Fond funciar. Decizia nr. 1079/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1079/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 1327/193/2011*
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 15 noiembrie 2013
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - N. T.
JUDECĂTOR - I. H.
JUDECĂTOR - I. P.
GREFIER - C. B.
Decizia civilă nr. 1079 R
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta intimată H. M., în contradictoriu cu petentul intimat S. I. și cu intimatele C. L. de aplicare a Legii Fondului Funciar a comunei T. – prin primar și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. – prin prefect, împotriva sentinței civile nr. 9222 din data de 12.12.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ *, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 7 noiembrie 2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când:
TRIBUNALUL:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. data de 02.02.2011 sub nr._, petentul S. I. a chemat în judecată pe intimatele H. M., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă prefectura județului B. - prin prefect și C. locală de aplicare a legii fondului funciar a comunei T., jud. B. - prin primar, solicitând constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._ din 11.03.2004 emis pe numele lui H. M., cu privire la terenul în suprafață de 702 mp situat în p.c. 1333 și terenul în suprafață de 1856 mp situat în p.c. 1306, 1307, 1308, și 1304. De asemenea, să fie obligată C. județeană de fond funciar B. să excludă terenurile menționate din titlul de proprietate nr._ din 11.03.2004 emis pe numele lui H. M. și să le înscrie în titlul de proprietate nr._ din 17.08.2004 eliberat pe numele lui S. D. E., mama petentului.
În fapt, reclamantul a arătat că terenul în litigiu face parte din suprafața totală de 36 ari pe care S. D. E., mama petentului a dobândit-o de la intimata H. M. și frații acesteia prin acte autentice, respectiv actul de veșnică vânzare nr. 4658 din 07.07.1947 (31,50 ari) și actul de veșnică vânzare nr. 620 din 11.07.1951 (4,50 ari). Suprafața de 36 ari provenea dintr-o grădină de 0,72 ha pe care intimata H. M. și frații acesteia au moștenit-o de la părinți. Respectiva suprafață de 36 ari a fost înscrisă și evidențiată în registrul agricol din anii 1956-1958 și stăpânită de S. D. E. până la colectivizare, când a fost predată la CAP.
S-a menționat că, la apariția Legii 18/1991, din suprafața de 2,93 ha pe care S. D. E. a deținut-o până la colectivizare conform registrului agricol și în care era inclusă și suprafața de 36 ari teren cumpărată în anii 1947 și 1951, i s-a reconstituit conform adeverinței nr. 2552 din 17.09.1991 dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,78 ha, în urma scăderii coeficientului de 5%.
S-a susținut și că, în anul 1993, C. locală de fond funciar T. a eliberat pe numele lui S. D. E. procesul verbal de punere în posesie nr. 736 din 24.02.1993, cu suprafața de teren în litigiu, iar în anul 1994 a procedat la punerea în posesie a intimatei H. M. și emiterea procesului verbal nr. 186 din 24.01.1994 pe aproximativ aceeași suprafață de teren. În anul 1996, urmare a sentinței civile nr. 276 din 06.09.1994, C. locală de fond funciar T. a eliberat lui S. D. E. procesul verbal de punere în posesie nr. 235 și nr. 237 din 28.03.1996 pentru aceeași suprafață de teren care a făcut obiectul procesului verbal de punere în posesie nr. 736 din 24.02.1993, fără însă să anuleze procesul verbal de punere în posesie nr. 186 din 24.01.1994 eliberat lui H. M.. Acest lucru s-a întâmplat abia în anul 2001, iar în anul 2003 i s-a eliberat lui H. M. titlul de proprietate nr._ pentru suprafața totală de 1,83 ha teren, în care s-au inclus și suprafața de 2558 mp teren (din totalul de 0,36 ha) pe care H. M. și frații săi au vândut-o în anul 1947, respectiv în anul 1951, în timp ce numitei S. E. i se eliberează în anul 2004 titlul de proprietate numai pentru suprafața de 2,4968 ha teren, deși în anul 1991 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,78 ha teren.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 58 din Legea nr. 18/1991, art. III pct. 1 lit. A) i) din Legea nr. 169/1997, art. 274 Cod procedură civilă.
În dovedire, s-au depus copii după titlul de proprietate_ din 17.08.2004, actul de veșnică vânzare nr. 4658 din 07.07.1947, actul de veșnică vânzare nr. 620 din 11.07.1951.
Prin întâmpinarea formulată, intimata H. M. a invocat excepția autorității de lucru judecat față de sentința nr._/2002 a Tribunalului B., prin care comisiile de fond funciar au fost obligate să emită pe numele intimatei titlul de proprietate pentru întregul teren validat prin adeverința tip de proprietate eliberată defunctului soț al intimatei, care includea și terenul proprietatea acestuia.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că petentul nu are reconstituit dreptul de proprietate în totalitate pentru terenul în litigiu, respectiv terenul pentru care cere anularea titlului de proprietate nr._ din 11.03.2004.
