Partaj judiciar. Decizia nr. 365/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 365/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 3576/222/2010
Dosar nr._ Recurs -
- Partaj judiciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 365
Ședința publică din data de 21 martie 2013
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE- T. N.
Judecător – A. D.
Judecător - H. I.
Grefier – T. R.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind cererea de recurs formulată de către recurentul - reclamant R. G., respectiv de recurenții - pârâți R. Gh. G. și I. O., precum și de recurenții - intervenienți în interes propriu I. I. I. și I. M., împotriva sentinței civile nr. 1072 din data de 25 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria D., județul B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât R. I., având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterile publice au avut loc în ședința publică din 14 martie 2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a permite părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, când:
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. la data de 20.10.2010, reclamantul R. G. în contradictoriu cu pârâții R. Gh. G. și I. O. a solicitat obligarea pârâților să aducă la masa de partajat și partajarea în natură a terenurilor cu care pârâții au fost înzestrați de către tatăl lor, câte 4 ha fiecare.
În motivare, reclamantul a arătat că în baza Legii 18/1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 11,33 ha teren care a aparținut părinților săi R. G. și O. și pentru care s-au emis titlurile de proprietate nr._ din 27.01.1995 și_ din 22.11.2002, că pentru suprafața de 11,33 ha teren s-a făcut ieșirea din indiviziune în dosarul nr._ al Judecătoriei D. însă cu toate că a solicitat în cuprinsul acțiunii respective aducerea la masa de partajat și a înzestrărilor, în cuprinsul hotărârii s-a reținut că a renunțat la această cerere.
Prin sentința civilă nr. 1072 din 25 aprilie 2012 Judecătoria D. a admis acțiunea și a constatat că din masa de partajat a defunctului R. G. face parte și suprafața de 8,32 ha teren cu care reclamantul și pârâții au fost înzestrați după cum urmează:
- R. G. suprafața de 3.600 mp teren în valoare de 4.320 lei înscrisă în titlul de proprietate nr._ din 29.09.1993 în p.c. 596/1
- I. O. suprafața de 4 ha teren, înscrisă în titlul de proprietate nr._ din 16.08.1999 din care 1 ha teren intravilan în valoare de 10.996 lei în p.c. 690, 688/1, 693/1, 699, 689, 475/1,_, 486/7, 514/7, 520, 690 și 528/8, și suprafața de 29.600 mp teren extravilan în valoare de 8.880 lei din care suprafața de 1,25 ha teren arabil din p.c. 612/124, suprafața de 0,54 arabil din p.c. 162/150, suprafața de 0,4.900 ha teren din p.c. 595/8, suprafața de 3.000 mp teren din p.c. 598/8 și suprafața de 0,38 ha pășuni în p.c. 589.
- R. G. suprafața de 4 ha teren în valoare de 12.000 lei, suprafață din care 3,16 ha este înscrisă în titlul de proprietate nr._ din 23.09.1995 și 0,84 ha înscrisă în titlul de proprietate nr._ din 29.09.1993, suprafață care nu a fost identificată.
A stabilit că valoarea totală a terenurilor cu care părțile au fost înzestrate a fost de 36.196 lei, fiecărei părți revenindu-i o cotă valorică de 9.049 lei, corespunzător cotei de ¼.
A atribuit reclamantului R. G. suprafața de 3.600 mp teren înscrisă în titlul de proprietate nr._ din 29.09.1993 în p.c. 596/1, în valoare de 4.320 lei; suprafața de 5.400 mp teren arabil extravilan din p.c. 612/150 și suprafața de 7.900 mp teren arabil extravilan (din care suprafața de 4.900 mp teren din p.c. 595/8 și suprafața de 3.000 mp teren din p.c. 598/8), suprafață identificată în schița nr. 4 din raportul de expertiză efectuat în cauză (fila 107) înscrisă în titlul de proprietate nr._ din 16.08.1999, terenuri în valoare de 3.990 lei. Valoarea totală a terenurilor atribuite reclamantului a fost de 8.310 lei.
