Partaj judiciar. Decizia nr. 599/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 599/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 10710/193/2007*
Dosar nr._ partaj judiciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 599
Ședința publică din data de 21 mai 2013
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE- A. D.
Judecător – L. L.
Judecător - P. I.
Grefier – T. R.
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de pârâtele recurente R. D. și S. V., și de recurentul reclamant T. V. în contradictoriu cu reclamanții intimați M. C., M. G. și M. E., împotriva sentinței civile nr. 4893 din 18.07.2012 pronunțată în dosarul nr._ /v1 al Judecătoriei B., având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 14 mai 2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare și pentru a permite părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, când:
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul acestei instanțe la data de 06.05.2005 sub nr._, reclamantul T. V. a chemat în judecată pârâții R. D., S. V. și M. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune și partajarea terenurilor care au aparținut defunctului R. A. I., respectiv a suprafeței de 3600 m.p. teren intravilan p.c. 930, 931, 932 și a suprafeței de 3600 m.p. teren extravilan tarlaua 29 p.c. 425/41 conform titlului de proprietate nr._/10.08.2004.
Pârâta R. D. a solicitat pe calea cererii reconvenționale întregirea masei succesorale cu suprafața de teren primită zestre de T. E., respectiv 2 ha teren în extravilanul satului Cerchejeni și suprafața de 2300 m.p. teren intravilan
Prin sentința civilă nr. 5858/22 decembrie 2006, pronunțată în dosar_ Judecătoria B. a admis în parte cererea de partaj formulată de reclamantul T. V., a respins ca neîntemeiată cererea cu obiect rezoluțiune act vânzare cumpărare și donație formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtele R. D. și S. V., a admis cererea reconvențională formulată de M. D. și R. D. cu privire la ieșirea din indiviziune și a respins capătul de cerere cu privire la raportarea donației.
Prin decizia civilă nr. 791R/28 septembrie 2007 pronunțată în dosar_, Tribunalul B. a admis recursul declarat de părți, a casat sentința civilă nr. 5858/22.12.2006 a Judecătoriei B. și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că se impune a fi clarificată masa succesorală și cotele moștenitorilor defunctei R. C..
Cauza a fost reînregistrată de Judecătoria B. sub nr._, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 601/26.01.2010, instanța constatând perimată acțiunea formulată de T. V..
În recurs, însă, reținând că lăsarea în nelucrare a cauzei nu se datorează culpei reclamantului, ci comisiilor de fond funciar care, prin lege, au obligația de a face demersurile necesare modificării titlului de proprietate (în speță titlul de proprietate nr._/2003) și punerii în executare a sentinței civile nr. 3367/2003, Tribunalul B. a dispus prin decizia civilă nr. 44R/20.01.2010, continuarea judecății.
În continuare a reținut instanța de fond că a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni de ieșire din indiviziune și a unei cereri reconvenționale având ca obiect raportare donație.
În soluționarea cauzei, judecătoria a avut în vedere că potrivit certificatului nr. 212/1991 (fila 24 ds.) moștenitorii defunctului R. A I. sunt: R. D. – soție supraviețuitoare din cea de a doua căsătorie, C. V. (căs. S.) – fiică din cea de-a doua căsătorie, Stefănucă R. – fiică din cea de-a doua căsătorie și T. E. – fiică din prima căsătorie, fiecare moștenitor având o cotă de ¼. Potrivit certificatului de moștenitor nr. 325/24.05.1996, reclamantul T. V. este singurul moștenitor al defunctei T. E. decedată la data de 2.11.1995.
Pentru că în cursul judecății a intervenit decesul pârâtului M. D. (fiul defunctei R. C. din prima căsătorie), în cauză au fost introduși moștenitorii acestuia, M. C., M. G. și M. E., care au arătat că sunt de acord cu pretențiile reclamantului T. V. (fil. 40, 41, 42 ds.)
S-a mai reținut că prin contractul de donație autentificat sub nr. 2641/09.08.2001, R. D. și Ș. R. au donat numitei S. V. cotele indivize de 12/16 din imobilul compus din construcție – casă și grajd și terenul aferent de 2000 m.p. (p.c. 930 sola 43 ) situat în . jud. B., aceasta cumulând 14/16 din imobil, restul de 2/16 aparținând autoarei reclamantului.
