Contestaţie la executare. Decizia nr. 185/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 185/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 4114/193/2012
Dosar nr._ contestație la executare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA A I –A CIVILĂ
Ședința publică din 14 februarie 2013
Președinte – I. H.
Judecător – T. N.
Judecător – A. D.
Grefier - C. B.
Decizia civilă nr. 185 R
Pe rol judecarea recursului civil formulat de intimata recurentă S.C. M. C. S.R.L., în contradictoriu cu intimata contestatoare C. R. și executorul judecătoresc B.E.J. „S. S.”, împotriva sentinței civile nr. 7027 din 17.10.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B. având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimata contestatoare C. R., avocat A. A., lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile și obiectul pricinii arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, după care ;
Se constată că s-a primit la dosar prin serviciul de registratură al instanței taxă judiciară de timbru în sumă de 102 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei din partea intimatei recurente.
Avocat A. A. pentru intimata contestatoare depune la dosar împuternicire și chitanță avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului recursului.
Avocat A. A. pentru intimata contestatoare solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, arătând că în mod corect s-a respins excepția tardivității contestației la executare și s-a constatat perimată executarea silită. Solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei B. cu nr._, contestatoarea C. R. a solicitat în contradictoriu intimata S.C. M. C. S.R.L. desființarea titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 4754/2007 a Judecătoriei C., anularea tuturor formelor de executare emise în dosarul nr. 330/2010, precum și suspendarea executării silite pornite în dosarul nr. 330/2010 cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a evocat faptul că în urmă cu o săptămână, a aflat de la contabilul Asociației de locatari nr. 19 B. la care lucrează ca femeie de serviciu că urmează a i se opri bani din salariu, motivat de faptul că a fost primită o adresă de înființare a popririi de la B. P. S. B., că i s-a prezentat adresa și a constatat că titlul de creanță este reprezentat de decizia nr. 4754/2007 a Judecătoriei C. și că înțelege să invoce perimarea executării silite întrucât din anul 2010, creditoarea a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare fără a fi urmat alte acte de urmărire.
Contestatoarea a mai arătat că înțelege să formuleze și apărări de fond împotriva titlului executoriu potrivit art. 10 din O.G nr. 5/2001 întrucât nu a formulat cerere în anulare în sensul că emiterea ordonanței s-a produs cu o gravă încălcare a dreptului la apărare prin nelegala sa citare potrivit art. 105 alin.2 C.proc.civ., că, de la data de 27.09.2006, domiciliul său fiind la momentul promovării acțiunii în ., jud. B., că nu îi este opozabilă nici cesiunea de creanță întrucât nu i-a fost comunicată.
Totodată, contestatoarea a mai arătat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 1 alin.1 din O.G. nr. 5/2001 întrucât creditoarea nu a făcut dovada că este titulara unei creanțe certe și lichide, că nu a acceptat niciodată facturile creditoarei, nu a beneficiat de serviciile creditoarei în perioada arătată, iar, în privința obligării sale la plata penalităților de întârziere, clauza este una abuzivă potrivit Legii nr. 193/2000.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 389, art. 399 și urm. C.proc.civ. și dispozițiile O.G nr. 5/2001.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosar următoarele înscrisuri: adresa de înființare a popririi din data de 13.02.2012 ( fila 5), încheiere din data de 23.04.2010 ( fila 6), decizia nr. 4754/20.04.2007 a Judecătoriei C. ( filele 7-8), proces verbal din data de 20.04.2010 ( fila 10).
Legal citată, intimata prin concluzii scrise cu caracter de întâmpinare a invocat pe cale de excepție, netimbrarea contestației la executare și tardivitatea contestației, iar, în ceea ce privește fondul cererii a solicitat respingerea ca nefondată.
Cu privire la excepția tardivității a evocat faptul că din analiza contestației la executare, rezultă că se contestă întreaga executare silită ce a format obiectul dosarului de executare nr. 330/2010 a B. D. S., caz în care contestatoarea trebuia să formuleze contestația în termen de 15 zile de la data comunicării somației ce reprezintă primul act de executare în condițiile în care dosarul de executare s-a format ca urmare a înregistrării cererii de executare silită în data de 15.04.2010, fiind evident faptul că executorul judecătoresc nu a comunicat somația în 2012.
