Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 183/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 183/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 16400/193/2012
Dosar nr._ ordonanță președințială
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 14 februarie 2013
Președinte – I. H.
Judecător – N. T.
Judecător – D. A.
Grefier – C. B.
DECIZIA NR.183 R
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de reclamanții recurenți C. G. și C. E., în contradictoriu cu pârâții intimați C. M. G., P. municipiului B. și P. orașului Flămânzi și intervenienții C. P. și C. E., împotriva sentinței civile nr. 9509 din 20.12.2012 pronunțată de Judecătoria B., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanții recurenți C. G. și C. E., asistați de avocat G. M. și intervenienta C. E., asistată de avocat E. C., lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile și obiectul pricinii arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, după care.
Reprezentantului reclamanților recurenți depune la dosar taxă judiciară de timbru în sumă de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, precum și împuternicire.
Reprezentantul intervenientei depune la dosar împuternicire.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat G. M. pentru reclamanții recurenți solicită admiterea recursului, arătând că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii. A criticat faptul că deși prima instanță, a fost investită cu o ordonanță președințială, potrivit art. 581 Cod proc. civilă, care trebuia judecată în regim de urgență, aceasta a judecat-o ca pe o acțiune de drept comun, acordând mai multe termene și pronunțând aceeași soluție ca și în dosarul nr._/193/2012, care s-a pronunțat la o zi după ce s-a dat soluția în ordonanță și că greșit prima instanță a interpretat condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, întrucât dispozițiile art. 581 trebuiau raportate la dispozițiile art. 104, 118, 119 NCC, raportat la art. 613 alin. 2 Cod proc. civilă, ce impun măsuri vremelnice cu privire la stabilirea tutelei în situația în care pe rolul instanței există înregistrată o acțiune de drept comun privind instituirea tutelei. Arată acesta că așa cum rezultă din probatoriul administrat minora a fost luată abuziv din spital de către intervenienta C. E., în condițiile în care nu era complet vindecată pentru a-și crea un avantaj în eventualitatea unui proces de tutelă. A mai arătat că, concluziile primei instanțe, că minora ar beneficia de condiții materiale bune la familia C. sunt eronate, întrucât aceștia nu lucrează, C. P. a lucrat ca muncitor la pădure, cu contract sezonier pe durată determinată, dar din luna decembrie contractul a încetat, iar în momentul de față se întrețin din economiile realizate în perioada cât soțul a lucrat în Italia. Mai arată că instanța nu a avut în vedere dispozițiile art. 117 NCC privind darea unor garanții materiale și personale dacă interesele minorului o solicită și nici faptul că potrivit art. 118 reclamanții sunt rudele cele mai apropiate ale minorei, bunicii paterni, care au relații personale afectuoase cu minora, că a fost în casa lor, că aceștia sunt sănătoși, au condiții materiale bune și au crescut 5 copii. Cu privire la vremelnicia măsurii luate pe calea ordonanței președințiale, apreciază că măsura luată de instanța de fond este greșită, întrucât a susținut că minora beneficiază de condiții favorabile la familia Cojăreanu, deși aceștia nu realizează venituri și nu prezintă garanții morale pentru creșterea și educarea ei. Menționează că în cauză prevalează interesul superior al copilului, iar stabilirea curatelei speciale asupra minorei va determina încredințarea către întreaga familie, care are încă 4 frați majori căsătoriți, iar afecțiunea acestora se va răsfrânge necondiționat asupra minorei. Totodată, mai arată că părinții minorei au edificat o construcție pe terenul unuia dintre frați, astfel încât modul în care se va rezolva curatela specială asupra minorei va determina și modalitatea de administrare și atribuire către minoră pe viitor a acestui minor. Depune concluzii scrise la dosar.
Avocat E. C. pentru intervenienții C. P. și C. E. învederează faptul că acțiunea principală are ca obiect, ordonanță președințială, iar acțiunea intervenienților vizează instituirea curatelei speciale asupra minorei, ceea ce a necesitat ca instanța de fond să procedeze la administrarea unor probe. A arătat acesta că martorii audiați au declarat că reclamanții nu au condiții bune de locuit, că au înstrăinat casa unui fiu al lor iar în momentul de față locuiesc într-un grajd, și că nu este adevărat că intre părți s-ar fi ivit un conflict cu privire la copil, sau că nu ar avea acces la a o vizita pe minoră. Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 9509 din 20.12.2012 Judecătoria B. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a minorei C. M. G. și a Primăriei B..
A respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu minora C. M. G. și împotriva Primăriei municipiului B. serviciul de autoritate tutelară ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A respins cererea de chemare în judecată formulată pe cale de ordonanță președințială de reclamanții C. G. și C. E. în contradictoriu cu P. orașului Flămânzi, județul B..
A admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții în interes propriu C. P. și C. E..