După apariția Legii 18/1991, moștenitorii defunctului R. A. I. au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului cu care aceasta a figurat în registrul agricol, fiind emis astfel, titlul de proprietate nr._/2004. Așadar, prin titlul de proprietate nr._/2004 le-a fost reconstituit numiților R. D., M. D. și T. E. în calitate de moștenitori, dreptul de proprietate supra terenului în suprafață de 2,0245 ha, situat pe raza satului Cerchejeni .. Potrivit HCJ nr. 710/17.10.2008, suprafața de teren înscrisă în titlul de proprietate nr._/2004 a fost diminuată de la 2,0245 ha la 1,16 ha (conform sentinței civile nr. 3367/2003)
Pentru a putea statua în mod corect asupra tuturor drepturilor ce se cuvin părților litigante, respectiv asupra cotelor ideale, prima instanță a reținut că în pricina dedusă judecății este supus împărțelii atât imobilul compus din casă și grajd situat în intravilanul satului Cerchejeni . p.c. 930 cât și terenul înscris în titlul de proprietate nr._/2004, situat pe teritoriul satului Cerchejeni județul B..
Partajul, ca modalitate de sistare a indiviziunii, constă în împărțirea masei partajabile în loturi de bunuri, în raport cu numărul coindivizarilor și cotele ce li se cuvin, pentru a fi apoi atribuite acestora. Loturile se alcătuiesc după regulile expres prevăzute de legiuitor în scopul asigurării deplinei egalități a părților. Egalitatea loturilor în valoare se exprimă prin echivalentul bănesc al bunurilor conținute, stabilit pe bază de expertiză, la valoarea reală de circulație de la data partajului.
Având în vedere sentința civilă 3367/17 iunie 2003 și HCJ 710/17.10.2008, instanța de fond a constatat că moștenitorii defunctului M. D. sunt îndreptățiți a primi suprafața de 8600 m.p. teren înscris în titlul de proprietate nr._/2004 sola100 p.c. 1061/61 =5000 m.p. și în sola 44 p.c. 620/44 =3600 m.p.
În funcție de cotele moștenite, instanța de fond a stabilit că părțile se află în indiviziune asupra bunurilor imobile menționate în precedent, astfel: reclamantul T. V. are o cotă de 1/8 din imobilul casă și grajd situat în intravilanul satului Cerchejeni . p.c. 930 și o cotă de 3/4 din restul terenului înscris în titlul de proprietate nr._/2004, pârâtei R. D. revenindu-i o cotă de 1/4 din acest teren.
Arătând că egalitatea în drepturi a părților și echitatea partajului nu puteau fi realizate decât în condițiile stabilirii valorii de circulație a bunului indiviz la data efectuării împărțirii, în cauză, cu privire la stabilirea valorii terenului și a construcțiilor,prima instanță a dat eficiență raportului întocmit de expert P. I. (fil. 107 – 121 ds.)
În temeiul art. 728 Cod proc. civ. a dispus lichidarea stării de indiviziune, având în vedere, disp. art. 673 ind. 9 și 673 ind. 10 Cod proc. civ., în sensul că:
- a atribuit reclamantuluiT. V. terenul în suprafață de 3600 m.p. intravilan situat în sola 43 p.c. 930=1618 m.p., p.c. 931 =861 m.p. și p.c. 932 =1121 m.p și terenul în suprafață de 3600 m.p. situat în extravilanul satului Cerchejeni sola 29, p.c. 425/41
- a atribuit pârâtei R. D. terenul în suprafață de 2500 m.p. situat în extravilanul satului Cerchejeni în sola 45 p.c. 632/361 =1300 m.p. și p.c. 636/361 =1200 m.p.
- a atribuit pârâtei S. V. construcțiile casă și grajd situate în intravilanul satului Cerchejeni în valoare de 25.700 lei și terenul aferent construcțiilor în suprafață de 1945 m.p. situat în intravilanul satului Cerchejeni sola 43 p.c. 930 în valoare de 10.800 lei conform expertizei efectuate de expert P. I..
- a atribuit pârâților M. C., M. G. și M. E. moștenitori ai defunctului M. D., terenul în suprafața de 8600 m.p. situat în sola100 p.c. 1061/61 =5000 m.p. și în sola 44 p.c. 620/44 =3600 m.p.
