Anulare act. Decizia nr. 1155/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1155/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 1080/297/2012
Dosar nr._ Anulare act
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1155 R
Ședința publică din data de 11 decembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte - B. G.
Judecător - A. D.
Judecător - L. L.
Grefier - A. E.
La ordine judecarea recursului civil formulat de recurenții pârâți C. G. și C. D., în contradictoriu cu intimata reclamantă A. M. și intimatul pârât C. D., împotriva sentinței civile nr. 544 din 3 iulie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Săveni, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenții pârâți C. G. și C. D. asistați de avocat D. M. R., intimata reclamantă A. M. asistată de avocat D. C. L. și intimatul pârât C. D..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul pricinii și modul de îndeplinire a procedurii de citare, arătând că procedura este legal îndeplinită, după care:
Se constată că la dosar a fost depusă chitanța nr._ din 5.08.2013 în cuantum de 378,50 lei, făcând astfel dovada timbrării cererii de recurs.
Avocat D. M. R. depune la dosar împuternicire avocațială, chitanță onorariu apărător în sumă de 600 lei iar avocat D. C. L. depune la dosar împuternicire avocațială și două chitanțe onorarii apărător ambele în cuantum de 750 lei.
Avocat D. M. R. depune la dosar întâmpinare, care solicită a fi interpretată ca și concluzii scrise. Un exemplar se înmânează apărătorului recurenților.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente asupra acestuia.
Avocat D. M. R. solicită admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată de la fond și din recurs. Arată că în mod greșit instanța de fond a considerat că defunctul C. G. a întocmit acest contrat de întreținere cu pârâtul în scopul de a o înlătura de la moștenire pe intimată. Că, din probele administrate rezultă că obligația de întreținere a fost îndeplinită atât personal, cât și prin prezența martorului C. D. I., care era plătit de el pentru a-i ajuta pe întreținuți la treburile gospodărești. De asemenea, arată că de-a lungul anilor recurentul a realizat venituri salariale consistente din care a trimis lunar sume de bani către părinții săi pentru a le asigura un trai decent. Că, prima instanță a dat o interpretare total greșită declarațiilor date de defunctul C. G. în cadrul dosarului nr. 598/2001 a Judecătoriei Săveni în care acesta personal a solicitat instanței rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat cu intimata și soțul acesteia în anul 1996. Mai mult, arată că A. M. nu s-a prezentat nici la înmormântarea tatălui.
Avocat D. C. L. invocă faptul că în cauză trebuie analizat dacă acest contract are o cauză reală și licită. Apreciază că hotărârea primei instanțe este impecabilă, având în vedere că într-un contract de întreținere trebuie prestată întreținerea, însă contrar susținerilor părții adverse această întreținere nu a fost exercitată în nici un fel. Arată că se susține de partea adversă că a avut venituri pentru a asigura cele necesare întreținătorilor, însă la dosar au fost depuse cupoane de pensie aferente anului 2002 din care rezultă că părinții lui Chișcanu G. aveau venituri de circa 500 lei lunar plus terenul, în timp ce recurentul câștiga doar 100 lei, astfel că acesta din urmă nu avea posibilitatea de a-i ajuta cu bani pe cei doi, mai ales că avea un copil minor în întreținere. Mai invocă faptul că părțile contractante au dat dovadă de conivență, nu au făcut cunoscut niciodată contractul, până în anul 2011 când acest act a apărut. Apreciază că prin această stratagemă s-au sustras din masă o . bunuri. Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
În replică, avocat D. M. R. arată că acest contract nu a fost ascuns, iar dacă întreținuții ar fi avut resurse, nu încheiau contractele de întreținere.
La rândul său, personal, intimata reclamantă A. M., arată că nu a fost ajutată de tatăl său cu nimic iar recurentul nu a anunțat-o că tatăl lor are cancer.
