Uzucapiune. Decizia nr. 1144/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1144/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 12266/193/2012
Dosar nr._ Uzucapiune
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA - I - CIVILĂ
DECIZIA NR. 1144 R
Ședința publică din 09 decembrie 2013
Președinte – A. M.
Judecător – C. M.
Judecător – A. C.
Grefier – A. E.
La ordine judecarea recursului civil formulat de recurentul pârât M. B. – prin primar, în contradictoriu cu intimații reclamanți Z. R. și Z. V., împotriva sentinței civile nr. 7530 din 20 iunie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat G. D. pentru intimații reclamanți Z. R. și Z. V. lipsă, lipsind și recurentul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Avocat G. D. pentru intimații reclamanți Z. R. și Z. V. depune la dosar împuternicire avocațială, chitanță onorariu apărător în cuantum de 1000 lei și întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente asupra acestuia.
Avocat G. D. având cuvântul pentru intimații reclamanți Z. R. și Z. V. solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat. Arată că prima instanță în mod corect a admis acțiunea, constatând că intimații au dobândit suprafața de 559 m.p. teren ca urmare unei posesii continue, utile, publice și sub nume de proprietar de peste 47 ani, astfel că, criticile formulate de recurentă nu pot fi primite. În ce privește lipsa calității procesuale pasive a Municipiului B., arată că nu este dată, întrucât din relațiile solicitate de la Primăria B. rezultă că succesiunea vânzătorilor C. A. și C. T. nu a fost dezbătută, ceea ce naște o prezumție simplă în sensul că această succesiune este vacantă, ceea ce înseamnă că cei care dețin calitatea de „adevărat proprietar” și împotriva căruia trebuie îndreptată acțiunea în constatarea prescripției achizitive este statul. Precizează că, prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert P. P., s-a concluzionat că reclamanții au în folosință din anul 1995 suprafața de 2284 m.p., mai mult cu 559 m.p. față de contractul de vânare cumpărare de 1725 m.p., motiv pentru care, în temeiul art. 132 alin. 1 pct. 2 și-au majorat câtimea obiectul cererii. Solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil, de față;
Prin cererea înregistrata sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., reclamanții Z. R. si Z. V. au chemat in judecata pe parata Unitatea Administrativ Teritoriala B. prin primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 494 mp intravilan mun. B., ..
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat ca terenul a fost dobândit inițial de către Z. Lucheria, mama reclamantului Z. R., în 1965, prin cumpărare de la C. A. și T., fără însă a se efectua măsurători exacte și fără întocmirea unui înscris, cumpărătorii preluând terenul și construindu-și acolo o casă. Arată că în 1993 s-a procedat la încheierea unor acte în formă autentică, nr. 9652/21.06.1993 pentru suprafața de 1800 mp între Z. Lucheria și C. A., iar ulterior, în 1995 reclamanții au cumpărat prin actul autentic nr._ din 17.10.1995, de la Z. Lucheria., suprafața de 1725 mp. Arata ca din 1965 și până în prezent, suprafața deținuta integral de câtre Z. Lucheria, si apoi de reclamanții Z. R. si Z. V., și originară de la familia C., este de 2258 mp, suprafața fiind deținuta mereu intre aceleași îngrădiri, în condițiile unei posesii continue, publice, netulburate și sub nume de proprietar, sens in care solicita a se constata uzucapiunea asupra diferenței deținute în plus față de act.
Parata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, față de împrejurarea că terenul în cauza nu a revenit în proprietate sau stăpânire unității administrativ – teritoriale. Pe fondul cauzei, arată că, în măsura în care reclamanta dovedește îndeplinite condițiile uzucapiunii, nu se opune la admiterea acțiunii.
In dovedirea cererii, s-a administrat proba cu înscrisuri, reclamanta depunând în copie, contract de vânzare – cumpărare nr._ din 17.10.1995, contract de vânzare – cumpărare nr. 9652 din 21.06.1993, certificate de moștenitor nr. 322 din 20.03.1995, certificat deces Z. Lucheria. De asemenea, în cauza s-a administrat proba cu martori, fiind audiați martorii I. M. si C. E., si s-a efectuat proba cu expertiza tehnica de specialitate.
Prin sentința civilă nr. 7530 din 20 iunie 2013 Judecătoria B. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât prin întâmpinare.
A admis acțiunea formulată de reclamanții Z. R. si Z. V., domiciliați în mun. B., ., jud. B., împotriva paratei Unitatea Administrativ – Teritorila B. prin primar.
