Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 212/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 212/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 15956/193/2012
Dosar nr._ apel
plângere Legea 7/1996
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 12 noiembrie 2013
Instanța compusă din:
Președinte - M. A.
Judecător - M. C.
Grefier - C. B.
Decizia civilă nr. 212 A
Pe rol judecarea cauzei civile privind cererea de apel formulată de către pârâtul apelant O. de C. și Publicitate Imobiliară B. împotriva sentinței civile nr. 7871 din data de 19.07.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu petentul intimat C. G. și reclamanta intimată C. M., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic Atudoroaie I. pentru pârâtul apelant O. de C. și Publicitate Imobiliară B. și petentul intimat C. G., lipsă fiind reclamanta intimată C. M.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile și obiectul pricinii arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, după care ;
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic Atudoroaie I. pentru O.C.P.I. B. solicită admiterea apelului, pentru motivele arătate în cererea de apel, casarea sentinței civile nr.7871 din data de 19.07.2013 pronunțată de Judecătoria B. și în cazul reținerii dosarului să se dispună pe fond respingerea cererii împotriva încheierii de carte funciară nr._ din 18.09.2012 ca nefondată. În subsidiar, în cazul în care se consideră că nu sunt întrunite condițiile pentru reținerea dosarului pentru judecarea în fond, solicită casarea cu trimitere spre rejudecare de către prima instanță.
Intimatul solicită să i se permită intabularea terenului.
După deliberare
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., sub numărul_ din data de 09.10.2012 petenții C. G. și C. M. au chemat în judecată pe intimatul O. de C. și Publicitate Imobiliară B. solicitând să se dispună modificarea Încheierii nr._ din 18.09.2012 dată de Biroul de C. și Publicitate Imobiliară B., în sensul intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului dobândit de petenți în baza sentinței arbitrale nr. 46 din 01.04.2012. De asemenea, a solicitat obligarea intimatului la plata de daune morale în sumă de 30.000 lei, justificate de punerea petenților în imposibilitatea exercitării depline a atributelor proprietății dobândite asupra bunurilor imobile dobândite în baza sentinței arbitrale dar și la plata de daune cominatorii de 100 lei/zi pentru fiecare zi, de la data primei încheierii de respingere a intabulării dreptului de proprietate, respectiv 07.08.2012.
În motivare petenții au arătat că prin încheierea nr._ din 18.09.2012 s-a respins cererea de reexaminare și implicit, cererea de intabularea a dreptului de proprietate asupra imobilului dobândit în baza sentinței arbitrale nr. 46 din 01.04.2012. Printre argumentele de respingere s-a reținut că sentința arbitrală nu îndeplinește cerința impusă de prevederile Legii nr. 20 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 coroborate cu cele ale art. 45 din Ordinul nr. 633/2006, respectiv nu este definitivă și irevocabilă. Or, potrivit procesului verbal din 01.04.2012 întocmit de arbitru G. C. A., sentința arbitrală a fost comunicată părților la data de 01.04.2012 iar, față de dispozițiile 363 alin. 3 Cod procedură civilă, hotărârea arbitrală are efectele unei hotărâri judecătorești definitive. În plus, în arbitraj nu există instanță de apel sau de recurs, fapt întărit de dispozițiile art. 364 Cod procedură civilă, potrivit cărora hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare. Prin urmare, sentința arbitrală este deopotrivă definitivă și irevocabilă.
S-a precizat că un al doilea motiv de respingere a cererii de intabulare a dreptului de proprietate este dat de exista unor neconcordanțe între imobilul înstrăinat și cel al cărui intabulare se solicită, anume construcțiile descrise în sentința arbitrală au suprafețe de 77 mp, respectiv 28 mp în timp ce la imobilul identificat în planul de amplasament și delimitare construcțiile au suprafețele de 104 mp, respectiv 41 mp. Se consideră că acesta nu este motiv real și temeinic de respingere a cererii de intabulare întrucât, de cele mai multe ori, realitatea din teren nu corespunde cu cea din înscrisuri, arbitrul putând pronunța o încheiere de lămurire/completare, prin care să indice suprafețele construite rezultate din măsurători.