A atribuit pârâtului R. I. suprafața de 1,25 ha teren arabil extravilan din p.c. 612/124, în valoare de 3.750 lei și suprafața de 3.800 mp teren pășune extravilan din p.c. 589 în valoare de 1.140 lei, înscrise în titlul de proprietate nr._ din 16.08.1999. Valoarea totală a terenurilor atribuite pârâtului R. I. a fost de 4.890 lei.
A atribuit pârâtului R. G. întreaga suprafață de 3,16 ha teren în valoare de 9.480 lei din titlul de proprietate nr._ din 23.09.1995 și suprafața 0,84 ha teren extravilan în valoare de 2.520 lei, înscrisă în titlul de proprietate nr._ din 29.09.1993, suprafață neidentificată. Valoarea totală a terenurilor atribuite pârâtului R. G. a fost de 12.000 lei.
A atribuit pârâtei I. O. suprafața de 1 ha teren intravilan în valoare de 10.996 lei din p.c. 690, 688/1, 693/1, 699, 689, 475/1, 477/1, 486/7, 514/7, 520, 690 și 528/8 înscrise în titlul de proprietate nr._ din 16.08.1999.
Pentru echivalarea valorică a loturilor a obligat pârâta I. O. să plătească pârâtului R. I. cu titlu de sultă suma de 1.947 lei, pârâtul R. G. să plătească cu titlu de sultă pârâtului R. I. suma de 2.212 lei și reclamantului R. G. suma de 739 lei.
A obligat pârâții I. O. și R. I. să achite reclamantului R. G. suma de 300 lei fiecare cu titlu de cheltuieli de judecată.
A compensat cheltuielile de judecată efectuate de către reclamantul R. G. și pârâtul R. G. și a obligat pârâtul R. G. să achite reclamantului R. G. suma de 175 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A obligat pârâții I. O. și R. I. să achite pârâtului R. G. cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 125 lei fiecare.
În motivarea soluției adoptate, Judecătoria D. a reținut în baza probatoriului administrat că reclamantul și pârâții I. O., R. I. și R. Gh. G. sunt moștenitorii defunctului R. Gh. G., iar în baza Legii 18/1991 s-a emis pe numele pârâților titlurile de proprietate nr._/ din 27.01.1995 și_ din 22.11.2002 pentru suprafața totală de 11,33 ha teren care provine de la defunctul R. G., suprafață cu privire la care părțile au ieșit din indiviziune prin sentința nr. 87 din 13 ianuarie 2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D..
Prin prezenta acțiune, reclamantul R. G. a solicitat partajarea și a suprafețelor de teren cu care au fost înzestrați frații săi, I. O. și R. Gh. G., arătând că aceștia au primit la căsătorie câte o suprafață de 4 ha teren, iar reclamantul a primit o suprafață de 0,36 ha teren.
Referitor la suprafețele cu care părțile au fost înzestrate de către tatăl lor, R. G., instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul R. G. prin întâmpinarea depusă nu a negat faptul că a fost înzestrat cu suprafața de 4 ha teren, însă nu este de acord cu partajarea acestei suprafețe.
Instanța a arătat în ce privește pârâtul R. G. că acestuia în baza Legii 18/1991 i s-a emis titlul de proprietate nr._ din 23.09.1995 pentru suprafața de 3,16 ha teren pe raza satului Dumeni, .. B. și nr._ din 29.09.1993 pentru o suprafață de 4,67 ha pe raza satului Cracalia, .. B..
