Abţinere. Decizia nr. 349/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 349/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 23821/193/2013
Dosar nr._/40/2014 Revizuire – acțiune în constatare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA - I - CIVILĂ
DECIZIA NR. 349 R
Ședința publică de la 06 mai 2014
Completul compus din:
Președinte - A. M.
Judecător - A. C.
Judecător - C. M.
Grefier - A. E.
La ordine judecarea cererii de recurs formulată de recurenții C. R. și S. M., în contradictoriu cu intimatul I. N., I. D., împotriva sentinței civile nr. 534/22.01.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat A. M. pentru recurenții C. R., S. M. și avocat C. E. pentru intimații I. N., I. D..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Ambii apărători depun la dosar împuterniciri avocațiale. Avocat A. M. depune la dosar chitanța nr._ din 05.05.2014 în cuantum de 50 lei, făcând astfel dovada timbrării cererii de recurs, iar avocat C. E. depune la dosar chitanță onorariu apărător în cuantum de 500 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente asupra acestuia.
Avocat A. M. solicită admiterea recursului, invocând faptul că în mod greșit s-a dispus disjungerea cererii de revizuire, invocând faptul că nu pot fi judecate diferit revizuirea împotriva sentinței și împotriva deciziei, astfel că au fost aplicate greșit prevederile art. 324 Cod procedură civilă. În ce privește tardivitatea cererii de revizuire, invocă prevederile art. 513, 509, coroborate cu art. 511 din Noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora termenul este de un an și nu de o lună cum greșit a reținut prima instanță. Solicită casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Avocat C. E. solicită respingerea cererii de recurs, apreciind că în mod corect prima instanță a reținut excepția tardivității introducerii cererii de revizuire. Cu privire la măsura disjungerii, apreciază că prima instanță a procedat corect. Cu cheltuieli de judecată
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil, de față;
Prin cererea înregistrată la data de 25.10.2013 pe rolul Judecătoriei B., revizuentele C. R. și S. M. au solicitat în contradictoriu cu intimații I. N. și I. D. revizuirea sentinței nr._.04.2005 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ și a deciziei nr. 347/R/16.05.2006 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr. 5675/C/2005, iar, în rejudecare, respingerea cererii intimaților de constituire a dreptului de proprietate.
În motivarea cererii, revizuentele au arătat că sentința a cărei revizuire o solicită a fost dată în baza unor înscrisuri declarate false prin sentinta civila nr. 6225/11.10.2011,mentinuta prin decizia nr. 119R/04.02.2013. Că sunt mostenitoarele autoarei lor, Tilica Garafina, și că, in privinta sentintei nr. 2245/25.04.2005 pronuntata in dosarul nr. 5307/2004, prin actiunea ce a format obiectul acestei cauze, intimatii au solicitat in contradictoriu cu ele si mama lor, Tilica Garafina sa li se constituie un drept de proprietate asupra unui teren in suprafata de 5.000 mp situata in ., acestia pretinzand ca ar fi cumparat de la defuncta Tilica M. o suprafata de 5.000 mp teren si o locuinta compusa din 2 camere, o sala si o bucatarie in baza contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 6117/14.11.1996, cererea intimatilor fiind admisa de catre instanta si fiind constituita in favoarea acestora un drept de proprietate cu privire la suprafata de 5.000 mp, teren situat in intravilanul localitatii B., pc 1192, pc 1193 si tarlaua 27 pc 184/1.
