Fond funciar. Decizia nr. 1214/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1214/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 17336/193/2010
Dosar nr._ Fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA - I - CIVILĂ
DECIZIA NR. 1214 R
Ședința publică din 20 decembrie 2013
Președinte – B. G.
Judecător – A. D.
Judecător – L. L.
Grefier – A. E.
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta petentă C. R. și recurenții intervenienți D. S., B. C. și B. I., în contradictoriu cu intimații Instituția P. – C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor B., C. L. de Aplicare a Legii fondului funciar a comunei Trușești, județul B., H. M., B. M., împotriva sentinței civile nr. 2172 din 27 februarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect fond funciar,
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 11 decembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp mai îndelungat pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 17 decembrie 2013, iar apoi pentru astăzi,
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cererii de recurs, de față;
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 16.11.2010, petenta C. R. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, în contradictoriu cu intimatele C. locală de fond funciar Trușești și C. județeană de fond funciar B., să anuleze parțial Hotărârea nr. 43/11.02.2010 și să dispună reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,90 ha situată în tarlaua „Ciolpani”. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, petenta arată că terenul vizat a aparținut tatălui său defunct, B. P., că s-a ocupat de această suprafață după anul 1990, când s-a îndeplinit procedura de punere în posesie, și că a arendat-o unei societăți agricole. În anul 2003, la eliberarea titlului de proprietate, a constatat că terenul în discuție nu îi fusese atribuit. Arată petenta că, în urma demersurilor întreprinse, s-a emis hotărârea de respingere contestată în speță.
În dovedire, s-au depus la dosar înscrisuri – titluri de proprietate, HCJ, extrase din rolul agricol, alte acte.
C. Județeană B. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. A învederat intimata că terenul revendicat nu este liber din punct de vedere juridic și că nu se opune reconstituirii dreptului de proprietate, în condițiile în care solicitanții prezintă documente justificative, potrivit dispozițiilor în materie.
Intimata C. locală Trușești a arătat că deși petenta stăpânește suprafața de 0,90 ha din tarlaua Ciolpani, întreaga suprafață din această solă a fost trecută în titlurile de proprietate ale altor persoane. De fapt, în titlul petentei și al celorlalți moștenitori s-a înscris suprafața în total validată însă, în loc de amplasamentul din Ciolpani, s-au atribuit 90 de ari în sola Catarcă, amplasament nedeclarat în registrul agricol, dar recunoscut de vecini. Arată intimata că la ridicarea titlului, în anul 2002, beneficiarii nu au sesizat eroarea și că, între timp, s-a epuizat suprafața din sola Ciolpani. P. urmare, nu a fost posibilă modificarea administrativă a amplasamentului.
S-a mai precizat că amplasamentul în litigiu nu este liber din punct de vedere juridic întrucât, la eliberarea titlurilor de proprietate, nu s-a procedat la parcelarea terenului din tarlaua Ciolpani. P. urmare, ar fi necesară o reparcelare și corectare a titlurilor emise. Deoarece, la punerea în posesie, măsurătorile s-au realizat cu ruleta și compasul, a fost posibil să rezulte în plus suprafața deținută în fapt în prezent de petentă.
La termenul din data de 17.11.2011 (fila 94), reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în temeiul art. 57 C., a numitelor D. S., B. I. și B. C. (cele din urmă fiind moștenitoarele defunctului B. G.).
Intervenientele au solicitat admiterea acțiunii, învederând că au stăpânit dintotdeauna terenul în litigiu (fila 112).
La termenul din data de 29.10.2012, petenta a formulat precizări/completări la acțiune, solicitând, în contradictoriu cu intimații H. M. și B. M., constatarea nulității absolute a TP nr._/2002 emis pe numele M. A., cu privire la suprafața de 8700 mp din pc 575/1/42. Totodată, a solicitat anularea parțială a propriului titlu - TP nr._/1999 - cu privire la suprafața de 9000 mp din pc 462/3, urmând ca în locul acestui amplasament să fie înscriși cei 8700 mp din titlul intimaților și încă 300 mp din pc 576/1/3HS.
A arătat petenta, în motivare, că vechiul amplasament al autorului său, liber la data solicitării, a fost înscris în mod nelegal în titlul intimaților.
Intimații H. M. și B. M. au formulat întâmpinare, arătând că terenul lor are alte vecinătăți decât cel vizat de petentă. Au mai arătat că li s-a atribuit un amplasament aflat la dispoziția comisiei locale de fond funciar.