În apărare, s-au depus copii după sentința civilă nr._ din 25.09.2002 a Judecătoriei B., adresa nr. 1918 din 30.05.2011 a Primăriei comunei T., decizia nr. 197A din 20.12.2010 a Tribunalului B..
Legal citate, intimatele C. locală de fond funciar T. și C. județeană de fond funciar B. nu au formulat întâmpinare.
La solicitarea instanței, C. locală de fond funciar T. a depus documentația care a stat la baza titlurilor de proprietate nr._ din 17.08.2004 și nr._ din 11.03.2004, respectiv copii după registrele agricole și cererile formulate de S. D. E. și H. M., filele 23-30.
Prin sentința civilă nr. 6849 din 27.10.2012, Judecătoria B. a respins excepția autorității de lucru judecat și a admis cererea petentului S. I., constatându-se nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ din 11.03.2004 emis pe numele H. N. M., în ceea ce privește înscrierea terenului în suprafață de 702 mp situat în p.c. 1333 și a terenului în suprafață de 1856 mp situat în p.c. 1306, 1307, 1308 și 1304. A fost obligată C. județeană de fond funciar B. la eliberarea unui nou titlu de pe urma aceluiași autor, cu scăderea terenului în suprafață de 702 mp situat în p.c. 1333 și a terenului în suprafață de 1856 mp situat în p.c. 1306, 1307, 1308 și 1304. De asemenea, s-a dispus înscrierea terenului în suprafață de 702 mp situat în p.c. 1333 și a terenului în suprafață de 1856 mp situat în p.c. 1306, 1307, 1308 și 1304 în titlul de proprietate nr._ din 7.08.2004 eliberat pe numele S. D. E..
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs intimatele C. locală de fond funciar T. și H. M..
Prin decizia nr. 651R din 17.09.2012 a Tribunalului B. - Secția I civilă, s-a respins ca tardiv recursul formulat de C. locală de fond funciar T. și s-a admis recursul declarat de intimata H. M..
În motivare, instanța de control judiciar a arătat că se impune casarea sentinței recurate pentru că a fost vătămat dreptul la apărare al intimatei H. M., atât timp cât aceasta nu ar fi avut posibilitatea să ceară administrarea dovezilor pe care le considera necesare în susținerea întâmpinării formulate și, respectiv, acesteia nu i s-a acordat cuvântul la dezbateri în legătură cu fondul pricinii.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 26.10.2012 sub nr._ .
La termenul din 28.11.2012, petentul a arătat că terenurile ce au făcut obiectul celor două contracte de veșnică vânzare au fost trecute în rolul agricol al părinților săi și că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată ulterior a vizat întreaga suprafață de teren înscrisă în rolul agricol. Însă, prin titlul de proprietate nr._ din 17.08.2004, i s-a reconstituit lui S. E. dreptul de proprietate numai cu privire la suprafața de 2 ha 4968 mp teren, deși prin adeverința emisă în anul 1991 i se reconstituise dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2,78 ha. De asemenea, arată că rolul agricol avut în vedere la colectivizare este cel rezultat în urma înzestrărilor efectuate de autorii petentului. Astfel, din rolul agricol aflat la fila 24 dosar_ reiese o suprafață totală de 3,88 ha teren, din aceasta efectuându-se înzestrările, rezultând o diferență de 2,93 ha teren și emițându-se titlu de proprietate pentru 2,4968 ha.
Intimata H. M. prin apărător ales a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 9222 din data de 12.12.2012,Judecătoria B. a admis acțiunea formulată de petentul S. I., în contradictoriu cu intimatele H. M., C. locală de aplicare a legii fondului funciar a comunei T., jud. B. - prin primar și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura B. - prin prefect și, în consecință:
- a constatat nulitatea absolută parțială a titlul de proprietate nr._ din 11.03.2004 emis pe numele H. N. M. și a dispus radierea terenului în suprafață de 702 mp situat în p.c. 1333 și a terenului în suprafață de 1856 mp situat în p.c. 1306, 1307, 1308 și 1304;
- a dispus înscrierea terenului în suprafață de 702 mp situat în p.c. 1333 și a terenului în suprafață de 1856 mp situat în p.c. 1306, 1307, 1308 și 1304 în titlul de proprietate nr._ din 17.08.2004 eliberat pe numele S. D. E..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că terenul în litigiu - 702 m.p. situat în p.c. 1333 și 1856 m.p. situat în p.c. 1306, 1307, 1308, și 1304 - a fost dobândit de autoarea reclamantului prin actele autentice de vânzare cumpărare încheiate în 7 iulie 1947 și, respectiv în anul 1951.
Întreaga suprafață de 36 ari, cumpărată, a fost înscrisă și evidențiată in registrul agricol din 1956-1958, fiind stăpânită de autorii reclamantului până la colectivizare.
