Revendicare imobiliară. Decizia nr. 760/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 760/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 6385/40/2012
Dosar nr._ contestație în anulare-
revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 760
Ședința publică din data de 25 iunie 2013
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE- B. G.
Judecător – A. D.
Judecător - A. M.
Grefier – T. R.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea ..R.L. B. în contradictoriu cu intimata E-ON M. D. " S.A. Bacău, intimat E-ON „M. Distribuție" S.A. Iași, împotriva deciziei civile nr. 421R din 16.05.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B., având ca obiect revendicare imobiliară și daune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat S. I. pentru contestatoarea ..R.L. B., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul pricinii: contestație în anulare - revendicare imobiliară și daune, precum și modul de îndeplinire a procedurii de citare, învederând instanței că dosarul se află la al treilea termen de judecată, acordarea de termen acordându-se la cerere.
Avocat S. I. pentru contestatoare depune împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată contestația în anulare în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente asupra acesteia.
Avocat S. I. pentru contestatoare solicită admiterea contestației în anulare, invocând disp. art. 318 teza a doua C., arătând că sunt date care justifică admiterea acesteia. Arată că nu rezultă că recursul declarat ar fi fost analizat temeinic, că instanța de control nu s-a pronunțat pe fiecare motiv de recurs invocat, deși s-a solicitat audierea expertului în cauză, instanța nu s-a pronunțat cu privire la această audiere. Solicită anularea hotărârii de recurs și rejudecarea cauzei pe fond. Nu s-a solicitat sa îndepărtarea intimatei din spațiul deținut cu titlu de proprietar. Arată că contestatoarea limitează acest drept de acces la necesitățile reale ale intimatei care nu folosește acest spațiu imens. Arată că . mp ar permite ., de unde rezultă îngrădirea dreptului de proprietate, ba mai mult o expulzare din spațiu. Mai arată că Legea 13/2007 nu este o expropriere, ci o îngrădire limitativă a dreptului de proprietate. Arată că va depune concluzi scrise.
După deliberări,
TRIBUNALUL
Prin contestația în anulare formulată la Tribunalul B. la data de 17.10.2012, contestatoarea ..R.L. B. a solicitat anularea deciziei civile nr. 421R din 16 mai 2012 pronunțată în ds. nr._ pe motivele prevăzute de disp. art. 318 teza 2 din C..
Din verificările actelor dosarului de recurs a cărei decizie se cere anularea se constată că prin decizia civilă nr. 421R din 16.05.2012 Tribunalul B. a RespinS, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta . B. împotriva sentinței civile nr. 2732 din 28.04.2011 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul B. a reținut următoarea situație de fapt.
Verificând sentința recurată sub aspectul legalității Tribunalul a constatat recursul ca fiind nefondată pentru considerentele ce succed:
Astfel, a reținut Tribunalul că amplasarea instalației electrice în spațiul revendicat de reclamantă s-a făcut conform Hotărârii nr. 2763/22.12.1968 în vigoare la momentul respectiv, recurenta reclamantă S.C. G. P. S.R.L. preluând la cumpărarea clădirii în care se află spațiul care adăpostește punctul de alimentare atât drepturile cât și obligațiile, deci exclusiv dreptul de proprietate grevat de dreptul de uz și servitute în favoarea pârâtei asupra spațiului în litigiu.
De altfel în acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr. 1395/2009 când a reținut că prin instituirea drepturilor de uz și servitute titularul dreptului de proprietate suferă o îngrădire în exercitarea dreptului său, având în vedere că pe această cale se asigură valorificarea fondului energetic – bun public de interes național -, reglementarea legală în sine nu relevă o contradicție cu art. 44 alin. 3 din Constituție referitor la expropriere. Astfel, s-a reținut de Curte că exercitarea dreptului de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora, deși are ca efect lipsirea celor interesați de o parte din veniturile imobiliare, aceasta nu se traduce într-o expropriere formală și nici într-o expropriere de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor ceea ce nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății private. Aceasta fiind ceea ce a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, reținute și de prima instanță care a motivat că deși proprietatea reclamantei a fost grevată, limitată, acesta poate să se folosească de bunuri (în sensul actelor de dispoziție), întrucât deși dreptul de proprietate a pierdut în substanța sa, el nu a dispărut.
