Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 112/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 112/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 3625/193/2012
Dosar nr._ contestație la executare
suspendare executare silită
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 29 ianuarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE B. G.
Judecător A. D.
Judecător L. L.
Grefier B. C.
Decizia civilă nr. 112 R
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta contestatoare . prin administrator S. G. în contradictoriu cu intimata S.C. I. L. SA București, împotriva sentinței civile nr. 6396 din data de 01.09.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect contestație la executare și suspendarea executării silite.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 22 ianuarie 2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, văzând că pentru deliberare are nevoie de un timp mai îndelungat a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
P. contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei B. cu nr._, contestatorul .. a solicitat în contradictoriu cu intimatul S.C. I. L. România IFN S.A., anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 96/2012 al B.E.J. P. S., lămurirea înțelesului și aplicării titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr._/11.02.2011 și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În fapt contestatorul a arătat că la data inițierii executării silite și la data primirii somației din 06.03.2012, nu înregistra restanțe la plata ratelor conform contractului nr._/11.02.2011 și Anexei nr. 1 privind planul de eșalonare a ratelor și că suma pretinsă izvorăște dintr-o pretenție abuzivă a pârâtului, respectiv de a fi obligat la plata contravalorii taxei de poluare, plătită de pârât la înmatricularea autovehiculului FORD_, în sumă de 3.175,64 de lei.
Ori, a arătat în continuare contestatoarea, fără a ține seama de refuzul de plată a facturii nr._/24.04.2011 în valoare de 3.175,64 de lei, reprezentând taxă de poluare, creditorul a înscris această sumă în jurnalul său de vânzări, iar ulterior a aplicat procedura imputației plăților, operând plățile făcute în contul ratelor, conform scadențarului, pentru stingerea taxei de poluare, iar ratele curente au rămas neacoperite și înregistrate ca restante. În plus, asupra ratelor așa zis restante,creditorul a calculat penalități de întârziere și a urmat un șir de înștiințări de plată (somații) taxate fiecare cu echivalentul în lei a câte 30 de euro, cheltuieli de recuperare debite și așa mai departe, în mod abuziv, au calculat un debit restant de 7.965,96 de lei, din care nu a fost scăzută rata nr. 11 de 1.752,16 lei plătită de contestator în data de 08.02.2012, la care s-a mai adăugat o valoare estimativă a cheltuielilor pentru recuperarea sumelor neachitate și a reposesiei bunului de 5.644,34 de lei, plus 150 de lei cheltuieli de procedură și un onorariu de 6.484 de lei onorariul executorului judecătoresc P. S..
A mai arătat contestatorul că toate facturile creditorului pentru sume necuprinse în planul de eșalonare a ratelor au fost refuzate la plată, fiecare în parte, astfel că sumele din acestea nu reprezintă creanțe certe și exigibile care să decurgă din contractul de leasing.
S-a mai susținut de către contestator că s-a încercat supunerea neînțelegerii privind taxa de poluare unui mediator, însă creditorul a refuzat, abuzând de poziția sa dominantă, continuând să trimită somații și facturi cu taxe somație și nu a acceptat nici propunerea contestatorului de a plăti taxa de poluare la sfârșitul contractului dacă acesta va opta pentru cumpărarea autovehiculului la valoarea rămasă sau la valoarea reziduală. Contestatorul a inițiat și procedura concilierii directe în baza dispozițiilor art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă, după care a promovat acțiune în constatare a netemeiniciei pretențiilor de rambursare a taxei de poluare, acțiune care face obiectul dosarului nr._/300/2011 la Judecătoria Sectorului 2 București.
Contestatorul a apreciat contractul de leasing nr._/12.02.2011 drept un contract de adeziune, care nu a fost negociat, clauzele acestuia fiind impuse de creditor și acceptate de către debitor prin semnarea lui rapidă, fără posibilitate de negociere. Condițiile generale de leasing financiar, anexă la contract, au fost scrise excesiv de mărunt, cu scopul de a nu putea fi citite și pe aceste condiții generale, își întemeiază creditorul pretențiile atunci când facturează alte sume decât cele prevăzute în contractul de bază și în planul de eșalonare a ratelor, precum taxa de poluare, taxa pentru somație, diferența defavorabilă de curs valutar.
Referitor la taxa de poluare a arătat că acesta s-a numit inițial taxa de primă înmatriculare și era reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 și normele de aplicare aprobate prin H.G. nr. 686/2008 iar în contractul de leasing financiar nr._/11.02.2011 la capitolul ”Condițiile contractului de leasing” s-a prevăzut că ”cheltuielile logistice (componentă a prețului nn) includ cheltuielile aferente formalităților de import/achiziție intracomunitare, prestații comisionar vamale, înmatriculării/înregistrării bunului în evidențele autorităților, exclusiv taxa de poluare pentru autovehicule”, această clauză întărind convingerea că taxa de poluare o plătește proprietarul autovehiculului, așa cum prevede O.U.G. nr. 50/2008.
În schimb la pct. 18.1. ”Taxe și comisioane” din Condițiile generale se prevede că ”toate taxele, comisioanele și orice alte obligații de plată în legătură cu încheierea, executarea și încetarea contractului în special în legătură cu plățile ce vor fi efectuate în conformitate cu acestea de către utilizator/și în legătură cu livrarea, importul, înregistrarea (de ex. taxa de poluare și alte taxe), omologarea, instalarea și folosirea bunului, direct sau prin împuternicit, inclusiv taxele, comisioanele și celelalte obligații care îi revin finanțatorului în calitatea sa de proprietar al bunului...”;”utilizatorul va rambursa finanțatorului neîntârziat aceste taxe, comisioane și alte obligații în cazul în care finanțatorul le-a plătit în legătură cu bunul”.