De asemenea, revizuentele au mai aratat ca instanta au motivat solutia pe faptul ca dictatura comunista nu permitea instrainarea terenului prin acte juridice intre vii, dar ca intentia partilor ar fi fost aceea de a se instraina si terenul, ca au declarat recurs impotriva sentintei ce a fost respins prin decizia civila nr. 347R/16.05.2006, tribunalul avand in vedere un inscris depus la fila 60 dosar, precum si o schita notariala care au fost declarate false. Totodata, revizuentele au mai aratat ca inscrisul a fost anulat prin sentinta civila nr. 6225/11.10.2011 a Judecatoriei Botosani pronuntata in dosarul nr._, mentinuta prin decizia nr. 119R/04.02.2013, sentinta care a desfiintat atat declaratia datată 05.12.1986, cat si schita anexa la contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 6117/1986, și că terenul in suprafata de 5.000 mp a apartinut bunicilor lor – Tilica G. si Tilica M. ce l-au dobandit prin contract de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1060/1995. Că, ulterior, bunica lor a vandut intimatilor, in 1986, o casa situata pe acest teren, terenul aferent fiind trecut in proprietatea statului conform Legii nr. 58/1974, dar că, in 1991, tatal lor, Tilica Gh. M. a formulat cerere de reconstituire pentru intreaga suprafata pe care a avut-o in proprietate si pentru cea pe care o mostenise de la parintii sai, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 3,98 ha din care facea parte si terenul intravilan din . în 1991, tatal lor a formulat plangere intrucat cei 60 ari proprietatea sa i-au fost atribuiti in mod nelegal intimatului I. N., actiune ce a format obiectul dosarului nr. 7365/1991.
De asemenea, revizuentele au mai aratat ca, prin sentinta nr. 4563/20.12.1991, a fost respinsa plangerea, fiind ulterior promovat un recurs extraordinar declarat de Procurorul General al Romaniei ce a fost admis prin decizia civila nr. 3/05.02.1993 a Tribunalului Judetean, fiind admisa plangerea formulata de autorul lor, Tilica M., constatandu-se ca intimatului I. N. trebuia sa i se reconstituie in proprietate doar 0,10 ha si nu 0,60 ha, diferenta trebuind sa-i revina detinatorului initial, respectiv Tilica M..
Totodata, revizuentele au mai aratat ca intimatii le-au chemat in judecata la data de 21.06.1994 pentru a se constata ca au dobandit de la bunica lor Tilica M. dreptul de proprietate pentru suprafata de 60 ari teren gradina intravilan, cerere ce a fost respinsa prin sentinta civila nr. 2237/08.04.1996, mentinuta prin decizia nr. 1013A/29.11.1996 a Tribunalului Botosani, retinandu-se ca nu a operat nici un transfer de proprietate intre Tilica M. si sotii I., ca, in mod abuziv, Comisia judeteana a eliberat titlul de proprietate nr. 562/27.04.1993 lui I. N., titlu ce a fost modificat prin sentinta civila nr. 1652/10.03.1997 a Judecatoriei Botosani in sensul radierii a 5.000 mp din intravilan din acest titlu, sentinta ce a fost casata, fiind respinsa actiunea ca nefondata prin decizia civila nr. 661/25.06.1997, la fel ca si cererea de revizuire. De asemenea, revizuentele mai arata ca, prin sentinta civila nr._/25.11.2002 a Judecatoriei Botosani, a fost constatata nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr. 562/27.04.1993 emis pe numele paratului I. N. cu privire la suprafata de 5.000 mp intravilan, fiind respinse apelul si recursul declarate de I. N., ca, in anul 2004, autorul lor, Tilica M. a solicitat punerea sa in posesie pentru suprafata de 5.000 mp sub sanctiunea platii de daune cominatorii, cerere admisa prin sentinta civila nr. 1594/11.03.2005, ca, in acelasi timp, intimatii l-au actionat in judecata pe autorul lor, Tilica M. pentru a se constitui in favoarea lor un drept de proprietate pentru 5.000 mp pe terenul in litigiu, conform intelegerii pe care ar fi avut-o cu defuncta vanzatoare, ca aceasta actiune a fost admisa prin sentinta civila nr. 2445/25.04.2005.
Totodata, revizuentele au mai aratat ca, prin sentinta civila nr. 6225/11.10.2011, au fost desfiintate actele contestate, respectiv declaratia din data de 05.12.1986 si schita anexa la contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 6117/1986, acte ce fusesera folosite de sotii I. in dosarul nr. 5307/2005 pentru constituirea dreptului de proprietate pe terenul autoarei lor, sentinta ce a fost mentinuta prin decizia nr. 119/04.02.2013, iar hotararile a caror revizuire se solicita se bazeaza in totalitate pe schita anexa la contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 6117 de notariatul de Stat Botosani si declaratia din 05.12.1986.
