Revendicare imobiliară. Decizia nr. 175/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 175/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 4913/193/2011
Dosar nr._ revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA A I –A CIVILĂ
DECIZIA CIIVLĂ NR. 175
Ședința publică din 12 februarie 2013
Președinte - A. D.
Judecător - H. I.
Judecător - B. G.
Grefier - T. R.
Pe rol pronunțarea cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți F. S., F. M. în contradictoriu cu intimata pârâtă P. O., împotriva sentinței civile nr. 4121 din 14.06.2012, pronunțată de Judecătoria B., având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 5 februarie 2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, când:
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 12.04.2011 sub numărul_, reclamanții au chemat în judecată pe P. O., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să oblige pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 250 m.p. teren situat îm B. .
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au dobândit suprafața de teren revendicată în prezenta pricină prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2903/28.10.1971, încheiat cu B. N., aceasta din urmă dobândindu-l de la Fondoianu P.. Prin precizările formulate la data de 5 ianuarie 2012, reclamanții au arătat că suprafața de teren ocupată fără drept de pârâtă este de 1151 m.p.
Au susținut reclamanții că au stăpânit terenul din litigiu până în anul 1990, când, urmare a demersurilor pârâtei, administrația locală le-a impus în mod abuziv mutarea hotarului proprietății.
Legal citată, pârâta P. O. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 1299/19.02.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ . În susținerea apărărilor sale, pârâta a depus la dosar sentința evocată, decizia nr. 156/A pronunțată de Tribunalul B. în dosar_ și decizia nr. 97/23.03.2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosar_ .
În vederea soluționării excepției invocate de pârâtă, instanța a dispus atașarea dosarului nr._, și a încuviințat administrarea probei cu expertiza de specialitate, raportul fiind întocmit și înaintat la dosar de expert C. M. (fil. 71 – 73 ds.)
Judecătoria B. prin sentința civilă nr. 4121 din 14 iunie 2012 a admis excepția autorității de lucru judecat și pe cale de consecință a respins acțiunea .
Pemtru a se pronunța astfel Judecătoria a reținut că din cuprinsul sentinței civile nr. 1299/19.02.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ rezultă că proprietatea pârâtei Paval O. este complet distinctă de cea a reclamanților, aceasta justificând dreptul de proprietate asupra terenului de 250 mp în baza ordinului prefectului nr. 126/12.12.1994, asupra terenului în suprafață de 637 mp în baza titlului de proprietate nr._/1999, si un drept de folosinta in urma unui schimb în fapt fără act autentic pentru suprafața de 700 mp aflați în proprietatea numitei S. Saveta, potrivit titlului acesteia nr._/1996. A reținut instanța că, prin ordinului prefectului nr. 126/12.12.1994 P. O. a beneficiat de constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 250 mp, urmare a faptului că în 1985 aceasta a achizitionat o casă de la numita Botusan G., vânzare ce a fost perfectată prin sentința civilă nr. 2453/2.08.1988. În ceea ce-i privește pe reclamanți, aceștia au solicitat în dosar_, constatarea prin uzucapiune a unei suprafete de 1289 mp teren, însă instanța a stabilit că nu li se poate recunoște dobândirea proprietății prin uzucapiune decât pentru suprafața de 138 mp.
În prezenta cauză, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei a le lăsa în deplină proprietate suprafața de 1151 m.p. teren pe care îl stăpânește fără drept în B. ., și stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților litigante.
Că suprafața 1151 m.p. revendicată în prezenta cauză, reprezintă tocmai diferența dintre suprafața de 1289 m.p. teren pentru care au solicitat instanței constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapine în dosar_, și suprafața de 138 m.p. teren asupra cărei instanța a stabilit că reclamanții justifică un drept de proprietate în realitate.
Reține prima instanță că autoritatea de lucru judecat este un principiu de interes general potrivit căruia ceea ce s-a hotărât printr-un act de jurisdicție este considerat că exprimă adevărul, iar judecata nu mai poate fi reluată, fiind un instrument juridic menit să servească la stabilitatea și siguranța raporturilor civile consfințite prin hotărâri judecătorești. Prin simpla invocare a hotărârii anterioare, instanța chemată să soluționeze prezenta cauză este ținută să accepte ca definitiv stabilite cele ce au format obiect de dezbatere într-o judecată precedentă în sensul că, o constatare făcută într-un proces anterior este acceptată ca valabilă pentru soluționarea unui proces în care interesează problema tranșată prin hotărârea pronunțată în procesul precedent.