Cu privire la fondul cauzei, intimata a mai arătat că solicită respingerea cererii de suspendare a executării silite ca nefondată, întrucât contestatoarea nu a dovedit că prin executarea silită declanșată i s-ar cauza un prejudiciu ireparabil sau greu de recuperat.
În ce privește apărările de fond împotriva titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 4754/20.04.2007 s-a arătat că necitarea în procesul ce s-a soluționat poate deschide părții dreptul la calea de atac, citarea nelegală fiind un aspect de procedură, ori de fond și că din actele dosarului_ al Judecătoriei C. rezultă că debitoarea a fost citată la domiciliul indicat în cuprinsul contractului de telefonie mobilă, toate actele de procedură fiind comunicate debitoarei și prin neformularea cererii în anulare, sentința a rămas irevocabilă, fiind investită cu formulă executorie, această instituție procesuală reprezentând o cale specială în care instanța analizează fondul raporturilor juridice, nu legalitatea sau temeinicia hotărârii pronunțate în cadrul procedurii somației de plată respectiv dacă titlul executoriu poate fi menținut.
Totodată s-a arătat faptul că debitoarea nu a probat aspectul contestării facturilor fiscale ce cuprind creanțele invocate conform art. 8 alin. 1 din convenția părților, creanța constând în debit principal și penalități îndeplinind condițiile caracterului cert, lichid și exigibil, sumele facturate fiind acceptate tacit de către debitoare.
De asemenea intimata a mai arătat că referirile făcute de debitoare la caracterul abuziv al clauzelor contractului decurgând din faptul că nu a avut posibilitatea negocierii trebuie analizate prin raportare la dispozițiile art. 4 din Legea nr. 193/2000, faptul nenegocierii unei clauze negenerând prin el însuși caracterul abuziv al acesteia, ci numai dacă aceasta creează în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, iar stabilirea caracterului abuziv al unor clauze contractuale este de competența instanțelor judecătorești doar în situația sesizării acestora cu procesul verbal încheiat de organele de control abilitate normativ, debitoarea neavând calitate procesuală activă în formularea unei cererii prin care se solicită constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale și că incidența în cauză a Legii nr. 469/2002 nu poate fi reținută întrucât debitoarea a semnat contractul de telefonie mobilă, iar susținerile contestatoarei potrivit cărora nu ar fi procedat la notificarea cesiunii de creanță sunt nefondate.
Prin sentința civilă nr. 7927/17 octombrie 2012 Judecătoria B. a respins excepția tardivității contestației la executare formulată de contestatoarea C. R., în contradictoriu cu intimata S.C. M. C. S.R.L, invocată de intimată prin întâmpinare, ca neîntemeiată, a admis excepția perimării executării silite invocată de contestatoare, a constatat perimată de drept executarea silită în dosarul de executare nr. 330/2010 al B. P. S. ( în prezent . Asociații) și a anulat actul de executare reprezentat de somația nr. 1198/29.04.2010, precum și actele de executare ulterioare.
Totodată, a dispus suspendarea executării silite în dosarul nr. 330/2010 până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații la executare.
În ceea ce privește excepția tardivității s-a reținut faptul că în cauza de față contestă însăși executarea, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art. 401 al. 1 lit. c Cod proc. civilă, în sensul că termenul de formulare a cererii este de 15 zile de la data când a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, dacă nu a primit somația sau executarea se face fără somație, iar în speță nu rezultă că aceasta a luat cunoștință de primul act de executare înainte de emiterea adresei de înființare a popririi către Asociația de Proprietari, respectiv 13 martie 2012, cu atât mai mult cu cât comunicările actelor de executare au fost efectuate la adresa din Parcul Tineretului, deși încă de la emiterea primei somații, comunicarea acesteia s-a întors cu mențiunea „destinatar mutat de la adresă”, astfel că față de data introducerii acțiunii, respectiv 21.03.2012. excepția se dovedește a fi neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția perimării executării silite, instanța a reținut incidența prev. de art. 389 alin. 1 Cod proc. civilă potrivit cărora dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei, în speță, acest termen epuizându-se între data comunicării somației, 30 aprilie 2010 singura comunicată, chiar dacă comunicarea s-a întors cu mențiunea „destinatar mutat de la adresă” și adresa de înființare a popririi (13 februarie 2012), celelalte somații emise la datele de 15 septembrie 2010, 7 februarie 2011, 11 iunie 2011, 19 octombrie 2011 și 13 februarie 2012 neavând atașate dovezile de comunicare conform prev. art. 387 al. 1 Cod proc. civilă pentru a fi considerate acte de executare valabile și nici de natură a întrerupe termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege.