Față de taxa pentru somație în cuantum de 20, respectiv 30 de euro, prevăzută la pct. 10.9.2, contestatorul a învederat că nu există o clauză corelativă în favoarea debitorului, iar creditorul a uzat de această clauză și l-a agresat cu înștiințări de plată (somații) repetate pentru facturi de taxe somație, cheltuieli recuperare debite, cheltuieli arhivă electronică, diferențe nefavorabile de curs valutar, pe care le-a taxat cu 20, respectiv 30 de euro în echivalent lei, plus TVA.
Totodată, a arătat că taxa de arhivă electronică nu este inclusă în planul de eșalonare a ratelor și reprezintă sume în afara contractului de leasing, iar refacturarea cheltuielilor de executare și penalitățile de întârziere facturate nu sunt datorate deoarece nu există nici un debit restant.
În dovedire, contestatorul a depus copii după planul de eșalonare a ratelor (filele 8-9 dosar), chitanțe de plată (filele 10-23 dosar) și fișa contului debitor (filele 24-26 dosar), pentru a dovedi că nu există rate restante, Condițiile generale de leasing financiar (filele 27-29 dosar), certificatul de înmatriculare al autoutilitarei Ford Tranzit_ (fila 30 dosar), pentru a dovedi că înmatricularea s-a făcut pe numele creditorului-finanțator, scrisoarea Administrației Finanțelor Publice B. (fila 31 dosar), factura nr._/26.04.2011 (fila 32 dosar) și scrisoarea de refuz la plată (fila 33 dosar), invitația la negociere directă nr. 168/11.08.2011 (fila 34 dosar), cererea de chemare în judecată din dosar nr._/300/2011 și citația instanței (filele 35-36 dosar), înscrisurile comunicate de executorul judecătoresc, precum somația (fila 37 dosar), încheierea de încuviințare executare silită (fila 38 dosar), procesul verbal cheltuieli de executare (fila 39 dosar) și cerere creditor pentru executare silită (fila 40 dosar).
P. întâmpinarea formulată (filele 47-53 dosar), intimata S.C. I. L. România IFN S.A. a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, arătând că de la data încheierii contractului, debitorul nu a respectat termenele scadente pentru plata ratelor de leasing și nici nu a achitat toate sumele datorate în baza contractului de leasing, motiv pentru care a inițiat procedura executării silite, în vederea recuperării atât a bunului al cărui proprietar este, cât și al debitului cu care figurează debitorul în evidențele sale. Pentru că debitorul nu a achitat plata integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la data scadenței prevăzute în contractul de leasing, s-a arătat că este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate până la data restituirii în temeiul contractului de leasing.
În ce privește planul de eșalonare al ratelor s-a arătat de către intimată că acesta cuprinde ratele datorate la contract, din valoarea de achiziție a bunurilor scăzându-se avansul și rezultând valoarea finanțată la care s-au calculat ratele lunare, celelalte sume facturate contestatoarei, de ex. taxele de somație, penalitățile, cheltuielile de recuperare, taxa pentru înscrierea în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare având ca izvor prevederile contractuale semnate și acceptate de către acesta în deplină cunoștință de cauză și nu au cum să fie prevăzute în planul de eșalonare a ratelor, întrucât nu se aplică în mod obligatoriu tuturor utilizatorilor, ci în particular, în funcție de obligațiile contractuale încălcate de către fiecare în parte.
Cu privire la aspectul lipsei de negociere la semnarea contractului, intimatul a considerat că societatea contestatoare avea libertatea de a semna sau de a nu semna contractul de leasing, putând alege alte oferte existente pe piață, iar dacă a ales să semneze contractul l-a semnat în deplină cunoștință de cauză.
În ce privește taxa de poluare, a arătat că potrivit dispozițiilor contractuale aceasta cade în sarcina utilizatorului, nefiind o cheltuială logistică, aplicabilitatea ei fiind stipulată de prev. art. 18 pct.18.1 din condițiile generale de leasing: potrivit căruia „Toate taxele, comisioanele și orice alte obligații de plată în legătură cu încheierea, executarea și încetarea contractului, în special în legătură cu plățile ce vor fi efectuate în conformitate cu acestea de către utilizator și în legătură cu livrarea, importul, înregistrarea (de ex. taxa de poluare și alte taxe) omologarea, instalarea și folosirea bunului, direct sau prin împuternicit, inclusiv taxele, comisioanele și celelalte obligații care ii revin finanțatorului, în calitatea sa de proprietar al bunului, vor fi suportate de către utilizator, iar utilizatorul va rambursa finanțatorului neîntârziat aceste taxe, comisioane și alte obligații în cazul în care finanțatorul le-a plătit în legătura cu bunul.”.
A mai arătat că este irelevant faptul că taxa de poluare a fost facturată anticipat, întrucât factura a fost emisă ulterior achitării de către finanțator a respectivei sume iar necuprinderea taxei de poluare în costul mașinii nu este o viclenie, întrucât societatea debitoare a luat cunoștință integral de conținutul contractului de leasing, iar în contract nu este inserată obligația de a comunica decizia de impunere și dovada plății acesteia și atât timp cât facturarea taxei de poluare a fost prevăzută în contract, arată intimata că nu va dispune stornarea și compensarea acesteia cu ratele restante, întrucât a fost emisă perfect legal.
S-a mai arătat în continuare că imputarea plăților a operat în mod corect raportat la dispozițiile art. 10 pct. 10.8 din condițiile generale de leasing: „Orice sumă plătită finanțatorului de către utilizator în temeiul contractului, indiferent de titlul și/sau specificația numită de utilizator, va stinge obligațiile contractuale ale utilizatorului scadente înainte sau la data creditării contului Finanțatorului cu contravaloarea plății, în conformitate cu regulile stabilite în temeiul contractului, chiar dacă utilizatorul a menționat pe documentul cu care efectuează plata/alt document ca dorește să stingă altă plată.".