În final, al treilea motiv de respingere a cererii de intabulare a dreptului de proprietate este dat de neprecizarea în cuprinsul sentinței arbitrale a regimului juridic al proprietății dobândite de cumpărători, pe cote-părți sau în devălmășie, așa cum prevede art. 85 din Ordinul nr. 633/2006, or, susțin petenții, actele de stare civilă nu le-au fost solicitate de către intimat, aceștia fiind soți, prin urmare proprietatea a fost dobândită în devălmășie.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, art. 50 alin. 21 și art. 31 alin. 1 din Legea nr. 7/1996.
În dovedire s-au depus copii după încheierea nr._ din 18.09.2012 și dovada comunicării către petenți, sentința arbitrală nr. 46 din 01.04.2012 și procesul verbal din 01.04.2013 de comunicare a acesteia către părți, practică judiciară, adeverința nr. 453 din 03.04.2012 eliberată de Primăria comunei Frumușica, jud. B..
Legal citat, intimatul O. de C. și Publicitate Imobiliară B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive față de prevederile Deciziei nr. 72/2007 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pe fond s-a arătat că atât cererea de intabulare a dreptului de proprietate formulată de petenți, cât și cererea de reexaminare au fost respinse întrucât sentința arbitrală nu îndeplinește condițiile cerute de lege pentru înscrierea în cartea funciară. Astfel, sentința arbitrală nu este definitivă și irevocabilă, există neconcordanțe privitoare la suprafețele din act și cele din măsurători, precum și cu privire la regimul juridic al proprietății dobândite de cumpărători (în cote părți/în devălmășie).
În apărare s-au depus copii ale dosarele cererilor nr._ din 17.08.2012 și nr._ din 31.08.2012.
La termenul de judecată din 19.07.2013, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului O. de C. și Publicitate Imobiliară B..
Prin sentința civilă nr. 7871 din 19.07.2013 Judecătoria B. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de O. de C. și Publicitate Imobiliară B., ca neîntemeiată.
- a admis plângerea formulată de petenții C. G. și C. M.,
- a schimbat în tot Încheierea de respingere nr._ din 18.09.2012 pronunțată de O. de C. și Publicitate Imobiliară B. - Biroul de C. și Publicitate Imobiliară B. și a admis cererea de intabulare a dreptului de proprietate al petenților asupra imobilului compus din teren în suprafață de 5029 mp, situat în satul Storești, ., p.c 335, casă de locuit în suprafață de 104 mp și grajd în suprafață de 41 mp, edificate pe terenul anterior menționat, dobândit în baza sentinței arbitrale nr. 46 din 01.04.2012.
- a respins celelalte pretenții, ca neîntemeiate.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că în baza sentinței arbitrale nr. 46/01.04.2012, petentii C. G. si C. M. au solicitat intabularea dreptului de proprietate cu privire la terenul cu suprafața de 5029 m situat in p.c 335 Stroiești, teren pe care este edificata o casa cu suprafața construită de 104 mp si un grajd cu suprafața construita de 41 mp.
Prin Încheierea nr._ din data de 07.08.2012 a fost respinsa cererea de înscriere cu argumentul ca sentința arbitrala nr. 46/01.04.2012 nu este irevocabila.
Prin Încheierea nr._ din data de 19.09.2012 a fost respinsa cererea de reexaminare formulata împotriva Încheierii anterior menționate. Alături de motivul reținut inițial, potrivit căruia sentința arbitrală nu îndeplinește cerința impusă de prevederile Legii nr. 20 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 coroborate cu cele ale art. 45 din Ordinul nr. 633/2006, respectiv nu este definitivă și irevocabilă au mai fost invocate alte doua motive respectiv existenta unor neconcordanțe între imobilul înstrăinat și cel al cărui intabulare se solicită, anume construcțiile descrise în sentința arbitrală au suprafețe de 77 mp, respectiv 28 mp, în timp ce la imobilul identificat în planul de amplasament și delimitare construcțiile au suprafețele de 104 mp, respectiv 41 mp, fiind încălcate astfel prevederile art. 1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții dar si lipsa unei precizări exprese in cuprinsul sentinței arbitrale a regimului juridic al proprietății dobândite de cumpărători, pe cote-părți sau în devălmășie, așa cum prevede art. 85 din Ordinul nr. 633/2006.
In ceea ce privește primul dintre motivele de respingere a cererii de intabulare instanța retine că, potrivit art. 363 alin. 3 din Codul de procedura civila hotărârea arbitrală comunicata părților are efectele unei hotărâri judecătorești definitive.
