Revendicare imobiliară. Decizia nr. 587/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 587/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 3090/222/2011
Dosar nr._ - Recurs -
- Revendicare imobiliară -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA - I - CIVILĂ
Ședința publică din data de 16 mai 2013
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE- I. H.
Judecător – N. T.
Judecător - D. A.
Grefier – C. B.
Decizia civilă nr. 587 R
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind cererea de recurs formulată de către recurentul - pârât L. I., împotriva sentinței civile nr. 1316 din data de 29 mai 2012, pronunțată de Judecătoria B., județul B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. M., având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 9 mai 2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitate reprezentantei reclamanților recurenți de a formula concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. cu nr. 3o9o/222 din 23 august 2o11 și precizată prin declarația de la fila 28 dosar, reclamanta A. M. a solicitat obligarea pârâtului L. I. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 100 m.p. teren situat în Municipiul D., ., să-și ridice WC-ul și foișorul construite pe această suprafață și să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților.
În motivare, reclamanta a arătat că este proprietara suprafeței de 535 m.p. din care pârâtul a ocupat abuziv 100 m.p. edificând anexe și desființând gardul care separa proprietățile.
În dovedire reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și expertiză topografică.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât el nu deține nici o suprafață de teren din proprietatea reclamantei, ci doar 1.300 m.p. ce se învecinează cu terenul acesteia și pe care îi are în proprietate conform T.P. nr. 7529 din 24 februarie1993 și actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 4234 din 21 august 2oo9.
În apărare pârâtul a depus la dosar înscrisuri.
Judecătoria D., prin sentința civilă nr. 1316 din 29 mai 2012 a admis acțiunea și a obligat pârâtul să lase reclamantei A. M. în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 66 m.p. teren din p.c. 375/2, evidențiat prin punctele 6, 19, 14, 15, 6 în schița anexă nr. 5 de la fila 87 dosar, situat în intravilanul Municipiului D., jud. B. și să ridice construcțiile aflate pe această suprafață, respectiv: WC-ul, reprezentat prin C/1 și umbrarul sprijinit pe țevi metalice, reprezentat prin C/2 în schița menționată mai sus.
A stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul punctelor 15, 20, 6, 7, evidențiat în schița anexă nr. 5 la fila 87 dosar și a obligat reclamanta să plătească Biroului Local pentru Expertize B., suma de 700 lei, reprezentând diferență de onorariu pentru expert P. P., iar pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.045 lei cheltuieli de judecată.
În motivele soluției adoptate a reținut judecătorul fondului că reclamanta A. M. este proprietara suprafeței de 53 m.p. teren situat în p.c. 375/2 din intravilanul municipiului D., înscrisă în titlul indiviz nr._/31 martie 2000 ca urmare a sentinței civile de partaj nr. 582/22 aprilie 2008 a Judecătoriei D., din care, conform expertizei pârâtul ocupă o suprafață de 66 m.p. teren, evidențiat prin punctele 6,19,14, 15,6, pe care acesta a edificat un WC și un umbrar (foișor) sprijinit pe țevi metalice.
A mai arătat judecătorul de fond în considerentele soluției că învecinat cu terenul proprietatea reclamantei se află suprafața de 1.300 m.p. teren ce este proprietatea pârâtului, teren înscris în T.P. nr. 7529 din 24 februarie 1993 în p.c. 375/1 și atribuit acestuia prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 4234 din 21 august 2oo9 (filele 59,60 dosar), acesta ținând în fapt potrivit măsurătorile făcute de expert o suprafață cu cel puțin 86 m.p. mai mult decât are în acte (raport de expertiză fila 82 dosar).
În ceea ce privește susținerea pârâtului că o parte din terenul proprietatea reclamantei reprezintă vechiul amplasament al terenului ce a aparținut tatălui său înainte de colectivizare, a arătat prima instanță că nu este dovedită în cauză, întrucât prin sentința civilă nr.100/15 ianuarie 2010 a Judecătoriei D. s-a stabilit irevocabil că este în mod corect înscrisă în titlul reclamantei și a celorlalți creditori .
Instanța de fond a mai apreciat că sentința civilă nr. 2829 din 28 octombrie 1992 prin care a fost admisă acțiunea civilă introdusă de reclamanții L. I., L. D. și P. E., împotriva pârâților D. P. și D. E., nu are relevanță în cauză, fiind inopozabilă reclamantei.
Împotriva sentinței, pârâtul a declarat recurs în termen legal, solicitând modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantei și a cererii de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată de la instanța de fond și din recurs.
S-a criticat faptul că instanța a pronunțat o soluție de admitere în tot deși din terenul în suprafață de 100 m.p., care a constituit obiectul cererii sale de revendicare i-au fost acordați reclamantei doar 66 m.p. precum și faptul că nu s-a dat relevanță sentinței civile nr. 2829/28 octombrie 1992 prin care recurentul pârât a devenit proprietar al suprafeței de 152 m.p. denumită cale de acces urmare a procesului verbal de punere în posesie nr. 2997 din 14 iunie 1992 cu schița aferentă.