Întrucât contestatorul nu s-a conformat prin achitarea sumelor datorate la contract, intimata a apreciat că datorează contravaloarea înștiințărilor de plată (art. 10 pct. 10.9.2 condiții generale), penalități de întârziere (art. 10 pct. 10.9.1. condiții generale), taxa aferentă înscrierii în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (art. 8 din condiții generale) diferențele de curs valutar (art. 10 pct. 10.4 din condiții generale), refacturarea cheltuielilor de recuperare (art. 13 condiții generale), cheltuieli estimative (art. 13 condiții generale).
În privința cheltuielilor de executare s-a arătat că onorariul de executare și cheltuielile necesare derulării executării formează cheltuielile de executare care, în baza art. 374 ind. 7 Cod procedură civilă, cad în sarcina debitorului urmărit. Potrivit art. 55 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 se prevede că ”La stabilirea onorariilor vor fi avute în vedere tarife care să reflecte cheltuiala executorului judecătoresc, efortul intelectual, complexitatea și valoarea actului, precum și răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit.”.
P. răspunsul la întâmpinare contestatorul .. a arătat că nu a luat cunoștință de condițiile generale ale contractului de leasing la momentul semnării contractului, acestea nefiindu-i comunicate anterior încheierii contractului. Cu atât mai mult nu a fost informat că ar avea obligația plății taxei de poluare, iar cum această taxă s-a numit la început taxa de primă înmatriculare, a fost indus în eroare deoarece în contract exista clauza potrivit căreia cheltuielile de înmatriculare cad în sarcina finanțatorului.
Contestatorul a învederat imposibilitatea de negociere a clauzelor contractuale și a arătat că pentru taxa de poluare, creditorul I. L. a completat un bilet la ordin (din cele zece semnate în alb) pe care 1-a tras și a fost refuzat la plată din lipsa de disponibil, iar în felul acesta raportul de credit contractual, pentru taxa de poluare, a fost transformat într-unul cambial supus Legii cambiei și biletului la ordin nr. 58/1934 și deși avea acest titlu cambial, creditoarea intimată s-a întors nelegal la raportul contractual și a pus în funcțiune mecanismul „înștiințărilor de plată/taxe somație", „penalități de întârziere”, „refacturare cheltuieli de recuperare" din care câștiga mai bine decât din dobânda la suma creditată, obiect al contractului de leasing.
Intimatul și-a exprimat poziția față de susținerile contestatorului, din răspunsul la întâmpinare (f. 70-76 ds.)și a învederat că prin contractul de leasing plata taxei de poluare a fost însușită de contestatorul utilizator și că imputația plăților s-a efectuat în concordanță atât cu prevederile contractuale, cât si cu cele legale aplicabile. Art. 1113 Noul cod civil prevede: „Când în chitanță nu se zice nimic despre imputație, plata trebuie să se impute asupra aceleia din datorii ajunse la termen, pe care debitorul, în acel timp, avea mai mare interes a o desface.
Astfel, arătat că spre deosebire de regulile cu privire la imputația plăților între persoanele fizice în raporturile persoanelor juridice imputația plăților urmează reguli speciale, în sensul că în cadrul aceluiași contract, imputația se face asupra obligației a cărei scadență s-a împlinit mai recent, iar dacă livrările sunt eșalonate lunar, cele efectuate în cursul lunii se consideră în contul restanțelor din luna sau lunile anterioare, deoarece sarcinile lunii curente sunt scadente la sfârșitul acesteia, iar în speță, conform convenției făcute de ambele părți, regula de principiu este aceea că are întâietate datoria mai veche.
Astfel s-a arătat că indiferent de mențiunea pe care utilizatorul a efectuat-o pe ordinele de plata cu privire la numărul facturii pe care a înțeles să o achite cu respectivul mijloc de plată, intimatul precizează că după încasarea contravalorii acestuia au fost acoperite cu prioritate cele mai vechi facturi rămase neachitate, drept care contestatorul figura și figurează în continuare cu sume restante în evidențele proprii.
De asemenea, s-a arătat că în privința condițiilor de fond ale contractului s-a arătat că acestea au fost cunoscute încă din momentul semnării, iar dacă se aprecia că anumite clauze erau atipice, trebuiau contestate înainte de momentul semnării contractului, astfel că acum orice critici sunt tardive.
P. urmare a apreciat intimatul că instanța nu se poate substitui voinței părților în sensul de a se pronunța asupra întinderii titlului executoriu, respectiv a contractului de leasing, pentru că altfel s-ar aduce atingere dispozițiilor art. 1270 Cod civil, care consacră principiul forței obligatorii a contractului între părți.
Referitor la biletele la ordin emise garanție intimatul a arătat că singura soluție pe care o are societatea intimată în condițiile existenței unor restanțe uriașe de plată a fost aceea de a constata intervenția rezilierii, conform prevederilor art. 12.4 ”întârzierea la plată a Utilizatorului cu mai mult de 30 (treizeci) de zile a oricărei rate de leasing, integral sau parțial", fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără nici o altă formalitate prealabilă, intervenție a instanțelor judecătorești sau îndeplinirea vreunei alte formalități.
Ca o consecință a rezilierii contractului de leasing s-a evocat faptul că acesta constă în încetarea raporturilor juridice care leagă creditorul de utilizator, acesta din urmă fiind obligat să restituie bunul închiriat cu suportarea cheltuielilor aferente și O.G. 51/1998, recunoscând prin art. 15 dreptul de a se recupera bunul precum și contravaloarea ratelor de leasing până la momentul predării acestuia.