Cerința prevăzuta de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 coroborat cu art. 45 din Ordinul nr. 633/2006, potrivit căreia hotărârea trebuie sa poarte mențiunea definitiva si irevocabila, se aplică exclusiv hotărârilor judecătorești, nu si celor arbitrale câtă vreme acestea nu pot fi atacate decât cu acțiune in anulare. Prevăzând in art. 364 din Codul de procedura civila numai acțiunea in anulare ca mijloc pentru desființarea hotărârii arbitrale, textul a exclus posibilitatea atacării acestei hotarari nu doar prin căile ordinare de atac ci și pe cele extraordinare.
Cum în speță, s-a făcut dovada comunicării hotarârii arbitrale, conform procesului verbal existent la fila 13, cu consecința prevăzută de art. 363 alin. 3 din Codul de procedura civila și, întrucât caracterul „irevocabil” poate fi atașat exclusiv unei hotărâri judecătorești, rezulta ca scopul legii este atins, câtă vreme sentința menționată nu a fost desființata pe calea unei acțiuni in anulare. Pe cale de consecință, respingerea cererii de intabulare pe considerentul lipsei mențiunii caracterului irevocabil al sentinței este expresia unui formalism excesiv.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de respingere a cererii de înscriere, instanța constată că, într-adevăr intre suprafețele celor doua construcții menționate în sentința arbitrală si cele evidențiate în planul de amplasament și delimitare există diferențe. Insă din documentația realizată in scopul intabulării nu rezulta ca au fost edificate construcții noi sau extinderi la cele construite in anul 1955, respectiv 1969. Pe cale de consecința, dat fiind că, in lipsa autorizației de construire, menționarea suprafețelor in evidentele fiscale era pur declarativa, neconcordantele sesizate nu prezintă relevanță, in hotărârea arbitrala fiind menționate in mod corect suprafețele care rezultau din acte. In ceea ce privește lipsa autorizației de construire, este adevărat ca art. 1 din Legea nr. 50/1991 prevede expres ca executarea lucrărilor de construcții este permisa numai pe baza unei autorizații de construire. Legea nr. 50/1991, in forma in vigoare la data pronunțării prezentei hotărâri prevede insa in art. 37 alin. 5 ca nu pot fi intabulate in cartea funciara construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor. Insa potrivit tezei a II-a construcțiile realizate înainte de 1 august 2001, care este data intrării în vigoare a Legii nr. 453/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, se intabulează, în lipsa autorizației de construire, în baza certificatului de atestare fiscală prin care se atestă achitarea tuturor obligațiilor fiscale de plată datorate autorității administrației publice locale în a cărei rază se află situată construcția, precum și a documentației cadastrale.
La dosar a fost depus certificatul de atestare fiscala din care rezulta achitarea obligațiilor fiscale datorate autorității administrației publice locale.
Așadar, întrucât documentația cadastrala nu evidențiază existenta unor lucrări ulterioare datei de 1 august 2001, legislația actuala permite intabularea construcțiilor vechi realizate fără autorizație de construire.
Cu privire la ultimul motiv invocat instanța retine ca potrivit art. 86 din Ordinul 633/2006 când se cere înscrierea unei stări de coproprietate se vor nominaliza coproprietarii și cota cuvenită acestora, sau se va face mențiunea că aceștia au cote nedeterminate (alin. 1). Coproprietarii vor fi înștiințați despre această operațiune (alin. 2), dacă unul dintre soți refuză menționarea comunității, în actul de dispoziție, asupra unui astfel de bun, acesta nu se va putea înscrie decât cu acordul expres al celuilalt soț (alin. 3).
Prin cererea de recepție si înscriere (f.29) petentul C. G. a solicitat intabularea dreptului de proprietate in devălmășie cu soția asupra terenului intravilan si a construcțiilor.
Nu prezintă relevanta lipsa mențiunii din cuprinsul sentinței arbitrale a caracterului devălmaș al dreptului de proprietate dobândit. Prezumția dobândirii in comun a unui bun in timpul căsătoriei este una legala iar registratorul de carte funciara avea posibilitatea solicitării certificatului de căsătorie. De asemenea, textul de lege enunțat prevede posibilitatea menționării unor cote nedeterminate dar si ipoteza refuzului menționării comunității de către unul dintre coproprietari, situatie ce are ca premisă înștiințarea acestora de către registrator pentru exprimarea opțiunii.
