Grăniţuire. Decizia nr. 968/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 968/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 46/222/2012
Dosar nr._ Grănițuire
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 968 R
Ședința publică din 17 octombrie 2013
Președinte - A. C.
Judecător - D. M.
Judecător - B. G.
Grefier - A. E.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul C. V., în contradictoriu cu intimatul pârât O. S. decedat și moștenit de I. M. E., împotriva sentinței civile nr. 959 din 12 iunie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat P. R. pentru recurentul reclamant C. V. și avocat P. M. pentru intimata I. M. E..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită.
Avocat P. R. pentru recurentul reclamant C. V. depune la dosar chitanța nr._/16.10.2013 în sumă de 100 lei făcând astfel dovada timbrări cererii de recurs, iar avocat P. M. pentru intimata I. M. E. depune la dosar chitanță onorariu apărător în sumă de 500 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente asupra acestuia.
Avocat P. R. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Arată că până în anii 1970 între proprietățile părților a existat un gard care treptat s-a deteriorat și nu s-a mai construit altul datorită relațiilor de bună vecinătate dintre aceștia. Că în urmă cu 25 ani pârâtul a construit în spatele casei sale o anexă gospodărească, respectiv bucătărie de vară, foarte aproape de linia de hotar, iar în 1996 partea pe care o reprezintă a construit un garaj în dreptul anexei vecinului, însă pe proprietatea sa. Arată că, practic conflictul dintre părți a izbucnit când s-a construit fundația pentru gard și când pârâtul a făcut plângere penală împotriva reclamantului. Că, linia de hotar dintre proprietăți este la limita anexelor și trebuie făcut în așa fel încât să se dea posibilitatea părților de a-și îngriji zidurile proprietăților, iar dacă hotărârea instanței de fond rămâne valabilă se vor crea noi litigii, având în vedere și faptul că linia de hotar nu este perfect dreaptă. Apreciază că instanțe de fond a pronunțat o soluție de compromis.
Avocat P. M. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică, cu obligarea părților adverse la plata cheltuielilor de judecată. Arată că partea pe care o reprezintă, prin cererea reconvențională a solicitat revendicarea suprafeței ocupate de C. V. găsită de către expertul extrajudiciar al Parchetului, B. V. de 2,7 m.p. precum și ridicarea construcției edificată pe terenul său. Că, cu ocazia expertizei judiciare – D. F. – solicitată chiar de apelant s-a ajuns la concluzia că suprafața real ocupată de către apelant este de 8,692 m.p. mai mult decât în expertiza extrajudiciară solicitată de partea pe care o reprezintă. Astfel, consideră că prima instanță nu a acordat mai mult decât s-a cerut, așa cum afirmă partea adversă, care nici nu a făcut obiecțiuni la raportul de expertiză. Mai precizează că s-a formulat și plângere penală, ocazie cu care s-a întocmit și expertiza.
În replică, avocat P. R. arată că, în ce privește cheltuielile de judecată acestea trebuie compensate. Precizează că în capătul garajului se află capătul beciului.
La rândul său, avocat P. M. arată că lipsa de teren de la partea adversă poate fi luată de la alți vecini.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil, de față;
Prin sentința civilă nr. 959 din 12 iunie 2013, Judecătoria D. a admis acțiunea în grănițuire, revendicare și în parte pentru ridicare construcții formulată de reclamantul - pârât O. S. decedat pe parcursul judecății și continuată de către reclamanta I. M. E. cu domiciliul în ., județul B. în contradictoriu cu reclamantul - pârât C. V. cu domiciliul în . și acțiunea în grănițuire formulată de reclamantul pârât C. V. și în consecință:
Stabilește linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul 1,A,6,3,4 indicat prin culoarea verde în schița 1 a suplimentului la raportul de expertiză efectuat în cauză.
Obligă reclamantul pârât C. V. să lase reclamantei pârâte I. M. E. în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 8,692 mp teren identificată prin punctele 1,2,3,6,A în schița 1 a suplimentului la raportul de expertiză efectuat în cauză (fila 87) și să ridice gardul de pe aliniamentul 1,2,3.
