Reziliere contract. Decizia nr. 174/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 174/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 2990/222/2010*
Dosar nr._ reziliere contract
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA A I –A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 174
Ședința publică din 12 februarie 2013
Președinte –A. D.
Judecător – H. I.
Judecător – B. G.
Grefier –T. R.
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenții P. D. și P. M. în contradictoriu cu intimata reclamantă F. E. și intimata pârâtă P. C. M., împotriva sentinței civile nr. 1384 din 07.06.2012 pronunțată de Judecătoria D., având ca obiect reziliere contract.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 5 februarie 2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a permite părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, când:
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. cu nr._, reclamanta F. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. D., P. M. și P. C. M. desființarea înțelegerii de vânzare-cumpărare care a fost confirmată prin sentința civilă nr. 1968 din 9.11.2009 a Judecătoriei D. (dosar nr._ ), între pârâți.
In motivarea cererii, reclamanta a învederat că este creditoarea pârâtului P. D. care îi datorează suma de 2827 lei conform titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 561 din 20.04.2007 a Judecătoriei D. și care pentru a deveni insolvabil a înstrăinat prin antecontract de vânzare-cumpărare la 16 iulie 2008 fiicei sale P. C. M., imobilul situat în mun. D. . nr. 94, compus din casă de locuit și terenul aferent în suprafață de 63 m.p., antecontract confirmat prin sentința civilă nr._/2009 a Judecătoriei D..
In dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri și a solicitat proba testimonială.
Pârâții au solicitat respingerea acțiunii arătând că nu sunt insolvabili, având în proprietate un autoturism marca Citroen și un autoturism marca Dacia 1310.
In apărare a depus la dosar înscrisuri.
Instanța, din oficiu, a dispus atașarea dosarului de executare nr. 20/2008 întocmit de B. Șmocot G. din D. și a solicitat relații de la Primăria mun. D. – Serviciul Impozite și Taxe Locale.
Inițial, Judecătoria D. prin sentința civilă nr. 476/15 martie 2011 a respins acțiunea cu motivarea că reclamanți nu au făcut dovada insolvabilității debitorilor, din problele dosarului, respectiv certificat de atestare fiscală (f. 69 ds.), copii după certificatele de înmatriculare (f. 30-71 ds) și adeverința nr. 2053/24 febr. 2011 emisă de Primăria mun. D. rezultând că pârâtul P. D. figurează în evidențele fiscale ca având în proprietate un autoturism Dacia_ și un autoturism Citroen, prin valorificarea cărora reclamanta creditoare și-ar fi putut îndestula creanțe în sumă de 2827 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie prin aceea că, deși prima instanță a reținut că pârâtul debitor mai are și alte bunuri în proprietate din care s-ar putea îndestula creanța, în realitate nu există nici o certitudine că cele două autoturisme care figurează înmatriculate pe numele pârâtului debitor ar mai fi deținute și în prezent, predarea lor la Remat sau vinderea neurmată de radiere făcând să pară că aceste bunuri încă mai sunt deținute.
Prin decizia civilă nr. 989R/6 dec. 2011, Tribunalul B. a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând în motivele soluției sale că prima instanță nu a verificat, pe bază de probe concludente, care este situația reală a acestor autoturisme, dacă ele se mai află în posesia debitorului sau au fost înstrăinate, prin vânzare simplă către terți sau predare în cadrul Programului național de înlocuire a parcului auto. În acest sens, s-a evocat în considerentele deciziei că prin adresa nr.30 din 4 ianuarie 2011 a Serviciului de Impozite și Taxe D. (fila 69 dosar fond) s-a comunicat instanței faptul că debitorul pârât, deși figurează cu două autoturisme în proprietate – Dacia 1310 și respectiv Citroen, nu a mai achitat impozitele aferente de mai mulți ani, iar din adresa nr. R/_ din 24 octombrie 2011 a Serviciului Rutier din cadrul I.P.J. B. (fila 13 dosar recurs) rezultă că cele două autoturisme au expirată inspecția tehnică periodică (ITP) din 3 octombrie 2010 și respectiv 16 august 2008.
Prin urmare, a apreciat instanța de control judiciar că se impune stabilirea cu certitudine, pe bază de probe, care este situația reală și legală a celor două autoturisme și dacă asupra lor se poate lua vreo măsură de indisponibilizare în vederea executării creanței, din actele depuse la dosar atât la instanța de fond cât și în recurs, născându-se o puternică îndoială asupra veridicității celor susținute de pârâtul debitor.
În rejudecare Judecătoria D. prin sentința civilă nr. 1384 din 07.06.2012 a admis acțiunea și a desființat vânzarea cumpărarea asupra imobilelor situate în municipiul D. .. 94, jud. B., consfințite prin sentința civilă nr.1968/09 noiembrie 2009 a Judecătoriei D..
În motivele soluției adoptate, a reținut judecătorul fondului că în executarea titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 561 din 20.04.2007 a Judecătoriei D., reclamanta a făcut demersuri pentru executarea silită a bunurilor mobile și imobile ale pârâților și cu ocazia scoaterii la vânzare prin licitație publică a imobilelor a constatat că aceștia și-au înstrăinat casa de locuit situată în municipiul D. .. 94 fiicei P. C. M. pentru prețul de 200 de euro întocmind în acest sens antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6202/16 iulie 2008.