După deliberări,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil, de față;
Prin acțiunea civilă formulată la Judecătoria Săveni, sub numărul_ la data de 15.05.2012, reclamanta A. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. D. și C. G., să se constate nulitatea absolută a contractului de întreținere autentificat sub nr. 1942/21.05.2004 la BNP M. S. D., pentru cauză ilicită și pentru lipsa cauzei, și, în subsidiar, a solicitat rezoluțiunea aceluiași contract, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Săveni prin sentința civilă nr. 544 din 3 iuie 2013 a admis cererea formulată de reclamanta A. M. în contradictoriu cu pârâții C. D. și C. G..
A constatat nulitatea absolută a contractului de întreținere autentificat sub nr. 1942/21.05.2004 la BNP M. S. D..
A obligă pârâții la plata sumei de 2.161,9 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a arătat că singura prestație efectuată de pârât a fost să suporte o parte din cheltuielile înmormântării defunctului și să le ofere ajutor financiar la nevoie.
Ori, din probele administrate, s-a constatat că aceștia aveau resurse financiare, iar vârsta și problemele de sănătate ar fi impus executarea obligației de întreținere prin prestații zilnice la domiciliul acestora, aceasta fiind modalitatea obișnuită de prestare a întreținerii, așa cum se reține constant în doctrina și practica judiciară.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs C. G., C. D., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că instanța de judecată a apreciat că la încheierea contractului de întreținere autentificat scopul urmărit de întreținuți nu a fost acela de a primit întreținere, ci de a gratifica pe întreținător prin eludarea reglementărilor în materia succesiunii legale, interpretarea instanței fiind vădit eronată și excede cadrului procesual.
Greșit instanța a considerat că defunctul C. G. a întocmit acest contract de întreținere în scopul de a o înlătura de la moștenire pe intimată.
În nici un caz tatăl acesteia nu a urmărit să o dezmoștenească pe sora sa, intimata, ci prin încheierea acestui contract a dorit să-și asigure pentru el și soția sa un sprijin la bătrânețe.
Analizând motivele de recurs și probele administrate, instanța de control judiciar constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Defunctul C. G. a fost căsătorit cu defuncta C. M., din relația celor doi rezultând reclamanta A. M. și pârâtul C. D.. După decesul defunctei C. M. la data de 16.01.1974, s-a întocmit certificat de moștenitor, în care figurează ca moștenitori defunctul C. G. cu o cotă de 2/8, reclamanta A. M. și pârâtul D. cu o cotă de 3/8 fiecare, iar masa succesorală era compusă din cota de 1/2 din casa de locuit din localitatea Cucuteni și anexa gospodărească. La data de 22.02.1979, defunctul C. G. și pârâta s-au căsătorit, potrivit certificatului de căsătorie.
Reține instanța că, din susținerile coroborate ale părților că pârâta avea patru copii dintr-o relație anterioară și că, ulterior căsătoriei celor doi, așa cum rezultă din susținerile reclamantei coroborate cu răspunsurile la interogatoriu, pârâtul C. D. a fost dat la casa de copii, iar reclamanta s-a căsătorit la scurt timp.
Se mai reține că, prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 1519/27.08.1999 la BNP A. Ț., reclamanta și soțul acesteia s-au obligat față de defunctul C. G., tatăl acesteia, să-i presteze întreținere în schimbul transmiterii dreptului de proprietate asupra cotei părți de 5/8 din casa de locuit din localitatea Cucuteni, anexa și terenul aferent.
Prin ..06.2001 pronunțată în dosarul nr. 598/2001 al Judecătoriei Săveni, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 9741/19.09.2001 a Tribunalului B., s-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 1519/27.08.1999 la BNP A. Ț..
Astfel, se reține că debitorii au prestat întreținere doar sporadic din cauza faptului că locuiesc în mod statornic în localitatea B..
