Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1002/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1002/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 2170/222/2012
Dosar nr._ Revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1002 R
Ședința publică din 25 octombrie 2013
Președinte - A. C.
Judecător - D. M.
Judecător - B. G.
Grefier - A. E.
Pe rol pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurenții-reclamanți I. Laurența și I. C., în contradictoriu cu intimatul pârât A. D., împotriva sentinței civile nr. 809 din 22 mai 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică 17 octombrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată și când, pentru a da posibilitatea intimatului, prin apărător, de a formula și depune la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru data de 22 octombrie 2013, iar apoi din lipsă de timp mai îndelungat pentru astăzi, când,
După deliberări,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil, de față;
Prin sentința civilă nr.809/22 mai 2013 a Judecătoriei D. a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții I. Laurenția și I. C. în contradictoriu cu pârâtul A. V.D., în sensul că a fost respinsă acțiunea în revendicare ca neîntemeiată, s-a stabilit linia de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul indicat în anexa 1 a raportului de expertiză efectuat în cauză (f.114) și au fost obligați reclamanții să achite pârâtului cheltuieli de judecată în sumă de 500 de lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că terenul în litigiu provine de la defunctul A. F., care este fratele pârâtului A. D. și al defunctei B. A., că de la autor și apoi de la soția supraviețuitoare s-a transmis la Comunitatea Cultului Penticostal din localitatea Mihăileni, de la care s-a vândut către numita B. A. prin act autentic casa aflată pe acest teren de 250 m.p., trecut în proprietatea statului, de la aceasta din urmă imobilul intrând în stăpânirea reclamanților I. Laurenția și C., în baza contractului de întreținere pe care aceștia l-au încheiat cu proprietara casei.
Acest circuit civil are în vedere actele succesive de înstrăinare a casei, situația juridică a terenului aferent fiind clarificată prin alte acte.Astfel, autorul A. F. a figurat în rolul agricol cu 2,49 ha teren pentru care s-a emis T.P.nr._/29.12.1995 pe numele moștenitorilor: A. D., A. V.I., U. M., B. A., S. E., L. N. Salabilnă V., aceștia partajându-l prin s.c.nr.78/24 ianuarie 2008 a Judecătoriei D..Terenul intravilan de 1.836 m.p. ce reprezintă curtea casei a fost atribuit în indiviziune moștenitorilor I. Laurenția, B. Ș., B. A. și B. I. M..
Se arată că originea prezentului litigiu se află în imposibilitatea întabulării acestui teren în cartea funciară, semnalată de O.C.P.I., care identifică drept obstacol la întabulare suprapunerea parțială a suprafeței de 1.836 m.p. din p.c. 34 cu imobilul cu nr. cadastral 873, respectiv cu suprafața de 250 m.p.din p.c.34 pentru care s-a dispus întabularea în favoarea reclamanților, conform contractului de întreținere. Această situație e prezentată de reclamanți însă ca rezultând din ocuparea concretă de către pârât a unei suprafețe din curtea pe care este amplasată casa, deoarece terenul aferent casei, în opinia acestora ar trebui să aibă suprafața totală de 2.085 m.p.Instanța a apreciat că probele administrate nu susțin aceste apărări, ce nu rezultă nici din înscrisuri- ex. registru agricol, titlu necontestat și nici din depozițiile de martori sau din dispunerea hotarelor, cercetată de complet la fața locului.
Instanța a concluzionat pe baza raportului de expertiză că suprafața de 250 m.p. menționată în actele de înstrăinare face parte din intravilanul de 1.834 m.p. aferent casei pârâtului, situat în p.c.33, cu care nu se suprapune.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamanții, cale de atac ce a fost recalificată ca recurs de completul de apel prin încheierea dată în ședința publică din data de 17 septembrie 2003, în conformitate cu disp.art.282 indice 1 alin.1 C.proc.civ.vechi.
Atât prin motivele de apel inițiale cât și prin precizările și notele depuse ulterior în fața instanței de recurs ca urmare a recalificării cererii, recurenții reclamanți au criticat sentința instanței de fond, afirmând că aceasta ar conține mari erori și că nu respectă actele probatorii ce se află la dosar, iar linia de hotar rezultată este ,de asemenea, incorectă, deoarece mărește pârâtului . de 1,30 m.l., ducând la noi dificultăți de întabulare. Se susține că suprapunerea parcelelor este una reală, cauzată de mutarea de către pârât în anul 2007 a gardului în curtea reclamanților, aspect semnalizat la acea vreme de aceștia prin plângerea depusă la Postul de Poliție Mihăileni cu nr.43 și recunoscut de pârât prin declarația dată cu ocazia cercetării penale.
Reclamanții susțin că în rolul agricol al defunctului A. V.F. era înscrisă o suprafață de 2,4900 m.p., iar în T.P. 63.593 s-a înscris numai suprafața de 2,4136 ha, iar diferența o reprezintă chiar terenul de 250 m.p., adică suprafața ocupată de pârât.