A mai reținut Tribunalul că art. 41 alin. 4 din Legea 13/2007 dispune imperativ că „ terenul pe care se situează rețele electrice de distribuție, existente la . prezentei legi, sunt și rămâne în proprietate publică a statului”.
Prin interpretare se înțelege clar și fără echivoc că din momentul ce rețeaua electrică este proprietate publică a statului dată în concesiune distribuitorului de energie electrică și imobilul pe care este amplasată această instalație este de asemenea proprietate publică fiind deci dat pentru utilități publice.
Referitor la expertiza efectuată în cauză Tribunalul a reținut că aceasta nu are relevanță întrucât punctul de alimentare amplasat pe proprietatea reclamantei a fost proiectat și construit pentru alimentarea consumatorilor din zona pentru flexibilizarea schemei de alimentare, această stație suferind modificări în funcție de posibilitățile de alimentare a consumatorilor din zonă, iar dacă pe moment o parte din celule nu sunt funcționabile, deoarece cerința nu necesită aceasta ,nu înseamnă că ele pe viitor nu ar putea fi date în folosință tocmai pentru a se asigura un flux continuu de energie electrică pentru zona respectivă, în acest sens pronunțându-se și expertul prin declarația dată în fața instanței de recurs.
În concluzie Tribunalul a constatat că prima instanță reținând neaplicarea în cauza a prevederilor Legii 13/2007 în raport de data construirii stației de alimentare, precum și a limitărilor legale permise de dispozițiile art. 481 Cod civil, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și în consecință va respinge recursul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, contestatoarea ..R.L. B. a înaintat contestație în anulare pentru motivele invocate mai sus.
Analizând motivele contestației în anulare și probele administrate, instanța de control judiciar constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere înseși instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată. codul de procedură civilă reglementează două categorii de contestații în anulare: contestația în anulare de drept comun, art. 317 și contestația în anulare specială, art. 318.
Motivul de contestație în anulare invocat de către contestatoare, respectiv că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs invocate de parte că nu s-au luat în calcul expertiza și înscrisurile depuse la dosar, precum și faptul că contestatoarea folosește sintagma de „greșeli materiale” ca să se încadreze în disp. art. 318 din C..
În literatura și practica judiciară se face constant deosebirea între motivele de casare și argumentele arătate în sprijinirea acestor motive. Art. 318 C. are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare invocate în termen de către recurent, motive arătate în art. 304 C., iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte care, oricât de larg ar fi dezvoltate sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care îl sprijină. Instanța de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare pentru a răspunde printr-un considerent comun, fiind suficient ca instanța de recurs să arate considerentele pentru care a găsit motivul de casare este neîntemeiat chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele recurentului.
Un alt motiv al contestației, contestatoarea își întemeiază prezenta pe disp. art. 318 C. invocând greșeli materiale constând în greșita apreciere a probelor administrate, dar din înscrisurilor existente la dosar rezultă faptul că aceștia se referă la greșeli de judecată nu la greșeli materiale.
Sunt greșeli materiale, în sensul art. art. 318 din C. respingerea unui recurs ca tardiv în raport cu data înregistrării în instanță, anularea recursului ca netimbrat cu toate că la dosar se găsea chitanța de plată a taxei de timbru, anularea greșită a recursului ca fiind făcut de un mandatar fără calitate, deși la dosar se află procura dată reprezentantului părții . textul vizează greșeli de fapt involuntare a unor dispoziții legale sau de rezolvarea a unui incident procedural.
A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, ar însemna să deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce ar echivala cu o poziție (cale de atac ce funcționa în trecut numai atunci când judecata a avut loc în lipsa părții), astfel încât contestația în anulare ar deveni o cale ordinară de atac mai rea decât recursul la recurs care cel puțin s-ar adresa unei instanțe superioare. În concluzie, nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare erorile de interpretare a probelor care fac decizia netemeinică, neconcordanța dintre motivarea prin care recursul este declarat fondat și dispozitiv prin care recursul este respins ca neîntemeiat, omisiunea soluționări cererii privind cheltuielile de judecată, modul în care instanța de recurs a rezolvat excepția de tardivitate a recursului, luând în considerare o comunicare a hotărârii care totuși era viciată.