Potrivit art. 304 Cod procedură civilă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, or așa cum se poate observa, recursul formulat de recurentă vizează doar aspectele de netemeinicie a hotărârii atacate, rezumate la reiterarea aspectelor referitoare la îndeplinirea obligației de întreținere de către recurentul C. D., fără a avea în vedere că instanța a dispus nulitatea absolută a contractului de întreținere pentru absența cauzei actului juridic încheiat de părți.
Apreciază instanța că susținerile recurenților referitoare la modificarea de către instanță a naturii actului supus judecății și a interpretării eronate a contractului de întreținere sunt nefondate și nedovedite, criticile formulate în recurs fiind de fapt o reiterare a apărărilor formulate la instanța de fond, asupra cărora în baza probatoriului amplu administrat de ambele părți aceasta s-a pronunțat.
Constată instanța că, în realitate, analiza veniturilor pentru stabilirea necesității prestării întreținerii se face la momentul încheierii contractului de întreținere, respectiv în anul 2004, nu în anul 2011, iar față de veniturile părților în anul 2004 se observă că veniturile pârâtului C. D., conform datelor din cartea de muncă a acestuia, depusă în copie la dosarul cauzei era de 800 lei vechi, majorat în luna mai 2004 la 1.000 lei iar pensiile cumulate ale întreținuților erau de aproximativ 400 lei.
Sub aspectul așteptărilor defunctului întreținut cu privire la întreținerea de care avea nevoie, instanța de fond a făcut o apreciere corectă a motivului determinat ce a dus la încheierea contractului de întreținere, prin raportarea stării de fapt deduse judecății la contractul de întreținere semnat cu celălalt copil al său, respectiv cu A. M., pe care acesta l-a reziliat tocmai datorită distanței și lipsei de posibilități materiale a acesteia și a soțului său, deși situația lor era aproape identică, respectiv salarii medii pentru localitatea în care trăiau și copiii în întreținere.
Or, evident că de vreme ce defunctul tată al părților s-a pronunțat cu privire la contractul de întreținere semnat cu reclamanta A. M., apreciind că modalitatea în care aceasta a înțeles să presteze obligația de întreținere (respectiv din B., cu venituri medii, copii în întreținere) este necorespunzătoare așteptărilor sale, reziliind contractul, este imposibil ca, la baza contractului semnat cu fratele său, pârâtul C. D., în condiții pe care și instanța de fond le-a apreciat corect ca fiind mai avantajoase, (domiciliind în Timișoara, venituri medii pentru acest oraș, copil minor în întreținere) să fi stat nevoia de întreținere, aceasta fiind și cauza ce a dus la asumarea obligației de a transmite proprietatea tuturor bunurilor indivize.
Apreciază instanța că, aspectul central spre care converg și toate celelalte probe administrate corect de instanța de fond în sprijinul soluției adoptate, rămâne modalitatea ilegală în care actul juridic este conceput.
Astfel, față de această situație juridică nici un fel de îmbunătățiri aduse de pârâtă unei case de peste 50 ani (care în realitate nici nu sunt de substanță), nu poate acoperi sau scuza în vreun fel modalitatea ilegală în care părțile au ales să își înzestreze preferențial copiii, cu eludarea reglementărilor din materia succesiunii legale și a vocației de a transmite dreptul de proprietate. Dacă situația reală a imobilelor, precum și identitatea părților care dispun, raportată la titularii dreptului de proprietate ar fi fost adusă la cunoștința notarului, în mod cert actul juridic prin care tatăl părților a dispus de aceste bunuri ar fi fost conceput de o altă manieră, legală, pârâta fiind doar un beneficiar al întreținerii stipulate ca preț al contractului, însă dat fiind modul în care a fost conceput, pentru fraudarea intereselor unui moștenitor legal și cu complicitatea cumpărătorului care cunoaște atât situația juridică a unora din bunurile înstrăinate, fiind la rândul său coindivizar, cât și faptul că pârâta dispunea de un drept pe care nu îl dobândise niciodată, fac ca actul atacat să constituie un caz tipic de aplicabilitate a sancțiunii nulității absolute pentru frauda la lege și cauză ilicită.