Obligă reclamantul pârât C. V. să achite reclamantei pârâte I. M. E. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței cu nr._ din 11.02.2012, reclamantul C. D. V. a chemat în judecată pe pârâtul O. S. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să stabilească linia de hotar dintre proprietatea sa și proprietatea pârâtului precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii arată că este proprietarul unei suprafețe de 1,81 ha teren din care suprafața de 3.864 mp situată în intravilanul satului Rogojești și care se învecinează la est cu pârâtul, că până în anul 1970 între proprietățile părților a existat un gard care treptat s-a deteriorat și nu au mai construit altul deoarece între ei existau relații de bună vecinătate, că în urmă cu 25 de ani, pârâtul a construit în spatele casei sale o bucătărie de vară, foarte aproape de linia de hotar lucru pe care l-a acceptat, iar în anul 1996 a construit și el un garaj în apropierea liniei de hotar însă după mai bine de 10 ani de la ridicarea acestei construcții, pârâtul a început să îl acuze că i-a ocupat parte din terenul său iar în anul 2011 a formulat plângere penală împotriva sa, plângere care care s-a finalizat cu neînceperea urmăririi penale, drept pentru care, pentru a se stinge orice litigiu solicită stabilirea liniei de hotar dintre proprietăți.
În dovedirea acțiunii s-au depus la dosar înscrisuri, s-au audiat martori și efectuat o expertiză tehnică.
Se reține că, prin acțiunea înregistrată cu nr._ din 17.01.2012, reclamantul O. S., prin mandatar I. V., a chemat în judecată pe pârâtul C. V. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să stabilească linia de hotar dintre proprietatea sa și a pârâtului, pârâtul să fie obligat să îi lase liberă fâșia de teren pe care a ocupat-o din proprietatea lui și obligarea la ridicarea construcțiilor gard și garaj pe care acesta le-a ridicat în mod abuziv pe terenul proprietatea lui, solicitând și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii arată că este proprietarul suprafeței de 2,64 ha teren situată pe raza comunei Mihăileni, teren pentru care i s-a emis titlul de proprietate nr._ din 04.02.2004 iar pârâtul a intrat cu 3 m în terenul proprietatea sa, că acesta a desființat în mod abuziv semnele de hotar și a ridicat un gard fără autorizație de construire, a refuzat în mod sistematic să respecte vechiul amplasament fapt care l-a determinat să formuleze împotriva acestuia și o plângere penală, iar în dovedirea acțiunii a depus înscrisuri.
Se reține că, la termenul din 22 februarie 2012, dosarul nr._ fost conexat la dosarul nr._ având în vedere că ambele dosare au ca obiect stabilirea liniei de hotar între terenurile proprietatea părților.
Se arată că, la data de 23.04.2012 reclamantul pârât O. S. a decedat și a fost introdusă în cauză fiica acestuia numita I. M. E. care a solicitat continuarea judecării acțiunii promovate de către tatăl ei.
Din probele administrate instanța reține că terenul pe care este amplasată casa în care locuiește reclamantul - pârât C. V. provine de la scorul său T. N. care figurează în rolul agricol cu suprafața de 3.000 mp teren la locul numit „în grădină”.
Că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză ( schița fila 49 dosar) terenul stăpânit de către reclamantul - pârât C. V. se află în p.c. 624 iar terenul deținut de către I. M. E. - moștenitoarea defunctului O. S. de află în p.c. 623, părțile recunoscând limitele proprietății pe aliniamentul 9-14, și că litigiul se poartă pentru porțiunea de teren indicată pe aliniamentul 14,15,16,17.
Se reține că, la data de 11 martie 2013 s-a efectuat o cercetare locală, în prezența părților și reprezentanților lor, ocazie cu care s-a constatat că gospodăriile părților se învecinează iar casa și anexele defunctului O. S. sunt construite foarte aproape de linia de hotar dintre proprietăți și că tot lângă linia de hotar a construit un garaj și pârâtul reclamant C. V., că gardul care susține Iuricic M. E. că este construit pe proprietatea ei, pornește de la stâlpul porții, stâlp al cărui amplasament nu este contestat, trece prin spatele garajului și se unește cu un alt gard vechi care este construit până în spatele grădinilor și al cărui aliniament nu este contestat de către părți, observându-se faptul că de la stâlpul porții și până în punctul în care se unește cu gardul vechi, gardul nou are o deviere de aproximativ 30 cm pe toată lungimea, nu este drept și formează o buclă în spatele garajului.
