Actiune in regres. Decizia nr. 339/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 339/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 3942/222/2012
Dosar nr._ Acțiune în regres – Recurs
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 24 aprilie 2014
Instanța compusă din:
Președinte: B. G.
Judecător: A. D.
Judecător: H. I.
Grefier: A. E.
DECIZIA NR. 339 R
Pe rol, pronunțarea asupra recursului, având ca obiect „acțiune în regres”, formulat de recurenta recurentul U. D., în contradictoriu cu intimatul reclamant F. de Protecție a Victimelor Străzii, împotriva sentinței civile nr. 1928 din 15.11.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., având ca obiect acțiune în regres.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică 17 aprilie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp mai îndelungat pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi,
După deliberări,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil, de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. sub nr._ din 04. 12.2012, reclamanta F. de Protecție a Victimelor Străzii cu sediul social în București .. 40-40 bis, sector 2 București a solicitat obligarea pârâtului U. D. să-i achite suma de 23.547,61 lei, reprezentând despăgubirea pe care a achitat-o numitului M. L. V. ca urmare a accidentului produs de autoturismul condus de pârât.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, invocând existența unei culpe comune în avarierea autoturismului condus de numitul M. L. V. și totodată arătând că pretențiile formulate de reclamant nu au fost precizate ca atare.
In dovedire a depus la dosar înscrisuri și a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate.
Judecătoria D., prin sentința civilă nr. 1928 Judecătoria D. a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta F. de Protecție a Victimelor Străzii și a obligat pârâtul U. D. să-i plătească reclamantei suma de 23.547,61 lei cu titlu de daune și osebit 1.528,86 lei cheltuieli de judecată.
În motivele soluției adoptate, a reținut instanța fondului că, la data de 17 mai 2012, pârâtul care ieșea din curtea locuinței sale la volanul autoturismului Dacia Super N. cu nr. de înmatriculare_ a impactat autoturismul Volsgwagen_ la volanul căruia se afla numitul M. L. și care circula pe DJ 291 B în localitatea Dersca spre localitatea D., cu o viteză prezumată de expertul desemnat în cauză de 80 km/h.
A mai reținut judecătorul fondului în considerentele sentinței că prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 17 mai 2012 i-a fost aplicată pârâtului sancțiunea avertismentului, iar prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 8 iulie 2012 i s-a aplicat aceluiași pârât sancțiunea amenzii de 500 lei, cu suspendarea dreptului de a conduce pentru 60 de zile, pârâtul semnând ambele procese verbale fără obiecțiuni.
Ca atare, a apreciat judecătorul fondului, cele două procese verbale de contravenție capătă caracterul de titlu executoriu, astfel cum rezultă din prevederile art. 37 din OG nr. 2/2001 coroborat cu art. 136 alin. 7 din OG nr. 92/2003 cu privire la Codul de procedură fiscală.
Prin urmare, a apreciat în continuare instanța, câtă vreme potrivit prevederilor evocate procesul verbal de contravenție neatacat în termenul prev. de art. 31 din OG nr. 2/2001 constituie titlu executor fără alte formalități și confirmă situația de fapt cât și persoana aflată în culpă, pârâtul nu mai poate invoca apărări cu privire la culpă și nu se pot reține concluziile trase de expertul desemnat în cauză cu privire la existența unei culpe concurente.
În ceea ce privește temeiul legal al acțiunii, s-a evocat în considerente că acesta este reprezentat de prevederile art. 1108 cod civil raportat la art. 1652-1654 Cod civil, cât și la prevederile art. 25 alin. 1 din Legea nr. 32/2000, coroborate cu art. 3 din Ordinul CSA nr. 1/2008, în temeiul cărora reclamantul se subrogă în toate drepturile beneficiarului plății contra celui răspunzător de producerea pagubei, respectiv pârâtul.
În ceea ce privește câtimea daunelor, s-a observat că reclamanta a achitat beneficiarului său 22.947,21 lei cu titlu de despăgubiri ce rezultă din înscrisurile constatatoare a pagubelor efective suferite de autoturismul celeilalte părți, suma de 267,57 lei ce reprezintă serviciile achitate societății ce a constatat pagubele și 179,59 lei plătită unei alte firme ce a efectuat alte servicii în constatarea situației de fapt și pe lângă aceste sume, reclamanta are dreptul și la suma de 153,24 lei cu titlu de dobândă legală calculată de la data plății despăgubirii către persoana prejudiciată și până la data introducerii acțiunii, reclamanta plătind în total suma de 23.547,61 lei la care este îndreptățită în temeiul art. 50 alin.3 din ordinul CSA nr. 14/2011 privind asigurarea RCA.
Împotriva acestei sentințe, pârâtul a declarat recurs în termen legal, în motivele căruia a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că pârâtul a semnat procesul verbal de constatare și nu l-a contestat, întrucât nu i-a fost aplicată sancțiunea principală a amenzii.
Totodată, s-a arătat că neatacarea procesului verbal de contravenție în temeiul legal, are drept consecință dobândirea caracterului de titlu executoriu, însă nu determină gradul de vinovăție în săvârșirea abaterii sancționate de organele de poliție, edificatoare în stabilirea vinovăției și identificarea autorului producerii accidentului fiind în cauză concluziile expertizei tehnice auto, care a constatat o situație contrară, a celor doi conducători auto implicați în accident respectiv a culpei concurente a numitului M. L., care nu a fost sancționat contravențional.