Mandatara pârâtului R. G., numita L. P., a arătat pe parcursul judecății că nu știe care sunt terenurile cu care tatăl său a fost înzestrat, că nu poate comunica cu acesta deoarece este în vârstă și foarte bolnav și singurul lucru pe care îl știe este că terenurile primite ca zestre au fost predate la Decretul 115/1959, au fost reconstituite ca întindere însă i s-au dat în compensare terenuri pe un alt amplasament și nu știe în care dintre cele două titluri de proprietate este înscris terenul primit în compensare. A arătat că pe cele două titluri sunt înscrise și terenuri care au fost primite de către mama ei cu titlu de zestre precum și terenuri care au fost cumpărate de către părinții ei în timpul căsătoriei.
La termenul din 21 ianuarie 2011, reclamantul R. G. a arătat că terenul care a fost primit cu titlu de zestre de către pârâtul R. G. a fost predat de către acesta la Decretul 115/1959 iar la apariția Legii 18/1991 i s-a dat în compensare teren pe un alt amplasament iar intervenientul I. M. a arătat că susținerile reclamantului sunt adevărate.
În cauză s-a efectuat o expertiză topografică ( fila 103) în care au fost identificate suprafețele indicate de către reclamant și intervenientul I. M. ca fiind cele primite cu titlu de zestre de către pârâtul R. G. și pârâta I. O.. Se menționează în cuprinsul raportului că pe baza documentelor existente la sediul primăriei comunei G. E. nu au putut fi identificate amplasamentele primite de către părți cu titlu de zestre prin urmare stabilirea acestora s-a făcut doar pe baza declarațiilor date de către reclamantul R. G. și intervenientul I. M..
Pârâtul R. G. prin mandatar a făcut obiecțiuni la acest raport (fila 119 dosar) prin care a arătat că reclamantul și intervenientul au indicat expertului suprafețele de teren care au fost primite ca zestre de către soția sa. A mai arătat că are vârsta de 91 de ani și că în luna aprilie 2011 a înstrăinat terenul din cele două titluri de proprietate nepotului său L. B. C. deoarece se consideră proprietarul terenului respectiv.
În dovedirea celor susținute a solicitat proba cu martori, a depus la dosar contractul de vânzare cumpărare 19 iulie 1943 prin care a cumpărat o suprafață de 9528 mp teren și contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 747 din 20 aprilie 2011.
Martorii Ș. G. și B. N. propuși de către pârâtul R. G., au arătat prin declarațiile date ( fila 129, 130) că au cunoscut-o pe soția acestuia și știu că la căsătoriei aceasta a fost înzestrată de către părinți cu o suprafață de teren în amplasamentul „ La Cutur”
Urmare relațiilor solicitate, Comisia locală de fond funciar a arătat ( fila 156 ds. fond) că pârâtul R. G. figurează în rolul agricol cu suprafața de 7,47 ha teren din care la Decretul 115/1959 a predat suprafața de 3,17 ha. Prin HCJ nr. 54/1991 a fost validat cu suprafața de 4,67 ha pentru care s-a emis titlul de proprietate nr._/ 29.09.1993 iar prin HCJ a fost validat cu suprafața de 3,16 ha predată la Decretul 115, teren pentru care s-a emis titlul de proprietate nr._/1995. s-a mai arătat că în acest titlu, o suprafață de 1,11 din p.c. 623/1 și 622/1 reprezintă vechiul amplasament al pârâtului iar cu diferența de 2,05 ha teren a fost pus în posesie din rezerva comisiei.
La termenul din 05 octombrie 2011 reclamantul a arătat din nou că pârâtul a primit în compensare teren pentru suprafața cu care a fost înzestrat însă nu a indicat amplasamentul.
Martorul S. C. propus de către reclamant a arătat prin declarația dată doar faptul că pârâtul R. G. are o suprafață de teren intravilan de aproximativ 60 de ari care se învecinează cu terenul proprietatea sa însă nu știe de la cine provine acest teren iar martorul G. C. a arătat doar că pârâtul R. G. a fost înzestrat de către tatăl său cu o suprafață de 4 ha teren din care 1,5 ha este în hotar cu . este pe fosta moșie de la Broscăuți iar în . de 0,32 ha pe care și-a construit casa. A mai arătat că și soția lui R. G. a venit cu teren în căsătoriei și că este posibil ca gospodăria pârâtului să fie edificată pe terenul soției. A mai arătat că și R. I. a fost înzestrat cu 4 ha teren.
