Fond funciar. Decizia nr. 381/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 381/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 12246/193/2010
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 26 martie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. L.
Judecător G. B.
Judecător D. A.
Grefier C. B.
Decizia civilă nr. 381 R
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulat de recurentul petent C. F. prin procurator C. Doinița în contradictoriu cu intimatele C. locală de fond funciar Todireni și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. prin prefect, împotriva sentinței civile nr. 2449 din 09.04.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 19 martie 2013 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitate procuratorului reclamantului să formuleze concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._/193/2010 la data de 2 august 2010, petentul C. F. a solicitat în contradictoriu cu intimatele C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar a . și C. Județeană de Stabilire a Dreptului de proprietate Privată Asupra Terenurilor B. – prin Prefect:
1. obligarea Comisiei Locale de Aplicare a Legii Fondului Funciar a . efectivă în posesie cu terenul în suprafață de 50 ari înscris în titlul de proprietate nr._/25.10.1994, în . și terenul în suprafață de 10 ari în ./12 (adică pe vechiul amplasament), și întocmirea procesului verbal de punere în posesie cu schiță și vecinătăți;
2. obligarea Comisiei Locale de Aplicare a Legii Fondului Funciar a . în posesie cu terenul care a făcut obiectul cererii de reconstituire din 21.11.2005, în suprafață de 48 ari dat în compensare, și întocmirea procesului verbal de punere în posesie cu schiță și vecinătăți;
3. obligarea Comisiei Județene de Stabilire a Dreptului de proprietate Privată Asupra Terenurilor B. la eliberarea titlului de proprietate pentru terenul în suprafață de 48 ari situat în intravilanul satului Cernești .
4. obligarea intimatelor „să depună documentația cu actele de validare a terenului de 48 ari cerut a fi reconstituit în temeiul Legii 247/2005 și a O.U.G. 127/2005 care a modificat art.33 al.1 din Legea 1/2000 – în forma compensării iar în cazul inexistenței să se constate nulitatea Hotărârii Consiliului Local nr. 66/2006 a Consiliului Local Todireni”
5. La data de 01.10.2010, reclamantul precizează că „finalitatea actualei judecăți este de a constata că terenul în litigiu este nereconstituit,” (fila 44 ds.). iar la data de 4.11.2010 înțelege să completeze petitul cererii de chemare în judecată, solicitând constatarea nulității absolute a HCJ nr. 742/08.09.2006 și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,48 ha intravilan . jud. B. (f. 106 și f. 47 dosar) teren care face parte din proprietatea defunctului C. C. - 1,68 ha, dar care este în afara rolului agricol, cu mențiunea că acest teren a făcut obiectul cererii nr. 318/22.04.1991 și a cererii din 29.11.2005 formulate în temeiul Legii 247/2005
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că autorul său, C. C., a avut înainte de colectivizare, în intravilanul satului Todireni jud. B., un teren în suprafață de 1,68 ha, pe care l-a dat cu titlu de zestre, fiicelor sale - C. Saveta (mama reclamantului) și Hlatcu Aspazia. Din suprafața de 84 ari primită la căsătorie, mama reclamantului s-a înscris în rolul agricol doar cu suprafața de 62 ari, iar Hlatcu Aspazia s-a înscris la rolul agricol cu suprafața de 64 ari, din suprafața de 84 ari, primită de la tatăl său.
Terenul în suprafață de 1,68 ha care a aparținut lui C. C., a intrat la CAP Todireni și a fost atribuit cooperatorilor ca lot în folosință, pe un astfel de lot construindu-și casă numitul H. C. D..
A mai arătat reclamantul că, la . Legii 18/1991 s-a reconstituit mamei sale dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 62 ari pentru care s-a emis titlul de proprietate nr._/1994, însă, deși reconstituirea s-a făcut pe vechiul amplasament, nu a avut loc o punere efectivă în posesie, însă terenul în suprafață de 48 de ari nu a fost reconstituit în proprietate, deși reclamantul a solicitat acest lucru în temeiul Legii 247/2995, cerere respinsă prin HCL 66/2006, cu motivarea că terenul a fost reconstituit în compensare.