Concluzii de respingere a cererii modificate a formulat și intimata C. locală Trușești, cu argumentele invocate și de ceilalți intimați. A arătat intimata că propune, pentru rezolvarea situației petentei, modificarea parțială a titlului de proprietate al unei alte persoane, respectiv L. F., ai cărei moștenitori nu dețin teren.
În cauză s-a administrat proba cu expertiza de specialitate (fila 68 și urm., 88, 111, 142-143, 156, 183, 206, 237). Din oficiu, s-au solicitat relații de la OCPI B..
P. sentința civilă nr. 2172 din 27 februarie 2013, Judecătoria B. a respins acțiunea, reținând că prin cererea înregistrată în data de 20.03.1991 (fila 23), reclamanta C. R., în calitate de succesoare în drepturi a defunctului B. P., a solicitat restituirea în proprietate a suprafeței totale de 5,55 ha, pe teritoriul localității Drislea, . ha intravilan și 5,04 extravilan). P. HCJ nr. 21/30.07.1991, petenta și ceilalți moștenitori ai autorului B. P. au obținut validarea pentru suprafața totală de 5,20 ha, sens în care s-a eliberat adeverința nr. 1730/11.10.1991 (fila 50).
Or, adeverința în discuție face dovada dreptului de proprietate și a limitelor abstracte ale acestuia, iar nu a amplasamentului concret al terenului restituit. Pentru acest din urmă aspect, dispozițiile în materie impun realizarea unei proceduri ulterioare emiterii hotărârilor de validare, respectiv punerea în posesie. Această procedură implică, potrivit dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 18/1991, delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților, pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit… În cauză, deși petenta a susținut contrariul, nu s-a făcut dovada punerii în posesie cu suprafața validată, respectiv nu s-a înfățișat procesul-verbal despre care fac vorbire prevederile art. art. 34 alin. 4 din HG nr. 890/2005 (punerea în posesie se face prin întocmirea procesului-verbal). Dimpotrivă, comisia locală intimată a arătat în mod expres (fila 231) că, pentru moștenitorii defunctului B. P., nu s-a întocmit un astfel de document.
Așadar, nu s-a recunoscut reclamantei, anterior emiterii titlului, un drept de proprietate pentru un anume amplasament. Acest lucru s-a întâmplat abia odată cu eliberarea Titlului de proprietate nr._/17.03.1999 (fila 9), titlu în care s-a înscris, între altele, suprafața de 9000 mp din pc 462/3 extravilan.
În data de 31.10.2005 (fila 12), petenta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 9000 mp din tarlaua Ciolpani, cerere respinsă prin HCJ nr. 43/11.02.2010, cu argumentul că terenul revendicat nu este liber din punct de vedere juridic (fila 6). În cauză s-a contestat inițial această hotărâre de respingere, ulterior acțiunea modificându-se în sensul solicitării unei modificări a amplasamentului înscris în titlu (9000 mp în tarlaua Ciolpani, în locul celor 9000 mp din pc 462/3).
Însă în intervalul 1999-2012 sau cel puțin în perioada 1999-2005 (momentul formulării cererii de „reconstituire” pentru amplasamentul Ciolpani) nu s-au formulat obiecții împotriva titlului obținut de moștenitorii defunctului B. P., împrejurare ce a îndreptățit comisia de fond funciar să considere că aceste persoane și-au însușit soluția de atribuire identificată (chiar dacă aceasta nu ar fi coincis cu cea dorită de titularii cererii de reconstituire) și că terenul rămas la dispoziția sa, respectiv cei 9000 mp din sola Ciolpani, poate constitui obiectul unor atribuiri către terțe persoane.
Posibilitatea în discuție a și fost valorificată, astfel încât, în prezent, în tarlaua Ciolpani nu mai există disponibil de teren (potrivit evidențelor OCPI B. – fila 168 și urm.). Potrivit constatărilor expertului, coroborate cu datele furnizate de OCPI B. (filele 70, 168, 206), o parte din fostul amplasament al petentei se află înscrisă în TP nr._/28.10.2002, emis pe numele intimaților H. M. și B. M.. Este de notat că titlul în discuție s-a eliberat în chiar intervalul 1999-2005, interval în care, în mod legal, comisia locală a avut posibilitatea să dispună de amplasamentele rămase la dispoziția sa.