Reține instanța de fond că în cauză nu au putut fi identificate amplasamentele suprafeței de 4 ha teren cu care a fost înzestrat pârâtul R. G., susținerile părților fiind contradictorii. Că, inițial reclamantul a arătat că tot terenul primit ca zestre de către pârâtul R. G., a fost predat la Decretul 115 și acesta a primit teren în compensare pe un alt amplasament, după care a revenit prin memoriile depuse și a arătat atât dânsul cât și intervenientul I. M. că parte din suprafețele primite cu titlul de zestre, au fost reconstituite pe vechiul amplasament. Mandatara pârâtului R. G. care este și fiica acestuia a susținut de asemenea în mod constant că terenurile indicate de către intervenientul I. M. și reclamant, sunt terenurile primite cu titlu de zestre de către mama ei și că cei doi au interes să împartă terenuri de o calitate superioară dar la care nu sunt îndreptățiți.
Se reține de instanța de fond în continuare că înzestrările reprezintă un avans din moștenire care nu conferă celui înzestrat un drept de proprietate asupra terenului, iar cererea de raportare a înzestrărilor nu este supusă unui termen de prescripție.
Că, în cauză, reclamantul a făcut dovada că pârâtul R. G. a fost înzestrat cu suprafața de 4 ha teren însă nu s-a putut stabili în mod clar amplasamentul acestui teren. Însă, avându-se în vedere că inițial toate părțile au susținut că terenul primit cu titlu de zestre a fost predat la Decretul 115/1959 și ținându-se cont și de relațiile comunicate de către Comisia locală, instanța a reținut că pentru terenul respectiv s-a primit în compensare suprafața de 3,16 ha înscrisă în T.P. nr._/1995, iar diferența de 0,84 ha este înscrisă în T.P. nr._/1993, fără a se cunoaște evident amplasamentul.
Avându-se în vedere că raportarea înzestrărilor se poate face atât în natură cât și prin echivalent în bani cât și faptul că nu s-a putut identifica amplasamentul terenului primit ca zestre, instanța de fond a obligat pe pârâtul R. G. să pună la dispoziția reclamantului și a pârâților R. I. și I. O. o sumă de bani reprezentând diferența dintre valoarea terenului cu care a fost înzestrat și partea din această valoare care corespunde cotei sale succesorale instanța reținând valoarea indicată de expert pentru terenurile din extravilan de 0,3 lei m.p.
În ce privește celelalte înzestrări prima instanță a reținut că pârâta I. O. și intervenientul I. M. la primul termen de judecată au recunoscut că au fost înzestrați cu 4 ha teren, însă ulterior aceasta a arătat că a fost înzestrată cu 6 ha teren, însă această afirmație a fost făcută cu scopul de a reduce cota intervenientului I. I., care este fiul ei și cu care atât ea cât și intervenientul I. M. se află într-o sare conflictuală, aspect care reiese din memoriile și hotărârile judecătorești depuse la dosar.
Față de acest ultim aspect, instanța admițând în parte cererea de intervenție formulată de către I. I. a constatat că din suprafața de 7,89 ha teren pentru care s-a emis titlul de proprietate nr._ din 16.08.1999, doar o suprafață de 4 ha teren reprezintă zestrea pârâtei I. O., suprafață care va fi adusă la masa de partajat.