În dovedire reclamantul a depus la dosar înscrisuri, și anume: titlul de proprietate nr._/1993 emis pe numele P. D. Ortansa, titlul de proprietate nr._/1994 emis pe numele C. Saveta, extras din registrul agricol în care este evidențiat rolul agricol al numitului M. M. și extras din registrul agricol în care este evidențiat rolul agricol al numitului C. D., copia cererii de reconstituire dreptului de proprietate formulată de reclamant la data de 29.11.2005, copia certificatului de deces . nr._/15.11.2001 (defunct C. Saveta), copia certificatului de deces . nr._/12.09.1987 (defunct C. D.), copia referatului înregistrat de Primăria comunei Todireni sub nr. 2574/09.08.2006, adresa nr. 3892/24.11.2006 a Comisiei locale de fond funciar Todireni înaintată la dosar_ a Judecătoriei B., copia declarației numitului P. C. dată la 21.11.2005, copia declarației numitului C. I., dată la 21.11.2005, copia cererii formulate de reclamant la data de 29.11.2005 prin care solicită în temeiul Legii 247/2005, suprafața de 0,48 ha teren care este ocupat de H. E., Hotărârea Comisiei Locale de fond funciar Todireni nr. 66/5.07.2006.
Legal citată, C. L. de aplicare a Legii 18/1991 Todireni, prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția autorității de lucru judecat și tardivitatea formulării acțiunii.
În motivare a arătat că reclamantului i-a fost respinsă anterior o cerere de reconstituire a terenului în litigiu prin hotărârea Comisiei Județene menținută prin sentința civilă 5135 din 25.10.2007 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul_ și că mama reclamantului a fost pusă în posesie pe vechiul amplasament cu întreaga suprafață de 3,1328 ha., cu care aceasta figura evidențiată în registrul agricol din 1961, alături de soțul său, nefiind contestat titlul de proprietate_/1994, ce i-a fost emis nici cu privire la întinderea terenului și nici cu privire la amplasament. Totodată, C. locală de fond funciar Todireni, a înaintat la dosar adresa 4080 din 1.11.2010 (fila 102 ds.), prin care a arătat că suprafața de 48 ari este în prezent ocupată de H. E., fiind înscrisă în titlul de proprietate emis soțului său H. D.
Legal citată,C. județeană de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor B. prin întâmpinare a invocat de asemenea lipsa calității procesuale active a reclamantului și excepția autorității de lucru judecat, motivat de faptul că anterior, în dosarul nr._ al Judecătoriei B. a depus o cerere identică, care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 5135/25.10.2007,
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat reclamantul a arătat la 22.11.2010, (f. 113 ds.), că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 166 Cod proc. Civilă, întrucât anterior sentința civilă 5135/2007, a consacrat o excepție a lipsei de obiect a cererii de reconstituire, terenul solicitat fiind înscris în titlul altei persoane, care a fost menținut.
La data de 18.04.2011, prin precizările la acțiune (f. 183 ds.) reclamantul a arătat că își menține doar cererea cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 48 ari ha. intravilan . jud. B. și cererea de constatate a nulității absolute a HCJ nr. 742 din 8.09.2006., declarând că înțelege să renunțe la judecarea celorlalte cereri întrucât apar premature în raport cu cererea de reconstituire care trebuie să aibă prioritate în cauză.
Judecătoria B. prin sentința civilă nr. 2449 din 9.04.2012 respinge excepțiile invocate iar pe fond respinge acțiunea.
În motivele soluției adoptate, în ceea ce privește excepția lipsei de interes a arătat că aceasta nu este dată în cauză, de vreme ce prezentul demers procesual vizează reconstituirea dreptului de proprietate pe un amplasament generic anterior, nefiind verificată îndreptățirea reclamantului la reconstituire întrucât amplasamentul solicitat nu era liber din punct de vedere juridic.
În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat instanța a evocat că nici aceasta nu este incidentă în cauză întrucât, în cadrul prezentei cereri se invocă o nulitate absolută a hotărârii HCJ 742 din 8.09.2011 în temeiul art. III din Legea 169/1997 în timp ce în cauza anterioară respingerea cererii de reconstituire a fost consecința menținerii în vigoare a titlului de proprietate nr. 1332/1992, între cele două modalități de atac prevăzute de lege respectiv plângere și acțiune în constatarea nulității absolute a unui act emis în procedura Legii 18/_ există deosebiri esențiale, pe de o parte cu privire la persoanele care le pot formula iar pe de altă parte cu privire la procedura și termenul cererii de chemare în judecată.
În ce privește fondul cauzei, s-a reținut că în prezenta cauză, deși reclamantul justifică un interes legitim nu îndeplinește condiția prev. de art. III din Legea 169/1997, în sensul de a fi terț față de actul atacat, care în plus trebuie să fie unul prin care s-a respins o cerere de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate.