La termenul de judecată din 9 iulie 2012 contestatorul a precizat contestația arătând că a solicitat lămurirea înțelesului și aplicării titlului executor reprezentat de contractul de leasing financiar nr._/11 februarie 2011, întrucât intimata nu avea posibilitatea contractuală de a aplica procedura imputației plății asupra unei facturi refuzate la plată în mod nejustificat, factură care nu privea ratele de leasing, imputația plății putându-se face doar asupra facturilor exigibile, acceptate e către debitor.
A mai arătat contestatorul în precizări că pentru încasarea sumei reprezentând taxa de poluare creditorul I. L. a utilizat biletul la ordin . nr._ (refuzat la plata), caz în care obligația comercială este transformată într-una cambiala, iar ca să se întoarcă la calea de drept comun, creditorul trebuia să-l depună la grefa instanței, conform art. 64 alin. (3) din Legea nr. 58/1934.
Alte două aspecte a fost caracterul incert al cuantumului taxei de poluare refacturată către societatea contestatoare în condițiile în care acest cuantum a fost redus retroactiv cu 25 % prin Legea nr. 9/2012, precum și caracterul incert al sumelor cu titlu de cheltuieli supuse executări silite.
De aceea a arătat contestatorul că se impune anularea în parte a procesului verbal al B.E.J.”P. S.”din 9 februarie 2012 sub aspectul cuantumului onorariului de executare silită care nu se încadrează în prevederile art. 39 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/2000, astfel, la un debit restant de 7.965,96 de lei, onorariul maxim posibil a fi stabilit era de 10%, respectiv 1.351 de lei, nicidecum suma de 5.200 de lei, aceasta și deoarece asupra sumei de 5.644,34 de lei reprezentând cheltuieli estimative de executare nu se putea calcula încă o dată onorariu de executare.
P. întâmpinarea depusă la precizările contestatorului, intimatul a reiterat apărările formulate anterior (filele 98-102 dosar), iar în completare a arătat că suma contestată de debitor cu titlu de cheltuieli estimative reprezintă cheltuielile aferente demersurilor efectuate în scopul recuperării debitului restant, cât și a bunului, dat fiind faptul că debitorul nu s-a conformat dispozițiilor contractuale, iar intimatul a fost nevoit să apeleze inițial la serviciile unei societăți specializate în scopul soluționării diferendului apărut, iar în prezent la inițierea și derularea procedurii executării silite, toate acestea fiind opozabile contestatorului.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile de la dosar depuse de către părți.
La solicitarea contestatorului, instanța a încuviințat și administrat proba cu interogatoriul intimatului. Intimatul a răspuns în scris la întrebările încuviințate (filele 109-110 dosar).
Judecătoria B. prin sentința civilă nr. 6396/1 octombrie 2012 a admis contestația la executare, a redus onorariul executorului judecătoresc .”P. S.”de la 5200 lei+TVA la suma de 1361 lei+TVA.
A dispus îndreptarea actelor de executare care fac obiectul dosarului de executare nr. 96/2012 al B.E.J. „P. S.” din B. prin modificarea cuantumului cheltuielilor de executare cu privire la onorariul executorului judecătoresc din 5.200 lei + TVA în 1.361 lei + TVA.
A respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
A respins cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
În motivele soluției adoptate a reținut judecătorul fondului că în temeiul contractul de leasing financiar nr._/11 februarie 2011, încheiat de părți, în temeiul căruia la data de 26 aprilie 2011 finanțatorul a emis factura nr._ pentru suma de 3175,64 ei, reprezentând taxă poluare pe care utilizatorul . a refuzat s-o achite pe viitor ca taxă de poluare este în sarcina proprietarului pe numele cui se înmatriculează autovehiculul și nu în seama utilizatorului.
În continuare a reținut instanța de fond că finanțatorul a emis facturile reprezentând ratele de leasing potrivit planului de eșalonare a ratelor de leasing, anexă la contractul de leasing (în data de 25.05.2011, 27.06.2011, 25.07.2011, 25.08.2012, 26.09.2011, 25.10.2011, 25.11.2011, 12.12.2011, 25.01.2012, 27.02.2012, 26.03.2012, 25.04.2012), iar după scadența din data de 10.05.2011 pentru plata facturii având ca obiect taxa de poluare,utilizatorul a efectuat plăți în considerarea facturilor reprezentând ratele de leasing (în data de 09.06.2011, 08/13.07.2011, 12/16.08.2011, 09.09.2011, 10.10.2011, 07.11.2011, 09.12.2011, 06.01.2012, 07/08.02.2012, 07.03.2012, 09.04.2012, 08.05.2012).
Deși niciuna din părți nu a contestat realitatea emiterii acestor facturi sau realitatea acestor plăți, diferența de date dintre situațiile prezentate de către utilizator (fila 59 dosar) și cele prezentate de către finanțator (filele 77-83 dosar)s-a datorat modalităților de plată din luna respectivă, părțile nefiind de acord cu ceea ce s-a stins prin plățile efectuate de către utilizator.
A mai evocat judecătorul fondului că finanțatorul a înțeles că din plățile efectuate de către utilizator în contul ratelor de leasing să stingă și factura reprezentând taxa de poluare (3.175,64 lei), astfel că utilizatorul a figurat cu rate de leasing neplătite, pentru care s-a solicitat executarea silită.
La data de 6 martie 2012 executorul judecătoresc a emis somația de plată către debitor, prin care debitorul a fost somat să predea bunul obiect al contractului de leasing și să achite suma de 20.244,30 de lei, formată din 13.610,30 de lei debit, 5.200 de lei onorariu executor judecătoresc, 150 de lei cheltuieli de procedură și 1.284 de lei TVA (fila 37 dosar), somație pe care contestatorul a contestat-o, solicitând totodată lămurirea titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr._/11.02.2011 cu privire la obligația utilizatorului de a suporta contravaloarea taxei de poluare.