În procedura reglementată de Legea nr. 18/1991, autoarei petentului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 2,78 ha, din totalul suprafeței de 2,93 ha, potrivit adeverinței provizorii nr. 2522 din 17 septembrie 1991.
In anul 2004, a fost eliberat pe numele S. D. E., titlul de proprietate nr._, pentru suprafata de 2 ha 4968 mp.
Pe de altă parte, titlul de proprietate exhibat de intimată nr._, a fost emis in anul 2004 in baza adeverinței nr. 3213/1996 si a procesului verbal de punere in posesie nr. 186/1994.
Temeiul juridic al acțiunii reclamantului este dat de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 169/1997 prin care se reglementează desființarea actelor de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor ca urmare a nulității absolute a acestora (datorită unor cauze expres și limitativ prevăzute la literele a - h: emiterea în favoarea unor persoane care nu erau îndreptățite potrivit legii, etc.).
În acest context, instanța de fond a reținut că, în pricina de față, interesul reclamantului este legitimat de reconstituirea în favoarea mamei sale a dreptului de proprietate asupra terenului înscris în mod greșit în titlul de proprietate nr._/11.03.2004 emis pârâtei.
De asemenea, că sentința civilă nr._/2002 confirmă cu putere de lucru judecat atât legalitatea contractelor de vânzare sus menționate cât si identitatea terenului din litigiu cu cel care a format obiectul vânzărilor în anii 1947 și 1951 și cu terenul cu care a fost pusă în posesie autoarea petentului, prin procesul verbal de punere în posesie nr. 736 din 24 februarie 1993.
Legalitatea procesului verbal de punere în posesie cu acest teren, nr. 736 din 24 februarie 1993, a fost, de asemenea, confirmată prin sentința civilă nr._ din 25 septembrie 2002 a Judecătoriei B., opozabilă pârâtei.
Din cuprinsul sentinței civile nr._/2002 pronunțată de Judecătoria B., prima instanță a reținut ca rezultând și că intimata H. M. a continuat în calitate de legatar universal, judecata în dosar nr._/2001, pricină în care H. M. a solicitat în contradictoriu cu petentul S. I. și comisiile de aplicare a fondului funciar, emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 1,82 ha teren reconstituit conform adeverinței 3213/1996, și anularea procesului verbal de punere în posesie nr. 736/1993 eliberat numitei S. E.. În cadrul acelui proces, intimata și autorul său au invocat faptul că a fost reconstituit acestuia dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,82 ha care include și terenul în suprafață de 0,35 ha cu care S. E. a fost pusă în posesie. Instanța a apreciat însă netemeinică această susținere, reținând că actele vechi de proprietate, respectiv actul de veșnică vânzare nr. 4658/07.07.1947 și actul de veșnică vânzare nr. 620/11.07.1951 nu au fost anulate, iar intimata și autorul său nu au dovedit un drept de proprietate asupra terenului din litigiu, respingând cererea de anulare a procesului verbal de punere în posesie nr. 736/1993 eliberat de C. locală de aplicare a legii fondului funciar a .> Pe de alta parte, astfel cum rezulta și din considerentele sentintei_/2002, înscrierea greșită in registrul agricol (al autorilor intimatului) a fost constatată si de catre C. Locala T. care, dupa ce a pus intimatul in posesie cu terenul in litigiu si a eliberat procesul verbal nr. 186/1994, a revenit si a anulat acest proces verbal, in anul 2001.
În condițiile in care s-a statuat cu putere de lucru judecat faptul inexistentei in patrimoniul intimatului a dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu la data cooperativizării, identitatea dintre terenul care a facut obiectul celor doua contracte de vânzare cumpărare și cel înscris in titlul de proprietate al intimatului, instanța de fond a apreciat că o verificare a unor eventuale reconstituiri suplimentare, astfel cum solicită intimata, este lipsita de interes.
De asemenea, susținerea faptului ca titlul de proprietate al intimatului a fost eliberat in temeiul unei sentinte judecatoresti este irelevanta. Intimata face trimite in acest context la sentinta civila nr._/2003 (f. 35 Dosar nr. 1599/2004),
Prin sentința sus menționată au fost obligate comisiile la întocmirea documentației, respectiv la eliberarea titlului de proprietate, pentru suprafața de 1,82 ha, reconstituita prin adeverința nr. 3213/1996. Sentința invocată nu stabilește amplasamentul terenului reconstituit. Mai mult, prin această sentință a fost respinsă cererea de anulare a procesului verbal de punere in posesie nr. 736/1993, argumentându-se că terenul a facut obiectul celor doua contracte de vânzare - cumpărare menționate, că înscrierea greșită in registrul agricol al intimaților a fost constatată inclusiv de C. locala de fond funciar T. si ca punerea in posesie s-a facut pe vechiul amplasament al petentului.