Cu privire la obligarea comisiei Locale de aplicare a Legii 18/191 Todireni de a proceda la punerea în posesie a reclamantului cu suprafața de teren înscrisă în titlul de proprietate nr._ din 1994 în pc. 437/2 și 435/12, instanța a reținut că aceste amplasamente nu se regăsesc în titlul de proprietate emis mamei reclamantului și că în realitate scopul acțiunii este acela de o obține modificarea acestui titlu în sensul schimbării amplasamentului pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate defunctei C. Saveta. În plus a evocat faptul că potrivit înscrisurilor depuse la dosar, (cererea formulată de C. Saveta (fila 97 ds.), declarația dată de C. Saveta ( fila 98 ds.), adeverința de proprietate nr. 78/21.08.1991 ( fila 122 ds.), HCJ nr. 47/1991 ( fila 123 ds.), fișa suprafețelor primite în proprietate de Croitorui Saveta (fila 148 ds.). Mama reclamantului a acceptat atât întinderea suprafețelor cât și amplasamentul terenului înscris în titlul de proprietate.
Împotriva sentinței reclamantul a declarat recurs în termen legal, criticând soluția instanței de fond pentru aceea că instanța a lăsat nesoluționat fondul cauzei, apreciind eronat că numai terții au acces la cererile întemeiate pe dispozițiile art. III din Legea_, în sensul atacării actelor de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate nu și celelalte persoane și nu în ce privește actele prin care se resping astfel de solicitări. S-a evocat în continuare faptul că numai persoanele vizate de hotărârile prin care li se resping cererile de reconstituire au interes să le atace, terții justificând acțiunea împotriva hotărârilor de validare ale altor persoane.
În plus, în prezenta, reclamantul arată că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe raza localității și nu pe un amplasament anume, încât să nu fie condiționată cererea sa de existența titlului de proprietate al terțului.
O dovadă că nu a fost cercetat fondul cauzei o constituie și aceea că nu s-a verificat existența unei compensări pentru terenul solicitat, astfel cum se motivează de către C. locală în hotărârea de respingere a cererii de reconstituire și nici nu s-a reținut concluzia expertizei efectuată în cauză, iar proba testimonială nu a fost coroborată cu celelalte înscrisuri.
De asemenea s-a criticat și necercetarea acțiunii vizând obligarea la punerea în posesie a reclamantului cu suprafețele din p.c. 437/2 și 435/12, aceasta fiind respinsă formal, fără o judecată pe fond și fără o motivare în care să se evoce în concret temeiurile pentru care nu s-au luat în considerare concluziile expertizei,
Recursul formulat este întemeiat, în parte, pentru cele ce urmează:
În speță, conform ultimei precizări, din data de 18.04.2011, (f.183 ds) reclamantul solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 48 ari, pe raza satului Cerrnești, . ar fi aparținut autorilor său C. Saveta și C. D., arătând că acest teren excede rolului agricol.
Din înscrisurile existente la dosar rezultă că autoarea reclamantului a solicitat în anul 1991 prin cererea nr. 1704 din 19.03.1991, (f. 97-98 ds.) reconstituire dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,13 ha., cu care era evidențiată în rolul agricol (f. 8 ds. fond) fiind emis titlul de proprietate nr._ din 25.10.1994, (f. 6 ds.) pentru această suprafață.
Ulterior, prin cererea formulată la 29._, reclamantul în calitate de moștenitor al defuncților C. Saveta și D. solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 49 ari, teren care a aparținut acestora, cerere respinsă prin HCL Todireni nr. 66 din 5.07.2006 (f. 16 ds. fond), cu mențiunea că s-a primit teren în compensare, și menținută prin HCJ nr. 742 din 8.09.2011 (f. 204 ds.), cu motivarea că suprafața de teren în litigiu a fost înscrisă în titlul de proprietate nr. 1332/1992, emis pe numele H. D..
Această hotărâre a fost contestată anterior în dosarul. nr._, în care, s-au pronunțat sentința civilă 5135/25.10.2007 și decizia civilă nr. 308 R din 3.04.2008, (f. 71-76 ds și 79-81 ds. fond.), prin care s-a reținut că terenul în litigiu cu amplasamentul „B.” a fost înstrăinat de către C. D., autorul reclamantului către numitul H. D., al cărui titlu pe acest teren a fost apreciat ca fiind legal, din perspectiva faptului că titularul acestui act beneficiază de dispozițiile art. 24 din Legea 18/1991, fiind îndreptățit la reconstituirea terenului în litigiu, pe care l-a primit pentru a-și construi locuința și pe care a edificat-o în acest amplasament, încă din 1966.