De asemenea a evocat faptul că instanța nu poate proceda la corectarea caracterului abuziv al vreunei clauze din contract, întrucât prevederile Legii 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori se aplică doar consumatorilor persoane fizice.
P. urmare, a reținut că potrivit contractului, principala obligație a utilizatorului constă în plata tuturor sumelor datorate conform contractului de leasing în cuantumul și la termenele menționate în contract, în speță contestatorul neprobând un viciu de consimțământ care să-i afecteze valabilitatea voinței sale de a contracta, astfel că odată semnat contractul cu toate anexele sale, și-a asumat toate efectele produse de clauzele acestuia, mai mult sau mai puțin împovărătoare, astfel că eroarea derivată din denumirea alternativă taxă de primă înmatriculare/taxă de poluare nu poate fi reținută pentru lămurirea înțelesului contractului.
În continuare, s-a arătat că textul acestei clauze este suficient de clar astfel încât rezultă obligația utilizatorului de a suporta contravaloarea taxei de poluare și nici prevederile art. 3 al. 2 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule aprobate prin H.G. nr. 686/2008 care prevăd că sarcina achitării acestei taxe aparține persoanei fizice/juridice în numele căreia se efectuează înmatricularea nu poate conduce la o altă interpretare.
În ce privește plata taxei de poluare de către finanțator, aceasta nu mai este pusă la îndoială, autovehiculul fiind înmatriculat, ori o eventuală reducere a cuantumului acesteia printr-o măsură legislativă ulterioară va putea fi valorificată direct de către utilizator sau prin intermediul finanțatorului, fără a afecta caracterul cert al creanței.
Stabilind că utilizatorul este obligat la restituirea taxei de poluare în sumă de 3175,64 lei facturată de finanțator în data de 26 aprilie 2011, instanța a cercetat dacă plățile efectuate după această dată de către utilizator au primit destinația convenită în contractul de leasing și a apreciat că potrivit clauzei 10.8, indiferent de intenția utilizatorului exprimată în documentul prin care a făcut fiecare plată în perioada iunie 2011 – mai 2012, finanțatorul a avut dreptul să stingă obligația cea mai veche, astfel că la data de 09.06.2012, finanțatorul a stins parțial factura nr._/26.04.2011 în sumă de 3.175,64 de lei, cu scadența la data de 10.05.2011, cu suma de 1.647,89 de lei achitată la data de 08/09.06.2011, iar rata lunară de leasing cu scadență la data de 08.06.2011 a rămas neachitată.
A mai reținut judecătorul fondului în continuarea considerentelor că utilizatorul nu a făcut decât plăți în cuantumul ratei lunare de leasing, însă că în mod cert finanțatorul a respectat același algoritm la imputația plății, utilizatorul înregistrând întârzieri de plată la ratele de leasing următoare, astfel că i s-au calculat penalități de întârziere la ratele de leasing, potrivit clauzei 10.9.1 din condiții generale și a fost somat cu privire la orice întârziere înregistrată în condițiile clauzei 10.9.2 din condiții generale.
De asemenea, a evocat judecătorul de fond că potrivit clauzei 10.9.2 lit. a-lit.b „dacă finanțatorul înștiințează/somează/notifică utilizatorul în vederea achitării oricăror sume restante, utilizatorul se obligă să achite finanțatorului costurile acestei acțiuni, utilizatorul fiind obligat să suporte comisionul pentru emiterea înștiințărilor de plată", comision de 20 de euro și de 30 de euro + TVA, stabilit în funcție de întârzierea înregistrată la plată, după distincțiile aici făcute, iar că potrivit clauzei 10.9.1,”finanțatorul avea dreptul să aplice utilizatorului și penalități de întârziere în valoare de 0,5% din suma restantă pentru fiecare zi de întârziere
Totodată, finanțatorul a procedat la înscrierea contractului de leasing în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare iar costul operațiunii cade tot în sarcina utilizatorului, în temeiul clauzei 8 din Condiții generale 26).
Debitorul a reclamat și diferențele la curs valutar facturate de către finanțator, însă a arătat judecătorul fondului că, clauza 10.4 din condițiile generale este univocă, punând în sarcina utilizatorului și plata acestora: „Cursurile de schimb și de conversie valutare [...] precum și orice diferențe cauzate de fluctuația pozitivă a cursului de schimb între data emiterii facturii de către finanțator și data evidențierii plății în contul finanțatorului sunt exclusiv în sarcina utilizatorului, urmând a fi facturate integral acestuia de către finanțator în cadrul următoarelor facturi aferente ratelor de leasing sau prin facturi distincte.".
S-a mai arătat că nici de refacturarea cheltuielilor de recuperare instituite prin clauza 13 din condițiile generale nu se poate eschiva utilizatorul: „în cazul încetării înainte de termen a contractului, finanțatorul având dreptul să calculeze [...] totalitatea cheltuielilor ocazionate de încetarea înainte de termen a contractului, incluzând fără însă a se limita la cheltuielile efectuate de către finanțator cu încetarea contractului, recuperarea bunului și valorificarea acestuia către terți [...]".
În concluzie a arătat instanța de fond că luând act de opoziția utilizatorului de a achita taxa de poluare și de lipsa sumelor suficiente să acopere ratele de leasing după acoperirea taxei de poluare, finanțatorul a dat eficiență posibilității sale de a rezilia contractul fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără nici o altă formalitate prealabilă, intervenție a instanțelor judecătorești sau îndeplinirea vreunei alte formalități, în condițiile clauzei 12.4: ”întârzierea la plată a utilizatorului cu mai mult de 30 (treizeci) de zile a oricărei rate de leasing, integral sau parțial [...]".