Numai o greșeală materială esențială care a determinat o soluție eronată poate fi invocată pe calea contestației în anulare. Acesta se apreciază în raport c u situați existentă la dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă, deoarece față de ceea ce judecătorii aveau la dispoziție în acel moment se poate aprecia dacă soluția este rezultatul unei greșeli materiale.
Pe fondul cauzei, S.C. G. P. S.R.L. a formulat contestație in anulare împotriva deciziei pronunțata de Tribunalul B. la data de 16.05.2012, contestație pe care o consideram ne legala si netemeinica.
Contestatoarea isi întemeiază cererea pe dispozițiile art. 318 alin. 1 teza a doua Cod proc.civ. potrivit cărora: ,Hotararile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație cand dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale sau cand instanța, respingând recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis din greșeala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."
Aceasta cerere in anulare a deciziei irevocabile pronunțata in cauza este netemeinica si nelegata, prin pronunțarea deciziei Tribunalului B. din data de 16.05.2012 in dosarul nr._ . instanța a analizat toate motivele de recurs invocate de S.C. G. P. S.R.L., s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, atat principale cat si accesorii si asupra tuturor cererilor formulate in cauza de toate părțile raportului juridic procesual, instanța respingând recursul ca nefondat,
Referitor la dispozițiile art. 304 pct. 7. 8 si 9 C.proc.civ., apreciem ca Instanța de control judiciar a răspuns detaliat la toate motivele de recurs invocate in dosarul nr._, aceste prevederi vizând, potrivit dispozițiilor procesuale in materie, următoarele ipoteze:
- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii:
- interpretarea greșita a actului juridic, schimbarea naturii actului juridic:
- lipsa de temei legal, incalcarea legii si aplicarea greșita a legii.
Decizia civila pronunțata de Tribunalul B. la data de 16.05.2012 a fost data in acord cu dispozițiile imperative ale art. 261 alin. 1 C.procciv., instanța a detaliat in cuprinsul deciziei motivele de fapt si de drept care au format convingerea acesteia, precum si pentru care s-au inlaturat cererile pârtilor, nelimitandu-se la o analiza superficiala, motivând hotărârea contestata in conformitate cu exigentele art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale.
Instanța a ținut seama de fiecare motiv de recurs invocat de S.C. G. P. S.R.L., s-a pronunțat asupra lui, a arătat temeiurile de fapt si de drept pentru care 1-a admis ori 1-a respins. Tribunalul B. a motivat in drept decizia civila din 16.05.2012 si având in vedere prevederile Legii nr. 13/2007 a respins recursul ca nefondat.
Nu se poate retine nici motivarea sumara, insuficienta a acestei hotărâri judecătorești intrucat instanța a motivat in detaliu decizia pronunțata in cauza, reținând corect ca in speța se face distincție intre capacitățile construite înainte de apariția Legii nr. 13/2007(cum este cazul in speța) si cele construite dupa apariția legii, stația de alimentare cu energie electrica fiind de interes public, fiind vorba de o limitare rezonabila a dreptului de proprietate ce se exercita cu titlu sratuit.
Decizia civila pronunțata de Tribunalul B. la data de 16.05.2012 nu cuprinde motive contradictorii, neexistand nicio contradicție dintre considerente si dispozitiv si nici străine de natura pricinii, hotărârea fiind pronunțata luandu-se in considerarea obiectul si cauza raportului juridic dedus judecații, precum si motivele de recurs invocate de S.C. G. P. S.R.L. Opinam ca judecătorul fiind chemat a statua asupra unui caz determinat nu poate fi obligat a se pronunța asupra unor fapte ori argumente străine pricinei care, daca ar fi examinate, n-ar fi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Singurul motiv la care judecătorii sunt datori a răspunde este acela care sprijină, in mod necesar, cererea sau apărarea, iar Tribunalul B. prin decizia civila pronunțata la data de 16.05.2012 a analizat aceste motive prevăzute de art. 304 pct. 7 C.procciv.