In drept, revizuentele au invocat dispozitiile art. 513 raportat la art. 509 pct. 3, art. 511 alin.1 pct. 3 din Noul C.proc.civ.
La termenul de judecata din data de 16.10.2014, revizuentele au precizat ca cererea lor este intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 4 din Vechiul C.proc.civ., aplicabil prezentei cereri conform celor retinute prin incheierea de sedinta din data de 10.12.2013 ( fila 84).
Cererea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 100 lei ( conform chitantei nr._/02.12.2013- fila 83).
In dovedirea cererii, revizuentele au depus la dosar inscrisuri ( filele 12-74).
Legal citati, intimatii au depus la dosar intampinarea prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire a sentintei nr. 2445/25.04.2005 si sa se constate ca Judecatoria nu este competenta sa solutioneze cererea de revizuire impotriva deciziei nr. 347/R/16.05.2006 a Tribunalului Botosani. In motivarea cererii, intimatii au aratat ca sustinerile revizuentelor nu sunt temeinice intrucat hotararea instantei nu s-a intemeiat pe inscrisurile indicate de revizuente, ci pe imprejurarea considerata ca fiind reala ca nimeni nu cumpara un imobil vechi pe care il demoleaza dupa 7 luni, fara a avea in vedere terenul aferent acestui imobil, ca revizuentele nu contesta faptul ca au fost inregistrati la taxe si impozite cu tot terenul pe care au construit in mod legal alte imobile si ca revizuentele nu au in vedere prejudiciul ce li s-ar cauza daca prezenta cerere ar fi admisa.
Prin incheierea de sedinta din data de 16.01.2014, instanta a dispus disjungerea cererii de revizuire formulate impotriva deciziei nr. 347R/16.05.2006 a Tribunalului Botosani de cererea de revizuire formulata impotriva sentintei civile nr. 2445/25.04.2004, fiind format dosarul nr._ .
Din oficiu, instanta a dispus atasarea dosarelor nr. 5307/2004 și nr._ .
La termenul de judecata din data de 16.10.2014, instanta a invocat din oficiu si a pus in discutia partilor exceptia tardivitatii cererii de revizuire impotriva sentintei civile nr. 2445/25.04.2004 a Judecatoriei Botosani, exceptie pe care prina instanta a soluționat-o cu prioritate, conform prevederilor art. 137 alin.1 C.proc.civ., fiind vorba de o exceptie de procedura:
Prin sentința civilă nr. 534 din 22 ianuarie 2014 Judecătoria B. a admis excepția tardivității cererii de revizuire a sentinței civile nr. 2445/25.04.2005 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr. 5307/2004, excepția invocată de instanță din oficiu.
A respinge cererea de revizuire formulată de revizuentele C. R. și S. M., în contradictoriu cu intimații I. N. și I. D., ca fiind tardiv formulată.
Pentru a se pronunța astfel, în prealabil, instanța a menționat că revizuentele și-au întemeiat prezenta cerere de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 4 C.proc.civ. înțelegând să invoce situația hotărârii ce s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății.
Conform prevederilor art. 324 alin. 1 pct. 3 C.pro.civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea instanței penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul, iar, în lipsa unei astfel de hotărâri, termenul curge de la data când partea a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora.
A mai reținut prima instanță că, în prezenta cauză, pentru cererea de revizuire, revizuentele au invocat existența sentinței civile prin care au fost declarate false înscrisurile, și prin urmare rezultă că prezentei cereri îi sunt aplicabile dispozițiile conform cărora termenul de revizuire curge de la data când partea a luat cunoștință de hotărârea care a declarat fals înscrisul.
A concluzionat prima instanță că în dosarul nr._, sentința civilă nr. 6225/11.10.2011 prin care au fost desființate actele ( ca urmare a constatării lor drept false) reprezentate de declarația datată 05.12.1986 și schița anexă la contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6117/1986 a fost pronunțată în data de 11.10.2011 și a fost comunicată părților, respectiv revizuentelor din prezenta cauză în data de 10.04.2012, conform dovezilor de comunicare aflate la filele 98-99 din dosarul nr._ . Că sentința a fost recurată, iar recursul fiind respins, sentința civilă nr._ rămânând irevocabilă din momentul pronunțării hotărârii instanței de recurs, respectiv din data de 04.02.2013.