Pe cale de consecința având in vedere argumentele anterior expuse instanța urmează să admită plângerea formulată de petenții C. G. și C. M., si sa schimbe în tot Încheierea de respingere nr._ din 18.09.2012 pronunțată de O. de C. și Publicitate Imobiliară B. - Biroul de C. și Publicitate Imobiliară B. cu consecința admiterii cererii de intabulare a dreptului de proprietate al petenților asupra imobilului compus din teren în suprafață de 5029 mp, situat în satul Storești, ., p.c 335, casă de locuit în suprafață de 104 mp și grajd în suprafață de 41 mp, edificate pe terenul anterior menționat, dobândit în baza sentinței arbitrale nr. 46 din 01.04.2012.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, prima insstanță le-a respins ca neîntemeiate in lipsa oricăror probe din care sa rezulte prejudiciul suferit. Petenții nu au făcut dovada faptului că, în concret, dreptul de proprietate a fost in vreun fel limitat si ca acest fapt le-ar fi cauzat prejudicii morale.
In plus, posibilitatea intabulării construcțiilor vechi, anterioare datei de 1 august 2001, in lipsa autorizației de construire a fost reglementata prin legea nr. 127 din 26 aprilie 2013 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 121/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative, așadar ulterior soluționării cererii de reexaminare, data la care subzista interdicția de intabulare a construcțiilor realizate fără autorizație de construire, prevăzută de art. 37 alin. 5. Așadar, sub acest aspect, nu poate fi reținută o culpa a intimatei.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel pârâtul O. de C. și Publicitate Imobiliară B. (OCPI) solicitând casarea sentinței nr.7871 /19.07.2013 și respingerea plângerii formulată împotriva încheierii de carte funciară.
A arătat că prima instanță nu a avut în vedere unele aspecte la judecarea în fond a pricinii, care au condus la respingerea excepției invocate de apelant privind lipsa calității procesuale pasive a O.C.P.I. B. în cadrul plângerii formulate împotriva încheierii de carte funciară .
Având în vedere principiul legalității și cel al rolului activ al instanței în dezlegarea pricinilor, consideră că se poate reține ca și motiv principal al cererii de apel nelegalitatea hotărârii atacate pentru aspectele legate de calitatea procesuală a părților.
Astfel pentru a se pronunța în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a OCPI B. instanța de fond a reținut că oficiul nu are calitate procesuală pasivă cu privire la capătul principal de cerere dar că, în cauză sunt pretinse daune morale de la această instituție
Instanța a considerat că oficiul teritorial are cu privire la acest capăt de cerere legitimare procesuală pasivă .
Contestă aspectele reținute de instanța de fond la respingerea excepției, motivând că:
- pe de o parte, s-a reținut că OCPI B. nu are calitate procesuală pasivă față de capătul principal de cerere însă prin dispozitiv a respins excepția ;
- pe de altă parte, în privința aceluiași prim capăt de cerere, vis-a-vis de care a reținut că nu are calitate procesuală pasivă, instanța nu a pus în discuție, în virtutea principiului contradictorialității procesului civil, cine justifică calitate procesuală pasivă și nu s-a pronunțat cu privire la acest aspect, neluând astfel în considerație că, în cauză trebuia introdusă persoana interesată .
Învederează instanței de apel că soluționării plângerii împotriva unei încheieri de carte funciară i se aplică dispozițiile Legii nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, care se întregesc cu dispozițiile art. 331-339 C.proc.civ, considerând astfel că, prin preluarea activității de carte funciară de către Oficiile teritoriale, procedura înscrierilor în carte funciară nu și-au pierdut caracterul necontencios, de esența acestuia fiind lipsa unui litigiu, inexistenta unui conflict de interese .
Activitatea de publicitate imobiliară desfășurată în cadrul O.C.P.I. B., presupune și soluționarea cererilor privitoare la înscrierea sau radierea drepturilor reale, a drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, măsurilor de indisponibilizare în legătură cu imobilele înscrise în cartea funciară,etc .
Consideră că, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin O.C.P.I. B., nu urmărește satisfacerea unui interes propriu și nici nu dobândește un drept subiectiv pe care ar trebui să-l apere, instituția neparticipând la stabilirea raporturilor juridice dintre părți (titularii drepturilor înscrise și alte persoane interesate ), acesta fiind ținut doar să soluționeze cererile în termene și condițiile impuse de lege și să efectueze operațiunile de publicitate imobiliară .
