Fond funciar. Hotărâre din 17-09-2013, Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 4034/222/2011*
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA - I - CIVILĂ
Ședința publică din 17 septembrie 2013
Președinte – D. M.
Judecător –H. I.
Judecător – A. C.
Grefier – C. M.
Decizia civilă nr. 869
La ordine judecarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant C. I., în contradictoriu cu intimat-pârât C. L. de Aplicare a Legii fondului funciar a . B., și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor B., împotriva sentinței civile nr. 406 din 11.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-reclamant C. I. lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Instanța arată că s-a înaintat la dosar întâmpinare de către C. L. de Fond Funciar a .. B..
Recurentul-reclamant C. I. arată că a solicitat despăgubiri morale de la C. locală, că aceasta a dus în eroare instanța de la D. și că expertul care a întocmit expertiza topo în cauză, a prezentat o expertiză greșită. Recurentul înaintează la dosar un înscris de la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură la care este atașat un contract de arendare înregistrat cu nr. 1535 din 07.01.2013.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia.
Recurentul-reclamant C. I. solicită emiterea titlului de proprietate pe care nu-l are de șapte ani de zile și despăgubirile solicitate prin cererea de recurs.
După deliberări,
TRIBUNALUL,
Asupra cererii de recurs de față, constată că:
Prin sentința civilă nr. 406/11 martie 2013 a Judecătoriei D., a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu intimatele Comisii de fond funciar, reținându-se că nu sunt justificate pretențiile acestuia la plata de daune materiale și morale pentru cheltuielile de judecată efectuate în cursul procedurilor de recuperare a unor terenuri și pentru consecințele negative suferite de acesta și familia sa pe plan fizic și psihic pe perioada clarificării situației de punere în posesie, deoarece reclamantul stăpânește terenul ce i se cuvine din anul 1991 neîntrerupt, nefiindu-i creat vreun prejudiciu, prin nepunerea lui în posesie, până în anul 2012 când aceasta s-a înfăptuit. În același timp, reține instanța de fond, că procedura reglementată de lege pentru despăgubirea reclamantului care nu a fost pus în posesie de la rămânerea irevocabilă a deciziei civile nr. 894 R/30.10.2008 timp de 5 ani este aceea prevăzută de art. 64 alin.1 din Legea 18/1991 și că trebuie avute în vedere și dificultățile întâmpinate de intimate pentru a proceda la punerea în posesie în condițiile în care pentru aceasta a fost necesară anularea mai multor titluri de proprietate eliberate unor cetățeni din .>
Împotriva aceste hotărâri, a formulat recurs reclamantul, în care arată în esență că soluția primei instanțe este greșită, neținând seama de prejudiciul suferit prin neeliberarea titlului și constând în beneficiul nerealizat ca urmare a neînscrierii în asociație și pierderea efectivă a unor sume de bani – subvențiile acordate de stat în agricultură – sume pe care le-a evaluat la fond la un total de 10.927 lei.
A mai cerut totodată, restituirea unei sume achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru de 766 lei în primul ciclu procesual față de împrejurarea că solicitarea sa este scutită de plata unei astfel de taxe, conform primei decizii de casare a Tribunalului.
Printr-o notă ulterioară depusă la dosar – fila 8, recurentul detaliază pretențiile sale arătând că totalul pierderilor suferite în ultimii 5 ani este de 4.746,68 lei din care:
-de la A.P.I.A. suma de 432,55 lei/ha x 5,09 ha = 2201,68 lei;
-producție conform contractelor: 500kg/ha x 5,09ha = 2545 kg grâu x 1 leu kg = 2545 lei.
Restul sumei până la 10.925 lei, reclamantul o cere ca daune morale fără a mai detalia la ce se referă.
Intimata C. L. de Fond Funciar a . formulat întâmpinare fila 6 – prin care a precizat că-și menține apărarea de la fond și, solicită în consecință, respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea sentinței civile nr. 406/11.03.2013 a Judecătoriei D..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că este investită cu judecarea unui recurs formulat în baza art. 304 pct.9 Cod proc. civilă vechi, împotriva unei hotărâri pronunțată în materia plângerilor de fond funciar reglementate de art. 64 din legea 18/1991.
Recursul este nefondat și va fi respins ca atare urmând a fi menținută ca legală și temeinică soluția pronunțată.
Deși nu a preluat și nu a analizat cererea introductivă a reclamantului conform încadrării juridice avansată în prima decizie de casare, prima instanță a reținut în mod corect că reclamantul nu a probat elementele necesare activării răspunderii delictuale a intimatelor comisii, răspundere care practic este temeiul de fapt al plângerii reglementate de art. 64 din legea 18/1991.
