Partaj judiciar. Hotărâre din 28-10-2013, Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 2104/40/2013
Dosar nr._ - CONTESTAȚIE ÎN ANULARE -
- Recurs -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA - I - CIVILĂ
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 28 OCTOMBRIE 2013
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - A. D.
JUDECĂTOR - A. M.
JUDECĂTOR - H. I.
GREFIER - C. M.
DECIZIA CIVILĂ NR. 1013
Pe rol, judecarea cererii de recurs formulată de către contestatorul - reclamant R. G., împotriva deciziei civile nr. 365 din data de 21 martie 2013, pronunțată de Tribunalul B., județul B., în dosar nr._, în contradictoriu cu contestatorii - pârâți R. G., I. O., R. I., intimații-intervenienți I. I. și I. M., având ca obiect - contestație în anulare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul - reclamant R. G. asistat de avocat ales C. D., intimații-intervenienți I. I. și I. M., procurator L. P. pentru contestatorul pârât R. G., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Procurator L. P. pentru contestatorul pârât R. G. solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a putea fi prezent apărătorul F. V..
La a doua strigare a cauzei se prezintă contestatorul - reclamant R. G. asistat de avocat ales C. D., intimații-intervenienți I. I. și I. M., procurator L. P. pentru contestatorul pârât R. G., asistată de avocat F. V., lipsă fiind celelalte părți.
Avocat F. V. depune la dosar împuternicire avocațială
Avocat C. D. pentru contestatorul reclamant, arată că a formulat cerere de strămutare a cauzei și solicită amânarea cauzei pentru a face dovada. Solicită ca instanța să dispună audierea expertului.
Instanța respinge solicitarea apărătorului recurentului și arată că în prezenta cauză nu se mai pot propune probe întrucât dosarul are regim de recurs și în afară de proba cu înscrisuri alte probe nu mai sunt admise.
Avocat C. D. pentru contestatorul reclamant, arată că ea consideră necesară audierea expertului și solicită admiterea contestației. Arată că decizia nr. 365 din 21.03.2013 s-a axat pe câteva considerente generale și că motivul de recurs nu a fost examinat, că acesta se referea la protejarea terenului, iar instanța de fond nu a intrat în cercetarea partajului. Arată că, majoritatea considerentelor din decizie sunt contradictorii, că masa de împărțit nu poate fi calculată cantitativ, iar în dispozitivul deciziei s-au atribuit loturile fără indicarea pacelelor cadastrale. Un alt aspect din dispozitivul sentinței nelegal este acela că nu este soluționată nici o cerere de intervenție și că toate părțile au recunoscut că terenul vine de la I. G.. În ceea ce privește eroarea materială, se arată că instanța a fost în eroare și că terenurile nu se regăsesc întrucât chiar expertul nu le-a evaluat. Depune concluzii scrise la dosar.
Avocat F. V. pentru pârâtul R. G. arată că părțile au împărțit câte 4 ha teren pentru fiecare și că ce s-a cerut în instanță, aceea li s-a dat. Arată că terenul nu a fost identificat și că instanța a stabilit bunurile și le-a împărțit în mod corect. Arată că sentința este investită și pusă în executare. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanța reprezentând onorariu avocat.
Intimatul-intervenient I. I. arată că nu a dorit înzestrare în bani, ci în natură.
I. M. nu este de acord cu recursul formulat.
TRIBUNALUL ,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B., Secția Civilă sub nr._ la data de 26.03.2013, contestatorul R. Gh. G. a solicitat în contradictoriu cu intimații R. G., I. O., R. I. și intimații intervenienți I. I. și I. M. să se constate nulitatea deciziei civile nr. 365 din 21.03.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
În motivare, contestatorul arată că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze motivele de modificare și de casare menționate în cererea de recurs, fiind dată situația existenței unei omisiuni totale de cercetare a motivelor de recurs cu consecința că dispozitivul deciziei nu este susținut de considerente care să răspundă la motivele invocate. A mai arătat că considerentele prin caracterul ultra general nu reprezintă soluționarea motive.,or de fapt și de drept invocate, că motivele de recurs nu au fost analizate în concret și că recursul a rămas necercetat în fond.