Împotriva sentinței civile nr.7027 din 17 octombrie 2012 S.C. M. C. S.R.L. a declarat recurs în termen legal criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie și arătând că termenul prevăzut de lege pentru îndeplinirea actelor de executare se referă numai la creditor, care în speță a formulat mai multe cereri periodic, anterior împlinirii unui interval de 6 luni, cereri de continuare a executării silite ce formează obiectul dosarului nr. 330/2010, creditorul fiind persoana interesată de executare și care nu a stat în pasivitate, încât față de acesta nu s-a perimat executarea silită.
De asemenea, s-a evocat în continuare că atâta vreme cât dispozițiile art. 388 Cod proc. civilă nu prevăd expres în ce fapte sau acțiuni ar trebui să constea stăruința creditorului în executarea silită promovată la cererea sa, cererea de continuare a executării silite transmisă executorului judecătoresc echivalează cu un act necesar penru executare, care dovedește stăruința creditoarei.
Recursul declarat este nefondat, pentru cele ce urmează:
Potrivit art. 389 Cod proc. civilă, dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare fără să fi urmat alte acte urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.
Textul evocat nu poate fi interpretat în mod singular, izolat de principiile fundamentale ale procesului civil și regulilor de procedură, dispozițiile art. 86 al. 1 Cod proc. civilă impunând în mod imperativ comunicarea tuturor actelor de procedură din oficiu, neavând nici o relevanță stăruința părții interesate în întocmirea actului de procedură respectiv.
Prin urmare, comunicarea actelor de procedură este o instituție fundamentală a procesului civil, aceasta fiind prevăzută pentru respectarea principiilor contradictorialității și a dreptului la apărare, nesocotirea lor atrăgând nulitatea.
Ori, cererile creditoarei intimate vizând continuarea executării silite, nu pot fi interpretate independent de regulile generale de procedură, prevederile evocate condiționând aptitudinea actelor de procedură în a produce efecte juridice în persoana celuilalt subiect al raportului de drept, de opozabilitate, care nu se poate realiza decât prin aducerea la cunoștință a actului respectiv, în caz contrar judecătorul neputând hotărî în condițiile de egalitate a părților în fața judecăți.
Prin urmare, astfel cum în mod corect și legal a reținut în considerente instanța de fond, somațiile emise la cererea creditoarei dar necomunicate contestatoarei conform prevederilor art. 387 al. 1 Cod proc. civilă nu sunt acte de executare valabile și nu produc efecte juridice, nefiind în măsură să întrerupă termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege, de la actul comunicat la 30 aprilie 2010 și până la 13 februarie 2012 nefiind emis nici un act care să fi fost comunicat în mod legal, termenul fiind împlinit.
Așa fiind, față de cele evocate, Tribunalul apreciind critica recurentei nefondată, va respinge recursul și va păstra soluția atacată ca fiind legală și temeinică, făcând aplicarea prev. art. 312 Cod proc. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de S.C. "M. C."SRL, în contradictoriu cu intimata contestatoare C. R. și executorul judecătoresc B.E.J. „S. S.”, împotriva sentinței civile nr. 7027/17 octombrie 2012 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 700 lei, cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 februarie 2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
I. H. N. T. D. A. C. B.
Red.N.T../05.04..2013
Judec.M. O. V.
Dact.C.B/05.04.2013
2 exp.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 381/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Fond funciar. Decizia nr. 186/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