Se mai arată că, la termenul din 13 martie 2013, avocat P. M. a arătat că pârâta reclamantă I. M. E. recunoaște faptul că lucrările la garaj au început în anul 1997, că atunci s-a intrat pe terenul defunctului O. cu 15 cm însă conflictul a început în momentul în care reclamantul C. a început construcția gardului și a intrat pe terenul său cu încă 30 cm prin spatele garajului, susținând de asemenea, că este de acord ca linia de hotar să fie stabilită în aliniament cu spatele garajului și că nu mai solicită și ridicarea garajului.
Din probele administrate prima instanță a reținut că pe amplasamentul care este în prezent în litigiu nu a existat gard o perioadă de aproximativ 30 de ani, perioadă în care între părți au existat relații de bună vecinătate, fapt confirmat de către martorii audiați în cauză, având în vedere că înainte de întocmirea titlurilor de proprietate nu s-au emis procese verbale de punere în posesie pentru terenul din intravilan, la stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți avându-se în vedere semnele vechi de hotar identificate cu ocazia efectuării cercetării locale., sens în care s-a constatat că între proprietăți există începând din spatele grădinilor și până în colțul garajului, un gard vechi cu o lungime de 23,5 m, gard al cărui aliniament este drept și este recunoscut de părți ca reprezentând linia de hotar că, pe aliniamentul acestui gard a fost turnată temelia garajului cu acordul defunctului O., că stâlpul de la poartă, de la care pornește gardul nou nu este contestat însă aliniamentul gardului nou este deviat pe o distanță cu 30 cm prin spatele garajului după care se unește cu gardul vechi, motive pentru care admite acțiunea în sensul arătat în precedent.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel, recalificat drept recurs reclamantul C. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în considerarea dispozițiilor art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă.
Arată recurentul că până în anii 1970 între proprietățile părților a existat un gard care treptat s-a deteriorat și nu a mai fost construit altul, între ei fiind relații de bună vecinătate. Că în urmă cu aproximativ 25 de ani, pârâtul a construit în spatele casei sale o anexă gospodărească, respectiv bucătărie de vară, foarte aproape de linia de hotar, lucru pe care l-a acceptat, iar în anul 1996 a construit un garaj în dreptul anexei vecinului, pe proprietatea sa, dar în apropierea liniei de hotar.
Mai arată recurentul că, după mai bine de 10 ani de la ridicarea construcției, respectiv din 2006, pârâtul a susținut că i-ar fi ocupat terenul său, că i-a tulburat posesia și alte aspecte neadevărate.
Precizează recurentul că pentru a stinge orice litigiu a solicitat deplasarea reprezentanților Primăriei Mihăileni, ocazie cu care s-a încheiat procesul verbal 1542 din 16 mai 2007 (fila 6) prin care se confirmă măsurarea parcelelor și trasarea hotarului, cu mențiunea că, față de situația scriptică, se deplasează hatul spre terenul proprietatea recurentului, cu acordul ambelor părți și că este evident, din raportul de expertiză, că . titlul de proprietate al recurentului, deși scriptic ar avea 3864 m.p., în realitate are doar 3858,841 (cu aproximativ 6 m. mai puțin), iar . de proprietate al numitului O. S., care ar trebui să aibă 5005 m.p., are de fapt 5833,761 (cu aproximativ 830 m.p. mai mult).
Mai precizează recurentul că atât garajul său, cât și bucătăria de vară au fost construite în proximitatea hotarului, fără însă a-l încălca, dându-și părțile acordul în mod reciproc pentru această situație, cu atât mai mult cu cât curtea sa este îngustă.
De asemenea, arată recurentul că se poate observa din planul de situație (fila 15 dosar) că și O. S. a apropiat construcțiile anexe situate în spatele locuinței, acestea fiind decalate față de zidul locuinței, iar acest aspect, deși este evident, nu a fost relevat în raportul de expertiză.
Că, deși în prezent stăpânește mai puțin teren decât în titlu, această hotărâre îl nedreptățește profund, obligându-l să cedeze încă 8,692 m.p. îngustându-i și mai mult proprietatea.
Intimata I. M. E. a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că, atât cu ocazia cercetării la fața locului, cât și din schița ne. 1 la expertiză (desenată cu galben) se poate observa curbura gardului nou construit de către apelantul-reclamant, înspre proprietatea sa, față de linia punctată conform intabulării sale, linie ce trece prin grajdul construit de către apelantul-reclamant.