În continuarea motivării se mai arată că necercetarea motivelor de recurs a condus la neobservarea aspectului că instanța de fond nu a soluționat intervențiile părților prin dispozitiv și nu a calificat natura intervențiilor lui I. I., I. M. și I. B. C..
Chiar dacă recursurile acestor intevenienți au fost anulate pentru netimbrare, soluția incompletă asupra intervenției pronunțată de instanța de fond trebuia analizată întrucât s-a restrâns asupra partajului și s-a exclus de la împărțeală suprafața de 2,64 ha teren al lui I. O., deși acest teren se regăsește în acte și era firesc ca masa de împărțit să fie reîntregită și cu acest teren.
De asemenea, contestatorul a mai invocat că răspunsul la motivele de recurs s-a făcut în mod duplicitar și foarte neclar și în condițiile în care cu rea credință instanța de fond a constatat imposibilitatea identificării bunurilor cu toate că în realitate masa a fost identificată prin suplimentul la raportul de expertiză a fost evaluată și lotizată și dacă se cercetau motivele recursului, s-ar fi observat acest aspect.
În concluzie, contestatorul a arătat că instanța de recurs nu s-a pronunțat nici pe variantele de partajare puse în discuție de el și că nu s-a analizat nici motivul de recurs nepronunțat referitor la încălcarea împărțelii terenului în natură în părți egale situație în care s-a ajuns ca intimatul R. G. să-și păstreze toate cele patru hectare, iar zestrea lui I. O., deși recunoscută, să nu fie complet adusă la împărțeală.
Cu privire la art. 318 alin.1 teza I privind eroarea materială, contestatorul a arătat că prin necercetarea motivelor de recurs a îmbrățișat eroarea materială a instanței de fond de a considera inexistentă identificarea concretă a suprafețelor de teren rămase și nu s-a verificat calculul cheltuielilor de judecată are nu au fost în mod echitabil împărțite.
Legal citați, intimații nu au depus întâmpinare la dosar, dar au trimis reprezentant în instanță, respectiv avocat F. V..
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de contestație invocate de către contestatorul R. G., instanța a constatat că cererea acestuia este nefondată și o va respinge pentru cele ce în continuare se va arăta.
Prin decizia civilă nr. 365 din 21 martie 2013 pronunțată de către Tribunalul B. în dosarul nr._, Tribunalul B. a anulat ca netimbrate recursurile declarate de către recurenții I. M. și I. B. C. și a respins ca nefondate recursurile declarate de recurenții R. G., I. I. și R. G. împotriva sentinței civile nr. 1072 din 25.04.2012 a Judecătoriei D..
În prezenta contestație în anulare se invocă că instanța de recurs nu a analizat și nu a răspuns la toate motivele de recurs invocate, situație în care s-a ajuns ca dispozitivul deciziei să fie contrar și nesusținut de considerentele deciziei contestate.
Astfel, se arată că Judecătoria D. a fost investită cu soluționarea unui partaj suplimentar privind suprafețele de teren pe care reclamantul R. G., pârâtul R. G. și I. O. le-au primit cu titlul de zestre de la defunctul R. I. G., respectiv câtre 4 ha fiecare, cu consecința partajării și ieșirii din indiviziune, în cote egale, în natură.
Prin sentința civilă nr. 1072 din 25 aprilie 2012, Judecătoria D. a admis acțiunea și a constatat că masa de partajat rămasă după defunctul R. G. cuprinde și suprafața de 8,32 ha teren, respectiv R. G., reclamantul a fost înzestrat cu suprafața de 3600 mp teren, I. O. cu suprafața de 4 ha teren, iar R. G. cu suprafața de 4 ha teren.
În condițiile în care vechile amplasamente nu au putu fi identificate, prima instanță a efectuat raportarea înzestrărilor prin echivalent și a dispus ca pârâta I. O. să plătească celorlalți copărtași sume în bani pentru compensarea valorică a loturilor.