În vederea egalizării loturilor, a obligat-o pe pârâta S. V. să plătească reclamantului T. V. suma de 4562,5 lei cu titlu de sultă.
Referitor la cererea reconvențională, prima instanță a stabilit că potrivit titlului de proprietate nr._/2002, autoarei reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2 ha teren situat în extravilanul satului Cerchejeni .. Conform certificatului de moștenitor nr. 364/15.10.2003 (supliment la certificatul de moștenitor nr. 325/1996), din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei T. E. face parte și suprafața de 20.000 m.p. teren situat în extravilanul satului Cerchejeni reconstituit defunctei în temeiul Legii 18/1991.
Pârâta R. Dominca a solicitat pe calea cererii reconvenționale întregirea masei succesorale rămasă după defunctul R. A. I., cu suprafața de 2 ha teren, susținând că acest teren a făcut obiectul înzestrării autoarei reclamantului, T. E.. Pentru că nu sunt încheiate în formă autentică, în conformitate cu dispozițiile art. 813 Cod civil, înzestrările ar putea constitui obiectul împărțelii considerându-se că aceste bunuri nu au ieșit niciodată din patrimoniul defuncților. Terenul care face obiectul cererii reconvenționale este însă înscris într-un titlu de proprietate emis în condițiile legii, care produce efecte până la anularea lui pe cale judecătorească. Pe de altă parte, reconstituirea dreptului de proprietate mamei reclamantului, atestată prin titlul de proprietate nr. nr._/2002, are la bază o hotărâre a comisiei de fond funciar, precum și procesul verbal de punere în posesie. Nici unul din actele arătate, prealabile emiterii titlului de proprietate nu au fost contestate, respectiv atacate cu plângere de către persoanele îndreptățite la reconstituire, - în speță, pârâta R. D. - în condițiile art. 53 și următoarele din Legea 18/1991, titlul de proprietate, fiind eliberat în conformitate cu acestea. Analizând cererea formulată de R. D. din această perspectivă, prima instanță a avut în vedere principiul drepturilor legal dobândite în condițiile legilor fondului funciar, consacrate de art.2 din Legea 169/1997 respectiv de art.2 al.2 din Legea 1/2000, în contextul strict particular al prevederilor art.13 al.2 din legea 18/1991 potrivit cărora, reconstituirea dreptului de proprietate se face numai moștenitorilor care formulează cerere în acest sens. S-a apreciat că aceste dispoziții mai sus citate, înlătură efectul repunerii în termen prevăzut de art.33 din Legea 1/2000, modificat conform Legii 247/2005.
Dincolo de faptul că potrivit art. 1169 cod civil „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”, obligația pârâtei de a-și proba susținerile cu privire la faptul că autoarea reclamantului a fost înzestrată cu un teren care poate fi inclus în masa de împărțit, este prevăzută de art. 129 al.1 teza finală Cod procedură civilă, însă aceasta nu a administrat nici o probă din care să rezulte situația de fapt evocată deși avea posibilitatea să propună și să administreze probatorii, astfel că nu se poate susține încălcarea dispozițiilor art.129 alin.5 Cod procedură civilă.
A constatat prima instanță că cererea pârâtei reclamante R. D. care privește aducerea la masa de împărțit a terenului în suprafață de 2 ha teren situat în extravilanul satului Cerchejeni jud. B. este neîntemeiată, astfel că a respins-o
Împotriva sentinței civile nr. 4893 din data de 18.07.2012, au formulat cerere de recurs S. V. și R. D..
Au susținut că sentința este total nelegală și netemeinică, pronunțată cu încălcarea și nerespectarea deciziei de casare, care îndrumă instanța să clarifice masa succesorală ca și valoare și componență, să stabilească cotele cuvenite fiecărui moștenitor și să rezolve reconvenționala privind aducerea la masa de împărțit a suprafeței de 2 ha teren, cu care a fost înzestrată T. E. din averea defunctului R. I..
Au susținut recurentele că instanța de fond în rejudecare nu a stabilit nimic din ce s-a dispus prin decizia de casare. Nu a respectat sentințele anterioare intrate în puterea lucrului judecat care au modificat titlurile supus judecății.
Că, nu a stabilit valoarea masei de împărțit decât parțial. Terenul extravilan nu apare ca fiind evaluat, instanța nu a evaluat lotul ce i s-a atribuit fiecărei părți.