Astfel, ipoteza legală reglementată la acest text este aceea că: „În cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul.
(2) Dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanță.
În cauză, s-a probat de către intimata C. L. prin trimitere la procedurile efectuate ca refuzul punerii în posesie și eliberării titlului corectat nu a fost unul nejustificat.
Astfel, petentul stăpânește vechiul amplasament al autorilor săi, respectiv suprafața de 5,92 ha pe raza . anul 1991, în baza adeverințelor de proprietate nr. 438, 439 și 1077 din anul 1991.
Dificultățile de finalizare a procedurii reconstituirii au survenit ca urmare a reorganizării administrative din anul 1992 în urma căreia amplasamentul în litigiu a trecut din perimetrul comunei Cordăreni – de care aparținea la data dobândirii, în perimetrul comunei G. E., iar la nivelul acestei comune s-au eliberat deja 10 titluri de proprietate altor persoane anterior cererii formulate în acest sens de către reclamant, respectiv în anii 2002 – 2003 din teren considerat rezervă a acestei comune.
Până la a dezbate culpa comisiilor pentru neeliberarea titlului cerut de reclamant și nepunerea sa în posesie, este de menționat și pasivitatea reclamantului care a permis ca după 10 ani de la eliberarea adeverințelor provizorii să se emită titluri altor persoane, ajungând în situația de a reclama un prejudiciu abia în cursul anului 2008, când, constatându-se că s-a procedat la o suprapunere de amplasamente a fost necesară în mod obiectiv desfășurarea unei noi proceduri greoaie și îndelungate de modificare a titlurilor emise pe terenul cuvenit reclamantului, în scopul respectării deciziei nr. 894 R/30.10.2008 a Tribunalului B..
Prin urmare, întârzierea cu care se eliberează titlul cerut, precum și procesul verbal de punere în posesie este dată de elemente obiective și nu poate fi sancționată în prezent, prin plata daunelor materiale și morale pretinse de către reclamant.
Corect a îndrumat prima instanță pe reclamant să ceară obligarea intimatelor la plata de daune cominatorii/pe zi de întârziere, potrivit art. 64 din Legea 18/1991, pentru ipoteza că întârzierea ar fi nejustificată, precum și ulterior, în baza unor probe precise (ex. expertize) să cuantifice daunele cominatorii acordate în daune compensatorii – adică în acele daune morale și materiale cuvenite ca urmare a nerespectării de către Comisii a hotărârii judecătorești. Cum în prezent s-a efectuat o punere în posesie, o astfel de procedură de sancționare a întârzierii ar mai putea fi declanșată pentru eliberarea titlului de proprietate, însă numai în măsura în care, deși au fost modificate celelalte titluri emise altor persoane, nu se emite în mod nejustificat titlul cerut, aspect care nu a fost probat în cauză.
În ce privește cererea de restituire a taxei judiciare de timbru ce a fost achitată fără a fi datorată, pentru o pretenție ce nu poate fi încă soluționată, lipsind elementele necesare pentru a se putea aprecia asupra ei (respectiv durata întârzierii nejustificate și pagube aferente) acesta este admisibilă în condițiile art. 45 lit.a din OUG nr. 80/26.06.2013, precum și în baza dispozițiilor similare din norma anterioară – Legea 146/1997 și, deși este formulată în termen legal – 1 an de la data la care prin decizie de casare s-a stabilit că nu este datorată în cadrul juridic dedus judecății – această cerere nu se adresează și nu se rezolvă în instanța de recurs, ci de către prima instanță, ca o cerere distinctă, urmând ca după restituirea ei și după eliberarea titlului, în măsura în care reclamantul stăruie în pretențiile sale privind despăgubirea, să se identifice taxa pentru astfel de pretenții, având în vedere că daunele compensatorii nu beneficiază de regimul scutirii de taxe judiciare, așa cum este cazul daunelor cominatorii, reglementate de art. 64 din legea 18/1991.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C. I. domiciliat în mun. B. . nr.36, jud. B., în contradictoriu cu intimat-pârât, C. L. de Aplicare a Legii fondului funciar a . B., și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor B., împotriva sentinței civile nr. 406 din 11.03.2013 a Judecătoriei D. pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
D. M. H. I., A. C. C. M. | |
Red. D.M:/01.11.2013 Dact. C.M: /07.11.2013 Judec. A.E.C. Ex. 2 |
| ← Actiune in regres. Decizia nr. 400/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 222/2013. Tribunalul... → |
|---|