A mai reținut instanța de fond că, de vreme ce terenul vizat, ca și cel obținut în echivalent, sunt situate în extravilanul localității Drislea, în speță par a fi incidente dispozițiile art. III alin. 1 lit. a pct. ii din Legea nr. 169/1997. Potrivit acestui text însă, sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane…. Se observă așadar că în speță nu se verifică în întreg exigențele funcționării sancțiunii nulității absolute, exigențe expres și cumulativ instituite de legiuitor. În concret, atribuirea fostului amplasament din extravilan, altei persoane decât deținătorului inițial, nu se constituie într-un caz de nulitate absolută a titlului de proprietate emis în aceste condiții. O altă interpretare ar contraveni rațiunilor reglementării cazului de nulitate în discuție. Astfel, desființarea unui titlu de proprietate, a drepturilor conferite de acesta și, implicit, schimbarea ordinii juridice preexistente se justifică numai în situația în care neregularitatea contestată prezintă o anume gravitate (grevarea solicitantului de posibilitatea obținerii unei suprafețe intravilane despre care se presupune că a constituit însuși terenul aferent locuinței). Or, în speță, se pretinde vechiul amplasament din extravilan, amplasament pentru care există, de principiu (a și existat), posibilitatea identificării unei soluții echivalente.
Așa fiind, instanța de fond a apreciat că neregularitatea contestată în pricina de față poate reprezenta, eventual, doar un caz de nulitate relativă a titlului emis intimaților, nulitate care este cu atât mai puțin imputabilă acestei din urmă părți, cu cât sarcina identificării și acordării amplasamentelor aparține comisiei de fond funciar. Mai este de admis, pentru acest tip de nulitate, dincolo de exigența formulării acțiunii într-un anumit termen de prescripție (nerespectat în cauză), că petenta și intervenienții sunt ținuți a dovedi reaua-credință a părții adverse, aspect care nu a fost nici măcar invocat.
În același context, s-a reținut că art. 14 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, care reglementează principiul atribuirii pe vechile amplasamente, nu cuprinde termeni absoluți, ci instituie o regulă cu aplicare suplă (atribuirea se face, de regulă, pe vechile amplasamente), în funcție de circumstanțele fiecărui caz de reconstituire. Mai mult, regula în discuție a fost instituită, expressis verbis, abia odată cu apariția Legii nr. 1/2000, respectiv după momentul eliberării, în favoarea petentei, a titlului de proprietate pentru suprafața de 9000 mp din pc 462/3.
Or, potrivit constatărilor expertului (fila 127, fila 142), terenul de 9000 mp atribuit ca echivalent este egal valoric (sau chiar mai valoros) terenului revendicat, fiind preluat în stăpânire de către reclamantă. Această împrejurare consolidează concluzia că petenta a beneficiat, efectiv, de întreaga suprafață validată, că a cunoscut faptul atribuirii unui alt amplasament și că a exploatat, nu neapărat cu bună-credință, mai mult teren decât cel la care era îndreptățită, respectiv ambele amplasamente în litigiu. Nici din punct de vedere material nu poate fi reținut vreun prejudiciu, câtă vreme, așa cum s-a arătat, terenul înscris în titlu este echivalent nu doar cantitativ ci și valoric fostului amplasament. Față de aceste elemente, cererea de atribuire, în prezent, a terenului din sola Ciolpani, apare susținută doar de caracteristica sa de fost amplasament, caracteristică ce nu justifică, în mod obiectiv, perturbarea ordinii juridice instalate odată cu emiterea titlului de proprietate al reclamantei.
S-a mai reținut că în absența unui plan parcelar, a unei delimitări a subparcelelor și a unor evidențe tehnice de lucru la nivelul Comisiei locale Trușești (aspecte confirmate expres de intimată – fila 231), identificarea amplasamentului în litigiu (Ciolpani) și, în special, a proprietarilor actuali ai acestuia, s-a realizat „prin deducere logică” (fila 206), fără a fi posibil a se lămuri aspecte precum neconcordanțele dintre vecinătățile înscrise în titlul intimaților, cele aflate în evidența OCPI și cele susținute de părți (fila 237). Ca atare, apare cel puțin rezonabilă afirmația (aparținând comisiei și intervenienților – filele 11, 112) că, pentru identificarea fermă a situației părților, este necesară o prealabilă măsurare și sistematizare a întregii parcele. Numai astfel ar fi posibil a se stabili dacă, în mod cert, terenul atribuit intimaților se suprapune amplasamentului dorit de reclamantă.
Verificările de amploare menționate nu pot fi realizate însă în cadrul restrâns al procedurii de față, cât timp, astfel, s-ar analiza și s-ar decide cu privire la toți proprietarii de teren din sola Ciolpani.