A mai evocat în continuare că procedând la rezilierea contractului, finanțatorul a urmărit recuperarea sumelor datorate de către utilizator, optând pentru executarea silită pe calea dreptului comun, potrivit dispozițiilor Legii nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, iar în cazul refuzului îndeplinirii obligațiilor de plată creditorul avea posibilitatea de a-și realiza creanța împotriva debitorului prin procedura procesului cambial sau prin procedura speciala execuțională care implică trecerea la executarea silita a debitorului și cum părțile nu au stabilit o ordine de urmărire, finanțatorul are dreptul de a-si recupera creanța prin oricare mijloc legal, în limita valorii drepturilor sale.
Referitor la contestația la executare îndreptată împotriva procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 9 februarie 2012 sub aspectul cuantumului onorariului executorului judecătoresc instanța a apreciat că este întemeiată, întrucât deși în somație se face trimitere la onorariul pentru predare bun mobil, în procesul verbal de stabilire a cheltuielilor nu există această subliniere, prezumându-se că este vorba de onorariul prevăzut pentru urmărirea creanțelor prev. de art. 39 din lege.
Împotriva sentinței, contestatoarea . a declarat recurs în termen legal, în motivele căreia a invocat încălcarea prevederilor art. 379 al. 1 Cod proc. civilă fiind menționată executarea unei creanțe care nu este certă și lichidă pentru sume ce nu sunt acoperite, de titlul executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr._/11 februarie 2011, ea rezultând dintr-un înscris găsit la Bankpost, în dosarul de credit.
În ceea ce privește cheltuielile estimative de executare în sumă de 5644,34 lei s-a evocat că judecătorul fondului le-a considerat a fi certe, deși nici în dosarul de executare nr. 92/2012 și nici la dosarul_ nu existau înscrisuri care să justifice această sumă, iar simpla invocare a acestei sume în cererea de executare silită din 09.02.2012 și preluată în procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nu-i conferă caracterul cert și lichid, însăși intimata numindu-le cheltuieli estimative.
S-a arătat și că prin Legea 9/10 ianuarie 2012 taxa de poluarea fost redusă retroactiv cu 25 %, pentru autovehiculele înmatriculate începând cu 1 iulie 2008, reducere însușită de intimată și nestornată din suma facturată, instanța reținând greșit că „orice eventuală reducere a cuantumului acesteia printr-o măsură legislativă ulterioară poate fi valorificată direct (? !)de către utilizator sau prin intermediul finanțatorului, fără a afecta caracterul cert al creanței”.
De asemenea, s-a evocat în continuare că raportat la caracterul incert și nelichid al creanței, invocat anterior și cheltuiala cu onorariul executorului judecătoresc, calculat procentual la 10 % din valoarea creanței este greșit, nelegal.
S-a mai arătat că pentru sume necuprinse în valoarea totală a contractului și ratele lunare, contractul de leasing financiar nr._/11 februarie 2011 nu are valoare de titlu executoriu ci numai pentru valoarea totală a contractului de leasing, valoarea exactă a ratelor lunare și data exactă de plată a acestora.
S-a mai criticat prin motivele de recurs faptul că instanța de fond a refuzat că cerceteze caracterul abuziv al clauzelor viclene din condițiile generale de leasing financiar și modul de aplicare al acestora pe motiv că dispozițiile Legii 193/2000 se aplică doar consumatorilor persoane fizice deși art.1(1) din lege include și asociațiile de persoane fizice, iar practica judiciară a instanțelor românești și a Înaltei Curți de Casație și Justiție este în acest sens.
De asemenea s-a arătat în continuare că clauzele abuzive din contract asociate cu reaua credință a finanțatorului I. L. în cursul derulării contractului s-au dovedit a fi devastatoare, ducând la o multiplicare astronomică a unui „debit”creat artificial de 3.175,64 (taxa de poluare)scadent pe 8.05.2011 la suma de 21.057,09 lei pe 23.01.2012.
În continuare, după imputația nelegală a plăților făcute pentru ratele din mai și iunie 2011, cu care intimata a stins „debitul” privind taxa de poluare de 3145,64 lei s-au acumulat două rate restante pe 9 iulie 2011, fiind îndeplinite condițiile legale și contractuale pentru denunțarea unilaterală a contractului și reposesia autoutilitarei.
Însă, s-a arătat în continuare, finanțatorul a continuat să trimită multiple situații, facturate cu 30 euro TTVA, taxe pentru recuperaredebite, penalități de întârziere, chiar și în perioada când executarea silită cu cheltuieli de executare 92/2012 a fost suspendată prin încheiere din 14 martie 2012, pronunțată în dosarul_ a Judecătoriei B..
S-a evocat și faptul că la data inițierii acțiunii de executare silită nu eixstă nici un debit restant, întrucât toate ratele au fost plătite conform planului de eșalonare și a înscrisurilor probatoare privind plata, corectitudinea cu care s-au achitat ratele dovedind buna credință în executarea contractului în opoziție cu intimata care a urmărit o îmbogățire fără justă cauză.
În subsidiar se invocă compensația, ca operație de drept, în puterea legii, cu suma de 3.175,64 lei, achitată cu titlu de avans anterior încheierii contractului pe 15 februarie 2012, reprezentând 15 % din valoarea bunului.
P. întâmpinare la recurs s-a evocat faptul că întrucât debitoarea S. S.R.L. nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale și nu a achitat toate sumele datorate în baza contractului de leasing încheiat, s-a inițiat împotriva acesteia procedura executării silite, în vederea recuperării bunului și debitului restant contractul de leasing constituind potrivit O.G. 51/1997 titlu executoriu.
