Contestaţie la executare. Decizia nr. 851/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 851/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 12-09-2013 în dosarul nr. 3596/222/2012
Dosar nr._ Contestație la executare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 851 R
Ședința publică din data de 12 septembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte - B. G.
Judecător - A. D.
Judecător - L. L.
Grefier - A. E.
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă C. R., în contradictoriu cu intimatul reclamant Ciobanașu M., împotriva sentinței civile nr. 354 din 28 februarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâta C. R. și intimatul reclamant Ciobanașu M..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul pricinii și modul de îndeplinire a procedurii de citare, arătând că procedura este legal îndeplinită, după care:
Instanța constată că s-a depus la dosar, prin intermediul serviciului registratură, întâmpinare formulată de intimatul C. M., la care a atașat o . înscrisuri: cupon pensie aferent lunii mai 2013, copia contract de închiriere dispozitiv medical, adresa nr. 620/1994 emisă de Prefectura B..
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente asupra acestuia.
Recurenta pârâtă C. R. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Se arată nemulțumită faptul că în mod nejustificat a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că partea adversă a pătruns abuziv pe . sa.
Intimatul C. M. arată că în anul 2012 s-a făcut partajul bunurilor. Solicită respingerea contestației la executare și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
După deliberări,
TRIBUNALUL
Asupra cererii de recurs, de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. sub nr._ la data de 07.11.2012, contestatorul C. M., a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata C. R., prin care a solicitat instanței de judecată anularea somației din data de 29 octombrie 2012 din cadrul dosarului de executare nr. 122/2012.
În motivare, contestatorul C. M. arată că deși a cedat posesia către intimată atât a suprafeței de 7.179 mp cât și a casei de locuit și a bunurilor din interior, cu toate acestea intimata nu și--a îndeplinit obligațiile sale.
Contestatorul a mai arătat că are o situație financiară precară și că locuiește cu fiul său într-un garaj edificat pe lotul nr. 2 atribuit în baza Sentinței nr. 1019/2012.
Ulterior, a solicitat ca partajarea bunurilor să se facă conform Sentinței civile nr. 1019/2012 respectiv ca intimata să primească suprafața de 72 ari pe care deja o stăpânește, iar lui să-i rămână suprafața de 78 ari.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea contestației ca fiind nefondată și menținerea actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc.
În apărare a invocat atitudinea agresivă a contestatorului și a arătat că nu are obligații neîndeplinite față de contestator.
Prin sentința civilă nr.354 din 28 februarie 2013 Judecătoria D. a admis în parte contestația la executare, anulând parțial procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data 17 octombrie 2012, în ceea ce privește suma de 1.170 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc și în ceea ce privește suma de 200 lei consultații în legătură cu constituirea dosarului execuțional.
Totodată, s-a anulat, în parte, și somația emisă în cadrul dosarului de executare nr. 122/2012 din 29 octombrie 2012 în ceea ce privește prezentarea la participarea la predarea bunurilor și în ceea ce privește plata sumei de 1.370 lei cu titlu de cheltuieli de executare din care 1.170 lei reprezintă onorariu executor și 200 lei consultații în legătură cu constituirea dosarului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin somație contestatorul C. M. a fost notificat să se conformeze dispozițiilor Sentinței civile nr. 1019 din 19 aprilie 2012 în sensul de a lăsa creditoarei lotul nr. 1 compus din teren în suprafață totală de 7.179 mp precum și să achite suma de 1.766 lei din care 350 lei cheltuieli de judecată și 1.416 lei cheltuieli de judecată.
Prin aceeași somație i s-a pus în vedere ca în data de 14 noiembrie 2012 să rămână la domiciliu pentru a participa la predarea bunurilor imobile conform titlului executoriu.
Prin procesul verbal încheiat la data de 14 noiembrie 2012 executorul judecătoresc a predat intimatei C. R. lotul nr. I compus din suprafață de 3.579 mp teren agricol PC 169/12, 450/11 și 404/15.
Prin adresa de înființare a popririi din data de 14 noiembrie 2012, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra veniturilor obținute de contestatorul C. M. de la Casa Județeană de Pensii – B..
Judecătoria a mai reținut că, prin Sentința civilă nr. 1019 din data de 19 aprilie 2012, s-a dispus sistarea stării de indiviziune a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei părților, respectiv teren agricol în suprafață de 14.538 mp înscris în Titlu de proprietate nr. 69.187/15 mai 1996 și atribuirea lotului nr. 1 către reclamantă.
