Partaj judiciar. Decizia nr. 620/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 620/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 18983/193/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA - I - CIVILĂ
Dosar nr._ - Recurs -
- Partaj judiciar -
DECIZIA CIVILĂ NR. 620 - R
Ședința publică din data de 22 mai 2013
Instanța compusă din: PREȘEDINTE - H. I.
JUDECĂTOR - A. C.
JUDECĂTOR - D. M.
GREFIER - G. M.
La ordine, pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta - reclamantă M. M., împotriva sentinței civile nr. 1585 din data de 05 martie 2012, pronunțată de Judecătoria B., județul B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți D. M., D. D. și D. P., având ca obiect - partaj judiciar. -
Dezbaterile asupra fondului pricinii au avut loc în ședința publică din data de 15 mai 2013, fiind cuprinse în încheierea de ședință de la acea dată, făcând parte integrantă din prezenta și când, pentru a da părților în litigiu posibilitatea formulării și prezentării de eventuale note de concluzii scrise la dosar, în temeiul dispozițiilor art. 260 Cod procedură civilă, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, data de mai sus, când;
După deliberare;
TRIBUNALUL ,
Asupra cererii de recurs, de față, constată că;
Prin sentința civilă nr. 1585 din data de 05 martie 2012 a Judecătoriei B. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta M. M. în contradictoriu cu pârâții D. M., D. D. și D. P., reținându-se că părțile din cauză sunt moștenitorii defuncților D. I. și F., în calitate de fii și că au dezbătut după primul dintre autori partajul succesoral, astfel cum se atestă prin sentința civilă nr. 4728 din data de 06 octombrie 2008, pârâtului D. M. revenindu-i în această împrejurare suprafața de 1812,5 m. p. din p. c. 1/28 extravilan ., județul B., în considerația faptului că această parte își are casa pe terenul respectiv.
S-a mai reținut că, în prezenta cauză cere efectuarea unui partaj suplimentar în sensul completării masei împărțite anterior cu imobilul construcție aflat în stăpânirea fratelui D. M..
P. instanță a concluzionat că, deși formal, partajul suplimentar este permis de procedură în ipoteza identificării ulterioare a unor bunuri omise, în cauza de față această ipoteză legală nu se regăsește deoarece, deși se pretinde că bunul omis exista în patrimoniul defunctului la data dezbaterii inițiale a partajului, nu se explică valorificarea atât de târzie a dreptului abia în anul 2008, de 14 ani după deschiderea succesiunii autorului său.
Pretenția reclamantei, pe de altă parte, nu este susținută de probe și nici de ceilalți pretinși coindivizari, dimpotrivă probele atestând că imobilul casă a fost construit exclusiv de pârâtul D. M. pentru sine și, deci, acest imobil nu face parte din masa succesorală a părinților acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta, care solicită casarea în întregime a hotărârii atacate și rejudecarea cauzei în fond și admiterea acțiunii în sensul realizării unui partaj suplimentar după ambii părinți pentru imobilul construcție aflat în ., județul B., aflat în stăpânirea pârâtului D. M..
Se critică întâi judecata efectuată la prima instanță sub aspectul probelor administrate pentru dovedirea pretențiilor din acțiune, sens în care se arată că i s-a încălcat dreptul la apărare prin faptul că nu s-a dispus interogarea pârâtului conform dispozițiilor art. 225 Cod procedură civilă, deși, la dosar, erau depuse atât întrebările ce formau conținutul probei cât și note scrise referitore la aceste întrebări.
Se mai critică și faptul că deși prima instanță reține că bunul litigios exista în patrimoniul autorului în stadiul de construcție la roșu, totuși nu l-a partajat între succesori, prejudicindu-i pe de o parte din aceștia și creând în beneficiul pârâtului o îmbunătățire fără justă cauză.
Se mai critică modul de administrare a probei cu înscrisurile olografe prezentate de pârâți, pe care reclamanta le-a tăgăduit și cu privire la care trebuia aplicată procedura prevăzută la art. 178 Cod procedură civilă.
Tot astfel se susține că soluția s-adat în baza unor prezumții fără a se administra acele probe ce erau necesare și utile cauzei de exemplu înscrisuri, expertize.
S-a invocat în privința timbrajului existența unei cereri distincte de scutire/eșalonare a taxei judiciare.
Intimatul D. D. a formulat întâmpinare (fila 23), prin care - fără a face susțineri în sensul menținerii acesteia și respingerii recursului arătând în esență că nu dorește să partajeze casa lui D. M., declarând că aceasta este făcută cu banii și cu munca lui, vânzându-și în acest scop apartamentul.
Pârâtul D. M. a formulat întâmpinare filele 35 - 38 prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat și a răspuns criticilor recurentei arătând că:
- în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 225 Cod procedură civilă reclamanta a renunțat la administrarea probei cerute, aspect consemnat în încheierea de ședință din data de 16 februarie 2012;
- în privința administrării probei cu înscrisuri corespunzător principiului contradictorialității se arată că instanța a dat cuvântul la probe în ședința publică tuturor părților, probele reținute fiind rezultate din dezbaterea contradictorie și publică pe acest subiect;
- se combate susținerea că motivarea instanței ar fi contradictorie, străină de natura pricinii în contextul în care probele pe care această motivare s-a sprijinit au fost convergente în sensul apărării pârâtului și apărarea reclamantei nu are acest suport probatoriu.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că este investită cu judecarea unei cereri de recurs formulată în baza dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă împotriva unei hotărâri pronunțate în materia partajului suplimentar, reglementată de dispozițiile art. 673 indice 7 Cod procedură civilă.