Astfel, s-a arătat că societatea debitoare înregistrează față de subscrisa un debit de 7.965,96 lei compus din 4 facturi reprezentând rate de leasing restante în cuantum total de 6.432,65 lei, 7 facturi reprezentând taxe de somație în cuantum total de 1.145,26 lei, 3 facturi reprezentând venituri facturare cheltuieli recuperare în cuantum total de 388,05 lei, la care se adaugă suma de 5.644,34 lei valoare estimativă a cheltuielilor efectuate în scopul recuperării sumelor neachitate și a recuperării bunului (taxe judiciare de timbru, onorarii avocat, onorarii executor judecătoresc contravaloare servicii firmă de recuperări creanțe).
S-au invocat și prevederile art. 317 ind. 1 al. 3 Cod proc.civilă potrivit căruia debitorul va fi ținut să suporte cheltuieli de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite prin titlu executoriu prin executare voluntară.
S-a precizat și faptul că întrucât creanța este determinabilă cu ajutorul actului de creanță, este lichidă și incidente sunt dispozițiile art. 379 al. 3 Cod proc. civilă și că dacă toate sumele prevăzute în planul de eșalonare al ratelor ar fi fost plătite la timp, până la începerea executării nu s-ar mai fi justificat demararea procedurii executării, cu toate implicațiile sale. Celelalte sume facturate contestatoarei, de exemplu: taxele de somație, penalitățile, cheltuielile de recuperare, având ca izvor prevederile contractuale semnate și acceptate de către aceasta în deplină cunoștință de cauză, nu au cum să fie prevăzute în planul de eșalonare a ratelor întrucât nu se aplică în mod obligatoriu tuturor utilizatorilor, ci în particular în funcție de obligațiile contractuale încălcate de fiecare parte.
Recursul declarat este întemeiat, pentru cele ce se vor arăta, în continuare.
P. contractul de leasing financiar nr._/11 februarie 2011 utilizatorul . a primit dreptul de folosință asupra autovehiculului Ford Transit cu nr. de înmatriculare_ al cărui proprietar este finanțatorul S.C. I. L. România IFN.
În data de 26 aprilie 2011, finanțatorul a emis factura nr._ pentru suma de 3175,64 lei, reprezentând taxă de poluare, pe care utilizatorul a refuzat să o achite pe motiv că taxa de poluare este în sarcina proprietarului pe numele căruia se înmatriculează autovehiculul, și care este în speță intimata.
Finanțatorul a emis în continuare facturile reprezentând ratele finanțatoare de leasing potrivit planului de eșalonare a ratelor de leasing, valoarea ratei din mai imputând-o asupra taxei de poluare și întrucât după scadența din această lună, această rată a rămas descoperită iar utilizatorul a efectuat plăți în considerarea următoarelor rate, au rezultat rate neplătite care au produs penalități de întârziere.
De aceea, la data de 9 februarie 2010 finanțatorul solicită executarea silită a utilizatorului pentru recuperarea debitului restant de 7.965.96 lei reprezentând rate de leasing restante și suma de 5.644,34 lei cheltuieli estimate pentru recuperarea sumelor neachitate și a reposesiei bunului.
La data de 6 martie 2012, executorul judecătoresc a emis somația de plată către debitor, prin care acesta a fost somat să predea bunul, obiect al contractului de leasing și să achite suma de 20.244,80 lei formată din 13.610,30 lei debit, 5.200 lei onorariu executor judecătoresc și 150 lei cheltuieli de procedură și 1.284 de lei TVA (f. 37 ds.).
Ori, aceste sume, pentru care s-a pornit executarea silită au rezultat ca urmare a imputației plății făcute de către creditor, care a stins cu ratele de leasing, achitate conform graficului contravaloarea taxei de poluare, ce nu a fost acceptată la plată de debitor.
Instanța va analiza prevederile contractuale, astfel cum au fost ele asumate de debitor în ceea ce privește aceste taxe.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 18 pct. 18.1 din condițiile generale de leasing, parte integrantă a contractului de leasing ,,toate taxele, comisioanele și orice alte obligații de plată în legătură cu încheierea, executarea și încetarea contractului, în special în legătură cu plățile ce vor fi efectuate în conformitate cu acestea de către utilizator și în legătură cu livrarea, importul, înregistrarea(de exemplu taxa de poluare și alte taxe) inclusiv taxele, comisioanele și celelalte obligații care îi revin finanțatorului în calitatea sa de proprietar al bunului, vor fi suportate de către utilizator, care va rambursa finanțatorului neîntârziat aceste taxe, comisioane și alte obligații în cazul în care finanțatorul le-a plătit în legătură cu bunul.
În speță, este vorba de o taxă de poluare în sumă de 3.175,64 lei, pe care finanțatorul a achitat-o pentru autovehiculul marca FORD TRANZIT cu nr. de înmatriculare_, proprietatea sa conform clauzelor contractului de leasing nr._ și propriei recunoașteri din întâmpinare (f. 73 ds.), încheiat cu debitorul S.C. S. S.R.L. acesta din urmă deținând în ceea ce privește bunul doar un drept de folosință.
Potrivit art. 4 lit. a din O.G. 50/2008 modificată prin O.G. 118/2010, în vigoare la momentul a achitării taxei, taxa se plătește cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România iar potrivit art. 5 din actul normativ arătat pentru stabilirea taxei, persoana fizică sau persoana juridică care intenționează să facă înmatricularea autovehiculului va depune documentele din care rezultă dovada dobândirii autovehiculului.
Din interpretarea celor două texte rezultă fără tăgadă că această obligație incumbă proprietarului autovehiculului, acesta fiind singurul deținător al documentelor mașinii și în măsură să efectueze înmatricularea.
De altfel, în prezent, prin Legea 9/2012 legiuitorul a explicitat că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente potrivit legii a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și a definit termenul de „înmatriculare” prin art. 2 lit. h al aceluiași act normativ, ca fiind operațiunea administrativă ce constă în înscrierea în evidențele autorității competente potrivit legii a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România.