Totodată, prin cererile de înscriere sau radiere nu se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană chiar dacă, în conformitate cu principiul relativității înscrierilor consacrat de art. 893 din Codul civil, înscrierea în cartea funciară a unui drept real se poate face împotriva aceluia care la data înregistrării cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută /împotriva aceluia care, înainte de a fi fost înscris, și-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată
Mai consideră că, așa cum judecătoria nu este citată la judecarea apelului declarat împotriva sentinței pronunțate de ea în primă instanță și cum nici notarul nu este citat în cadrul unui proces civil având ca obiect anularea unui certificat de moștenitor sau a unui alt act juridic autentificat, tot astfel nici oficiul de cadastru și publicitate imobiliară nu se impune a fi citat în cadrul unei plângeri împotriva încheierii date de către această instituție chiar dacă pe cale incidentală se solicită și „daune morale" de către cel a cărui cerere de înscriere în cartea funciară a fost respinsă pentru neîndeplinirea condițiilor cerute de lege .
Mai adăugă că, deși încheierile date de registrator de carte funciară sau registratorul șef în reexaminare sunt acte administrative, acestea nu sunt supuse controlul instanțelor judecătorești de contencios administrativ în condițiile Legii nr. 544/2004 ci, contenciosului administrativ special, reglementat prin Legea nr. 7/1996 ( conform Deciziei nr. 72/2007 a ÎCCJ ) .
In cauză, OCPI nu intervine prin operațiuni de înscriere în cartea funciară în drepturile evidențiate în cuprinsul acestora, în vederea realizării unor drepturi proprii ci în exercițiul unor atribuții care i-au fost conferite de lege .
Prin urmare, între oficiul teritorial pe de o parte și titularii drepturilor înscrise în cartea funciară sau care formulează cereri de înscriere, pe de altă parte, nu se nasc raporturi juridice cu caracter civil .
Poate considera că, cererea de daune formulată în cadrul plângerii împotriva încheierii de carte funciară este inadmisibilă urmând a fi respinsă ca atare de instanța investită cu soluționarea plângerii .
Partea care se consideră lezată printr-o încheiere de carte funciară poate solicita instanței competente, pe calea unei acțiuni separate, angajarea răspunderii civile („daune morale") în cazul în care sunt întrunite cumulativ condițiile:
o existența prejudiciului - în considerarea faptului că nu poate exista
răspundere civilă delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu; o existența unei fapte ilicite care să atragă după sine răspunderea civilă delictuală ;
o existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu - în sensul de a se demonstra că acea faptă a provocat prejudiciul;
o existența vinovăției - considerând că, nu este îndeajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei.
2. un alt motiv pe care îl solicită a fi analizat în apel, vizează considerentele avute în vedere de instanța de fond la admiterea plângerii împotriva încheierii de carte funciară privind sentința arbitrală nr. 46 din 01.04.2012 .
Observă că, instanța consideră ca fiind „expresia unui formalism excesiv,, motivul principal al respingerii cererii de înscriere în cartea funciară prin care atât registratorul cât și registratorul șef (în reexaminare) rețin ca nefiind întrunite condițiile cerute de dispozițiile art. 28, alin. 2 din Legea nr. 7/1996 republicată, cu modificările și completările ulterioare ( fostul art. 47 din lege ) și art. 45 din Ordinul nr. 633/2006 cu modificările și completările ulterioare .
Față de acest motiv de apel înțelege să arate că, prin cererea înregistrată la registratura Serviciului de Publicitate Imobiliară a OCPI B. sub nr._ din 17.08.2012 petenții solicită intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului -teren și construcții, situat în intravilanul satului Storești, corn.Frumușica anexând la cerere sentința arbitrală nr. 46 din 01.04.2012, pronunțată de Tribunalul Ad -hoc prin arbitrul unic C. A. G. și documentația cadastrală întocmită de persoana fizică autorizată B. O. G. .
La data analizării actelor anexate cererii de înscriere de către registratorului învestit cu soluționarea acesteia se constată că hotărârea arbitrală ( care în conformitate cu dispozițiile art. 363 alin. 3 din codul de procedură civilă are efectele unei hotărâri judecătorești definitive) nu îndeplinește condițiile cerute de lege pentru înscrierea în cartea funciară .
În acest sens, registratorul a reținut că, înscrierea în cartea funciară se poate realiza în baza unei sentințe, cu condiția ca aceasta să fie definitivă și irevocabilă și că, art. 363A1, alin.1 din Codul de procedură civilă revede ca „în termen de 20 de zile de la data comunicării hotărârii tribunalul arbitral va depune dosarul litigiului la instanța judecătorească”excepție făcând arbitrajul organizat de o instituție permanentă.