Se mai cere totodată și stabilirea liniei de hotar astfel încât lățimea la stradă a celor două imobile în litigiu să fie de 33,64 m.l. la imobilul N.C.455 și de 29,69 m.l. pentru . ca variantă corectă anexa nr.4din raportu de expertiză realizat la fond. Se cere admiterea acțiunii în revendicare în sensul de a fi obligat pârâtul să elibereze suprafața ocupată incorect de acesta de 158 m.p., în plus față de suprafața înscrisă în titlu de 2.516 m.p.
În concluziile scrise depuse ulterior se mai arată că pârâtul ocupă o porțiune din terenul reclamanților prin construirea unui gard fără autorizație, așa cum se consemnează în Ordonanța nr.593/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria D. prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui A. D..
S-au atașat înscrisuri și un exemplar din raportul de expertiză întocmit de ing.C. Ș..
Pârâtul intimat nu a formulat apărări noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că este investită cu judecarea unei cereri de recurs formulată pentru motivele generice de nelegalitate reglementate la art.304 indice 1 C.proc.civ. împotriva unei hotărâri pronunțate în materia revendicării și grănițuirii, în baza disp.art.563,566 și art.561 din Noul Cod Civil.
Recursul este nefundat și va fi respins ca atare, întrucât criticile de nelegalitate și netemeinicie nu sunt justificate.
Astfel, în ceea ce privește critica privind greșita soluționare a cererii de revendicare ca urmare a aprecierii instanței de fond că pârâtul nu a săvârșit o faptă concretă de ocupare a terenului în litigiu, instanța de recurs observă că este neîntemeiată, nefiind motivată și probată concludent prin argumente și dovezi de natură să combată eficient constatările primei instanțe întemeiate pe probele administrate în fața ei.
Din succesiunea actelor juridice autentice care s-au finalizat cu dobândirea de către reclamanți a dreptului de proprietate pentru casă și teren aferent de 250 m.p. rezultă că încă de la data de 21 decembrie 1984 terenul de 250 m.p. aferent construcțiilor vândute a trecut în proprietatea statului, prin urmare acest teren nu a mai putut fi înstrăinat, cum greșit se menționează în actele de vânzare și întreținere ulterioare, doar dreptul de folosință asupra acestuia putând fi transmis.Așa se explică și afirmațiile expertului făcute cu ocazia cercetării la fața locului și consemnate în procesul-verbal întocmit în această împrejurare, aflat la f.168 ds.fond, conform cărora „suprafața de teren de 250 m.p., ce a făcut obiectul contractului de întreținere este în p.c.34 și face parte din suprafața de 1.836 m.p. înscrisă în titlul de proprietate nr.63.593/20.11.1995, fiind diferită de terenul din curtea vecină aparținând pârâtului, care se află în p.c.33”.Cu ocazia aceleiași cercetări locale s-a verificat și susținerea reclamanților privitoare la acțiunea pârâtului de mutare a gardului dintre proprietăți, sens în care au fost audiați martori în vârstă, vecini și s-a observat că gardul ce desparte cele două curți are montați pe toată lungimea stâlpi de beton foarte vechi.
De asemenea corect a reținut prima instanță, contrar celor susținute de reclamanți în recurs, că suprafața înscrisă în intravilan în titlul reclamanților este corectă și corespunde rolului agricol al autorului acestora, deoarece nu a fost contestat de succesori de la data emiterii – 29.XII.1995 și până la formularea prezentei cereri, niciunul dintre aceștia necerîn în cei aproape 20 de ani de când este emis titlul completarea suprafeței înscrisă la categoria intravilan cu diferența în litigiu.
Pentru motivele de recurs ce se referă la dificultăți de întabulare a dreptului de proprietate, instanța reține că acestea nu reprezintă în celași timp motive specifice revendicării și că remediul unor astfel de probleme juridice este din categoria altor acțiuni în justiție- de rectificare carte funciară, sau după caz de plângere la încheiere.
Întrucât recurenții sunt părți căzute în pretenții, vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către intimat în faza procesuală a recursului, constând în onorariu de avoca de 1.000 lei, potrivit chitanțelor depuse la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții I. Laurența și I. C. domiciliați în Suceava, .. 20, .. B, ., împotriva sentinței civile nr. 809 din 22 mai 2013 a Judecătoriei D., pe care o menține, contradictoriu cu intimatul pârât A. D. din . Mihăileni, județul B..
Obligă recurenții să plătească în solidar intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 25 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
A. C. D. M., B. G. A. E.
Red. D.M./18.12.2013
Jud. O. L.
Ex. 2
| ← Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 11-04-2013,... | Actiune in regres. Sentința nr. 1683/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