În speță, prin sentința civilă nr. 1299/19.02.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ s-a stabilit linia de hotar intre proprietatea reclamantilor si proprietatile vecine pe linia de demarcatie 2,3,4,6,7,8,9,2, delimitata cu contur galben si albastru, în raportul de expertiză efectuat în respectiva cauză.
Că printr-o hotărâre anterioară, respectiv sentința civilă nr. 1299/19.02.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ rămasă definitivă și irevocabilă, dreptul de proprietate al reclamanților a fost stabilit în limita a 1025 m.p. (suprafata de 138 mp, astfel cum a fost identificata prin raportul de expertiza prin punctele 4,3,8,7,6,4, care se adauga la suprafața de 887 mp dobândiți prin contract, situat in mun. Botosani, ., jud. Botosani)
Pe de altă parte, a mai reținut instanța că puterea de lucru judecat este reglementată atât ca o prezumție legală, absolută și irefragabilă cât și ca o excepție de fond peremtorie și absolută. Potrivit disp.art. 1201 C.civ Este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate. Din economia textului citat, rezultă că elementele de existenta ale lucrului judecat, și care îi determină efectele, sunt: identitatea de obiect, identitatea de cauză și identitatea de părți.
Primul element se referă la identitatea de obiect – eadem res. Pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar ca obiectul din cea de-a doua acțiune să fie identic cu obiectul primei acțiuni. Acest lucru se poate verifica prin raportarea statuărilor cuprinse în dispozitivul hotărârii cu obiectul determinat din cea de-a doua acțiune. În mod constant jurisprudența și practica au decis că, în analizarea identității de obiect, instanța chemată a rezolva excepția, trebuie sa aibă în vedere nu numai obiectul material ci si dreptul subiectiv care poartă asupra obiectului sub aspect material, atât pretenția cât și dreptul, subsumându-se scopului final urmărit de părțile litigante. Prezenta cauză are ca obiect revendicarea suprafeței de 1151 m.p. teren situat în B. .. Reținând dispozitivul (dar și considerentele) sentinței nr. 1299/19.02.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ instanța concluzionează ca între obiectul celor două acțiuni există identitate, în ambele cauze reclamanții urmărind . a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1289 m.p. situat în B. . jud. B..
Cel de-al doilea element privește identitatea de cauză – eadem causa, care rezidă din fundamentul juridic al acțiunii și se materializează în situația de fapt calificată juridic. În ambele cauze subzistă aceleași împrejurări de fapt și de drept, reclamanții neinvocând altele noi, aspectele invocate fiind avute în vedere de instanța care a pronunțat hotărârea cu caracter de autoritate de lucru judecat.
Cel de-al treilea element vizează identitatea de părți – eadem conditio personarum- în speță condiția este îndeplinită.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamanții F. S. și F. M. fără însă a invoca în drept motivul de recurs, însă din motivarea în fapt rezultă că critica sentinței se întemeiază pe disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Arată recurenții în motivare că acțiunea lor în revendicare este conform legii, că din contractul de vânzare-cumpărare nr._/28.10.1971 și schița care face parte integrantă din contract rezultă că sunt proprietari pe terenul revendicat și în mod nelegal administrația locală a intervenit cu înscrisuri pentru suprafața de 2176 mp teren. În continuarea motivării recursului, s-au invocat aspecte care privesc fondul pricinii, aspecte pe care instanța de recurs nu le va detalia, având în vedre că recursul prezent vizează o hotărâre ce s-a pronunțat pe excepția autorității de lucru judecat, iar instanța de control urmează să analizeze dacă într-adevăr, în raport de hotărârea pronunțată în dosarul anexat și față de care s-a invocat excepția autorității de lucru judecat, această excepție este dată sau nu prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, respectiv art. 1201 Cod civil.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale în materie și de motivul de recurs invocat, tribunalul constată prezentul recurs ca fiind nefondat.
Astfel, reține Tribunalul că în mod legal prima instanță a reținut excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 1299 din 19.02.2010 a Judecătoriei B. irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr. 97/23.03.2011 a Curții de Apel Suceava, hotărârea pronunțată într-adevăr într-o cauză ce a avut ca obiect printre altele și stabilirea liniei de hotar între proprietatea reclamanților din prezenta cauză și proprietățile vecine, printre care și proprietatea pârâtei P. O..