Cât privește propunea comisiei/a expertului de a se opera modificări asupra altui titlu decât cel aparținând intimaților - al numitei L. -, instanța de fond a apreciat că aceasta s-ar dovedi nu doar neîntemeiată (față de caracterul nejustificat al cererii reclamantei), ci și neavenită, cât timp s-a stabilit, cu marjele de rigoare, că nu în titlul acestei persoane s-a înscris terenul din amplasamentul pretins.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat recurs recurenta petentă C. R. și recurenții intervenienți D. S., B. C. și B. I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, respectiv că sentința ar încălca art. III al. 1 lit. a pct. (ii) din Legea nr. 169/1997.
Concret, s-a arătat că, deși din probatoriul administrat a rezultat că a stăpânit în fapt vechiul amplasament din Cioplani încă din anul 2003, cu toate acestea, instanța de fond a analizat această chestiune prin prisma prevederilor art. 34 al. 4 din HG nr. 890/05 deși acest act normativ nu exista la momentul eliberării adeverinței de proprietate din 1991.
Oricum, în mod nelegal, instanța de fond nu ar fi dat eficiență faptului că deține efectiv, în fapt, terenul în discuție și că nu a folosit și stăpânit niciodată amplasamentul din p.c. 462/3 care i-a fost dat în loc, așa cum rezultă și din expertiză.
În plus, eronat s-a considerat că nu a avut obiecțiuni referitoare la amplasamentul celor 9000 m.p. din tarlaua Cioplani. Asemenea obiecțiuni nu puteau fi făcute în contextul în care nu fuseseră efectiv puși în posesie.
În recurs nu au fost solicitate probe noi și nu s-au depus întâmpinări.
Recursul este fondat.
În mod greșit Judecătoria a pornit de la premisa că lipsa procesului-verbal de punere în posesie are o importanță esențială în soluționarea cauzei și că duce la respingerea cererii de modificare a titlului de proprietate al recurenților în privința schimbării amplasamentului celor 9.000 m.p.
Lipsa procesului-verbal de punere în posesie nu poate fi imputată recurenților ci, constituie culpa Comisiei locale de aplicare a Legii fondului funciar care nu și-a îndeplinit propriile obligații prevăzute în mod expres de art. 27 din Legea nr. 18/1991.
Astfel, conform acestui text de lege:
„(1) Punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile.
(2) În toate cazurile în care reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, cu ocazia măsurătorilor comisia locală ia act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății de către vecini, le consemnează în documentele constatatoare, întocmind planurile parcelare și înaintează documentația comisiei județene sau prefectului pentru validare și, respectiv, eliberarea titlurilor de proprietate.
(2^2) În cazurile în care s-au emis titluri de proprietate în mod abuziv altor persoane decât foștii proprietari iar aceștia dețineau la acel moment adeverințe de proprietate și aveau posesia terenului, comisiile de fond funciar vor revoca titlurile emise cu încălcarea legii, dacă acestea nu au intrat în circuitul civil. Dacă respectivele titluri de proprietate au intrat în circuitul civil prin acte de vânzare-cumpărare sau în alt mod, fostul proprietar se va adresa justiției pentru constatarea nulității absolute a titlului respectiv potrivit prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991.”
Așadar, comisiei locale îi revenea obligația să întocmească procesul verbal de punere în posesie și, mai mult, să stabilească vecinătățile, ceea ce presupune constatarea recunoașterii de către vecinii limitrofi a aparenței terenului respectiv.
Or, în contextul în care această obligație imperativă nu a fost îndeplinită, rezultă că cererea recurenților de modificare a propriului titlu de proprietate în privința amplasamentului este întemeiată.
Mai mult, prima instanță nu a avut în vedere toate probele administrate, respectiv și registrul agricol (fila 8), lista titlurilor de proprietate (fila 45 dosar fond) și registrul parcelar (fila 232) depuse chiar de către comisia locală.
Or, din acestea rezulta fără echivoc în primul rând, faptul că B. P., care este tatăl recurenților, a deținut 0,90 ha arabil în .>
Iar recurenții au susținut că în fapt au stăpânit și folosit terenul respectiv pe vechiul amplasament din „Ciolpani” încă din anul 1990 încontinuu, nestingheriți de nici o persoană până în prezent.
Or, această susținere nu a fost contestată de părțile adverse ci, dimpotrivă, comisia locală a recunoscut-o propunând încă din anul 2005 comisiei județene atribuirea către reclamantă a acestui amplasament, așa cum rezultă din adresa 3537/17.06.2009 (fila 13 dosar fond).
