Pretenţii. Decizia nr. 1147/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1147/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 1054/297/2012
Dosar nr._ Pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA - I - CIVILĂ
DECIZIA NR. 1147 R
Ședința publică din 09 decembrie 2013
Președinte – A. M.
Judecător – C. M.
Judecător – A. C.
Grefier – A. E.
La ordine judecarea recursului civil formulat de recurentul-pârât H. A., în contradictoriu cu intimatul reclamant B. T. și intimatul pârât B. A., împotriva sentinței civile nr. 1144 din 25 septembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Săveni, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul pârât H. A. asistat de avocat F. I. și intimatul reclamant B. T., lipsă fiind intimatul pârât B. A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Avocat F. I. depune la dosar împuternicire avocațială, chitanță onorariu apărător în cuantum de 300 lei și chitanța nr._ din 2 decembrie 2013 în cuantum de 104 lei, făcând astfel dovada timbrării cererii de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente asupra acestuia.
Avocat F. I. solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât prima instanță nu a stabilit în mod concret împrejurările săvârșirii faptei și nici cauza morții animalului. În subsidiar, dacă se va aprecia că sunt administrate toate probele, solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât în cauză nu sunt date condițiile răspunderii civile delictuale cerute de art. 1001 din Codul civil, arătând totodată că reclamantul și-a priponit vaca prea aproape de râul Jâjîia. Că, nu este dovedit raportul de cauzalitate între pretinsa faptă a recurentului și rezultatul produs. Precizează că nu există vinovăția, iar rezultatul s-a produs datorită imprudenței și neglijenței reclamantului care a priponit animalul prea aproape față de râu și l-a lăsat nesupravegheat, aspect dovedit și cu martorii audiați. Mai arată că moartea animalului a fost provocată de o hemoragie intensă datorată loviturilor celorlalte animale, însă la dosar nu există un act de la medicul veterinar în acest sens. Apreciază că există o cauză de exonerare a răspunderii recurentului, însă în subsidiar arată că rezultatul morții animalului s-a produs datorită culpei comune. În ce privește cuantumul prejudiciului, arată că instanța de fond a reținut un prejudiciu prea mare, având în vedere faptul că la dosar nu există un înscris din care să rezulte ce rasă era animalul, însă din declarațiile martorilor audiați rezultă că o vacă în satul părților se vinde cu 1500 – 2000 lei. Reținând culpa comună de 50% pentru fiecare parte instanța trebuia să o raporteze la valoarea de 1500 lei. Cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul reclamant B. T. arată faptul că vaca sa era priponită pe malul apei, iar vaca părții adverse erau slobode. Că, vaca sa era de rasă, iar cu suma de 1500 lei se poate achiziționa eventual un vițel dar nu o vacă. În ce privește martorul C. C. audiat la instanța de fond, arată că nu este o persoană responsabilă, acum aflându-se la psihiatrie întrucât a dat foc la casă. Depune la dosar adresa emisă de DGASPC cu nr._/20.09.2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil, de față;
Prin cererea înregistrată sub nr. 1054/287/9.05.2012, reclamantul B. T. a chemat în judecată pe pârâtul H. A. pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 3.240 lei cu titlu de daune.
În motivarea acțiunii, a arătat reclamantul că, în data de 27.04.2012, avea priponită una dintre vaci pe malul râului Jijia, pe un teren pe care îl deținea în arendă și că, în jurul orei 13,00, numitul B. A. a trecut cu două vaci pe lângă vaca sa. În acel moment, una din cele două bovine aflate în paza numitului B. A. s-a luat la bătaie cu vaca sa, a lovit-o, iar în urma impactului bovina a căzut în apa râului Jijia.
Arată în continuarea motivării reclamantul că, incidentul a fost perceput de numiții S. M., A. C. și S. J., care l-au anunțat însă doar în momentul când au găsit vaca moartă. Ulterior a constatat că bovina decedase datorită hemoragiei interne.
A mai menționat reclamantul că bovina care i-a omorât vaca aparține pârâtului H. A., care i-a încredințat-o numitului B. A. pentru a o pășuna.
A mai considerat reclamantul că vinovat de cele întâmplate este pârâtul, deoarece i-a încredințat bovinele spre pășunare numitului B. A., persoană cunoscută cu afecțiuni psihice severe.
Că, bovina sa era rasa Holstein, producea 30 de litri de lapte pe zi, astfel că prejudiciul suferit constă în prețul bovinei de 3.500 lei și în producția de lapte de 400 lei, din care a recuperat suma de 650 lei urmare a valorificării bovinei.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat administrarea probei testimoniale, probă încuviințată și administrată de instanța de judecată.
Pârâtul, prezent în instanță, a declarat că nu este de acord să-l despăgubească pe reclamant, deoarece bovina decedată nu a fost examinată de medicul veterinar și a decedat ca urmare a căderii în râul Jijia și nu pe terenul reclamantului.
A precizat pârâtul că martorii indicați de reclamant sunt persoanele care au sacrificat vaca și nu cei care au încercat să o salveze și că în locul unde se afla bovina reclamantului se aflau mai multe vaci, printre care și a sa, ce era priponită la o distanță de aproximativ 10 m de cea a reclamantului ( fila 13, dosar ).
În dovedirea susținerilor sale, pârâtul a solicitat audierea martorului C. C..
În cauză, au fost audiați martorii S. I., S. M. și C. C., ale căror declarații au fost consemnate în procesele verbale atașate la dosarul prezentei cauze ( filele 17, 18, 19, dosar ).
Prin sentința civilă nr. 1144 din 25 septembrie 2012 Judecătoria Săveni a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B. T., în contradictoriu cu pârâtul H. A..
A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2454 lei cu titlu de daune.
