Acţiune pauliană. Decizia nr. 57/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 57/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 2555/193/2011
Dosar nr._ acțiune pauliană
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 26 martie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE B. G.
Judecător A. D.
Grefier B. C.
Decizia civilă nr. 57 A
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelantul reclamant M. D. în contradictoriu cu intimații pârâți Ș. G. - C., Ș. D., C. G. V., C. M. Ș., având ca obiect acțiune pauliană împotriva sentinței civile nr. 8570 din 27.12.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect acțiune pauliană.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 19 martie 2013 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Prin acțiunea civilă formulată la judecătoria B. la data de 01.04.2011, sub nr._, reclamantul M. D., a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ș. D., Ș. G.-C., C. V. și C. Ș., pe baza probelor ce se vor administra să se dispună revocarea parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 592/20.04.2007, încheiat între pârâți în limita sumei de_ lei ce reprezintă creanța sa, cu consecința revenirii bunurilor în patrimoniul vânzătorilor.
Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria B., prin sentința civilă nr. 8570 din 27.12.2011, a respins ca nefondată acțiunea pauliană, formulată de reclamantul M. D., obligând pe acesta să plătească pârâților suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că deși creditorul reclamant dispunea de un titlu executoriu din data de 30.10.2006, reprezentat de Biletul la Ordin emis în favoarea sa pentru suma de 138.000 lei ce era avalizat de ., acesta nu a epuizat toate căile legale de executare silită, respectiv nu a făcut dovada că s-a îndreptat și împotriva avalistului, neuzând de nici o formă de executare silită, deși creanța sa era garantată.
Ori, acțiunea pauliană nu va putea fi admisă până când creditorul nu a epuizat toate căile legale pentru recuperarea debitului și până când nu a stabilit în mod legal starea de insolvabilitate a debitorului.
Mai mult, din adresa Primăriei Municipiului B. – Serviciul de Impozite și Taxe, Locale, nr._ din 09.11.2011 a rezultat că debitorul Ș. D. alături de soția sa Ș. G.-C., figurează în evidențele fiscale cu un garaj în Municipiul B., .. 2, poziția 1, conform contractului nr. 5578 din 23.11.2000.
În condițiile în care reclamantul-creditor nu a făcut dovada insolvabilității debitorului, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea acțiunii și prin urmare a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal și conform disp. art. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, a declarat apel M. D., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeincie, invocând disp. art. 304 pct. a, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii, în speță art. 975 din vechiul Cod civil, prima instanță considerând că nu toate condițiile pentru admiterea acțiunii sunt îndeplinite cumulativ.
Analizând motivele de apel, precum și probele administrate la cele două instanțe, instanța de control judiciar constată următoarele:
La data de 2 aprilie 2006, pârâtul Ș. D. a emis în favoarea reclamantului M. D. biletul la ordin fără protest pentru suma de 138.000 lei cu scadență la data de 30.10.2006 și avalizat de ..
În baza titlului executoriu reprezentat de Biletul la Ordin sus-menționat reclamantul-creditor s-a adresat B.E.J. „D. S.” în vederea recuperării creanței prin procedura de executare silită.
În cursul derulării procedurii de executare silită în dosarul execuțional nr. 191/2006, al B.E.J.”D. S.”, reclamantul M. D. a aflat că debitorul Ș. D. și-a înstrăinat casa și terenul în suprafață de 2000 m.p. din B., ., bunuri din patrimoniul său către pârâții C. V. și C. Ș. și că potrivit răspunsului comunicat de către Serviciul de Impozite și Taxe, B. debitorul ar fi lipsit de bunuri ce pot fi urmărite întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 592/20.04.2007 le-a înstrăinat.
Prin urmare, reclamantul a promovat prezenta acțiune pauliană întemeiată pe disp. art. 975 cod civil pentru ca instanța să dispună revocarea parțială a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de debitor în limita sumei de 138.000 lei ce reprezintă creanța reclamantului cu consecința revenirii bunurilor în patrimoniul vânzătorilor.
Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 592/20.04.2007, de B.N.P. „L. B.” pârâții Ș. D. și soția sa Ș. G.-C. au vândut soților C. V. și C. Ș. imobilul proprietate situat în Municipiul B., ., compus din . 2000 m.p. pe care se află edificată casa de locuit P+1E, cu garaj la parter cu o suprafață construită la sol de 151,30 mp. și anexă gospodărească cu o suprafață construită la sol de 46,60 m.p., imobil identificat cu nr. CN 1939/2 înscris în Cartea Funciară 4138/N a Municipiului B..
Probele administrate în cauză confirmă faptul că această înstrăinare a imobilului în litigiu a fost determinată de motive obiective, respectiv pentru achitarea unei datorii rezultate din contractul de credit nr. 473 din 10.07.2006, încheiat cu Banca Transilvania - Sucursala B. cu termen de scadență la data de 09.07.2007, imobilul în litigiu constituind garanție ipotecară pentru acest împrumut, aspect este confirmat de contractul de ipotecă nr. 1167 din 11.07.2006 autentificat la B.N.P. „E. R.”, astfel că în cea mai mare parte prețul încasat a fost folosit la stingerea unei datorii, plata făcută fiind justă și necesară.
Potrivit disp. art. 975 Cod procedură civilă creditorii pot în numele lor personal să atace actele viclene făcute de debitor care au prejudiciat drepturilor lor iar pentru ca o astfel de acțiune să poată fi admisă se impune ca cel care exercită acțiunea pauliană să aibă o creanță certă, lichidă și exigibilă, actul să fi fost încheiat în frauda creditorului adică să fi creat acestuia un prejudiciu, să existe o fraudă din partea debitorului și să se fi dovedit complicitatea terțului dobânditor.
Acțiunea pauliana sau revocatorie este o acțiune personală și nu una reală, care aparține creditorului urmăritor.
Acțiunea revocatorie este o acțiune în daune interese sau în despăgubire iar scopul ei este de a revoca în limita creanței datorate, printr-o ficțiune juridică actul de înstrăinare.
Se arată că reclamantul este un creditor chirografar, acesta neavând nici un drept real asupra patrimoniului subscrișilor pârâți, dreptul la acțiune în justiție având un obiect patrimonial (drept de creanță) care se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat termenul stabilit de lege.
S-a arătat că orice clauză care se abate de la reglementarea legala a prescripției este nula, în acord cu dispozițiile art. 3, alin. 1, teza I, coroborat cu disp. art.8 alin.2 din Decr. 167 /1958 termenul de prescripție în acțiunile personale fiind de 3 ani iar dreptul material la acțiune este prescris.
S-a arătat că acțiunea revocatorie are ca temei juridic o creanța scadenta la data de 30.10.2006 și că în acord cu disp. art. 969 alin. 1 din vechiul Cod civil „ convențiile legal făcute, au putere de lege între părțile contractante ", în consecință, prin legea părților a fost stabilit expres data/momentul scadentei privind creanța datorata respectiv prin biletul la ordin predat de debitor către creditor.
S-a arătat că jurisprudența este unanimă în a statua dreptul creditorilor, care au o creanța certă și lichidă „să promoveze acțiune revocatorie pauliana) chiar înainte de ajunge la scadență, deci înainte ca acele creanțe datorate de debitori să fi devenit exigibile ( aceasta este justificata prin interesul creditorilor de a ataca actele frauduloase ale debitorilor prin care li se creează un prejudiciu).
Poziția unanimă în literatura de specialitate este in sensul ca pentru exercitarea
acțiunii revocatorii nu este necesar ca creditorul să aibă un titlu executoriu
prin care să-i fie constatată creanța, deoarece acțiunea pauliana nu este un
act de executare ci o revocare a unui act prin care se fraudează dreptul de
gaj general al creditorilor chirografari și ea se intentează împotriva terților
dobânditori. („D. civil - Teoria generala a obligațiilor" - C. S.,
C. B., ediția a IX-a, editura Hamangiu - 2008, pag. 358; C. A. P.,
decizia nr. 1530/R/2000 Min. J.., Culegere de practica jud..2002, edit. All
B., București, 2003, pag.42 ).
Regula generală referitoare la începutul prescripției extinctive este stabilită în doua texte de lege (aplicabile în speță) între care nu exista deosebiri de fond, ci numai
de formulare.