Se apreciază că scopul urmărit de cei doi co-contractanți a fost acela de a o împiedica pe reclamantă să dobândească un drept de proprietate asupra cotei părți din succesiunea mamei și nu de a transmite în mod valabil un astfel de drept în patrimoniul fratelui acesteia, în schimbul unui preț – respectiv întreținerea, potrivit art. 1294 Cod civil, actele juridice încheiate au fost lipsite de cauza cerută de natura contractului, cauza reală fiind frauda la lege, sancțiunea nulității fiind aplicată corect și legal de către instanța de fond, în baza tuturor documentelor și martorilor audiați la dosarul cauzei.
Reține instanța că față de această situație majoritatea doctrinei juridice s-a pronunțat asupra faptului că nulitatea absolută operează în cazul în care ambele părți au fost de rea-credință, întrucât practic, actul încheiat nu îndeplinește condițiile de validitate dacă și cealaltă parte cunoaște ilicitatea cauzei (în acest sens a se vedea I. Rosetti – B., Al. Băscoianu – D. civil român, Vi. II București, p. 1943).
Apreciază instanța că apărările recurenților privind banii trimiși de întreținător și ajutorul ocazional acordat în gospodărie pe care a încercat să îl ofere prin plata unui vecin, nu se circumscriu obligației legale de întreținere a tatălui.
Astfel, regulile moșteniri legale sunt instituite în scopul protejării tuturor descendenților defunctului și, deși, evident, norma legală permite încheierea unor contracte între rudele de gradul întâi încă din timpul vieții, aceasta nu exclude sancționarea celor încheiate cu nesocotirea tuturor normelor de drept și a principiilor de bună credință, cum este cazul actului juridic dedus judecății.
În ce privește susținerea reclamantei, în calitate de moștenitoare, referitoare la posibilitatea acesteia de a-și valorifica acest drept de moștenitor peste existența acestui act juridic, care în realitate dispune de bunurile imobile indivize în ansamblul lor și la faptul că o parcelă de 1 ha și 28 de ari nu a fost cuprinsă în acest contract, drept pentru care tatăl său nu a dispus de toate bunurile comune, se apreciază că din punct de vedere juridic acestea nu se pot erija într-un motiv de nelegalitate în cadrul unui recurs, întrucât casa de locuit a fost înstrăinată, iar . inclusă în masa succesorală, la aceasta având un drept egal ambii copii, însă prin încheierea contractului reclamanta a fost privată de drepturile de moștenitoare cu privire la toate celelalte bunuri indivize, în condițiile în care era emis în certificat de moștenitor în legătură cu acestea.
Nu se poate vorbi de încălcarea rezervei succesorale de vreme ce, la momentul încheierii contractului, tatăl părților era în viață și dispunea de dreptul său de proprietate, nu făcea legate testamentare.
Temeinic și legal prima instanță a reținut că lipsește cauza contractului de întreținere, analiza celorlalte cauze de nulitate și cauze ale rezoluțiunii contractului invocate la prima instanță prin cererea introductivă fiind de prisos.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge, ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 544/03.07.2013 a Judecătoriei Săveni, pe care o va menține.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenții să achite intimatei A. M. suma de 600 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții pârâți C. G. și C. D., în contradictoriu cu intimata reclamantă A. M. și intimatul pârât C. D., împotriva sentinței civile nr. 544 din 3 iulie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Săveni, pe care o menține.
Obligă recurenții să achite intimatei A.M. suma de 600 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 11 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
B. G. A. D., L. L. A. E.
Red. B.G./23.01.2014
Jud. A. C.
Dact. A.E.
ex. 2 /30.01.2014
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1083/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Servitute. Decizia nr. 327/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