Se consideră că, după îndeplinirea acestei proceduri, petentul va putea solicita instanței constatarea faptului că hotărârea arbitrală a devenit irevocabilă, după ce se va verifica dacă nu a fost promovată o acțiune în anulare.
D. pentru care cererea de înscriere nr._ din 17.07.2012 a fost respinsă pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 47, alin. 2 și art. 48 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliară, cu modificările și completările ulterioare.
Prin cererea înregistrată sub nr._ din 31.08.2012 se depune reexaminare împotriva încheierii de respingere sus menționate.
Cererea de reexaminare este respinsă pentru aceleași motive, adăugându-se că, au mai fost identificate și alte neconcordanțe privitoare la suprafețele din act și cele din măsurători și respectiv la regimul juridic al proprietății dobândite de cumpărători (pe cote părți /în devălmășie).
În observarea faptului că instanța de fond a considerat cerința prevăzută de dispozițiile legale în vigoare la data analizării cererii, ca fiind aplicabilă exclusiv hotărârilor judecătorești, nu și celor arbitrale opune Decizia nr. 5/2001 a Curții Supreme de Justiție care retine că „acțiunea în anulare constituie calea unică de atac ce se poate exercita împotriva hotărârii arbitrale, având conținut și efecte similare căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătorești ."
În Decizia nr. 5/2001 a CSJ, se mai arată că prin art. 364 din Codul de procedură civilă sunt prevăzute restrictiv cazurile în care poate fi desființată o hotărâre arbitrală pe calea acțiunii în anulare, așa cum, în întregul sistem instituit prin codul de procedură civilă, instanța de control judiciar poate reforma hotărârile atacate ..."
Or, dacă prin Legea nr. 7 /1996 a cadastrului și publicității imobiliare, se solicită ca și condiție de formă pentru admiterea înscrierii în cartea funciară a unei hotărâri judecătorești, prezentarea acestei cu mențiunea „definitivă și irevocabilă
( chiar dacă nu toate hotărârile au fost atacate cu recurs, mențiunea fiind completată „prin nerecurare" ) tot astfel putem considera că și hotărârea arbitrală trebuie să poarte o mențiune din care să rezulte că aceasta nu a fost atacată la instanța competentă .
O astfel de interpretare, se desprinde tot din cuprinsul deciziei Curții care mai arată că „în accepțiunea legiuitorului soluționarea litigiului la tribunal arbitrai constituie o judecată în fond, iar acțiunea în anulare, fiind o cale de atac... ".
„Formalismul excesiv", reținut de instanța de fond ca justificare pentru admiterea plângerii împotriva încheierii de carte funciară este de esența reglementărilor legale în materie, care prevăd că prima analiză ce trebuie făcută de registrator este în privința respectării condițiilor de formă de către actul juridic supus înscrierii .
3. cel de al treilea motiv de apel este cel reținut de registrator la respingerea cererii și înlăturat de instanța de fond, privind lipsa autorizației de construire în baza căreia să poată fi intabulată construcția .
Într-adevăr, în forma analizată de instanță, art. 37din legea nr. 50/1991 cu modificările și completările ulterioare, prevede la alin.5: „ Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum si cele care nu au efectuatĂ recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se considera finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciara. în aceasta situație se aplica în continuare sancțiunile prevăzute de lege. Construcțiile realizate înainte de 1 august 2001, care este data intrării în vigoare a Legii nr. 453/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții si unele măsuri pentru realizarea locuințelor, se intabulează, în lipsa autorizației de construire, în baza certificatului de atestare fiscala prin care se atesta achitarea tuturor obligațiilor fiscale de plata datorate autorității administrației publice locale în a cărei rază se afla situata construcția, precum si a documentației cadastrale. în cazul în care construcțiile nu sunt înregistrate la autoritatea administrației publice locale competente, acestea se înregistrează dacă se achită impozitul aferent pe ultimii 5 ani anteriori depunerii declarației fiscale, inclusiv pentru anul în curs."(Alineatul (5) a fost modificat prin Ordonanța de urgenta nr. 121/2011 începând cu 02.05.2013.)
Or, pe de o parte, instanța nu poate face aplicarea unei prevederi legale ce nu era în vigoare la data emiterii încheierii de respingere iar, pe de altă parte, solicitantul putea uza de această nouă reglementare prin redepunerea cererii de înscriere la care să anexeze un astfel de certificat, în care să fie menționate cât mai corect și complet elementele de identificare ale construcției.