Mai arată intimata că, cu ocazia cercetării la fața locului recurentul-reclamant a recunoscut vechile semne de hotar (1 și 3 schița nr. 1 expertiză) ale fostului gard.
Examinând recursul, Tribunalul apreciază că acesta nu este întemeiat.
Astfel, în ceea ce privește susținerea recurentului legată de contextul în care a fost încheiat procesul verbal nr. 1542 din 16 mai 2007 cu ocazia deplasării la fața locului a reprezentanților Primăriei Mihăileani, prin care s-a confirmat măsurarea parcelelor și trasarea hotarului, Tribunalul reține că acesta nu poate fi cu relevanță în ce privește soluționarea cauzei în condițiile în care în cuprinsul acestui act se face vorbire despre o suprafață de 60 m.p., iar aspectele consemnate acolo nu pot avea valoare probantă în raport cu obiectul prezentei cauze care presupune, așa cum se cunoaște stabilirea hotarului real dintre proprietățile învecinate pe baza actelor de proprietate pe care părțile le înfățișează și a hotarului vechi preexistent cu reținerea eventualelor aspecte legate de strămutarea acestuia dea lungul timpului.
Aspectul strămutării hotarului inițial, prin devierea acestuia înspre proprietatea pârâtului O. a fost dovedit în cauză cu probele administrate, inclusiv cele constatate cu ocazia cercetării la fața locului și cu declarațiile martorilor dar nu în ultimul rând a fost confirmat chiar de către părți, prin susținerile făcute.
Recurentul nu contestă în realitate deplasarea unei porțiuni din gardul despărțitor la momentul ridicării noului gard, iar justificarea strămutării hotarului pe considerentul că ambele părți au ridicat construcții în imediata vecinătate a acestuia nu poate fi de natură a paraliza acțiunea în grănițuire.
Lipsită de relevanță sub aspectul cauzei este și susținerea recurentului referitoare la existența unui plus de teren în cadrul perimetrului stăpânit de pârât sau moștenitorii acestuia și a unui minus de teren față de actele proprii de proprietate în ce privește terenul recurentului dat fiind faptul că, din punct de vedere juridic, specific acțiunii în grănițuire este identificarea și stabilirea hotarului vechi dintre proprietățile limitrofe fiind cu mai puțină importanță sub acest aspect întinderea concretă a suprafețelor învecinate și care se grănițuiesc, diferențele putând rezulta și din modul de măsurare și metodele folosite care pot avea un oarecare caracter de relativitate și care, așa cum s-a mai arătat, nu sunt de esența grănițuirii.
Rațiunea evocată de recurent ca reprezentând justificarea faptului devierii traseului gardului nou de la aliniamentul inițial ca o replică a acestuia față de atitudinea pârâtului intimat de a-și amplasa anexele gospodărești în imediata vecinătate a terenului reclamantului recurent C. V., nu este elocventă, în condițiile în care nu s-a dovedit că această acțiune ar fi fost în așa măsură concepută încât să fie de natură a încălca în vreun fel limita de proprietate, chiar dacă s-ar presupune că acest mod de amplasare al acestor anexe l-ar nemulțumi pe recurent dintr-o anumită perspectivă.
Tribunalul apreciază drept excesivă și critica referitoare la faptul că prima instanță ar fi acordat mai mult decât s-a cerut în condițiile în care este vorba despre o operațiune de grănițuire complexă, nefiind, ca atare, cu relevanță exclusiv doar petitul pârâtului intimat, iar mai mult stabilirea în concret a întinderii reale ocupate s-a putut face numai după efectuarea expertizei judiciare, motive pentru care va respinge recursul ca nefondat și va menține hotărârea primei instanțe ca temeinică și legală.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurentul să plătească intimatului și cheltuieli de judecată din recurs în sumă de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul C. V., în contradictoriu cu intimatul pârât O. S. decedat și moștenit de I. M. E., împotriva sentinței civile nr. 959 din 12 iunie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească intimatului 500 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 17 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
A. C. D. M., B. G. A. E.
Red. A.C/20.01.2014
Jud. O. L.
Dact. A.E.
ex. 2/27.01.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 318/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Fond funciar. Decizia nr. 1036/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