De asemenea au arătat că între considerente și dispozitiv sunt contradicții frecvente ce încalcă drepturile cuvenite părților.
Astfel, pentru S. V., potrivit considerentelor primește construcțiile și terenul aferent în suprafață de 1945 mp, iar potrivit dispozitivului sentinței primește numai construcții, iar terenul este trecut în lotul numitei R. D.. Conform dispozitivului datorează reclamantei 1/8 din valoarea construcțiilor reținută a fi 25.700 lei-respectiv 3.212,5 lei, dar este obligată prin dispozitiv la plata sumei de 4.562,5 lei.
Pârâta S. V. a criticat sentința întrucât instanța a soluționat cauza pe baza expertizei P. I., pe care a contestat-o cu argumente legale. Acest expert nu a fost numit pentru evaluarea construcțiilor. A fost numită prin încheiere H. G. pentru construcții, iar P. I. pentru evaluare terenuri.
La termenul din 19.10.2011 s-a depus expertiza în construcții elaborată în mod documentat. Valoarea construcțiilor a fost stabilită la 12.332 lei. Instanța nu a dispus efectuarea unei noi expertize în construcții, iar la dosar a fost întocmită o altă evaluare, prin care valoare era dublă fată de cât apărea în prima expertiză .Această evaluare nu are în vedere adresa primăriei privind anul de construcție ca fiind 1959-aproape de data înscrisă în certificatul de moștenitor emis în anul 1991, când se notează ca an de construire 1960.
Deși a solicitat o opinie comună a celor doi experți întrucât valoarea stabilită de expertul P. era mult mai mare decât cea reținută în prima fază de judecată, în 2006, cu toate că s-au scurs încă 6 ani și valorile imobilelor au scăzut, instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri. S-a reținut valoarea cea mai mare, fără nici un argument juridic. In plus, instanța nu 1-a numit pe P. I. să evalueze construcțiile. Au solicitat înlăturarea expertizei P. și reținerea expertizei H..
Cu privire la suprafața de 1945 mp teren aferent construcției, recurenta S. V. a solicitat să fie atribuită și reevaluată. După expertiza P. I. suprafața de 1945 mp valorează 10.800 lei, iar tot restul terenului înscris pe TP, respectiv 3600 mp intravilan și 1,4700 extravilan 7.300 lei. A depus o prețuire făcută de reclamant în anul 2006 care dovedește subiectivitatea și un anumit interes al expertului. A solicitat înlăturarea expertizei P. I. care nu folosește criterii legale de evaluare, ci o apreciere conform datelor culese de la Primăria Blândești în sensul că 1 ha de teren agricol se vinde cu un preț mediu de 4.000 lei.
Au susținut recurentele că acest expert nu s-a deplasat la terenuri, nu a întocmit schițe, a evaluat intravilanul la fel ca și extravilanul nu s-a avut în vedere valoarea economică a fiecărei parcele de teren.
S. V. a susținut că este în indiviziune cu reclamantul numai cu privire la construcții și suprafața de 1945 mp aferent acestora și au cote de 7/8 ea, pârâta, și 1/8 reclamantul cu trimitere la certificatul de moștenitor nr. 212/1991 și celelalte acte de transfer a cotelor indivize.
Dacă nu se va încuviința o nouă expertiză, a solicitat să se aibă în vedere cea efectuată de expertul D..
R. D. a criticat hotărârea, întrucât nu s-a stabilit corect masa de împărțit. Instanța nu a avut în vedere sentința de modificare a TP.
Conform sentinței civile 3367/2003, menținută prin sentința 2184/2009, regimul juridic al fiecărei parcele de teren este după cum urmează: suprafața înscrisă pe TP de 2,0245 ha a fost diminuată la 1,1645 ha;s-a stabilit irevocabil că 0,86 ha teren este proprietatea exclusivă a defunctului M. D. ;suprafața de 0,50 ha din p.c. 1061/6 a devenit proprietatea lui M. D. prin împroprietărire, iar suprafața de 0,36 ha din p.c. 425/41 (atribuită în prezent reclamantului) a fost proprietatea tatălui lui M. D. dobândită prin act autentic. A susținut că aceste terenuri nu pot fi incluse în masa de împărțit întrucât au regim juridic de bunuri proprii ale defunctului M. D.. Același regim juridic are și suprafața de 1.800 mp din p.c. 930 și 931 dobândit de M. D. prin cumpărare de la părinții săi în anul 1923. Acest teren a fost vândut cu act autentic de către M. D. către Ș. R. care are și o construcție tip temelie.