Recursul este nefondat și va fi respins ca atare, urmând a menține ca legală și temeinică hotărârea atacată.
Astfel, instanța de control are în vedere la pronunțarea acestei decizii că, în cauză, nu sunt date motivele de nelegalitate și de netemeinicie invocate de reclamantă, deoarece:
- în privința probei cu interogatoriul pârâtului, instanța de recurs a constatat că se confirmă susținerea că reclamanta a renunțat prin apărător la administrarea acestei probe, aspect consemnat și în încheierea de ședință din 16 februarie 2012;
- în privința interpretării greșite date probelor administrate ori respingerii unor probe prezentate de reclamantă ca inutile, instanța de recurs reține că, în cauză, prima instanță a avut în vedere ca probe în mod esențial certificatul de moștenitor emis după decesul autorului D. I., în conținutul căruia nu se menționează despre casa deținută de pârât, precum și sentința civilă nr. 4728/2008 în care se menționează că pârâtul primește un teren extravilan de 1 hectare pe care are construită casa, distinctă de aceea partajată între reclamantă și fratele D. menționată în certificatul de moștenitor. În acest partaj fratele D. P., a fost compensat cu sultă, nefiindu-i atribuit nici un bun din masa succesorală.
Cum în cauza partajului s-au efectuat probe tehnice, singura probă esențială în prezenta cauză a partajului suplimentar era aceea a faptului omisiunii bunului cu privire la care se cere împărțeala. Acest aspect avea o importanță preliminară și, după dezlegarea acestuia se putea opri ori continua cercetarea judecătorească.
Cum probele au condus la concluzia că bunul nu făcea parte din masa succesorală și nu a fost omis de la împărțeală, ci reprezentând o construcție edificată pentru și de către pârât, era inutilă administrarea altor probe, se explică de ce prima instanță nu a primit toate propunerile de probe ale reclamantei.
Concluzia instanței în sensul că bunul a cărei împărțeală se cere nu făcea parte din masa succesorală rezultă atât din probe obiective - înscrisuri ce emană de la instituții cât și din declarațiile și susținerile fratelui Dăscălesacu D., fila 68 și ale martorilor audiați precum și din prezumția că în anul morții sale, defunctul, care a decedat la vârsta de 72 de ani nu s-a implicat personal în construirea, în perioada mai - octombrie 1994 a casei în litigiu, deoarece avea o casă proprie de locuit și nu avea puterea necesară și interesul să se implice în acest proiect, fiind evident că a încuviințat fiului său, D. M. să preia materialele și să ridice construcția pentru el, sens în care frații D. și P. D., și chiar reclamanta au avut o poziție de rezervă față de acest imobil, arătând primei instanțe de partaj și expertului C. că terenul extravilan pe care se află construcția se cuvine să fie atribuit pârâtului D. M..
Împrejurarea că părinții ,,au încuviințat” ca fiii M. și D. să primească 1,81 hectare consemnată în declarația depusă la fila 156 se coroborează cu declarația fratelui D. că, pârâtul D. M. a cumpărat de la el întregul teren, tocmai în scopul de a-și construi casa în care locuiește în prezent și care, nu este nici acum finalizată.
Înscrisurile depuse de către reclamantă ce reprezintă scrisori ale mamei adresate fratelui D. nu au legătură cu imobilul în litigiu, ci cu casa bătrânească ce a fost încuiată pe durata partajului inițial, astfel că, ele sunt inutile pentru cercetarea obiectului cauzei și au fost înlăturate ca probe în mod corect.
Nu există în cauză nici o probă care să conducă la o altă concluzie decât aceea reținută de instanța de fond, încât modul de administrare și interpretare a probelor nu poate fi criticat, astfel că, nu este întemeiat motivul de recurs formulat în acest sens.
Nici critica generică de aplicare greșită a legii și de încălcare a ei nu este dată, în mod corect instanța analizând și probând aspectul de omisiune de la partaj a bunului litigios iar în lipsa dovezilor în acest sens, iarăși în mod corect, a procedat la respingerea acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta - reclamantă M. M., citată fiind în cauză din municipiul B., . P. 12, ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 1585 din data de 05 martie 2012, pronunțată de Judecătoria B., județul B., în dosar nr._, pe care o menține, în contradictoriu cu intimații - pârâți D. M., din satul Zăicești, ., D. D., din municipiul B., ., .. B, apt. 15, județul B. și D. P., din municipiul B., .. 1, ., județul B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
H. I. A. C. D. M. G. M.
Red. D. M. / 01 . 07 . 2013
Judec. T. C.
Tehnored. G. M. / 2 Exempl. / 10 . 07 . 2013
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 365/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Acţiune pauliană. Decizia nr. 57/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