A instituit curatela specială asupra minorei C. M. G. născută la data de 24.11.2010 și a numit intervenienții ca și curatori speciali până la soluționarea irevocabilă a dosarului cu numărul_/193/2012 .
A stabilit domiciliul minorei C. M. G. la locuința intervenienților în interes propriu și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție judecătoria a reținut în ce privește îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a acțiunii reclamanților că prima condiție prevăzută de lege și anume urgența, nu este îndeplinită întrucât astfel cum reiese și din depozițiile martorului audiat dar și din susținerile părților, minora în prezent se află în întreținerea intervenienților care au condiții materiale foarte bune, iar de creșterea și educarea minorei se ocupă mai mult intervenienta C. E., soțul acesteia fiind plecat la muncă în străinătate. Mai reține instanța că minora este atașată de intervenienți, toată această situație de fapt ducând la concluzia că nu se justifică nici una din solicitările reclamanților prin cererea de chemare în judecată.
În ce privește condiția vremelniciei instanța a reținut că aceasta reprezintă o condiție a ordonanței președințiale în instanță, care se află în strânsă legătură cu neprejudecarea fondului, instanța fiind deci datoare să evite orice măsuri care rezolvă fondul litigiului și face imposibilă eventuala restabilire a situației de fapt anterioare, condiție care nu este îndeplinită, minora beneficiind de condiții favorabile la familia C..
Referitor la ultima condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale instanța a reținut că aparența dreptului este în favoarea intervenienților în interes propriu, aspect ce rezultă din coroborarea elementelor de fapt, respectiv: minora se afla în grija acestora, aceștia au făcut dovada că au condiții materiale și prezintă garanții morale privind creșterea și educarea minorei, sunt tineri, nu au nici un copil în întreținere; intervenientul lucrează de ani buni în Italia și realizează venituri.
A mai reținut instanța că interesul superior al copilului în prezent este de a locui la familia C., ca urmare a faptului că aceasta se află în întreținerea acestei familii și deci trebuie menținut în mediul cât mai apropiat de cel în care a crescut.
Ca urmare a soluției de respingere a cererii reclamanților, instanța a admis cererea de intervenție în interes propriu considerând că raportat la cererea de intervenție sunt îndeplinite dispozițiile art. 581 Cod proc. civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs reclamanții C. G. și C. E., criticând-o pentru nelegalitate, în considerarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă.
În motivare s-a arătat că hotărârea s-a luat cu aplicarea greșită a legii, întrucât ei sunt bunicii paterni, rudele cele mai apropiate ale minorei, având cu aceasta mereu relații afectuoase și sunt în măsură să îndeplinească în condiții bune sarcina creșterii și educării minorei în viitor, având condiții materiale bune, spre deosebire de familia C., care are un singur membru în țară, respectiv C. E., care nu are servici și se întreține din bani trimiși de soțul său, acesta din urmă având o existență nesigură în Italia și vede copilul de două ori pe an, nu este atașat de acesta.
Recursul declarat este nefondat pentru cele ce succed:
Astfel, reține Tribunalul din analiza probatoriului administrat la instanța de fond că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prev. de art. 581 Cod proc. Civilă în ce privește cererea reclamanților și aceasta întrucât minora încă de la decesul părinților săi se află în îngrijirea intervenienților în interes propriu, mai exact a intervenientei C. E., (soțul acesteia fiind la muncă în Italia, contribuind la nevoile materiale ale familiei prin sumele de bani pe care le trimite în țară)aceasta din urmă ocupându-se de minoră atât în spitalele unde a fost internată după accident cât și ulterior, nefăcându-se dovada că lăsarea minorei în continuare la această familie ar reprezenta un real pericol pentru dezvoltare fizică și psihică a acesteia.
Mai mult, corect a reținut instanța în analiza celei de-a doua condiție, respectiv a vremelniciei, că nici această condiție nu este îndeplinită întrucât prin luarea acestei măsuri ar duce în viitor la imposibilitatea restabilirii a situației anterioare cu atât mai mult cu cât în cauză s-a dovedit că minora beneficiază de condiții favorabile la familia C. E., neexistând indicii că ar fi neglijată.
Mai mult, având în vedere că minora de la decesul părinților săi a rămas în întreținerea intervenienților pentru respectarea principiului stabilității, măsura adoptată de prima instanță este în interesul copilului, cu atât mai mult cu cât acesta este la o vârstă fragedă care reclamă acea stabilitate a mediului în care a locuit până în prezent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții C. G. și C. E., în contradictoriu cu pârâții intimați C. M. G., P. municipiului B. și P. orașului Flămânzi și intervenienții C. P. și C. E., împotriva sentinței civile nr. 9509/20.12.2012 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 februarie 2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
I. H. N. T. D. A. C. B.
Red.I.H,../01.03..2013
Judec.A. P.
Dact.C.B./01.03.2013
2 exp.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1144/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1103/2013. Tribunalul... → |
|---|