Prin urmare, a reținut prima instanță că, pe cale de consecință, momentul la care partea a luat cunoștință de hotărârea pronunțată în dosarul nr._ este cel mai târziu în data de 04.02.2013 când a fost respins recursul împotriva sentinței civile nr. 6225/11.10.2011, sentință de care revizuentele au luat cunoștință încă din momentul comunicării acesteia, respectiv din data de 10.04.2012. De asemenea, s-a mai reținut în aceeași ordine de idei că, nici nu ar putea fi luat în considerare alt moment decât cel din data de 04.02.2013, în condițiile în care revizuentele din prezenta cauză au fost prezente prin apărător la dezbaterile ce au avut loc la instanța de recurs și au avut cunoștință în același mod și de momentul amânării pronunțării pentru data de 04.02.2013 ( fila 20 dosar_ – recurs).
În acest sens, s-a pronunțat și ÎCCJ ce, prin decizia nr. 304/28.01.2010, pronunțată în dosarul nr._, a statuat că momentul cunoașterii existenței hotărârii este cel când cel care solicită revizuirea, prezent fiind la judecarea cauzei soluționată prin hotărârea invocată, a cunoscut că aceasta a fost pronunțată de instanță, fiind lesne de înțeles că persoana ce solicită revizuirea unei hotărâri cunoștea că, în cauza în care a fost parte și a pus concluzii pe fond, s-a pronunțat hotărârea, declararea cererii de revizuire nedepinzând în mod direct de cunoașterea argumentării care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate, iar aprecierea momentului cunoașterii hotărârii nu este arbitrară, nerezultând că partea care uzează de această cale de atac extraordinară ar avea latitudinea de a aprecia unilateral asupra momentului luării la cunoștință, mai ales în situația când hotărârea este irevocabilă și nu se comunică.
În raport de argumentele expuse anterior, prima instanță a reținut că termenul de revizuire în cazul revizuentelor începe să curgă cel mai târziu de la data de 04.02.2013, fiind împlinit în data de 04.03.2013, conform prevederilor art. 101 alin. 3 C.proc.civ., iar cum prezenta cerere de revizuire a fost formulată la data de 25.10.2013, instanța a reținut drept întemeiată excepția tardivității cererii de revizuire a sentinței civile nr. 2445/25.04.2005 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr. 5307/2004, invocată din oficiu și a respins cererea ca fiind tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs revizuentele C. R. și S. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în considerente următoarele:
Cu privire la încheierea de disjungere a celor două cereri de revizuire, respectiv cea care se referă la decizia civilă nr. 347 din 16.05.2006 pronunțată de Tribunalul B. și cea care se referă la sentința civilă nr. 2445 din 25.04.2004, revizuentele arată că prima instanță a dispus în mod greșit disjungerea și mai mult, fără a arăta motivele pentru care s-a oprit la această soluție. A mai arătat că au formulat o singură cerere de revizuire, care privește sentința civilă nr. 2445/2005, menținută prin decizia de recurs nr. 347 din 16.05.2006 a Tribunalului B. și prin urmare, nu se pot forma două cauze diferite în curs de judecată pe rolul a două instanțe diferite, pentru o cerere care un singur obiect.
Cu privire la excepția tardivității cererii de revizuire reținută de prima instanță, au arătat că în realitate decizia din recurs a fost redactată cu mult peste termenul de o lună și prin urmare nu poate fi apreciat ca ultim termen de depunere a cererii de revizuire data de 04.03.2013. A mai arătat că cererea de revizuire se întemeiază pe disp. art. 513 rap. la art. 509 pct. 3, art. 511 al. 1 pct. 3 din NCPC, în care se arată că cererea de revizuire poate fi introdusă în termen de un an de la data pronunțării hotărârii și prin urmare trebuia respinsă excepția și cercetat fondul cauzei.
