Reziliere contract. Decizia nr. 1004/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1004/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 1062/222/2013
Dosar nr._ contestație în anulare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică de la 28 octombrie 2013
Completul compus din:
P.: A. C.
Judecător: P. I.
Judecător: D. M.
Grefier: B. C.
Decizia nr. 1004 R
Pe rol pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatorul P. V., în contradictoriu cu intimata P. L., împotriva deciziei nr. 261 R din 04.04.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ având ca obiect reziliere contract.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 24 octombrie 2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitate părților de a formula concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când:
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe Judecătoriei D. sub nr._ din 11.03.2013, reclamantul P. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta P. L., anularea deciziei nr. 261/R din 4.04.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._ al Judecătoriei D..
In motivare a arătat că pârâta a depus acte care nu corespund realității faptice iar pe de altă parte, că situația de fapt a fost interpretată în mod eronat.
In dovedire a depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 457 din 10 martie 2011 a Judecătoriei D. a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul P. V. prin mandatar P. V. în contradictoriu cu pârâta P. L. și a fost reziliat parțial contractul de vânzare - cumpărare cu clauza întreținerii autentificat sub numărul 4181 din 10 august 2007 la Biroul Notarului Public A. C. și S. din municipiul B., în sensul înlăturării din acesta a raporturilor contractuale dintre reclamant și pârâtă. S-a reținut la pronunțarea acestei soluții că pârâta nu își mai achită obligația de întreținere de multă vreme, mandatarul și soția sa fiind cei care o prestează, scop în care și-au părăsit locuința dintr-o comună învecinată și au venit să locuiască efectiv cu reclamantul, care este în vârstă și imobilizat la pat. S-au respins ca nedovedite susținerile părților în sensul că:
1. mandatarul fiu l-a sugestionat pe reclamant să formuleze acțiunea;
2. pârâta a fost îndepărtată prin violență, împiedicată să-și îndeplinească obligația considerându-se că mandatul autentic dat în fața unui notar public probează libertatea deplină de voință a reclamantului în sensul desființării contractului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta apreciind că, față de probele administrate în cauză, este nelegală și netemeinică. Motivează în continuare că a stat cu părinții în aceeași casă de 62 de ani, după decesul mamei, în anul 2007, în casa părintească s-a mutat fratele P. V. împreună cu soția și că aceștia au provocat certuri violente în legătură cu cota de 1/2 din proprietatea ce i-a fost transmisă prin contractul de întreținere.
S-a reiterat susținerea de la fond referitoare la influența exercitată de frate asupra tatălui, în sensul desfacerii contractului referitor la obligația ei de întreținere și la dreptul corelativ, precum și la împiedicarea de către frate și cumnat de a presta îngrijiri tatălui. Mai precizează că tatăl reclamant a și decedat la 29 martie 2011. La termenul de judecată din data de 31 august 2011 recurenta a solicitat ca, în temeiul art. 243 aliniat 1 punctul 1 Cod procedură civilă, să fie introduși în cauză moștenitorii defunctului P. V., fiii V. și H..
S-a mai invocat excepția lipsei interesului acțiunii formulate de defunctul tată față de împrejurarea că acesta a primit întreținerea datorată la unul din întreținători, care a și împiedicat-o să-și îndeplinească la rândul ei obligația. Întrucât obligația de întreținere este indivizibilă, iar creditorul obligației este îndestulat în întregime prin prestația unui singur debitor, singurul îndreptățit la vreo acțiune este codebitorul întreținător care se poate adresa pentru parte din datoria comună împotriva recurentei - pârâte ce nu și-a îndeplinit obligația.
Practic, s-a subliniat că în cauză singurul interes este cel de natură patrimonială al mandatarului, care a urmărit să obțină casa părintească doar pentru el, controlând și manipulând voința slăbită de vârstă și de boală a tatălui.
S-a mai invocat nulitatea absolută a mandatului, motivându-se că acesta este fondat pe o cauză ilicită - respectiv interesul material fățiș de a se îmbogăți fără just temei.
Pe fond, s-a arătat că nu este dovedită o neexecutare a obligației de întreținere, așa cum a fost asumată prin contract, deoarece mama a fost întreținută și înmormântată de recurentă, fapte probate cu martori și ar fi continuat îndeplinirea acestei obligații și față de tată în măsura în care fratele mandatar nu ar fi împiedicat-o prin violență. Așadar, pentru că recurenta debitoare și-a îndeplinit parțial obligația, iar pentru partea neîndeplinită neexecutarea nu îi este imputabilă, acțiunea este apreciată ca neîntemeiată.
În cursul judecării recursului s-au atașat la dosar înscrisuri.
Numitul P. H., fiul defunctului reclamant și frate al recurentei și al mandatarului a precizat prin nota de la fila 73 că are calitatea de moștenitor acceptant al tatălui său și este parte în proces conform art. 243 aliniat 1 Cod procedură civilă și înțelege să susțină în proces punctul de vedere al surorii sale, recurenta P. L., despre care afirmă că a și fost mult prezentă în viața părinților săi, spre deosebire de fratele mandatar care a venit târziu, intrând într-o gospodărie îmbunătățită prin eforturile sale și ale surorii, pe care a acaparat-o, îndepărtându-l atât pe el cât și pe soră și concluzionând că nu ar trebui reziliat contractul și că lucrurile ar trebui să rămână așa cum a fost stabilit încă de pe vremea când trăiau ambii părinți.