Terenurile cu care a fost înzestrată pârâta I. O. sunt următoarele: 1 ha teren intravilan în p.c. 690, 688/1, 693/1, 699, 689, 475/1, 477/1, 486/7, 514/7, 520, 690 și 528/8 în valoare de 10.996 lei ( conform prețurilor indicate de către expert) și suprafața de 2,96 ha teren extravilan din care suprafața de 1,25 ha teren arabil din p.c. 612/124, suprafața de 0,54 ha arabil din p.c. 162/150, suprafața de 0,49 ha teren din p.c. 595/8, suprafața de 0,3 ha teren din p.c. 598/8 și suprafața de 0,38 ha pășuni în p.c. 589, terenuri în valoare de 8.880. Pentru diferența de 400 mp, pârâta fiind obligată să achite sulta corespunzătoare.
În cel privește pe reclamantul R. G., instanța a reținut că acesta a fost înzestrat cu suprafața de 360 mp teren în valoare de 4.320 lei înscrisă în T.P. nr._ din 29.09.1993 în p.c. 596/1 suprafață care va fi atribuită acestuia pe motiv că pe terenul respectiv are edificată gospodăria.
Concluzionând, instanța a reținut că suprafața totală a terenurilor primite de către părți cu titlu de zestre este 8,36 ha în valoare de 36.196 lei, fiecărei părți revenindu-i o cotă valorică de 9.049 lei, corespunzător cotei de ¼.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamantul R. G., pârâții R. G., I. O., intervenienții I. I. și I. M. și L. B. C..
Recurentul R. G. a criticat sentința ca fiind nelegală în considerarea disozițiilor art. 304 pct.9 Cod proc. civilă, întrucât nu a primit în natură următoarele suprafețe de teren: .3.600 mp teren intravilan, p.c. 596/1, delimitată în schița nr.14; 9.300 mp teren extravilan, p.c. 612/124, 4.600 mp teren extravilan pc 668/175 și 8.300 mp teren extravilan pc 381/1, în total 2 ha 5800 mp. A mai criticat sentința și sub aspectul cheltuielilor de judecată, arătând că acestea nu au fost acordate în totalitate.
A arătat recurentul-reclamant R. G. că sentința primei instanțe nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motiv de recurs prev. de art. 304 pct.7 Cod proc. civilă și aceasta întrucât, deși în cauză au fost efectuate mai multe lucrări de expertiză cadastrală, instanța de fond a înțeles să aplice parțial dintr-o expertiză, fără a motiva respingerea propunerilor din celelalte expertize.
Recurentul pârât R. Gh. G. a criticat sentința ca fiind nelegală și netemeinică întrucât conține anumite greșeli cu privire la numele defunctului și la calitatea sa în proces și că s-a dispus ieșirea din indiviziune cu anumite suprafețe de teren pentru care unele dintre părți au titlu de proprietate, fiind înzestrate înainte de colectivizare. În plus, în cauză nu s-au dovedit aceste înzestrări ci instanța de fond a reținut acestea doar în baza celor susținute de parți.
Potrivit acestor motive recurentul-pârât R. Gh. G. solcită admiterea recursului, casarea sentinței și, pe fond, rerspingerea acțiunii ca nefondată.
Intervenientul I. I. I. fără a invoca vreun motiv de recurs a solicitat în esență respingerea acțiunii întrucât prin hotărârea judecătorească anterioară s-a împărțit tot ce a rămas de la bunicul său, că mama sa I. O. deține titlu de proprietate pe numele lui I. Gh. I., tatăl său, cu o suprafață de 7,89 ha, după care s-a făcut moștenirea la notariat, sens în care s-a emis certificatul de moștenitor nr. 306/02.09.2004 la care are drept la teren el, I. M. și I. O., astfel că mama sa nu este proprietară absolută pe toată suprafața de 7,89 ha și deci nu poate da teren la frații săi. Concluzionând reclamantul I. I. arată că în mod nelegal s-a împărțit între frații mamei sale suprafața de 3,96 ha din care 7,89 ha înscrise în T.P. emis pe numele tatălui său.