S-a evocat în continuarea petiției de recurs și greșita comparare a titlurilor de proprietate având în vedere că terenul reprezentând calea de acces în suprafață de 152 m.p. a aparținut autorului comun, L. C. și faptul că pârâtul a procedat primul la intabularea dreptului său de proprietate (17 noiembrie 2007) față de reclamantă (18 ianuarie 2008), astfel că preferabil este titlul recurentului, fiind criticat și modul în care au fost rezolvate obiecțiunile la expertiză, prin care s-a solicitat a se avea în vedere actele noi atașate, în sensul respingerii acțiunii.
Recursul declarat este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Reclamanta este moștenitoarea defunctului L. C. și a fost validată în indiviziune cu ceilalți moștenitori cu suprafața totală de 2,1522 ha. prin titlul de proprietate nr._/31 martie 2000 (f. 36 ds.), în care în intravilan o suprafață de 535 m.p. în p.c. 375/2 din . pretinde că au fost ocupați de către pârât, 100 m.p. acesta deținând suprafața de 1300 m.p. în p.c. 375/2, în vecinătate.
Pârâtul este moștenitorul defunctului L. N. și a obținut în indiviziune cu frații săi titlul de proprietate nr. 7529/24 februarie 1993, în care, în intravilan se află înscrisă p.c. 375/1 în litigiu, care i-a revenit în urma actului de partaj voluntar, autentificat sub nr. 4234/21 august 2009 (f. 59, 60 ds.)
Reclamanta a pretins în prezenta acțiune că pârâtul îi ocupă abuziv teren din suprafața de 535 m.p. p.c. 375/2 situat în intravilanul municipiului D., . B. și că se impune stabilirea graniței acestui teren cu cel învecinat al pârâtului de 1300 m.p. din p.c. 375/1.
Instanța de fond a admis că potrivit expertizei efectuată în cauză pârâtul ocupă din proprietatea lui A. M. 66 m.p. din p.c. 375/2, evidențiat prin punctele 6,19,14, 15, 6 în schița anexă (f. 87 ds.) referitor la care pârâtul a arătat că reprezintă o cale de acces pe care o ocupă de ani de zile și care a fost proprietatea autorului său, L. N., primită de acesta din urmă cu titlu de zestre de la defuncții L. C. și L. D. ( bunicii pârâtului și ai reclamantei și care este evidențiată în Registrul Agricol în cei 18 ari în .> Din schița anexă nr. 4 a raportului de expertiză (f. 86 ds. fond) rezultă că suprafața în litigiu este de fapt o fâșie ce se află situată în continuarea terenului din p.c. 375/1 a pârâtului spre . unei căi de acces, această expertiză fiind singura probă care identifică terenul în litigiu în proprietatea reclamantei.
În condițiile în care această lucrare după cum afirmă însuși expertul (f. 82 ds.) nu poate fi avizată de către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară pentru că se impune refacerea planurilor de amplasament, întrucât conțin erori în ceea ce privește cele două parcele cadastrale învecinate în care părțile litigiului își dispută dreptul de proprietate este evident că rămâne fără nici un suport probator soluția instanței de fond.
Această situație echivocă se impune a fi lămurită din perspectiva contextului în care s-au predat terenurile de către Comisiile de Fond funciar către moștenitorii celor două tulpini ale autorilor comuni, cu o probă testimonială temeinică, care să identifice cu claritate modul în care părțile au deținut terenurile, la aceasta obligând mai ales considerentele sentinței civile nr. 100/15 ianuarie 2010 (f. 4 ds. fond) în care judecătorul fondului reține în ceea ce privește terenurile în litigiu potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză reconstituirile nu au avut la bază doar evidențele agricole ci s-au făcut și în temeiul unor simple declarații de martori, fără măsurători exacte ale amplasamentelor.
Concluzionând, amplasamentele în litigiu restituite în temeiul Legii 18/1991 nu au fost identificate corespunzător de către Comisiile de fond funciar, expertul arătând că planurile parcelare ale terenurilor învecinate ale părților sunt eronate și se impune a fi anulate”prin sentință judecătorească”, și, în plus, în cauză nu s-au audiat martorii care cunosc limitele stăpânirii terenurilor de către cei doi proprietari de-a lungul timpului, toate acestea dovedind că nu a existat o cercetare judecătorească corespunzătoare.
Trebuie arătat aici faptul că (procesul verbal de punere în posesie al pârâtului nr. 2987/14 aprilie 1992 (f. 118-119 ds.) arată doar întinderea terenului cu indicarea vecinilor, fără nicio identificare prin schiță, dimensiuni, laturi, configurație, așezare în plan cadastral,
Așa fiind, față de cele evocate, Tribunalul B., reținând critica recurentului justificată, în temeiul art. 312 Cod proc. civilă va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea suplimentării probatoriului în sensul celor arătate în precedent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Admite recursul declarat de L. I., împotriva sentinței civile nr. 1316/29 mai 2012 a Judecătoriei D., în contradictoriu cu intimata reclamantă A. M., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
H. I. T. N. A. D. B. C.
Red. D.A,/05.06..2013
Judec. N. C. C.
Dact.B.C/ 22.07.2013
2 exp.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 435/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