Așadar, reclamantul S. I. a dovedit faptul că autoarea sa a dobândit suprafața de 0,36 ha prin actul de veșnică vânzare nr. 4658/07.07.1947 și actul de veșnică vânzare nr. 620/11.07.1951, iar pentru terenul în suprafață de 702 m.p. situat în p.c. 1333 și terenul în suprafață de 1856 m.p. situat în p.c. 1306, 1307, 1308, și 1304, (inclus în 0,36 ha) i s-a reconstituit dreptul de proprietate și s-a procedat la punerea în posesie întocmindu-se în acest sens procesul verbal nr. 737 din 24 februarie 1993.
Prin art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/2000 s-a stabilit că „drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare.”
De asemenea, potrivit art. 27 al.2 ind.2 din Legea 18/1991, „în cazurile în care s-au emis titluri de proprietate în mod abuziv altor persoane decât foștii proprietari iar aceștia dețineau la acel moment adeverințe de proprietate și aveau posesia terenului, comisiile de fond funciar vor revoca titlurile emise cu încălcarea legii, dacă acestea nu au intrat în circuitul civil. Dacă respectivele titluri de proprietate au intrat în circuitul civil prin acte de vânzare-cumpărare sau în alt mod, fostul proprietar se va adresa justiției pentru constatarea nulității absolute a titlului respectiv potrivit prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991’’.
Față de aceste dispoziții normative, instanța de fond a apreciat că nu este posibilă restrângerea puterii doveditoare a adeverinței de proprietate ori a procesului verbal de punere în posesie la "întinderea suprafeței de teren", când intenția legiuitorului a fost aceea de a-i conferi valoarea de "dovadă a dreptului de proprietate", iar acolo unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem, conform principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Având în vedere, pe de o parte, că toate demersurile efectuate în sensul reconstituirii dreptului de proprietate a defunctei S. E. (și ulterior a petentului) datează din perioada martie 1991 (f.25) însă, până în prezent, nu a fost emis pe numele său titlu de proprietate pentru întreaga suprafață de teren la care era îndreptățită, că perpetuarea acestei situații este de natură a încălca atât dreptul de proprietate consfințit de art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și dreptul petentului la un proces echitabil consfințit de prevederile art. 6 din CEDO, că pe de altă parte, potrivit art. III al.1 lit.a pct.2 actele de reconstituire a dreptului de proprietate pe vechile amplasamente ale foștilor proprietari în favoarea persoanelor care nu sunt îndreptățite potrivit legii vor fi anulate, pentru a se atinge finalitatea urmărită de legiuitor în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate, și pentru a se respecta și necesitatea ca titlul de proprietate să corespundă întocmai actelor premergătoare acestuia, în condițiile art.53-58 din Legea nr.18/1991, rep., instanța de fond a admis cererea petentului S. I., așa cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe, intimata H. M. a declarat recurs, în termen legal, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței în temeiul art.304 indice 1 și 304, pct.7, 8,9 din C.P.C. și respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.
Astfel, recurenta a susținut că instanța a încălcat dreptul la proces echitabil prevăzut de art.6 din Convenție, nu a respectat principiul contradictorialității în privința intimatei lăsând neexaminate apărările sale, în condițiile în care reclamantul cauzei au a formulat nici o probă în cauză, deși era obligația sa, cf. art.1169 din C.P.C.
Dacă situația din considerentele acestei sentințe ar fi fost valabilă, putea să fie reținută pe loc, fără nici o probă în judecata altei acțiuni de constatare nulitate titlu, de instanța respectivului dosar cu nr. 1599/2004, numai că respectiva sentință a fost desființată în condițiile în care s-au urmat 3 cicluri procesuale în căile de atac, survenind 3 decizii de casare ale Curții de Apel Suceava care au statuat că, la nivelul Tribunalului B. nu s-aexaminat existenta reconstituirii dreptului de proprietate în persoana autoarei S. E., simpla existență a adeverinței de proprietate a acesteia nu este dovada reconstituirii, cât timp nu a fost analizată în conținut,respectiv ce amplasamente vizează terenul din adeverințe, în condițiile în rolul familiei S. E. și D. a cunoscut modificări esențiale prin înzestrarea fiilor S. loan și S. M. - în condițiile în care s-au construit 5 case pe terenul intravilan al familiei S.; în condițiile în care s-au luat din intravilan pentru extindere de drumuri; și în condițiile în care s-au făcut și vânzări.
Astfel că s-a examinat efectiv, prin expertizele acelor dosare, raportat la planul parcelar intravilan, că S. E. nu are reconstituit acest teren și că ceea ce are înscris în titlul de proprietate este terenul rămas după înzestrarea fiilor, în condițiile în care acele înzestrări ale fiilor S. I. cu suprafața de 2700 și S. M. cu suprafața de
3240 mp nu au fost radiate din rol, astfel că în adeverința de proprietate a lui S. E. s-au înscris și terenurile date fiilor, încât încearcă să folosească fraudulos acest teren nescăzut imputând că aparține titlului atacat.