O situație similară (respectiv de completare a cererii cu înscrisuri doveditoare) poate fi reținută și în privința neconcordanței privitoare la modul de dobândire al proprietății, observându-se că la cererea de înscriere nu a fost depus certificatul de căsătorie al solicitanților.
Netemeinic instanța de fond a considerat că lipsa mențiunii din cuprinsul sentinței arbitrale a caracterului devălmaș al dreptului de proprietate dobândit nu „prezintă relevanță" .
Într-adevăr prezumția dobândirii în comun a unui bun în timpul căsătoriei, este una legală, însă așa cum am arătat certificatul de căsătorie nu a fost prezentat .
Având în vedere cele prezentate mai sus, solicită să se analizeze motivele invocate să se dispună admiterea apelului, casarea sentinței civile nr. 7871 din 19.07.2013 și analizând pe fond plângerea să o respingă ca nefondată .
Părțile adverse legal citate nu au depus întâmpinare.
Tribunalul B. în ceea ce privește cererea de apel stabilește că OCPI a invocat în cererea depusă la data de 25.09.2013 două aspecte principale privind sentința civilă nr. 7871 din 19.07.2013: primul privind lipsa calității procesual pasive în legătură cu întreaga acțiune formulată de petenții C. G. și C. M. și cel de al doilea legat de netemeinicia soluției pronunțate în ceea ce privește admiterea plângerii împotriva încheierii de carte funciară și la condițiile în care se pot acorda daunele morale. . Aceste două chestiuni însă nu pot fi analizate împreună întrucât soluția ce privește primul aspect, în măsura în care se consideră admisibilă excepția invocată, exclude necesitatea analizării temeiniciei soluției pronunțate în legătură cu cele de al doilea aspect întrucât dacă o persoană nu are calitate procesual pasivă într-o cauză nu poate solicita analizarea pe fond a apărărilor formulate în cadrul procesului în legătură cu soluțiile pronunțate în primă instanță.
În legătură cu excepția lipsei calității procesual pasive reține instanța că apelantul în mod corect apreciază că nu ar trebui să stea în judecată în calitate de pârât într-un dosar pricind plângere împotriva încheierii de carte funciară și daune morale pentru motivele ce succed.
Potrivit prevederilor art. 31 alin. 6 din Legea 7/1996 hotărârea judecătorească definitivă pronunțată într-o cauză privind plângerea împotriva încheierii de carte funciară, se comunică din oficiu, biroului teritorial de către instanța care s-a pronunțat ultima asupra fondului. Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut prin decizia nr. 76 /2007 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii că intenția legiuitorului referitoare la calitatea Oficiului de C. și Publicitate Imobiliară, este de a nu fi considerat parte în plângerea privind cartea funciară, pentru că altfel nu mai era necesar să se reglementeze obligativitatea de a i se comunica hotărârea, din moment ce dispozițiile art. 266 alin. 3 din Codul de procedură civilă prevăd că "hotărârea se comunică părților".
Prima instanță a reținut că pentru capătul de cerere privind plângere împotriva încheierii de carte funciară nu este dată calitatea procesual pasivă a pârâtului OCPI dar cu toate acestea a respins în tot excepția lipsei calității procesual pasivă. Pe de altă parte în ceea ce privește capătul de cerere privind daune morale a consemnat în sentința civilă nr. 7871 din 19.07.2013 că atâta timp cât sunt pretinse de la OCPI și justificate în opinia petentului de imposibilitatea exercitării dreptului de proprietate ca o consecință a soluției date cererii sale, oficiul are cu privire la acest capăt de cerere legitimare procesuală pasivă.