A constatat că reclamanții au dobândit prin uzucapiune suprafața de 559 mp, situata în mun. B., ., jud. B..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanții Z. R. si Z. V. sunt posesorii unui teren în suprafață totală de 2284 mp, teren situat în mun. B., ., din 1995, si anterior, încă din 1967, terenul fiind deținut de către autoarea reclamanților, Z. Lucheria. Astfel, Z. Lucheria, mama reclamantului Z. R., a cumpărat în 1965, de la C. A. si T., suprafața de teren în cauza, Fără însă a se efectua măsurători exacte si fără a se întocmi un înscris, cumpărătoarea preluând însa terenul si construindu-și acolo o casă. Ulterior, in 1993, pârtile au încheiat contractul autentificat sub nr. 9652 din 21.06.1993, pentru suprafața de 1800 mp, iar apoi Z. Lucheria, prin contractul autentificat sub nr._ din 17.10.1995 a înstrăinat terenul către reclamanții Z. R. si V..
A mai reținut prima instanță că, așa cum rezultă din depozițiile martorilor audiați în cauză, I. M. și C. E., încă din 1965, de la data achiziționării inițiale a imobilului, reclamanții si autoarea lor au stăpânit, intre aceleași îngrădiri ce au fost păstrate peste timp, o suprafața totala de teren mai mare decât cea înscrisă în actul de proprietate, respectiv de 2284 mp. Au arătat martorii ca stăpânirea terenului de catre reclamanti a avut loc in mod continuu, netulburat, public si sub nume de proprietar, timp de peste 30 ani, inca din anul 1965 de la încheierea convenției inițiale de achiziționare a terenului. Or, o atare intrunire a acestor conditii face ca reclamantii sa poata dobandi prin uzucapiune proprietatea deplina asupra terenului detinut in plus fata de actul de proprietate.
Pentru aceste motive, prima instanță a admis acțiunea reclamanților si a constatat ca aceștia, prin posesia lor utilă, de peste 30 ani, exercitata atât de către ei personal, în perioada de după 1993, cat și prin joncțiune cu posesia exercitata de autoarea lor, din 1965 si pana in 1993, au dobândit prin uzucapiune suprafața de 559 mp situată în mun. B., ., jud. B., astfel cum a fost identificata de expert in raportul efectuat, prin punctele 3, 4, 5, 6.
De asemenea, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către parată prin întâmpinare, întrucât, așa cum rezulta din probele administrate în cauza, după posesorii inițiali ai terenului nu exista moștenitori, astfel ca exista vocația - chiar daca nu si dreptul stabilit, in ce privește pe parata, de a dobândi drepturile ramase de pe urma defuncților proprietari inițiali.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs pârâtul M. B. – prin primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în considerente că în mod nelegal Judecătoria B. a respins excepția calității procesual –pasive a Municipiului B., întrucât uzucapiunea reprezintă un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, conceput de legiuitor ca o sancțiune a pasivității adevăratului proprietar care dezinteresându-se de bunul său creează o aparență a dreptului de proprietate în beneficiul unei terțe persoane. Prin urmare, se arată în continuarea motivării, pentru ca instituția uzucapiunii să-și atingă finalitatea, se impune ca acțiunea în justiție să fie promovată în contradictoriu cu adevăratul proprietar al imobilului, atâta timp cât terenul ce constituie obiectul litigiului nu a intrat în proprietatea Municipiului B..
Or, era absolut necesar ca cererea să fie soluționată în contradictoriu cu moștenitorii autorilor soți C. A. și C. T. și nu în contradictoriu cu M. B., prin primar, întrucât acesta nu are calitatea de a sta în judecată în prezentul litigiu.
Un alt motiv de recurs privește faptul că reclamanții au solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 494 m.p. teren situat în municipiul B., ., iar prima instanță a admis cererea pentru suprafața de 559 m.p. fără ca să existe vreo cerere de completare sau precizare a acțiunii, situație în care prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut.
În final, recurentul a mai argumentat că nu sunt date condițiile de admisibilitate de uzucapiunii de 30 de ani nici sub aspectul că reclamanții nu au exercitat posesia utilă pe toată perioada prevăzută de lege, iar motivarea că posesia lor utilă din 1993 ar fi fost unită prin joncțiune cu posesia exercitată de autoarea reclamantului din 1965 până în 1993 nu poate fi primită, întrucât joncțiunea posesiilor este posibilă dacă este vorba de o posesie propriu-zisă, iar cel ce invocă joncțiunea este un succesor în drepturi al autorului.
Legal citați, reclamanții intimați Z. R. și Z. V. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând în motivare că argumentele formulate de recurent nu pot fi primite, întrucât este evident că din anul 1965 terenul în litigiu a fost posedat în mod neîntrerupt de către familia Z., ca urmare a cumpărării printr-un înscris sub semnătură privată de la numiții C. A. și C. T., dar fără a se efectua măsurători exacte.