Acest aspect a fost examinat de C. locală a comunei T., se regăsește în expertiza Ivancov, singura care a folosit planul parcelar raportat la rolul familiei S. și la transformările intravilanului său și a sesizat situația că înzestrările fiilor nu s-au scăzut, de aceea au fost validate dublu și la S. E. dar și la fii.
Astfel că lipsa de teren din T.P._/2004 este reprezentată de terenurile care sunt în titlurile fiilor, S. I. și S. M.. Principiul contradictorialității a fost încălcat, întrucât apărarea pârâtei că reclamanta nu are reconstituit terenul în litigiu, nu a fost examinată deși era determinantă pentru a analiza îndreptățirea la titlu. O instanță a stabilit - Curtea de Apel - că existența acestor contracte vechi este irelevantă cât timp nu există validat acest teren și nici cerut.
De asemenea, recurenta a arătat că ea a invocat însăși lipsa cererii de reconstituire prevăzută de art.8 din Legea 18/91 din partea lui S. E. - încât acest teren în litigiu nici nu a făcut obiectul validării sale - în realitate,fiind obiectul exclusiv al validării pentru suprafața de 1,82 ha, înscrisă în adeverința de proprietate 3213/1996 a lui H. M.. Existând validare exclusivă, aceasta s-a făcut cf. rolului lui H. M. - aspect foarte important care denotă că H. M. este cel care a predat terenul în cooperativă, ca teren înscris la rol și ca teren posedat aferent casei sale de locuit, existentă și în prezent, terenul fiind împrejmuit, hotărnicit între vecinătăți delimitate dintotdeauna.
În acest sens, recurenta a menționat invocarea dobândirii de drept a terenului în litigiu, prin efectul art.23 din L. 18/91 inițială și al Decretului 42/90. Așa se explică și obligarea comisiilor prin sentința civilă_/25.09.2002 a Judecătoriei B. la eliberarea T.P. pentru terenul de 1,82 ha din adeverința 3213/96 - iar comisia a îndeplinit obligația legală cf. disp. prevăzută în art.35 cap.5 alin.5 din H.G.131/1991 - care stabilește că titlurile de proprietate pentru persoanele care au făcut plângere la judecătorie se vor completa și elibera după pronunțarea hotărârii judecătorești.
În judecata sentinței menționate, reclamanții S. nu au atacat reconstituirea făcută prin adeverința tip de proprietate 3213/96 emisă pentru H. M.. Partea pârâtă, chiar dacă nu ar fi avut titlu, avea dreptul (cf. art.44 din Constituție coroborat cu art.23 din L. 18/91) să se apere în baza modalității dobândirii prin efectul legii, de drept, al terenului aferent construcției.
Recurenta a susținut și că s-a dovedit că, după întocmirea acelor acte vechi –declarate nule prin Decret - contractanții, prin comportamentul lor, le-au acceptat tacit nulitatea, deoarece au fost încheiate în condiții de viciere dovedită - respectiv în timpul foametei care a afectat . care s-a dat un consimțământ viciat, obiectul contractelor nu s-a transmis niciodată în posesie, pământul s-a dat pe o jumătate de sac de faină - s-au folosit martori în judecata anterioară, care au dovedit acest aspect, și viciul de care au fost atinse actele în mod categoric; de aceea a fost posibil ca H. M. să-și construiască casă pe aceste terenuri, să le înglobeze în curtea și grădina sa, fără nici o opoziție din partea cumpărătorilor sau succesorilor, el înscriind în CAP terenul în litigiu, având rol agricol - și nicidecum respectivele cumpărătoare care trăiau la înființarea CAP-ului și cu atât mai mult succesoarea lor, S. E., care a preluat situația unei nulități acceptate de însăși cumpărătoare, încât terenul nu s-a mai găsit în patrimoniul succesoral al cumpărătoarelor.
În titlul în care se pretinde înscrierea, dar și în al doilea titlu al autorilor S., s-a înscris tot terenul posibil de înscris - lipsind înzestrările fiilor validate tot la S. E..
Prin urmare, dispozițiile în legătură cu procesele verbale de punere în posesie din sentința_/2002 a Judecătoriei B. sunt total irelevante, tocmai pentru că în acel cadru procesual numitul S. nu a cerut eliberare de titlu, nu s-a realizat o judecată pe fond a vreunui drept constituit sau reconstituit.
Recurenta a susținut și că art.27 alin.2 din L. 18/91 și art. III alin.l lit. a pct.2 - nu sunt aplicabile în cauză - în raport de dovezile administrate de reclamant (reclamantul nu și-a demonstrat în acțiune existența reconstituirii dreptului).
De asemenea că diferența de la 2,49 ha la 2,78 ha se găsește la numiții S. I. și S. M. cât și la pierderile pentru drum și în suprafața acelor case construite.