Contrar celor susținute de judecătorie, instanța de apel constată că și în privința capătului de cerere privind daune morale trebuia reținută lipsa calității procesual pasive. Aceasta întrucât în primul rând capătul de cerere este accesoriu celui principal. Or atâta timp cât în legătură cu capătul de cerere principal s-a reținut că nu ar exista o legitimare procesuală pasivă, doar circumstanțe speciale ar putea justifica o asemenea legitimare în privința celui ce decurge din principal. În al doilea rând o analiză a pretențiilor legate de daunele morale conduce implicit la cercetarea modului în care a fost soluționată cererea de intabulare a dreptului de proprietate. În măsura în care s-ar accepta că OCPI are calitate procesual pasivă în ceea ce privește capătul de cerere accesoriu trebuie să i se permită acestuia să formuleze apărări și în ceea ce privește încheierea de respingerea a cererii de intabulare cât și a celei privind reexaminarea. Acesta este consecința logică a principiilor contradictorialității și a dreptului la apărare în sensul că partea pentru care s-a stabilit legitimare procesuală are dreptul să se apere în fapt și în drept în legătură cu toate chestiunile invocate și nu numai în legătură strict cu capătul de cerere privind daunele. Dacă s-ar accepta că apărările trebuie să privească doar chestiunile legate de daunele morale ar însemna că oficiului i-ar fi îngrădite în mod nejustificat drepturile procesuale atâta timp cât singurul motiv invocat de petenți privind necesitatea acordării acestor daune este cel privind respingerea cererii de intabulare.
În continuarea raționamentului logico juridic reține tribunalul că dacă OCPI poate formula apărări în legătură și cu capătul principal de cerere atunci
trebuie reținută legitimarea procesual pasivă în legătură cu tot litigiul. Or asemenea interpretare excede cadrului legal stabilit de Legea 7/1996 așa cum a fost interpretat de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Consecința celor prezentate este faptul că OCPI nu are calitate procesual pasivă nu numai în ceea ce privește plângerea împotriva încheierii de carte funciară ci și în legătură cu capătul de cerere accesoriu privind daune morale.
În raport cu acest aspect sentința primei instanțe trebuie modificată în raport cu prevederile art. 296 din vechiul Cod de procedură civilă în sensul reținerii lipsei calității procesual pasive a acestei instituții.
Totuși în cererea de apel OCPI a formulat motive pe fond și în ceea ce privește necesitate respingerii plângerii împotriva încheierilor de carte funciară și a pretențiilor privind daune morale. . Însă atâta timp cât instituția nu are legitimitate procesual pasivă aceasta se extinde cu privire la toate fazele procesului civil. În decizia nr. 76 /2007 Înalta curte a reținut că un litigiu fondat pe prevederile art. 28 și următoarele din Legea 7/1996 nu are caracter contencios în sensul că nu urmărește stabilirea unui drept potrivnic OCPI. În altă ordine de idei dacă legiuitorul ar fi dorit să dea posibilitatea instituției să atace hotărârile instanțelor nu ar mai fi statuat prin intermediul art. 31 din Legea 7/1996, prezentat mai sus, că se comunică din oficiu hotărârile definitive. Aceasta întrucât în condițiile vechiului cod de procedură civilă plângerea împotriva încheierii de carte funciară permitea soluționarea în trei grade de jurisdicție: fond, apel și recurs. Hotărârea definitivă putea fi pronunțată doar de instanța de apel fapt ce conduce la concluzia că hotărârea de primă instanță se comunica oficiului doar în situația în care nu s-a declarat apel. Atâta timp cât o hotărâre este definitivă rezultă că împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a apelului. Aceasta înseamnă că voința legiuitorului a fost acea ca OCPI să pună în aplicare hotărârea judecătorească fără însă a putea contesta în condițiile art. 282 și următoarele din vechiul Cod de procedură civilă cele stabilite în respectiva hotărâre .
În raport cu cele consemnate tribunalul va respinge apelul în legătură cu fondul capetelor de cerere privind plângere împotriva încheierii de carte funciară și daune morale ca fiind introdus de o persoană fără calitate procesuală .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de O. de C. și Publicitate Imobiliară B., instituție publică din subordinea Agenției Naționale de C. și Publicitate Imobiliară, cu sediul în mun. B., .. 19, jud. B., în contradictoriu cu petenții - intimați C. G. și C. M., ambii domiciliați în satul Storești, ., împotriva sentinței civile nr. 7871 din 19.07.2013 a Judecătoriei B..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că admite excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a Oficiului de C. și Publicitate Imobiliară B. și în consecință respinge apelul declarat în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect plângere la Legea 7/1996 și daune morale, ca fiind introdus de o persoană fără calitate procesuală.
Menține dispozițiile sentinței civile nr. 7871 din 19.07.2013 a Judecătoriei B. în ceea ce privește soluționarea plângerii împotriva încheierii de respingere nr._ din 18.09.2012 a Oficiului de C. și Publicitate Imobiliară B..
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. A. M. C. C. B.
Red.M.C.09.01.2014
Judec. I. L. B.
Dact.C.B./ 09.01.2014
5 exp.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 587/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