Recurentele au solicitat reevaluarea și atribuirea în raport de cote și de valoarea de producție a terenului, menționând că s-au atribuit pârâtei R. D. loturi total neproductive, niște râpe.
Au solicităm întregirea masei de împărțit cu cele 2 ha teren arabil cu care a fost înzestrată T. E., arătând că și în decizia de casare se menționează că reclamantul recunoaște înzestrarea. Motivele instanței nu au temei legal câtă vreme nu este contestată înzestrarea, martorii audiați au confirmat în fața primei instanțe acest transfer pe rolul mamei reclamantei și reconstituirea nu se putea face decât pe numele persoanei care îl avea înscris pe rol.
Împotriva sentinței civile nr. 4893/18 iulie 2012, a formulat recurs și reclamantul T. V..
Prin cererea sa, acesta a arătat faptul că deși instanța a stabilit că trebuie să i se atribuie sulta pentru o optime din valoarea construcțiilor pe care le are în indiviziune cu pârâta S. V. și separat sulta pentru trei pătrimi din diferența de valoare a terenurilor care sunt în indiviziune cu R. D., din greșeală nu a cuprins valoarea construcțiilor suma de 4000de lei (valoarea împrejmuirii în sumă de 2800 lei, precum și valoarea fântânii în valoarea de 1200 lei), toate construcțiile fiind evaluate separat de valoarea terenurilor de către expertul P. I., la suma de_ lei, iar nu_ lei, cum greșit a reținut instanța, precum și sulta pentru diferența de valoare la terenuri în sumă de 8100 lei.
A susținut reclamantul recurent că evaluarea terenurilor s-a făcut separat de valoarea construcțiilor, tocmai pentru că era în indiviziune cu persoane diferite. Greșit a adăugat la suma de_ lei valoarea terenului aferent construcției, în sumă de_ lei, iar valoarea rezultată a fost împărțită la 8, doar valoarea construcțiilor trebuind împărțită în acest fel. Valoarea terenului în sumă de_ lei trebuia atribuită reclamantului separat în cotă de ¾ sub formă de sultă (_ X ¾ =8100 lei). La sulta de 8100 de lei pentru diferența de valoare la terenuri trebuia obligată pârâta R. Dominica care este in indiviziune cu reclamantul.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 304 pct. 8,9, Cod procedură civilă.
Analizând cererile de recurs, instanța constată că acestea sunt întemeiate.
Astfel, se va avea în vedere faptul că prin decizia nr. 791 din 28.08.2007 a fost desființată sentința civilă nr. 585 din 22 dec. 2006 a Judecătoriei B. pronunțată pentru prima dată între părți, casându-se sentința cu trimiterea spre rejudecare a cauzei, iar în dispozitivul acestei hotărâri s-a stabilit că nu au fost analizate actele de vânzare-cumpărare depuse de părți încheiate în anii 1922-1923, cine este îndreptățit să primească terenurile menționate în acest acte, care autori au cumpărat aceste terenuri, care este regimul terenurilor și în ce masă succesorală au intrat. S-a mai arătat că deși reclamantul T. V. a recunoscut chiar la prima instanță că mama sa, T. E. a fost înzestrată cu teren, care este inclus în titlul de proprietate nr._/2002 și că s-a invocat prescripția, acest teren nu a fost adus la masa de împărțit, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta R. D..
Prima instanță de recurs a reținut în decizia de casare că înzestrările nefiind făcute prin act autentic nu au condus la . înzestrați, reprezentând doar un simplu avans asupra moștenirii, urmând ca instanța de fond să analizeze toate probele administrate, eventual să suplimenteze probatoriul și să cerceteze pe fond cererea reconvențională.
A decis tribunalul la acel moment că se impune o judecată completă sub toate aspectele și o analiză temeinică a probatoriului administrat care nu se poate realiza în calea de atac a recursului, stabilind că în cadrul rejudecării, prima instanță va stabili corect masa succesorală, cotele și înzestrările efectuate de autorități. Totodată, urma să se analizeze oportunitatea administrării de noi probe, eventual un supliment la raportul de expertiză efectuat, care să clarifice și situația juridică a terenurilor indicate de părți și care se găsesc în actele de proprietate.