În timp ce reclamantul întemeiază acțiunea pe art.58 din L. 18/91, care nu este aplicabil procedurii nulității titlurilor, instanța preia același temei al art.53-58 arătat de reclamant - și în același timp preia nulitatea de la alin. l lit. a pct.2, deși reclamantul face trimitere la lit. a pct. i ( a se vedea pag.2 sentință); instanța nu avea dreptul să modifice temeiul de nulitate. Trebuia să constate că pct. i nu este dovedit ca afectând titlul părții recurente eliberat în condițiile art.35 alin.5 din H.G.131/91, să observe în concret că lit. i privește reconstituirile pentru persoanele care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la CAP. (ori H. M. are reconstituire pe 1,82 ha din adeverința de proprietate a acestuia 3213/96 - coroborat cu posesia ce decurge din reconstituirea ope lege).
Pct.2 în cauză nu este aplicabil,întrucât nu s-a dovedit reconstituirea pe acest amplasament. Sunt două aspecte neprobate: unul ține de determinarea obiectului celor contracte în raport de suprafețele excluse din titlu, dacă fac sau nu parte din acele contracte, ceea ce s-a și contestat pe parcurs și trebuia dovedite efectiv ca situație de fapt; apoi un alt aspect nedovedit este cel legat de stabilirea includerii terenului în intravilanul rolului S. - și aceasta în condițiile în care exista contra-dovada unei situația în favoarea pârâtei, că terenul este curtea și grădina casei sale, că nu face parte și nu a fost înscrisă vreo suprafață în planul parcelar existent la primăria comunei T., înființat în condițiile art.39 din Regulamentul din 1991, și care preia situația de amplasament existentă și în timpul CAP-ului și anterior acestuia - pentru că terenul din titlul lui H. nu a făcut niciodată parte din planul parcelar al proprietății intravilane S. (tocmai pentru că nu a existat transferul acelor contracte, care s-au făcut într-un mod nedeterminat și nu au legătură cu proprietatea H. clar dovedită).
Pentru că terenul era intravilan - dacă ar fi fost preluat de familia S. sau de cumpărătoarele actelor, acestea le reveneau ca loturi în folosință după intrare în vigoare a Legii 18/1991 - ori de drept H. a trecut el ca proprietar terenul CAP și nu cumpărătoarele sau familia S. (nu s-a verificat data decesului cumpărătoarelor) - indiferent când ar fi survenit, categoric terenul a fost înscris doar de H. ca teren posedat anterior CAP-ului și dintotdeauna: reclamanții prezentei cauze nu au adus nici o probă în legătură cu translația dreptului acelor contracte declarate nule prin lege.
În aceste condiții, referirile la acea autoritate de lucru judecat sunt vădit eronate, cu eludarea art.35 alin.5 din H.G.131/91 - recurenta arătând că nici o instanță nu poate anula titlul eliberat prin respectarea integrală a întregului conținut de parcelare a suprafeței de 1,82 ha din adev.3213/96 - neatacată de către reclamant în vreo procedură și nici de către S. E.
Prin urmare, recurenta a susținut că, în cauză nu sunt aplicabile disp. art.III, alin.l pct.2 din L. 169/97 - întrucât este inadmisibilă o astfel de nulitate - nefiind invocată de reclamant, pe de o parte, iar reclamantul nici nu a făcut probe pentru a dovedi o astfel de nulitate neinvocată vreo dată în contradictoriu cu pârâta. Pârâta nu și-a făcut apărări față de această nulitate scrisă direct în hotărâre, încât această sentință nu face cercetarea pe fond a nulității invocate de reclamant - este o sentință care nu intră în cercetarea fondului pe nulitatea dată, nu este motiv de casare pentru că reclamantul nu a probat nulitatea întemeiată pe lit.i, încât în cauză instanța nu are motiv de a doua casare - solicitând să se constatate că nulitatea invocată de reclamant nu a fost probată și nu sunt îndeplinite condițiile sale.
Intimații nu au depus întâmpinări la cererea de recurs.
Recursul declarat în cauză este nefondat ,din considerentele ce urmează.Recurenta a repus în discuție problema valabilității actelor de veșnică vânzare prin care autoarea reclamantului, S. D. E., a dobândit, la datele de 7 iunie 1947 și 11 iulie 1951, suprafețele de 31,5 ari și respectiv 4,5 ari, situate în satul T., ., pe care se întemeiază pretențiile intimatului din prezenta cauză.
Însă, așa cum a reținut și instanța de fond, această problemă a fost analizată prin sentința civilă nr._/25.09.2002 care, a stabilit cu putere de lucru judecat, că nu s-a dovedit constatarea nulității vânzării realizată prin contractul din 7 iunie 1947 în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 362/29 decembrie 1947 pentru completarea Legii nr. 203 din 23 iunie 1947 și stabilirea procedurii privitoare la constatarea nulității unor înstrăinări efectuate în regiunile secetoase. De asemenea, că vânzarea efectuată la data de 11 iulie 1951 nu ar fi putut fi supusă prevederilor normative arătate întrucât acestea vizau, cu respectarea anumitor condiții, vânzările ce au avut loc în intervalul 1 august 1946 – 15 august 1947 având ca obiect „teren agricol, locul de casă sau singura casă cu locul respectiv”.