A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 210 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că atât reclamantul, cât și pârâtul dețin în proprietate bovine pe care obișnuiesc să le pășuneze pe malul râului Jijia, proprietățile acestora fiind situate în apropierea cursului de apă.
Reclamantul deținea în proprietate două bovine, din care una rasa Holstein pe care, în ziua de 27.04.2012, o ținea priponită pe malul râului Jijia la păscut, iar pârâtul avea în proprietate tot două bovine ce erau pășunate de către numitul B. A., cumnatul acestuia, persoană cunoscută cu afecțiuni psihice, asistată social de către soția pârâtului, H. I., în baza contractului individual de muncă nr. 42/1.03.2010 încheiat cu Primăria .> A mai reținut prima instanță că, datorită modului defectuos în care a fost asigurată paza bovinelor aflate în proprietatea pârâtului, una dintre aceste bovine s-a luat la bătaie cu vaca reclamantului, împingând-o în apă, cauzându-i astfel decesul, martorul S. M. precizând că vaca reclamantului era priponită, iar cele ale pârâtului erau slobode.
Din vânzarea leșului, reclamantul a obținut suma de 650 lei.
Potrivit art. 1001 Cod civil, „proprietarul unui animal sau acela care se servește de dânsul, în cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau că animalul se află în paza sa, sau că a scăpat”.
Textul de lege menționat mai sus, reglementează răspunderea proprietarului pentru prejudiciile cauzate de animale.
Prima instanță a reținut, că în speță, sunt întrunite condițiile răspunderii pentru fapta animalului, respectiv prejudiciul a fost cauzat de animalul care, la data producerii prejudiciului, se afla în paza juridică a persoanei de la care se pretinde plata despăgubirilor.
În consecință, instanța, a admis acțiunea și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2.350 lei reprezentând c/val bovinei, reținând ca valoare a bovinei suma de 3.000 lei, precum și îndreptățirea la plata sumei de 104 lei reprezentând c/val cantității de lapte ce putea fi obținută și valorificată în perioada 27.04.2012 – 9.05.2012 ( data decesului și data introducerii acțiunii ), raportat la o cantitate de 10 litri lapte pe zi și la un preț de vânzare de 0,80 lei/litru.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs recurentul-pârât H. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în considerente că intimatul reclamant nu a făcut dovada prejudiciului, respectiv că nu sunt întrunite cumulativ cauzele răspunderii civile delictuale cerute de art. 1001 din Codul civil și că nu există nicio probă scrisă că vaca reclamantului intimat ar fi valorat suma de 3000 lei ce a fost pretinsă din care i s-a acordat 2350 lei. În continuarea motivării, recurentul-pârât a mai arătat că nu au fost lămurite pe deplin nici împrejurările în care a avut loc incidentul și nici un prejudiciu clar dovedit cu acte, așa încât acțiunea reclamantului ar fi trebuit respinsă
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul va constata că recursul este nefondat și-l va respinge pentru cele ce în continuare se vor arăta:
Astfel, situația de fapt reținută de prima instanță este cea care rezultă din probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor audiați care au relevat că într-adevăr vaca reclamantului era de rasă olandeză, respectiv Holstein, că o asemenea vacă se vinde cu 3000 – 4000 lei și că aceasta a decedat ca urmare a împungerii cu vaca pârâtului, care era slobodă și sub directa supraveghere a lui B. A., persoană cu handicap grav, conform adresei emise de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului.
De asemenea, în mod corect a reținut prima instanță și a făcut aplicarea în cauză a disp. art. 1001 cod civil referitoare la faptul că proprietarul unui animal sau acela care se servește de dânsul, în cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau că animalul se află sub paza sa, sau că a scăpat. Prin urmare, atâta timp cât pârâtul nu a dovedit în contraprobă că decesul bovinei aparținând reclamantului a fost pricinuit din motive naturale sau independente de fapta supraveghetorului bovinei sale, care după cum s-a dovedit este o persoană incapabilă să asigure o pază eficientă a animalelor, martorii declarând că cele două bovine s-au împuns și că urmare acestui incident bovina reclamantului a căzut în râul Jîjăia, fiind găsită cu botul în mâl și decedată, condițiile răspunderii civile delictuale apar a fi întrunite, atât sub aspectul faptei, culpei, prejudiciului și legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Referitor la valoarea prejudiciului, martorii audiați în cauză au arătat că o bovină ca a reclamantului poate fi cumpărată cu suma de_ – 4000 lei, așa încât în lipsa altor elemente care să ducă la stabilirea cu exactitate a prejudiciului, judecătorul fondului s-a oprit în mod corect la suma de 3.000 lei din care a scăzut suma de 6500 lei pe care reclamantul a obținut-o din vânzarea leșului.
Ar mai fi de precizat că reprezentantul pârâtului, avocat F. I., având cuvântul în fond a invocat noi motive de recurs, chiar o culpă comună de 50% pentru fiecare parte, dar care nefiind formulate înlăuntrul termenului de recurs, nu au putut fi analizate, instanța fiind limitată la motivele invocate în petiția de recurs.
Prin urmare, față de cele ce preced, Tribunalul va reține că recursul este nefondat și în temeiul art. 312 Cod procedură civilă îl va respinge, cu consecința menținerii sentinței civile nr. 1144 din 25,09.2012 ca fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul pârât H. A., în contradictoriu cu intimatul reclamant B. T. și intimatul pârât B. A., împotriva sentinței civile nr. 1144 din 25 septembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Săveni.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 9 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
A. M. C. M., A. C. A. E.
Red. A.M./19.03.2014
Jud. L. A. L.
Dact. A.E.
ex. 2/19.03.2014
| ← Anulare act. Decizia nr. 426/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