În plus, inclusiv pârâții H. M. și B. M. au arătat prin întâmpinare (fila 218) că reclamanta stăpânește și în prezent amplasamentul din Ciolpani, nestingherită de nimeni și că terenul reconstituit în proprietatea autorului lor M. D. este în apropierea celui deținut de reclamantă, astfel încât nu există nici o suprapunere efectivă.
P. urmare, terenul în litigiu constituie vechiul amplasament al tatălui recurenților și este folosit în fapt de către aceștia netulburat, din 1990 și până în prezent.
Pe de altă parte, deși C. locală a arătat că pentru acest amplasament s-a eliberat titlu de proprietate unei alte persoane, nemairămânând liberă nici o parcelă în tarlaua Ciolpani, cu toate acestea nici comisia și nici expertul judiciar nu au fost în măsură să dea un răspuns clar și nu au putut identifica cu exactitate eventualul titlu de proprietate în care a fost cuprins ci, au pretins inițial că a fost inclus în titlul numitei L. F. (fila 183), după care au indicat titlul emis pe numele defunctei M. D. (fila 206).
Or, în realitate, amplasamentul în litigiu nu este înscris în nici unul dintre aceste titluri atâta timp cât este folosit efectiv de recurent, nu sunt tulburate de nici o altă persoană căreia i s-a reconstituit teren în acea . această concluzie este întărită, în plus, de faptul că din lista cu titlurile de proprietate emise în tarlaua 571/1 „Ciolpani” – fila 45 ds., . apare deloc, fiind omisă. Și faptul respectiv se coroborează inclusiv cu registrul parcelar (fila 233) din care rezultă neechivoc că . trecută tocmai la B. P., tatăl recurenților.
Mai mult, așa cum au susținut și pârâții H. M. și B. M. (fila 218), . află între O. C. și B. V. care sunt unchii recurentelor (frații lui B. P.), fapt dovedit de vecinătățile înscrise în titlurile de proprietate ale acestora și de mențiunile din lista cu titlurile (fila 45) și din registrul parcelar (fila 233).
În acest context, era necesar ca prima instanță să verifice care este situația reală a acestei parcele per 44, cerând lămuriri exprese în acest sens comisiei locale și audiind martorii care sunt vecinii limitrofi pentru a stabili dacă aceștia recunosc că amplasamentul în litigiu se află în realitate între O. și B. și a făcut parte dintr-o suprafață mai mare ce a aparținut familiei lărgite și dacă este revendicat sau nu de vreo altă persoană (respectiv dacă posesia exercitată de către recurenți până în prezent a fost sau nu tulburată).
Așa fiind, întrucât asemenea probe sunt incompatibile cu etapa procesuală a recursului, instanța, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul și va casa sentința reținând cauza spre judecare în vederea completării probatoriului.
În acest sens, se va fixa termen de judecată la data de 16 ianuarie 2014 pentru a se trimite adresă comisiei locale să precizeze dacă poate fi atribuit amplasamentul în discuție recurentelor în condițiile în care acestea îl stăpânesc în fapt din 1990 până în prezent, iar în lista cu titlurile de proprietate din tarlaua 575/1 Ciolpani nu apare și per.44 care este învecinat cu amplasamentele (per 45 și per 45) atribuite unchilor reclamantei.
În plus, în extrasul din registrul parcelar trimis de comisia locală rezultă că la poziția per 44 a fost deja trecut B. P., tatăl reclamantei.
Totodată, urmează să se pună în discuție necesitatea audierii în calitate de martori a vecinilor limitrofi – O. și B..
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamanta C. R. și intervenientele în interes propriu D. S., B. C., B. I., împotriva sentinței civile nr. 2172/27 februarie 2013 a Judecătoriei B..
Casează sentința recurată și fixează termen pentru judecata în fond a cauzei la data de 16 ianuarie 2014, când se vor cita părțile.
Adresă Comisiei Locale de fond funciar să comunice instanței motivul pentru care p.c. 575 cu subdiviziunea 44 nu a fost atribuită reclamantei, deși în tabelul parcelar ea apare înscrisă pe numele B. P. (fila 233 ds), celelalte subdiviziuni 43 și 45 fiind înscrise în titlurile O. C. și B. Ghe V..
Adresă reclamantei să se prezinte în instanță în vederea discutării necesității administrării probei testimoniale cu vecinii terenului în litigiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 20 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
B. G. A. D., L. L. A. E.
Red. LL/13.01.2014
Jud. C. T.
Dact. A.E.
ex. 2/14.01.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1213/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Fond funciar. Decizia nr. 380/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