Așadar, în condițiile în care recurenta nu a făcut dovada revizuirii acestei hotărâri judecătorești ca urmare a descoperirii înscrisurilor relevante necesare, nu poate invoca cu succes în prezenta cauză nevalabilitatea acestor contracte.
Aceeași sentință nr._/2002 a stabilit și:
- identitatea terenului în litigiu cu cel care a format obiectul actelor de vânzare din 1947 și 1951 și cu terenul cu care a fost pusă în posesie autoarea reclamantului prin procesul – verbal de punere în posesie nr. 736 din 24 februarie 2013 ;
- legalitatea acestui proces verbal de punere în posesie ;
- faptul că acest teren nu este inclus în cel reconstituit în proprietate autorului recurentei, H. M., în suprafață de 1,82 ha., conform adeverinței nr. 3213/1996.
În plus, prin decizia nr. 571 A/25 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul B. în soluționarea apelului declarat de H. M. împotriva sentinței civile nr._/2002, s-a reținut că H. M. nu este titularul dreptului de proprietate asupra terenului litigios care „a fost deținut de petent (H. M. ș.a.) după cooperativizare cu titlu de lot în folosință ”.
Contrar susținerii recurentei, aceste argumente folosite și de instanța de fond în considerentele sentinței atacate, au fost interpretate în mod corect, conducând la soluția admiterii acțiunii reclamantului, fiind în concordanță și cu celelalte probe administrate în cauză.
Astfel,în pofida susținerii recurentei, intimatul a dovedit reconstituirea dreptului de proprietate și asupra terenului în litigiu, întrucât autoarea sa S. D. E.:
- a solicitat prin cererea depusă la data de 18.03.1991, în conformitate cu disp. Legii 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de 2,93 ha. înscrisă în rolul agricol din anul 1962 al soțului D.;
- a obținut prin adeverința nr. 2522 din 17.09.1991, emisă în conformitate cu H.C.J. nr. 64/1991, stabilirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 2,78 ha., iar prin sentința civilă nr. 276/1994 (pronunțată în dosarul nr. 1014/1994) și obligarea Comisiei locale T. la punerea în posesie a moștenitorilor săi (ea decedând la data de 23 ianuarie 1994)”cu suprafețele de teren pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate și care rezultă din adeverința provizorie nr. 2522 din 17 septembrie 1991 și defalcarea din adeverința nr. 2872 din 19 noiembrie 1992, mai puțin suprafața de 1,40 ha. pentru care s-a efectuat punerea în posesie”.
- prin procesul verbal nr. 736 din 24.02.1993, s-a procedat la o primă punere în posesie a autoarei reclamantului cu suprafețele de 0,1780 ha. și 0,1144 ha., (proces verbal confirmat prin sentința civilă nr._/2002) și apoi prin procesele verbale nr. 235 și 237 din 28.03.1996.
Cu toate acestea, titlul de proprietate nr._/17.08.2004 a fost emis pentru moștenitorii defunctei S. D. E. doar pentru suprafața de 2,4968 ha., din care 1,0218 ha., teren intravilan ce nu include și terenurile din cele două procese verbale arătate.
Or, astfel cum rezultă din vecinătățile suprafețelor înscrise în actele de vânzare din 1947 și 1951 și în procesele verbale de punere în posesie din 1993 și apoi din 1996, este vorba despre aceleași terenuri, regăsite în rolul agricol, în adeverința provizorie nr. 2522/1991 și adeverința nr. 2872/1992 în lotul de 0,36 în grădină.
Iar aceste terenuri sunt cele relevate de experți în dosarele atașate întrucât, indiferent de opinia unora dintre aceștia privind titularul dreptului de proprietate asupra acestor terenuri, amplasamentele din schițe indică terenurile din actele vechi de proprietate ale reclamantului și din procesele verbale de punere în posesie ale acestuia – context în care sunt lipsite de relevanță juridică apărările recurentei întemeiate pe celelalte reconstituiri de terenuri ale familiei S..
Este adevărat că și autorul recurentei, H. M., a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii 18/1991 pentru suprafața de 1,70 ha., înscrisă în rolul său agricol din 1962, în declarația dată în acea împrejurare, arătând că aceasta este suprafața cu care „a intrat în G.A.C. – 0,96 ha. arabil, 0,65 fânaț, 0,09 ha. curți și clădiri”.
D. urmare, i s-a emis adeverința provizorie nr. 3213/1996 pentru suprafața de 1,82 ha., după ce anterior i se întocmise și procesul verbal nr. 186 din 28.01.1994 pentru o suprafață de 0,44 ha., ce includea și terenul în litigiu.