Totodată, în decizia de recurs Tribunalul B. a reținut și faptul că pentru tarlaua denumită „La B.”autoarea reclamantului a primit în compensare o suprafață de teren echivalentă, iar această situație rezultă din întinderea suprafeței înscrisă în titlul de proprietate, care este identică cu cea menționată în rolul agricol și din susținerile Comisei Locale coroborate cu raportul de expertiză tehnică efectuată în respectiva cauză de expertul D. R..
Instanța de fond a reținut că, cauza anterioară nu face incidentă excepția autorității de lucru judecat întrucât solicitarea reclamantului a vizat un amplasament în raport de care obiectul cercetării judecătorești l-a constituit legalitatea titlului de proprietate emis terțului, iar în prezent se pretinde un teren în compensare, situat pe raza localității iar procedura urmată de reclamant este reglementată de art. III din Legea 69/1997 și nu plângerea întemeiată pe disp. art. 5 3 alin. 2 din Legea 18/1991.
Potrivit art. III din Legea 169/1997, pe calea acțiunii în constatarea nulității absolute se poate obține desființarea actelor de reconstituire /constituire a dreptului de proprietate, în care se includ desigur și hotărârile Comisiei Județene prin care s-au validat cererile de reconstituire sau de constituire a acestui drept și nu actele prin care astfel de solicitări au fost respinse.
În speță, după cum s-a arătat, este vorba despre o hotărâre a Comisiei Județene B. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenului, prin care s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, ori, împotriva unor asemenea acte se poate formula doar plângerea reglementată de dispozițiile art. 53 din Legea 18/1991, care este o procedură specială și care se referă doar la persoanele care au solicitat reconstituirea, constituirea, atribuirea sau restituirea terenurilor și care sunt nemulțumite de acele hotărâri, terților nefiindu-le opozabile aceste hotărâri pentru a le ataca,aceștia putând accesa dispozițiile art. III din Legea 169/1997, în situația actelor de reconstituire ale altor persoane pe terenurile la care se consideră îndreptățiți.
În concluzie, cum a reținut și judecătorul de fond, cele două proceduri sunt diferite, din perspectiva obiectului, cauzei și persoanelor care justifică calitate procesuală activă și pentru că în speță, actului atacat îi este aplicabilă procedura plângerii, întemeiată pe dispozițiile Legii 18/_ (art. 53 alin 2 ), instanța va verifica și celelalte condiții pentru investirea legală a instanței, respectiv termenul în care ea se poate realiza și care este de 30 zile de la comunicare.
În speță, acest termen s-a epuizat încă de la momentul soluționării dosarului nr. 7284/2006, când, recurentul a luat la cunoștință de HCJ B. 742/8.09.2006, dovadă că în considerentele sentinței civile 5135/25.10.2007 se înserează faptul că în dovedirea pretențiilor petentul a depus înscrisuri la dosar între care și copia actului în discuție.
Pentru că termenul prevăzut de art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991 are caracterul unui termen procesual de decădere a cărui nerespectare atrage sancțiunea pierderii dreptului de a introduce plângerea iar reclamantul nu a făcut dovada unei împrejurări mai presus de voința sa pentru a obține o repunere în termen, potrivit dispozițiilor art. 103 Cod proc. Civilă, Tribunalul B. va face aplicarea sancțiunii tardivității și în temeiul art. 312 Cod pro. Civilă, va admite recursul și va modifica parțial sentința, în sensul celor arătate.
În ceea ce privește solicitarea de punere în posesie cu terenul din p.c 437/2 și 435/12 instanța constată că aceste amplasamente nu se regăsesc în titlul autorilor recurentului, ori nu se poate obține în acest cadru procesual o modificare a titlului de proprietate, așa cum a reținut și instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității formulării plângerii împotriva HCJ B. 742 din 8 septembrie 2006.
Admite recursul declarat de C. F., prin procurator C. Doinița, în contradictoriu cu intimatele C. locală de fond funciar Todireni și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. prin prefect, împotriva sentinței civile nr. 2449 din 9 aprilie 2012 a Judecătoriei B..
Modifică, în parte sentința în sensul respingerii cererii de reconstituire ca tardivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței necontrare prezentei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 martie 2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
L. L. G. B. D. A. C. B.
Red.D.A./25.06..2013
Judec.E. A.
Dact.C.B.10.07.2013
2 exp.
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 112/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 185/2013. Tribunalul... → |
|---|