În acest context, Judecătoria a apreciat că prin sentința invocată a fost stabilită doar o singură obligație civilă pozitivă (obligație de a da) în sarcina contestatorului C. M. respectiv plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a considerat că lăsarea liberă a lotului nr. 1 de către contestatorul C. M. reprezintă o obligație de a face astfel cum este definită în teoria generală a obligațiilor, însă o asemenea obligație nu a fost impusă expres de instanța de fond prin Sentința civilă nr. 1019 din data de 19 aprilie 2012.
Instanța de fond a efectuat o cercetare la fața locului în prezența părților și a expertului topograf care a efectuat expertiza topografică în dosarul nr._ *, și a constatat că la data de 26 februarie 2013 s-a realizat predarea posesie lotului nr. 1 din .>
În acest context, s-a reținut că predarea posesie lotului nr. 1 din parcelele 169/12, 450/11 și 404/15, reprezintă obligații de a face ce izvorărăsc din prevederile art. 1516 alin. 1 NCC și nu din dispozițiile Sentinței civile nr. 1019 din data de 19 aprilie 2012.
Prin urmare, s-a ajuns la concluzia că nu s-a pus în executare silită o hotărâre de predare a posesiei lotului nr. I, nu s-au depus la dosarul de executare dovezile privind punerea în întârziere a obligației de a preda posesia lotului I și nici nu sunt îndeplinite condițiile art. 1523 NCC privind întârzierea de drept în executarea obligației.
În privința cheltuielilor de executare, instanța de fond a reținut că, la data de 17.10.2012, executorul judecătoresc a întocmit un proces-verbal prin care a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare (f. 38 dosar) astfel: 1.170 lei - onorariu executorului judecătoresc, 200 lei - onorariu avocat în faza executării silite, 30 lei - onorariu executare silită pentru recuperare pretenții bănești) reținându-se că s-a achitat avans de onorariu în sumă de 200 lei.
Or, cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare.
Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art. 3717 alin. 2 Cod procedură civilă.
În concret, pe baza normelor legale analizate, instanța de fond a constatat că nu puteau fi cuprinse în procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare întocmit de B. Șmocot G. decât sumele care au fost efectiv avansate pentru derularea executării silite, stabilite pe baza dovezilor prezentate în acest sens. Or, pentru suma de 1400 lei, din care 1170 lei, reprezentând onorariu executor judecătoresc, 200 lei – consultații în legătură cu constituirea dosarului, nu există dovada efectuării plății, sumele respective neavând, deci, natura unor cheltuieli de executare în sensul art. 3717 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs pârâta C. R. criticând-o sub aspectul cheltuielilor de executare.
Recursul este nefondat.
Tribunalul constată că, instanța de fond a considerat că onorariul executorului judecătoresc este exagerat în raport cu actele de executare efectuate de către acesta, motiv pentru care cheltuielile de executare au fost reduse. Or, acest fapt profită recurentei creditoare C. R., în contextul în care aceasta nici nu a plătit încă onorariul de 1200 lei pretins de executor și nici suma de 200 lei cu titlu de „consultație în legătură cu constituirea dosarului execuțional și cheltuieli de executare”.
Astfel, în aceste condiții, chiar dacă sumele respective ar fi fost plătite de către creditoarea C. R., cu toate acestea, datorită anulării procesului verbal și a somației tocmai în privința lor, rezultă că trebuiesc restituite de către executorul judecătoresc, astfel încât soluția pronunțată de judecătorie tot îi profită recurentei creditoare și în acest caz.
Prin urmare, recurenta nu are interes în promovarea prezentului recurs ce a fost formulat numai în legătură cu cheltuielile de executare, o soluție de eventuală admitere a acestuia conducând la agravarea situației în propriul recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta pârâtă C. R. din ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 354/28 februarie 2013, a Judecătoriei D., pe care o menține, în contradictoriu cu intimatul reclamant Ciobanașu M. din ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 12 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
B. G. A. D., L. L. A. E.
Red. LL./10.10.-2013
Jud. N. M.
Dact. A.E.
Ex. 2/15.10.2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 186/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Pretenţii. Hotărâre din 06-12-2013, Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