Legal citați intimații nu au depus întâmpinare la dosar dar au trimis reprezentant în instanță, care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate și a dispozițiilor legale în materie, Tribunalul va constata că recursul este nefondat și îl va respinge, pentru cele ce în continuare se vor arăta:
Astfel un prim motiv de recurs privește măsura disjungerii dispusă de judecătorul fondului, cu privire la analizarea revizuirii în ceea ce privește sentința civilă nr. 2445/25.04.2005, pronunțată de Judecătoria B., cât și decizia nr. 347 R din 16.05.2006, pronunțată de Tribunalul B..
Cu privire la acest motiv de recurs, instanța de control judiciar va reține că nu este întemeiat, întrucât cererea formulată de revizuente este în sensul revizuirii în mod distinct a celor două hotărâri pronunțate de două instanțe diferite.
Or, judecătorul fondului a aplicat în mod corect dispozițiile art. 323 Cod proc. civilă, în care se arată că cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere. Așadar, în contextul în care revizuentele au solicitat și revizuirea deciziei civile nr. 347 R din 16.05.2006, pronunțată de Tribunalul B., în mod corect s-a dispus de către Judecătorie disjungerea și ulterior declinarea în favoarea instanței competente a se pronunța cu privire la revizuirea acestei hotărâri, respectiv a Tribunalului B..
De asemenea, instanța de recurs va constata că nici motivul referitor la greșita reținere a excepției tardivității introducerii cererii de revizuire nu este întemeiat, dat fiind faptul că în cauză, sunt aplicabile disp. art. 324 al. 1, pct. 3 din VCPC, și nu disp. art. 513, 509, 511 din actualul Cod de Procedură Civilă, întrucât, prin dispozițiile tranzitorii din Legea nr. 76/24.05.2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, privind codul de procedură civilă, s-a prevăzut că procesele începute prin cereri depuse, în condițiile legii, înainte de data intrării în vigoare a Codului de Procedură Civilă, rămân supuse legii vechi.
Prin urmare, instanța de recurs va constata că judecătorul fondului a reținut în mod corect disp. art. 324 al. 1 pct. 3 Cod proc. civilă în care se arată că termenul de revizuire este de o lună și se va socoti din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea care a declarat fals înscrisul.
În acest context, Tribunalul va constata că prima instanță s-a raportat la termenul la care s-a pronunțat decizia nr. 119 R din recurs, respectiv la data de 04.02.2013, decizie ce a fost pronunțată în contradictoriu cu revizuentele, așa încât nu se poate aprecia că revizuentele nu au cunoscut despre existența hotărârii, aceasta fiind definitivă încă de la data de 11.10.2011, când s-a pronunțat sentința civilă nr. 6225 menținută prin decizia de respingere a recursului.
Or, în situația în care legiuitorul a prevăzut un termen în care trebuie formulată cererea de revizuire, precum și momentul de la care începe să curgă acest termen, în mod corect a apreciat judecătorul fondului că cererea de revizuire a fost introdusă în afara termenului de o lună prevăzut de lege. Ar mai fi de subliniat că atâta timp cât legiuitorul a prevăzut că termenul de o lună începe să curgă din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea care a declarat fals înscrisul, nu se poate aprecia și discuta despre data la care a fost comunicată hotărârea, atâta timp cât revizuentele au fost asistate din punct de vedere juridic și au pus concluzii prin apărător în fața instanței de recurs.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul, în temeiul art. 312 Cod proc. civilă va respinge ca nefundat recursul declarat de revizuentele C. R. și S. M. împotriva sentinței civile nr. 534/22.01.2014, a Judecătoriei B., pe care o va menține.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientele C. R. și S. M., în contradictoriu cu intimatul I. N., I. D., împotriva sentinței civile nr. 534/22.01.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., pe care o menține.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă obligă recurentele să plătească intimaților suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 6 mai 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
A. M. A. C., C. M. A. E.
Plecat în C.O.semnează
Președintele instanței
Red.A.M./23.07.2014
Judec.O. V.
Dact.B.C./23.07.2014
2 exp.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 611/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 558/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