A apreciat judecătorul de fond că în speță este incidentă prevederea art. 975 Cod civil, în temeiul căreia creditorii pot, în numele lor personal, să atace actele viclene, făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor, creditorul având obligația de a dovedi potrivit textului incident starea de insolvabilitate a debitorului lor.
În speță, a reținut instanța de fond că din probele administrate rezultă că autoturismele au fost sechestrate prin procesul verbal nr. 2704/ 20 octombrie 2010 de către executorul judecătoresc pendinte la A.N.A.F – Direcția Generală a Finanțelor Publice B., însă că fizic, aceste mașini nici nu au fost găsite, fiind înstrăinate potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză.
Prin urmare, a apreciat instanța fondului că pârâții au înstrăinat toate bunurile mobile și imobile care ar fi putut fi scoase la licitație de executorul judecătoresc, ulterior pronunțării s.c. nr. 561/20.04.2007 care a stabilit creanța reclamantei, prin aceste înstrăinări intenționând să devină insolvabili, tocmai pentru a nu satisface datoria către creditori, încât s-a făcut aplicarea prev. art. 975 Cod civil.
Împotriva sentinței, pârâții au declarat recurs, în termen legal, în motivele căruia au evocat faptul că deși au arătat că dețin în patrimoniu bunuri ce pot fi executate și se situează valoric la nivelul datoriei, instanța în mod nelegal a reținut existența stării de insolvabilitate.
Recursul declarat este nefondat pentru cele ce urmează.
Art. 975 cod civil fixează două condiții pentru exercitarea acțiuniipauliene: actele atacate să pricinuiască un prejudiciu creditorului și să’ fie frauduloase.
În ceea ce privește prejudiciul, textul evocat impune între condițiile promovări acțiunii existența unei creanțe certe, lichide și exigibile sau prefigurarea unei creanțe împotriva celui care a încheiat actul fraudulos, debitorul trebuind să opună în apărare că actul atacat nu i-a a tras insolvabilitatea, adică i-a rămas suficientă avere pentru a-l despăgubi pe creditor.
Prin urmare, atunci când actul fraudulos a fost făcut în vederea prejudicierii creditorilor, cu scopul de a-i lipsi de garanțiile pe care erau în drept să conteze, aceștia vor putea ataca actul deoarece frauda și prejudicierea lovesc în interesele lor patrimoniale.
În concret, caracterul fraudulos la actelor încheiate de pârâți rezultă cu prisosință din împrejurările dovedite în speță, respectiv efectuarea înstrăinării imobilului în iunie 2008 după obținerea titlului executoriu de către reclamantă și imediat după primirea somațiilor emise de executorul judecătoresc, în executarea promovată la cererea acesteia, calitatea de rudă apropiată a cumpărătoarei imobilului (fiică), domiciliul acesteia și al părinților în aceeași localitate, iar în cea ce privește autoturismele din faptul că nu au fost prezentate pentru expertizare, dimpotrivă din declarațiile martorilor rezultând că au fost înstrăinate unor persoane fizice.
În ceea ce privește starea de insolvabilitate, debitorii aveau posibilitatea să probeze că în patrimoniul acestora au rămas cele două autovehicule, sau cel puțin să le pună la dispoziție expertului, care a câștigat licitația de evaluare în cadrul cererii ANAF, astfel încât să fie în măsură să le stabilească valoarea în raport de care s-ar fi apreciat posibilitatea acoperirii creanței reclamantei, ori, debitorii pârâți nu au administrat nici o probă privind existența lor la acest moment în patrimoniu.
Dimpotrivă, din înscrisurile depuse la dosar, procesul verbal de sechestru bunuri mobile nr. 2704/20 oct. 2011 (f. 17-19 ds.), 2990/27 ian. 2012 rezultă că ANAF a procedat la sechestrarea autoturismelor marca Citroen V. VD și Dacia 1300 TX, ambele an de fabricație 1980, iar din procesul verbal de licitație nr. 360/6 feb. 2012 (f. 20-22 ds. rejudecare în fond) rezultă că acestea au fost evaluate la suma de 300 lei.
În plus, din adresa nr. 132/23 martie 2012 emisă de .” SRL B. (f. 44 s. 2990/2010*) rezultă că această societate desemnată să efectueze evaluarea celor două autoturisme, luând legătura cu executorul fiscal D. Cușeu și cu proprietarul autoturismelor, a aflat din discuțiile cu acesta că au fost înstrăinate unor persoane.
În speță, Tribunalul B. apreciază că intenția pârâților care, în calitatea lor de proprietari, bucurându-se de prerogativele acestui drept au realizat înstrăinările bunurilor mobile și imobile a fost una frauduloasă și de aceea trebuie să suporte rigorile legii, câtă vreme nu au răsturnat această imputație dovedind starea de solvabilitate.
Așa fiind, față de cele evocate, Tribunalul B. apreciind critica recurenților nefondată, va respinge recursului și va păstra soluția atacată, făcând aplicarea prevederilor art. 312 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții recurenți P. D. și P. M. împotriva sentinței civile nr. 1384 din 07.06.2012 a Jud. D. pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.02.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
A. D. H. I. B. G. T. R.
Red. AD – 17.05.2013
Jud. fond – MI
Tehnored. TR – 2 ex./24.05.2013
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 337/2013.... | Fond funciar. Decizia nr. 4/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