Din analiza deciziei irevocabile a cărei anulare se solicita se observa ca instanța a interpretat deopotrivă legea si actele juridice, a stabilit înțelesul normei juridice, a apreciat legal si corect faptele, a identificat normele de drept aplicabile, stabilind intelesul si sensul lor exact, a aplicat aceste norme situației de fapt reținute si nu a dat un alt inteles termenilor si dispozițiilor legale.
Cu privire la motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C.proc civ. - când hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incălcarea sau aplicarea gresita a legii, soluționând raportul juridic dedus judecații rezulta fara echivoc ca instanța de recurs a motivat decizia civila irevocabila si prin prisma acestor dispoziții, a constatat si apreciat faptele, iar ulterior, a stabilit intelesul si sensul lor exact si le-a aplicat situației de fapt reținute, norma de drept fiind congruenta cu situația de fapt reținuta.
în speța sunt aplicabile dispozițiile Legii energiei electrice nr. 13/ 2007 si ca din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 13/ 2007 rezulta ca instalațiile electrice de tipul rețelelor de alimentare cu energie fac parte din bunurile care deservesc comunitatea si interesul public major, având un statut derogator de la dreptul comun ". De asemenea, observa corect instanța ca: "In momentul in care recurenta a cumpărat terenul in discuție a avut cunoștința de faptul ca pe acesta sunt amplasate echipamente electrice proprietatea intimatei, echipamente ce sunt de utilitate publica si totuși a acceptat sa cumpere in aceste condiții."
Cu privire la aspectul invocat de contestatoare vizând dreptul de proprietate publica asupra rețelei electrice vis a vis de dreptul real dobândit de proprietar, acest motiv este netemeinic si nelegal intrucat corect a reținut instanța de control judiciar ca: Amplasarea instalației in acest spațiu s-a făcut conform Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 2763 din 22.12.1968 in vigoare la acel moment privind aprobarea Regulamentului pentru furnizarea si utilizarea energiei electrice si a listei tarifelor pentru energia electrica precum si stabilirea unor masuri in legătura cu aplicarea acestui regulament. Deci, contestatoarea S.C. G. P. S.R.L. a preluat la cumpărarea clădirii in care se afla spațiul care adăpostește punctul de alimentare atat drepturile cat si obligațiile, deci inclusiv dreptul de proprietate erevat de recunoașterea drepturilor reale de uz si servitute asupra spațiului in litigiu.
Prin prisma dispozițiilor art. 41 alin. 4 al Legii nr. 13/ 2007 rezulta ca, din moment ce rețeaua electrica este proprietate publica a statului data in concesiune distribuitorului de energie electrica, iar spațiul pe care este amplasata instalația de distribuție a energiei electrice este de asemenea proprietate publica, contestația in anulare formulata este nefondata si nelegala.
Sustinerile contestatoarei ca spațiul excede funcționarii stației de redistribuire a energiei electrice sunt nefondate si nedovedite atat timp cat nu a precizat nicio norma pe care isi intemeiaza susținerile.
Mai mult, punctul de alimentare a fost proiectat si construit pentru alimentarea consumatorilor din zona in ideea de flexibilizare a schemei de alimentare si pentru a putea fi preluate Stațiile Catamarasti si B. si ca puterea maxima consumata este in funcție de configurația rețelei, aceasta suferind modificări in funcție de posibilitățile de alimentare a consumatorilor din zona(1268 consumatori casnici si mici consumatori direct din Punctul de alimentare Alcor - G. Firme Electrocontact).
Contestatoarea reia si isi susține cererea in anulare pe dispozițiile art. 480 cod civil si 44 din Constituție, sfidând principiul „specialia generalibus deroganf. Practic, spațiul in discuție, deservind activitatea de distribuție a unor utilități ce au caracter public este utilizat de titularul de licențe exclusiv in interesul cetățenilor. încadrarea prin lege organica a terenurilor pe care sunt amplasate capacități energetice in categoria terenurilor cu destinație speciala respecta prevederile legii fundamentale si se justifica prin caracterul de bun de interes național al fondului energetic. In aceste decizii Curtea a reținut ca autorii excepțiilor pleacă de la o premisa greșita, constând in absolutizarea exercițiului prerogativelor dreptului de proprietate, facand abstracție de prevederile art. 44 alin. 1 teza a doua din Constituție, potrivit căruia „conținutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", precum si de cele ale art. 136 alin. 5, care consacra caracterul inviolabil al proprietății private, „in condițiile legii organice".