P. urmare, finanțatorul a achitat taxa de poluare întrucât era singurul obligat la aceasta, în calitatea sa de proprietar și deținător al documentelor dovedind acest drept, iar faptul că părțile au stabilit prin contract de leasing financiar că această sumă se va recupera de la utilizator”de îndată”nu exclude interpretarea dispozițiilor convenției, în acord cu prevederile legale în materie, câtă vreme nu există o stipulație contrară.
Așa fiind, nu se pune problema corectării caracterului abuziv al clauzei și nici de adăugare la contract, clauza contractului rămânând neschimbată, astfel cum ea a fost înscrisă în sensul că utilizatorul va trebui să restituie de „îndată” (astfel cum au prevăzut părțile) această taxă de poluare, dar acest moment, este cel al dobândirii dreptului de proprietate asupra bunului, când utilizatorul va fi în măsură să solicite înmatricularea autovehiculului pe numele său și atribuirea numărului de înmatriculare, potrivit legii.
Întrucât plata taxei de poluare este în sarcina proprietarului, căruia i-a și fost percepută odată cu înmatricularea autovehicului, acesta, în opinia Tribunalului B. nu poate pretinde contravaloarea de la utilizator pe temeiul articolului evocat în precedent și în special pentru terminologia,,de îndată,, restituirea oricăror taxe în legătură cu bunul, întrucât această taxă este condiționată de calitatea de proprietar al bunului pe care contestatorul o dobândește la achitarea ultimei rate a contractului de leasing, când bunul se poate înmatricula pe numele dobânditorului.
Din cauza interpretării eronate a acestei prevederi în contradicție cu legea, s-a ajuns la situația imputației greșite a sumelor achitate în lunile mai și iunie în contul acestei taxe de poluare încă nedatorate de utilizator (până la sfârșitul contractului) și la înregistrarea ca neachitate a ratelor lunare, deși modul regulat în care s-au făcut plățile, face ca aceste restanțe să fie nedovedite.
În condițiile acestei imputații greșite în mod eronat s-a făcut de către finanțator aplicația art. 15 din O.G. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 287/2006, care prevede că „în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligația de plată a ratei de leasing timp de două luni consecutive calculate la scadență, prevăzută în contractul de leasing, creditorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing”.
Întrucât stingerea debitului reprezentând taxa de poluare s-a făcut din suma achitată de contestatoare în contul ratelor pe lunile mai și iunie, s-a ajuns în timp ca urmare și a calculării penalităților aferente, la un număr de 4 facturi de rate de leasing restante în cuantum de 6432,65 lei, 7 facturi reprezentând taxe somație în cuantum de 1145,26 lei, 3 facturi reprezentând venituri facturate, cheltuieli de recuperare în cuantum total de 388,05 lei intimata recunoscând că aceste sume au fost provocate ca urmare a facturării taxei de poluare din sumele achitate în contul ratelor. Ori, nu s-a dovedit în speță obligația utilizatorului autovehiculului de a achita contravaloarea taxei de poluare, care este în sarcina persoanei care o înmatriculează și care este proprietarul și nici finanțatorul nu a dovedit o altă cauză a calculării sumelor care se află inserate în actele de executare ) f. 73 ds.), raportându-se la restanțele înregistrate în achitarea ratelor de leasing.
Astfel, după cum se recunoaște în întâmpinare și răspunsul la precizări (f. 98-1023 ds.) ; (71-76 ds.) restanțele de plată/taxele somație prev. de art. 10.9,2 din condițiile generale de leasing, se referă la costurile notificărilor trimise utilizatorului privind achitarea sumelor restante, penalitățile de întârziere, prev. de art. 10 pct. 10.9.1, care sunt în sumă de 0,5 % din suma restantă pentru fiecare zi de întârziere și au fost calculate pentru ratele neachitate, ca și taxa aferentă înscrierii în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
De asemenea diferențele de curs valutar, art. 10 pct. 10.4 și 8 percepute sunt cauzate de fluctuația pozitivă a cursului de schimb între data emiterii facturii de către finanțator și data evidențierii plății în contul finanțatorului se raportează la aceleași rate de leasing, cheltuieli estimative prev. de art. 13, în condițiile generale de leasing vizând onorariul cabinetului de avocatură prin intermediul căruia s-a inițiat executarea silită sunt datorate potrivit cererii de executare pentru aceleași rate devenite restante ulterior facturării taxei de poluare.
În concluzie, pentru cele evocate Tribunalul B., în temeiul art. 312 Cod proc. civilă va admite recursul, apreciind întemeiată contestația la executare, o va admite în totalitate, anulând în parte actele de executare emise, adică întreaga executare, lămurind corespunzător cele arătate în precedent clauza contractuală vizând rambursarea neîntârziată a taxei de poluare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de . B., în contradictoriu cu intimata S.C. I. L. SA București, împotriva sentinței civile nr. 6396/1 octombrie 2012 a Judecătoriei B..
Modifică, în tot, sentința recurată în sensul că admite contestația la executare formulată de contestatoarea . B. și dispune anularea actelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 96/2012 al Biroului Excutorului Judecătoresc "P. S.".
Dispune lămurirea clauzei art. 18./1. din contractul de leasing - condiții generale nr._/11 februarie 2011 în sensul că "rambursarea neîntârziată" a taxei de poluare de către utilizator se va face începând cu data de la care acesta va dobândi proprietatea bunului.
Obligă intimata să achite cheltuieli de judecată în cuantum de 294 lei, reprezentând taxă de timbru.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 ianuarie 2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
G. B. D. A. L. L. C. B.
Red.D.A./19.04.2013
Judec.R. R. M.
dact.C.B./19.04.2013
2 exp.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 599/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Fond funciar. Decizia nr. 381/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