Recurenții I. M. și I. O. în esență au criticat sentința întrucât la masa succesorală a defunctului R. I. G. mai sunt de adus încă 2,24 ha teren ce au fost obținute prin sentința civilă nr. 3095 din 28.09.1994 în dosarul nr. 1045/1994 al Judecătoriei D. și sentința civilă nr. 946 din 08.06.1999 a Judecătoriei D.. Au mai invocat acești recurenți faptul că nu sunt de acord cu sultele stabilite de instanța de fond, întrucât terenul trebuie împărțit în natură și în plus evaluarea făcută este net inferioară față de realitate.
Recurentul L. B. C. a solicitat în primul rând repunerea în termen legal de declarare a recursului arătând în motivare că în luna aprilie 2011 cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 242 din 20 aprilie 2011 de BNP P. L. a cumpărat de la R. G. mai multe suprafețe de teren și cum lucrează de mai mult timp în Franța a aflat abia în luna septembrie 2012 despre acest proces referitor la suprafețele de teren cumpărate de la R. G., recurentul considerând că sentința este nelegală el fiind proprietarul terenurilor atribuite lui R. G..
În ce privește recursurile formulate de intervenienții I. M., L. B. C., Tribunalul B., în temeiul art. 20 alin.3 din legea 169/1997 le va anula ca netimbrate, aceștia neîndeplinind obligația impusă de instanță atât prin citație cât și prin adresă pentru ultimul.
Recursurile formulate de reclamantul R. G., pârâtul R. G. și intervenientul I. I. vor fi respinse ca nefondate pentru următoarele considerente.
Astfel, reține Tribunalul că prima instanță a fost investită cu soluționarea unui partaj suplimentar privind suprafețele de teren pe care reclamantul și pârâții R. Gh. G. și I. O. le-au primit cu titlul de zestre de la defunctul R. I. G..
Se constată de către Tribunal că în cauză s-au administrat probe din care rezultă fără echivoc că acești 3 moștenitori au primit cu ocazia căsătoriei lor terenuri din proprietatea defunctului R. I. G., inclusiv aceștia au recunoscut acest fapt. Astfel că, instanța de fond ținând cont de recunoașterea părților potrivit căreia terenurile asupra cărora le-a operat reconstituirea în mod individual (sau pe numele capului familiei cum este cazul pârâtei I. O.), provin într-adevăr de la părinți și ținând cont de principiul împărțelii în mod egal între moștenitori ai bunurilor, indiferent că ele au fost reconstituite în nume propriu sau în numele moștenitorilor, în mod legal a procedat la completarea masei succesorale rămase după defunctul R. I. G., incluzând și aceste terenuri în funcție de cota corespunzătoare fiecăruia.
În ceea ce privește critica recurentului R. G. referitoare la cheltuielile de judecată, Tribunalul reține că în procesele de partaj părțile au o dublă calitate, de reclamanți și pârâți, în soluția pronunțată cu privire la ieșirea din indiviziune este deopotrivă în interesul tuturor. Prin urmare, dacă părțile efectuează deopotrivă cheltuieli în legătură cu judecarea litigiului se impune compensarea lor în raport de valoarea pretențiilor admise și eventual obligarea părților care au efectuat cheltuieli mai mici la suportarea diferenței respective în raport și de cota succesorală a fiecăruia.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrate recursurile declarate de recurenții I. M. și L. B. C..
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții R. G., I. I. și R. G. împotriva sentinței civile nr. 1072/25.04.2012 a Judecătoriei D. pe care o menține.
Cheltuielile procesuale avansate de stat, ca urmare a încuviințării ajutorului public judiciar pentru recurenții I. I. și R. G. rămân în sarcina acestuia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.03.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
N. T. D. A. I. H. T. R.
Plecat C.M semnează
P.-grefier
Redt.HI/12.08.2013
Jud.fond O. lenuța
Tehnored. C.M.
2 ex/09.09.2013
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 124/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Partaj judiciar. Decizia nr. 620/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