Prin urmare, contestatoarea nu a fost lipsita niciodată in mod formal de proprietatea sa, aceasta putând sa o vanda, sa o doneze, sa o cedeze sau sa o ipotecheze si, deci nu se neagă dreptul de proprietate al acesteia.
Este adevărat ca spațiul care era ocupat cu punctul de alimentare cu energie electrica a fost considerat drept „bun public", in temeiul dispozițiilor legale mai sus invocate, insa aceste dispoziții nu au privat contestatoarea de proprietatea sa, ci se refereau la punerea in aplicare la nivel național a unei politici de producție si de distribuție a energiei electrice dupa schimbarea regimului politic in tara. ., CEDO subliniază ca: „Nu se contesta ca atat OUG nr. 63/1998 cat si Legea nr. 318/2003 si Legea nr. 13/2007 sunt conforme cu dreptul statelor de a adopta legile pe care le considera necesare reglementarii folosirii bunurilor, enunțat la al doilea paragraf al ort. 1 din Protocol nr. 1 CEDO. Aceste texte diferite, care permit funcționarea optima a rețelelor electrice de serviciu public in mai multe comune ale tarii, urmăresc fora indoiala, un scop legitim de interes general. Deci, legile naționale adoptate succesiv in domeniul energetic conțin, .."
Astfel, corect a reținut Tribunalul B. prin decizia irevocabila pronunțata la data de 16.05.2012 ca: exercitarea drepturilor de uz si servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile din domeniul energiei electrice, cu titlu gratuit, ve toata durata existentei acestora, desi are ca efect lipsirea celor interesați de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce . si nici . fapt, ci răspunde unei cauze de utilitate publica si se limitează la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății private.
Totodată, societatea E-ON M. DISTRIBUȚIE SA Iași este obligata sa asigure serviciul public de distribuție a energiei electrice prin alimentarea cu energie electrica in condiții de securitate si la standarde ridicate de calitate. De aceea, legiuitorul roman a edictat ca serviciul prestat de operatorii de distribuție din domeniul energiei electrice este unul de interes public, reglementând special regimul juridic al acestei activități si stabilind obligații speciale ce cad in sarcina unui operator de distribuție cat si acele drepturi speciale conferite tocmai ca urmare a caracteristicilor de importanta vitala pentru societate a activității desfășurata in acest domeniu.
De altfel, nici nu s-ar putea retine vreo culpa in sarcina intimatei rezultata din existenta rețelei electrice, întrucât S.C. E.ON M. Distribuție S.A., ca operator de distribuție, in definiția data de art. 3 pct. 34 din Legea nr. 13/ 2007 nu răspunde decât de operarea, asigurarea întreținerii si dezvoltarea rețelei de distribuție.
Rețelele electrice de distribuție a energiei electrice au un caracter eminamente public, de interes general, existenta lor fiind determinata de necesitatea alimentarii cu energie electrica a consumatorilor racordați la acestea. Din acest motiv legislația in vigoare de-a lungul timpului conține masuri de protejare a acestora.
Față de aceste considerente, instanța de control judiciar va respinge contestația în anulare formulată de reclamanta . împotriva deciziei civile nr. 421 din 16 mai 2012 a Trib. B. ca nefondată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de reclamanta . cu sediul în B., .. 39, jud. B., în contradictoriu cu intimatele pârâte E-ON M. DISTRIBUȚIE SA Bacău cu sediul în Bacău, .. 33, jud. Bacău și E-ON M. DISTRIBUȚIE SA Iași cu sediul în Iași, .-150, jud. Iași, împotriva deciziei civile nr. 421 din 16 mai 2012 a Trib. B. pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
B. G. A. D. A. M. T. R.
Red. BG
Jud recurs – BG, AD, HI
Jud. fond – VOM
Tehnored. TR - 2 ex./11.07.2013
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 48/2013. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 319/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