Reține Tribunalul că autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 1201 cod civil (vechi), ca o prezumție legală irefragrabilă și în art. 166 Cod procedură civilă ca o excepție de fond, absolută și peremptorie.
Pentru a exista putere de lucru judecat, trebuie să existe tripla identitate de părți, obiect și de cauză. Dacă în ceea ce privește părțile, nu se ridică nici o problemă, referitor la obiect și cauză, Tribunalul reține următoarele:
Pentru a exista autoritatea de lucru judecat, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acțiune să fie identic cu obiectul primei acțiuni, însă în analiza îndeplinirii acestei prime condiții, instanța va avea în vedere nu numai obiectul material, ci și dreptul subiectiv care poartă asupra obiectului sub aspect material, atât pretenția cât și dreptul, acestea împreună subsumându-se scopului fiind urmărit de părțile litigante.
Prezenta cauză are ca obiect, adevărat fiind ,revendicarea suprafeței de 1151 m p teren situat în B. .. Însă analizând atât dispozitivul sentinței civile nr. 1299/2010 a Judecătoriei B., cât și considerentele acesteia, se constată că între obiectul celor două acțiuni există identitate în ambele cauze, reclamanții urmărind . a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1289 mp situat în B. .. Aceasta deoarece în prima acțiune reclamanții din această acțiune au solicitat să se constate că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de 1289 mp teren, însă în urma analizării probatorului administrat privind dreptul de proprietate atât al reclamanților, cât și al pârâtei P. O., instanța a stabilit că nu li se poate recunoaște dobândirea proprietății prin uzucapiune decât pentru suprafața de 138 mp. Tot în acest cadru procesual, instanța irevocabil a stabilit dreptul de proprietate al reclamanților în limita suprafeței de 1025 mp (suprafața de 138 mp dobândit prin uzucapiune la care se adaugă suprafața de 887 mp dobândită prin contract). Deci prin această acțiune, instanța a făcut o analiză complexă în ceea ce privește dreptul de proprietate al reclamanților. În prezenta cauză, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei P. O. a le lăsa în deplină proprietate suprafața de 1151 mp teren mp situat în B. . și stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților litigante. Însă astfel cum just a reținut și prima instanță, această suprafață de teren revendicată în această a doua acțiune nu reprezintă altceva decât diferența dintre suprafața de 1289 mp teren pentru care au solicitat reclamanții în acțiunea anterioară să se constate dreptul de uzucapiune și suprafața de 138 mp teren asupra căreia instanța a stabilit irevocabil că reclamanții își justifică un drept de proprietate.
În concluzie, chiar dacă aceste două acțiuni au obiecte material diferite, totuși din punct de vedere al dreptului subiectiv care poartă asupra obiectului material, scopul final urmărit de reclamanți este acelorași și anume dobândirea în proprietate a suprafeței de teren de 1289 mp, ambele acțiuni presupunând analiza dreptului de proprietate și cum prin sentința anterioară s-a stabilit irevocabil, în baza acelorași înscrisuri că reclamanții sunt îndreptățiți doar la suprafața de 1025 mp, în prezenta cauză este inadmisibil a se mai reanaliza aceleași aspecte, prima instanță pentru verificarea acestui aspect administrând proba cu expertiză tehnică judiciară prin care s-a reținut aceleași concluzii.
În ce privește, cauza, cel de-al doilea element, tribunalul reține ca și prima instanță că în ambele cauze subzistă aceeași împrejurare de fapt și de drept, reclamantul neinvocând altele noi, iar aspectele invocate au fost avute în vedere de instanța care a pronunțat hotărârea cu caracter de autoritate de lucru judecat, în realitate reclamanții prin această acțiune în revendicare tinzând la strămutarea hotarului și întoarcerea datelor judecate.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții F. S. și F. M. împotriva sentinței civile nr. 4121/14 iunie 2012 a Jud. B. pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
A. D. H. I. B. G. T. R.
Red. HI – 26.04.2013
Jud. fond – AE
Tehnored. TR – 2 ex./09.05.2013
| ← Cereri. Decizia nr. 988/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Pretenţii. Decizia nr. 1213/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