Tribunalul constată însă că la rejudecare, instanța de fond nu s-a conformat în legătură cu toate îndrumările date de instanța de recurs. Astfel, în legătură cu stabilirea masei de partaj, nu s-a avut în vedere terenul înscris în titlul de proprietate nr._/2002 pe numele T. E., despre care s-a arătat că a reprezentat doar un avans al moștenirii, nefiind intrat în patrimoniul celor înzestrați. Așa cum rezultă inclusiv din dispozitivul sentinței pronunțate la data de 18.07.2012, a fost supus partajării doar terenul înscris în titlul de proprietate nr._/2004.
Față de această situație, instanța de recurs va constata că este întemeiat motivul de recurs invocat de către recurentele S. V. și R. D. prin care acestea au solicitat întregirea masei de împărțit cu două hectare teren arabil care a fost dat ca zestre numitei T. E. .
Instanța mai constată că în considerentele hotărârii s-a arătat că se va dispune lichidarea stării de indiviziune dându-se eficiență raportului întocmit de expertul P. I. (f. 107-121 ds), urmând să atribuie pârâtei R. D. suprafața de 2500 mp situată în extravilanul statului Cherchejeni (sola 45 pc 632/361 de 1300 mp și pc 636/361 de 1200 mp).
Însă, cu toate acestea, fără nici o explicație, în dispozitivul hotărârii, pârâta reclamantă R. D. a primit alte suprafețe de teren, respectiv teren aferent construcțiilor în suprafață de 1945 mp în extravilanul satului Cerchejeni.
De asemenea, instanța mai constată că deși pârâtei S. V. i s-au atribuit construcțiile casă și grajd, cu toate acestea terenul aferent construcțiilor a fost inclus în lotul pârâtei R. D..
Așadar:
- suprafața de 2 ha teren din titlul de proprietate nu a fost inclusă în masa de partajat și nu a fost evaluată;
- nu s-au indicat valorile fiecărei parcele cadastrale în parte, inclusiv a terenului primit cu titlu de zestre,
- nu s-au făcut propuneri concrete de lotizare de către toate părțile și nici variante de lotizare de către expert, în baza propunerilor părților;
- cele două loturi atribuite din . nu au fost individualizate printr-o schiță;
- cu privire la valoarea construcțiilor, nu s-a cerut un punct de vedere comun al celor doi experți în contextul în care între valorile stabilite de către aceștia există o diferență foarte mare.
Prin urmare, întrucât este nevoie de suplimentarea expertizelor, iar potrivit art. 305 Cod procedură civilă această probă nu este compatibilă cu procedura prevăzută de lege pentru faza de judecată în calea de atac a recursului, instanța de recurs stabilește că se impune soluția de casare a sentinței, în raport cu prevederile art. 312 alin. 3 C.pr. civilă, conform căruia casarea hotărârii atacate se pronunță și în situațiile în care modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi.
În plus, în această cauză a avut loc anterior o casare cu trimitere, or, potrivit art. 312 alin. 6 ind. 1 C., casarea cu trimitere poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului, pentru cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, pentru cazul în care judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, respectiv pentru cazul casării pentru lipsă de competență.
Iar, în cazul în care după casarea cu trimitere potrivit alin. 5 sau 6, intervine o nouă casare în aceeași cauză, tribunalele și curțile de apel vor rejudeca în fond cauza, dispozițiile alin. 4 fiind aplicabile.
Față de motivele de fapt arătate mai sus și prevederile legale menționate, instanța va admite recursurile declarate în cauză, va casa sentința sus menționată și va reține cauza spre rejudecare în fond, pentru completarea probatoriului cu un supliment la expertize, urmând să fixeze termen la 11 iunie 2013 pentru care vor fi citate părțile.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de R. D. și S. V.
împotriva sentinței civile nr. 4893/18.07.2012 a Judecătoriei B..
Casează sentința susmenționată și reține cauza spre rejudecare în fond pentru termenul de judecată din 11 iunie 2013 pentru care vor fi citate părțile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
A. D. L. L. P. I. T. R.
Red. PI – 24.05.2013
Jud. fond - AE
Tehnored. – 28.05.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 4/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 112/2013.... → |
|---|