În motivele de recurs, reclamantul R. G. s-a arătat nemulțumit de faptul că cheltuielile de judecată nu au fost împărțite în mod corect și nu s-a avut în vedere că a suportat contravaloarea tuturor cheltuielilor de judecată avansate, respectiv onorariu expertiză și onorarii de avocat. De asemenea, reclamantul recurent s-a arătat nemulțumit de faptul că suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expertul cadastru a fost ignorat de către instanța de judecată cu toate că acesta cuprindea propuneri de lotizare în raport de voința tuturor părților procesuale mai puțin a lui R. G. care s-a împotrivit fără nici un motiv. În continuarea motivelor de recurs s-a mai arătat că pe parcursul judecății a stăruit în împărțirea în natură a terenului și nu prin echivalent bănesc și cu toate că au fost efectuate mai multe lucrări de expertiză cadastrală instanța a înțeles să aleagă o anumită expertiză fără a motiva respingerea celorlalte, mai ales a suplimentului la raportul de expertiză care răspundea la propunerile făcute de părți.
În cauză au mai declarat recurs și pârâtul R. G., intervenienții I. I., I. M., I. O. și L. B. C. care, de asemenea, au invocat diverse motive de nelegalitate și netemeinicie a sentinței civile nr. 1072/25 aprilie 2012 dar care nu au mai fost analizate întrucât recursurile au fost anulate ca netimbrate.
Revenind la recursul declarat de către recurentul-reclamant R. G. și pârâții R. G. și I. I., instanța de recurs prin decizia civilă nr. 365/21 martie 2013 a reținut că într-adevăr reclamantul și pârâții au fost înzestrați cu ocazia căsătoriei cu terenuri din proprietatea defunctului R. G. și că în mod corect prima instanță a dispus raportarea înzestrărilor atât în natură cât și prin echivalent în situația în care mare parte din terenuri nu au putut fi identificate, așa încât sentința este legală și temeinică și nu necesită modificări. De asemenea, cu privire la motivele de recurs privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, instanța de recurs s-a pronunțat în sensul că acestea au fost împărțite pe coindivizari în raport de cota cuvenită și în raport de sumele avansate.
Reclamantul-recurent R. G. și-a întemeiat prezenta contestație în anulare pe motiv că instanța de recurs nu a răspuns la toate motivele invocate de el în petiția de recurs, situație ce se încadrează în dispozițiile art. 518 alin.1 teza II, respectiv când instanța respingând recursul a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de verificare sau de casare.
Referitor la acest motiv de contestație în anulare, instanța va constata că instanța de recurs a răspuns prin decizia civilă nr. 365 din 21 martie 2012 la motivele invocate de către reclamantul-recurent R. G., în mod grupat în sensul că a arătat că instanța de fond a dispus ieșirea din indiviziune și formarea de loturi în funcție de recunoașterea părților, cotele cuvenite fiecărui moștenitor prin completarea masei succesorale după defunctul R. I. G..
De asemenea, a analizat și motivat acordarea cheltuielilor de judecată făcută de prima instanță așa încât și acest motiv de recurs a fost examinat și nu se poate reține în cauză aplicabilitatea dispozițiilor art. 318 Cod proc. civilă.
În motivarea contestațiile în anulare formulate de către contestatorul R. G. s-a mai susținut . s-a mai susținut că în cauză poate fi aplicat și art. 318 alin.1 teza I Cod proc. civilă în sensul că instanța de recurs prin neanalizarea motivelor de recurs a pronunțat o hotărâre care este rezultatul unei greșeli materiale.
Este de subliniat că potrivit acestui text o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale în sensul că acest text se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cum ar fi respingerea unui recurs ca tardiv sau ca insuficient timbrat, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a fondului. Or, susținerea contestatorului de neanalizare a motivelor de recurs asimilată de acesta cu eroarea materială la care se referă art.318 alin.1 teza I Cod proc. civilă, nu poate fi primită de către instanță, întrucât practic se urmărește efectuarea unei noi judecăți pe motiv că instanța de recurs a judecat greșit, și nu acesta este rolul căii extraordinare de atac reprezentat de contestația în anulare.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul B. va respinge contestația în anulare declarată de către R. G. împotriva deciziei civile nr. 375 din 21.03.2013 a Tribunalului B., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE :
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul R. G. împotriva deciziei civile nr. 365 din 21.03.2013 a Tribunalului B. pe care o menține.
În temeiul art. 274 Cod proc. civilă, obligă contestatorul să achite intimatului R. G. suma de 300 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
A. D. A. M., H. I. C. M.,
| ← Fond funciar. Hotărâre din 28-10-2013, Tribunalul BOTOŞANI | Pretenţii. Decizia nr. 1076/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
