reclamantelor, în realitate între acestea fiind cinci proprietăți, astfel cum rezultă și din depozițiile martorilor propuși la fond, dar și din intervenția Comisiei Locale, respinsă în principiu, în mod eronat care precizează că prin acțiunea reclamantului s-a adus atingere dreptului de proprietate al pârâtelor, litigiul fiind determinat de greșita numerotare a parilor.
Se reține că posesia neechivocă de 50 de ani asupra vechiului amplasament a fost dovedită cu probe evidente și că, în schimb, proprietatea reclamantului nu poate fi identificată, cu certitudine.
În acest sens se arată că, deși reclamantul V. G. a cumpărat cota de o treime din suprafața de 6,39 ha, printr-un act sub semnătură privată abia la 25 mai 2010, prin decizia nr. 605 a Tribunalului B. s-a consfințit învoiala părților, fără ca vânzătorul să indice în mod cert suprafața pe care a înstrăinat-o. Despre Onofrtei M. se susține că nu a deținut niciodată terenul în litigiu și nu a fost vecin cu pârâtele. În concluzie se afirmă că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 480 cod civil și este neîntemeiată hotărârea primei instanțe.
Intimatul-reclamant V. V.-Ghjeorghe a formulat întâmpinare (f.13-14) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând în principal, că titlurile anterioare, controlate în cadrul alte judecăți au elemente unice cadastrale, ce nu se regăsesc în titlurile pârâților care într-adevăr posedă greșit teren, nefiind învecinați cu el ci, așa cum singuri arată, fiind separați de alte cinci proprietăți până la terenul în litigiu, ce aparține reclamanților, pârâții ocupând teren ce nu este înscris în titlul lor.
Susține reclamantul că pârâții și-au părăsit proprietatea lor și nu mai recunosc, însă martorii audiați la fond filele 294, 306, 315 confirmă situația stăpânirii și a deposedării.
Se susține că este corectă soluția și în privința daunelor deoarece pârâții au cules fructe de pe un teren deposedat cu rea-credință și ocupat ilicit, fără a fi înscris în titlul lor.
Părțile au formulat și concluzii în sensul celor susținute.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că este investită cu judecarea unei cereri de recurs formulată pentru motivele de nelegalitate și netemeinicie reglementate la art.304 pct.9 și 3041 Cod proc. civilă vechi aplicabil în cauză, împotriva unei hotărâri judecătorești formulate în materia revendicării cu daune, reglementată de disp. art. 563 – 566 și 1349 Cod civil Nou.
Recursul este nefondat și va fi respins ca atare văzând că în cauză instanța de fond a apreciat corect dispozițiile legale în materia revendicării și daunelor pronunțând o hotărâre temeinică și legală ce urmează a fi menținută cu consecința obligării recurentelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimatul-reclamant.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs constată că, potrivit art. 563 Cod civil:”Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri dacă este cazul”.
În cauză, reclamantul a dovedit la fond că este proprietar al suprafeței de 2,2200 ha, teren posedat fără titlu de către pârâți:
-cu depoziția martorei S. M. f.315, care contestă posesia exercitată neîntrerupt de către pârâți, arătând că, dimpotrivă această posesie a survenit ulterior stăpânirii exercitate de reclamant, timp de 1 an de la dobândirea terenului;
-cu depoziția martorului C. C., f.306 care arată despre ocuparea fără titlu a pârâților asupra unui teren ce-i aparține dintr-un partaj, precum și asupra lotului reclamantului rezultat din același partaj;
-cu concluziile raportului de expertiză D. F. f.301, conform cărora, față de amplasamentele inițiale de atribuire a terenurilor au fost efectuate schimbări de amplasamente și că terenul revendicat de reclamant este deținut de pârâți;
-depoziția martorului R. M. f.294, care susține expres că bunicul pârâților a avut teren, dar mult mai la vale, tot în acea .>
În ce privește critica adusă de pârâtele recurente cu privire la soluția de respingere în principiu a intervenției voluntare accesorii, instanța reține că și aceasta este neîntemeiată, deoarece intervenția în sine confirmă lipsa de vecinătate a loturilor celor două părți în litigiu, dar nu are argumentele și puterea doveditoare de natură să conducă la soluționarea corectă a acțiunii, fiind o intervenție care justifică practic posesia necorespunzătoare titlului, după cum au demonstrat probele administrate. Fiind de comparat două titluri deosebite și de cercetat legimitatea unei posesii încuviințate de intervenientă, era evidentă pentru instanță poziția subiectivă a intervenientei și lipsa utilității intervenției, precum și necesitatea administrării de probe obiective pentru a lămuri litigiul, încât soluția dată la intervenție este de asemenea, corectă.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE,
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâții I. E., I. V., I. M. și C. V. împotriva sentinței civile nr. 6455/2012 a Judecătoriei B. pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 800 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
H. I., Aniculăiesei C., D. M. C. M.
Red. D.M./09.12.2013
Tehnored. C.M./09.12.2013
Judecăt. I. M.
Ex.2
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 63/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 61/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