În continuarea motivării, reclamanții intimați au mai arătat că la 4.10.1992 a decedat autorul lor, Z. Boris, iar mama lor, Z. Lucreția, a moștenit cota de 1/2 din construcții, cât și suprafața de teren cumpărată în anul 1965, ulterior, la 21.06.2003 încheind contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9652/21.06.1993 la notariatul Județean B., cu numita C. A., persoana de la care a cumpărat în 1965 teren, dar numai pentru suprafața de 1800 m.p. teren. Că, vânzătorii C. A. și C. T. erau posesorii a două contracte de vânzare-cumpărare la care se făcea referire la amplasarea terenului dar fără o schiță cu întinderea exactă și că în realitate suprafața de teren dobândită de părinții lor în 1965 și vândută lor în 1995 și deținută până în prezent este de 2284 și nu 1295 cum în mod greșit s-a trecut.
În concluzie, reclamanții intimați au mai arătat că întreaga suprafață este împrejmuită, aflându-se în posesia familiei de peste 47 de ani și că încercând să se intabuleze la măsurătorile efectuate cu instrumentele de specialitate au constatat că suprafața deținută este mult mai mare decât cea ce rezultă din acte.
În ceea ce privește excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a Municipiului B. – prin Primar, reclamanții intimați au arătat că ei nu au chemat în judecată acest pârât pentru a fi sancționat pentru vreo lipsă de pasivitate, ci doar pentru ca acțiunea să-i fie opozabilă în eventualitatea contestării dreptului de proprietate pe care ei îl invocă.
De asemenea, au mai arătat că și-au majorat în timpul judecății solicitarea de a le fi constatat dreptul de proprietate pentru suprafața de 559 m.p. teren, așa cum rezultă din expertiza tehnică întocmită de expertul P. P. și că au demonstrat că pe un interval de timp de aproximativ 47 de ani terenul în litigiu a fost posedat de familia lor.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul va reține că recursul este nefondat și-l va respinge pentru cele ce în continuare se vor arăta:
Astfel, referitor la primul motiv de recurs invocat și anume faptul că în mod greșit judecata s-a realizat în contradictoriu cu pârâtul M. B. – prin primar, instanța de recurs va reține că prezenta acțiune constituie o acțiune în constatarea dreptului de proprietate care nu vine să sancționeze pasivitatea unor foști proprietari, ci doar să prevină pretinderea unui eventual drept de proprietate invocat de către unitatea administrativ teritorială pe raza căreia se află acest teren care este M. B..
De altfel, judecata în dreptul civil românesc este guvernată de principiul contradictorialității și în această situație este imperios necesar pentru acces la justiție ca cererea să fie formulată în contradictoriu cu o altă parte chiar dacă doar pentru opozabilitate și nu pentru a sancționa în vreun fel lipsa de pasivitate așa cum este cazul uzucapiunii în situația în care foștii proprietari nu mai pot fi chemați în judecată.
Referitor la motivul de recurs ce privește faptul că reclamanții au solicitat prin acțiune suprafața de 494 m.p. teren iar instanța a constatat dreptul de proprietate pentru suprafața de 559 m.p., Tribunalul va constata că la termenul din 20 iunie 2013 reprezentantul părților reclamante, avocat G. D., a solicitat admiterea acțiunii și constatarea dreptului de proprietate ca urmare a uzucapiunii de 30 de ani, pentru suprafața de 559 m.p. așa cum au fost identificați prin expertiza întocmită de către expertul P. P.. Astfel, nu se poate reține că prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât urmare a măsurătorilor efectuate prin expertiza cadastrală administrată în cauză, reclamanții și-au mărit câtimea obiectului la suprafața identificată în raportul de expertiză.
În ceea ce privește termenul în care părțile au posedat în mod neîntrerupt având o posesie utilă și sub nume de proprietar cu privire la terenul în litigiu, Tribunalul va constata că în mod corect prima instanță a unit posesie din anul 1965 cu cea care a început să curgă din 1993, întrucât probatoriul administrat în cauză a relevat că din anul 1965 terenul a fost deținut în mod neîntrerupt de familia reclamanților, împrejmuit pe toate laturile și necontestat de către nicio altă persoană.
În concluzie, pornind de la definiția uzucapiunii așa cum a fost statuată în dreptul civil, ca fiind un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege, Tribunalul va constata că reclamanții au dovedit faptul unei posesii utile pe toată perioada de timp prevăzută de lege, iar hotărârea favorabilă la care s-a oprit judecătorul fondului corespunde cu probatoriul administrat în cauză, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul pârâtului, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul M. B., prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 7530 din 20.06.2013 a Judecătoriei B., pe care o menține, în contradictoriu cu intimații reclamanți Z. R. și Z. V. ambii din B., ., județul B..
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă obligă recurentul să plătească intimatelor suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 9 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
A. M. C. M., A. C. A. E.
Red. A.M./19.03.2014
Jud. Naculai M.
Dact. A.E.
ex. 2 /19.03.2014
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 48/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 183/2013. Tribunalul... → |
|---|