Însă, în ședința Comisiei locale de fond funciar T. din 27 septembrie 2001 ,,s-a hotărât în unanimitate de voturi pentru anularea procesului verbal de punere în posesie nr. 186 din data de 28.01.1994 privind pe H. M.”- iar această măsură a fost adusă la cunoștință și instanței ce a pronunțat sentința civilă nr._/2002, regăsindu-se în considerentele hotărârii.
Prin urmare, în acest context, prin această sentință, comisiile de fond funciar au fost obligate la eliberarea titlului de proprietate pentru H. M. pentru suprafața de 1,82 ha., reconstituită conform adeverinței nr. 3213/1996.
Însă, față de cele ce preced, nu se poate susține că titlul de proprietate nr._/11.03.2003 – emis autorului recurentei în timp ce avea loc judecata apelului împotriva sentinței nr._/2002 - a respectat această hotărâre (rămasă irevocabilă) sub aspectul amplasamentului terenului aflat în litigiu. Aceasta întrucât sentința impune emiterea titlului de proprietate pentru 1,82 ha., însă nu și pe amplasamentul terenului litigios deoarece, alături de celelalte argumente menționate anterior, și anularea procesului verbal nr. 186/1994 a lui H. M. a fost cea care a determinat concluzia neincluderii terenurilor din actele de vânzare din 1947 și 1951 în suprafața reconstituită în proprietate autorului recurentei.
Prin urmare, instanța de fond a procedat în mod corect la constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/2003 pentru suprafața de 2558 m.p., întrucât acest titlu a fost eliberat pentru H. M. cu includerea terenului cuvenit intimatului, deci în favoarea unei persoane care nu era îndreptățită, potrivit legii, la astfel de reconstituire.
În acest context și față de modul de redactare a disp. art. III alin. 1 din Legea 169/1997,urmează a fi înlăturate și criticile formulate de recurentă cu privire la modificarea de către instanța de fond a temeiului de drept al cererii reclamantului intimat, întrucât art. 84 Cod proc. civilă 1864 permite instanței să dea calificarea juridică corectă a cererii. Mai mult de atât însă, este de observat că, în timp ce lit. a din alin. 1 al art. III - Legea 169/1997 stabilește un prim caz de nulitate absolută pentru,, a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:…’’,
lit. i) reprezintă un subpunct al nulității de la lit. a) care, împreună cu celelalte subpuncte de până la lit. Vi) exemplifică, fără a fi exhaustive, cazurile de nulitate vizate de lit. a), nefiind vorba așadar despre schimbarea temeiului de drept al cererii reclamantului.
Iar față de ansamblul celor ce preced nu poate fi reținută nici susținerea recurentei în sensul că autoarea reclamantului ar fi acceptat, chiar și în lipsa derulării procedurii legale, nulitatea contractelor din 1947 și 1951, întrucât cererea sa de reconstituire a vizat întreg terenul din rolul agricol al soțului său.
De asemenea, nu poate fi valorificat nici argumentul privind dobândirea de către H. M. a dreptului de proprietate prin efectul art. 23 din Legea 18/1991 în forma de la publicare, întrucât acest text de lege vizează situația terenurilor atribuite de cooperative pentru construcția de locuințe și anexe, ori nu există în cauză dovezi în acest sens.
Dacă însă recurenta a vizat disp. art. 22 din Legea 18/1991 și pe cele ale art. 8 din Decretul – lege nr. 42/1990, este de observat că, față de considerentele deciziei tribunalului nr. 571 A/2003 - conform cărora recurenta și soțul său au deținut terenul litigios ca lot în folosință - devin aplicabile disp. art. 24 din Legea 18/1991 în favoarea intimatului, iar terenul rămas recurentei conform disp. art. 22 se încadrează în limitele stabilite de art. 8 din Decretul – lege nr. 42/1990.
În consecință, față de cele reținute, tribunalul constată că nu sunt incidente motivele de modificare ale sentinței recurate prevăzute de art. 304 pct. 7,8,9 Cod proc. civilă, întrucât hotărârea cuprinde motivele pe care se sprijină în concordanță cu natura pricinii, nu se întemeiază pe interpretarea greșită a actelor juridice deduse judecății și a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii, și că nici nu este dat vreun motiv de netemeinicie ce s-ar putea circumscrie disp. art. 3041 Cod proc. civilă așa încât, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, va respinge prezentul recurs ca nefondat, inclusiv capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de intimata H. M., în contradictoriu cu petentul intimat S. I. și cu intimatele C. L. de aplicare a Legii Fondului Funciar a comunei T. – prin primar și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. – prin prefect, împotriva sentinței civile nr. 9222/12.12.2012 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 noiembrie 2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
T. N. H. I. I. P. C. B.
Red.N.T./04.12.2013 v
Jud. I. L. B.
Dact. C.B./09.12.2013
Ex. 2
| ← Validare poprire. Decizia nr. 1074/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