Astfel, potrivit art. 7 alini din Decr. 167/1958, „prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune...."., iar art. 1886 din vechiul Cod civil dispune ca „ nicio prescripție nu poate începe a curge mai înainte de a se naște acțiunea supusa acestui mod de stingere”, " această regula fiind cunoscută încă în dreptul roman, fiind exprimată prin adagiul „actione non natae, non praescribitur”
Regula specială privind prescripția în prezenta cauză este consacrată în art. 8alin. 1 din Decr. Nr. 167/1958 și prevede ca „dreptul la acțiune în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia
să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea".
Asa cum s-a precizat mai sus acțiunea pauliană nu este o acțiune în executare silita ci o acțiune de desființare (revocare) a actului juridic apreciat de creditor ca încheiat in frauda intereselor sale.
Acțiunea pauliana a fost înregistrată la Judecătoria B. la data de 1.03.2011, iar de la data înscrierii actului de înstrăinare a imobilului în cartea funciara pentru îndeplinirea formalității de publicitate respectiv data de 24.04.2007 și până la data înregistrării cererii privind acțiunea revocatorie la instanța de judecata respectiv data de 1.03.2011 a trecut o perioadă de peste 3 ani si 10 luni.
Acțiunea pauliana sau revocatorie nu poate fi asimilata unei acțiuni in anulare în primul rând ca efectele revocării parțiale a actului atacat nu are efectele unei anulari ci printr-o ficțiune a legii bunul vizat intra in patrimoniul debitorului pentru recuperarea creanței datorate și doar in limita acesteia din urmă.
Raportul juridic dintre debitor și terțul cumpărător rămâne în continuare valabil ;
Acțiunea pauliana sau revocatorie nu are ca efect repunerea pârtilor in situația anterioara;
In reglementarea prevăzuta de art. 1562- 1565 din Noul Cod Civil. acțiunea revocatorie este definita ca o acțiune în inopozabilitate cu efect de indisponibilizare și nicidecum cu o repunere a pârtilor în situația anterioara. Aceasta definiție în acord cu natura acțiunii revocatorii sau pauliene este determinată și de faptul ca anularea actului nu ar fi permis terțului subdobânditor să păstreze bunul înstrăinat. Această definiție și interpretare a fost data de doctrină și înainte de reglementarea expresă din Noul Cod Civil, în reglementarea nouă, termenul de prescripție la acțiune este de un an, conform disp. art. 1564.
Acțiunea pauliană are ca motiv cauza esențială un prejudiciu adus creditorului prin vânzarea bunului debitorului și prin urmare raționamentul logic privind instituția care este cea mai adecvata aplicabila revocării în materie de prescripție a dreptului material la acțiune este aceea prevăzuta de disp. art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.
Potrivit disp. art. 25 si art. 38 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliara, înscrierea actului juridic de înstrăinare a dreptului de proprietate privind imobilele în cartea funciara, produce efecte erga omnes de la data înscrierii, efectul fiind de opozabilitate fata de terțe persoane.
Față de aceste considerente, în baza art. 296 Cod proc. civilă se va admite excepția prescrierii dreptului la acțiune, precum și apelul declarat de reclamantul M. D. împotriva sentinței civile nr. 8570/27 decembrie 2012 a Judecătoriei B. și va schimba în tot sentința în sensul că va respinge acțiunea reclamantului ca prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția prescrierii dreptului la acțiune.
Admite apelul declarat de reclamantul M. D., domiciliat în mun. B., .. 12, .. A, ., în contradictoriu cu intimații pârâți Ș. G. – C. și Ș. D., domiciliați în municipiul B., ., jud. B., C. G. V. și C. M. Ș., domiciliați în mun. B., .. 14, ., ., împotriva sentinței civile nr. 8570/27 decembrie 2012 a Judecătoriei B..
Schimbă, în tot, sentința în sensul că respinge acțiunea reclamantului ca prescrisă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 martie 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
G. B. D. A. C. B.
Red.G.B./26.04.2013
Judec.M. I.
Dact.C.B./10.05.2013
7 exp.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 620/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 48/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