Prin Decizia nr. 261 din 04 aprilie 2012 Tribunalul B. a admis recursul declarat de recurenta pârâtă P. L. în contradictoriu cu intimatul reclamant P. V. decedat, complinit de P. A. Dusuciuc M., P. M., P. M. I., P. S., P. F., Hanibac A. C. și P. H.. A modificat în tot sentința recurată și a respins acțiunea formulată de P. V. ca nefondată, obligând reclamantul P. V. la plata sumei de 510,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În motivarea deciziei, s-a arătat că, din probele administrate la instanța de fond, rezultă că pârâta și-a îndeplinit față de ambii părinți obligația asumată, atât înaintea încheierii actului cât și până la moartea mamei petrecută la scurt timp de la perfectarea actului. În schimb mandatarul a fost domiciliat în alt județ, nu a întreprins nimic în acest sens, decât după moartea mamei când s-a mutat în comună și apoi a locuit efectiv cu tatăl său. A reținut instanța de recurs că din întreg ansamblul probator, nu rezultă lipsa de întreținere datorată dispunătorilor, însă rezultă cu certitudine voința beneficiarului mandatar de a acapara întregul imobil ce a format subiectul contractului, prin violențele exercitate asupra surorii și doar prin acțiunea formulată. Pârâta, susține instanța de recurs, a făcut eforturi considerabil mai mari ca durată și ca și cantitate, astfel că, ar fi îndreptățită să fie despăgubită, iar nu îndepărtată din contract. Prin urmare, s-a arătat că prima instanță de judecată nu a observat caracterul solidar al întreținerii prestate, faptul că obligația a fost îndeplinită continuu însă consecutiv de cei doi întreținători, iar nu simultan, și a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.
Împotriva acestei decizii, la 11 martie 2013, a formulat contestație în anulare, contestatorul P. V.. A arătat că situația de fapt este contrară celor reținute prin sentință.Că, pârâta P. L. nu a locuit timp de 62 de ani în casa părintească, nu a îndeplinit obligațiile prevăzute în contractul de întreținere, iar el, mandatarul, a fost acuzat de violențe asupra pârâtei. În continuare, contestatorul, a indicat relațiile în care a fost implicată pârâta P. L. și a făcut referire la sancțiunile care au fost aplicate acesteia în dosarul_ .A arătat contestatorul că pârâta P. V. este violentă și a solicitat în dovedire administrarea probei cu martori. A susținut că el împreună cu P. F. au înmormântat-o pe mamă, au făcut cele necesare înmormântării, au cumpărat cele necesare pentru înmormântare. A mai susținut contestatorul că, a părăsit domiciliul său și l-a îngrijit pe tată în timpul vieții acestuia, l-a înmormântat și a suportat toate cheltuielile necesare cu îndeplinirea riturilor religioase.
Prin Sentința civilă nr. 520 din 29 martie 2013, Judecătoria D. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B. în raport cu dispozițiile art.95 alin. 1, raportat la art. 129 alin.2 pct. 2 și art. 132 Cod Procedură civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului B., la data de 07 mai 2013.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta intimată P. L. a solicitat respingerea contestației. A arătat că prin cererea introdusă de către reclamant, calificată ca fiind contestație în anulare, nu s-au invocat nelegarea citare a contestatorului pentru ziua când s-a judecat pricina și nici nerespectarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență. S-au invocat erori de judecată care nu pot face obiectul contestației în anulare. A arătat intimata că numitul P. V., contestator în cauză, este o persoană conflictuală, urmărind prin acțiunile sale să-și aproprie averea familiei.
În drept, a invocat dispozițiile art.503 Cod Procedură civilă.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând contestația în anulare formulată de către contestatorul P. V., instanța urmează să o respingă pentru motivele arătate mai jos.
Potrivit art. 317 Cod Procedură civilă hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, dacă motivele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Articolul 318 Cod Procedură civilă, stabilește că, această cale poate fi exercitată și când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În analizarea motivelor de fapt invocate de către contestator, instanța reține că acestea nu se circumscriu nici unuia dintre motivele menționate de articolul 317, respectiv 318 Cod procedură civilă.
Cum contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, motivele invocate fiind expres și limitativ prevăzute de lege, iar între motivele invocate de către recurent nu există nici unul care să se încadreze în textele de lege menționate, instanța va constata că nu sunt date premisele admiterii acestei căi extraordinare de atac.
Pe cale de consecință va respinge ca nefondată contestația în anulare, formulată de contestatorul P. V. împotriva Deciziei nr. 261 din 04 aprilie 2012 a Tribunalului B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul P. V., în contradictoriu cu intimata P. L., împotriva Deciziei nr. 261 din data de 04.04.2012 a Tribunalului B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, Grefier,
C. A. I. P. M. D. C. B.
Red.I.P./4.12.2013
Tribunal M. D.
Dact.C.B./ 4.12.2013
2 exp.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 948/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 11-04-2013,... → |
|---|