În privința daunelor, s-a arătat faptul că a fost stabilit pe baza unui program informatic, nu a putut fi stabilit de expert în concret întrucât proprietarul a înstrăinat autoturismul imediat după producerea evenimentului, fără a efectua fotografii clare a pieselor avariate și chiar dacă expertul desemnat nu a putut stabili valoarea despăgubirilor, instanța trebuia să desemneze un alt expert care să răspundă la acest obiectiv.
Recursul declarat este întemeiat, în parte, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Astfel cum a reținut instanța de fond, în data de 17 mai 2012 pârâtul U. D. care se afla la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ a ieșit din curtea locuinței sale din localitatea Dersca, a intrat pe carosabil și virând dreapta a fost impactat în stânga față de autoturismul Volsgwagen_ la condus de numitul M. L., care circula cu o viteză prezumată de 80 km/h.
A mai reținut judecătorul primei instanțe că, întrucât pârâtul nu a contestat procesul verbal de contravenție . nr._/17 mai 2012 prin care a fost sancționat cu avertisment și procesul verbal de contravenție . nr._ din 8 iulie 2012 prin care i s-a aplicat sancțiunea amenzii de 500 lei, cu suspendarea dreptului de a conduce pentru 60 de zile și-a însușit culpa exclusivă, aceste înscrisuri confirmând atât situația de fapt, cât și persoana vinovată de producerea accidentului.
Tribunalul B. nu-și însușește raționamentul instanței de fond din două motive, unul din punctul de vedere al prevederii legale, prin care legiuitorul a acordat proceselor verbale de contravenție necontestate în termenul legal doar valoare de titlu executoriu, în ceea ce privește executarea sancțiunilor dispuse, iar celălalt din perspectiva modului în care se stabilește culpa și care este apanajul cercetării judecătorești.
Prin urmare, unui proces verbal de contravenție chiar necontestat, nu i se poate da valoare juridică peste cea recunoscută de legiuitor, întrucât nimănui nu-i este permis a adăuga la lege și de altfel dinamica producerii accidentului poate fi contestată pe cale judecătorească, contravenientul putând opta pentru orice acțiune prevăzută de lege, în recunoașterea drepturilor sale, cum este în cazul de față, dreptul de a i se recunoaște în cadrul acțiunii de daune, culpa concurentă (întâmpinare fila 59 dosar fond) cu a celuilalt șofer implicat în accident.
În ceea ce privește această culpă, Tribunalul B. o apreciază comună, astfel cum rezultă din expertiza D. care a cercetat modul în care s-a produs accidentul, astfel cum a fost descris de cei doi conducători auto implicați.
A reținut expertul în raportul de expertiză (fila 106 dosar), că la ieșirea din curte pe carosabil autoturismul Dacia Super N. -_ circula cu o viteză de 6 km/h, astfel că până la locul impactului a parcurs aproximativ 5 m. cu o viteză de 1,67 m./h după impact autoturismul Volsgwagen oprindu-se la o distanță de aproximativ 40 m., după cum o apreciază martorul U. D., ceea ce înseamnă o viteză de deplasare de 93 km/h. iar în răspunsul la obiecțiuni (filele 142 – 145 dosar) a arătat că viteza autoturismului Volsgwagen înainte de impactarea autoturismului Dacia a fost de 81,88 km/h, dacă se ia în considerare declarația lui M. L. V., potrivit căreia autoturismul Volsgwagen s-a oprit la o distanță de 26,80 m. de la locul impactării.
La aceste date tehnice mai trebuie arătat și faptul că viteza de circulație a autoturismului Volsgwagen din momentul impactării a fost diminuată de impactul cu podețul, de rotirea la 180 grade la impactarea cu podețul și răsturnarea pe laterală a autoturismului.
De altfel, violența impactului rezultă inclusiv din gradul de avariere, respectiv caroserie distrusă 80%, geamuri (filele 41-42 dosar) și oglinzi sparte (fila 40 dosar), dar și din fotografiile efectuate în expertiza de daune în care acesta apare răsturnat pe carosabil la o distanță considerabilă (fila 29 dosar fond).
A concluzionat expertul că dacă autoturismul ar fi circulat cu viteza legală în localitate de 50 km/h, autoturismul Dacia Super N. avea timp să intre normal pe banda lui de circulație, fără să aibă loc impactul, întrucât cu această viteză autoturismul Volsgwagen ar fi parcurs 41,67 m., el aflându-se la o distanță minimă de 68,25 m și maximă de 104 m. față de locul în care a pătruns pe carosabil autoturismul Dacia.
Obiecțiunile reclamantei au vizat faptul că starea de pericol nu s-a constituit din momentul în care autoturismul Dacia a pătruns pe carosabil, ci în momentul în care autoturismul Dacia a trecut de axul drumului, pătrunzând pe culoarul de mers al autoturismului Volsgwagen însă acest raționament a fost contrazis de expertiza D. C., expertul arătând că suprafața carosabilului este până la marginea șanțului, lipsind acostamentele pe ambele părți ale carosabilului, încât autoturismul Dacia nu avea cum să se redreseze pe banda sa de circulație fără să depășească linia de separație a celor două sensuri de mers, fapt ce rezultă din schița locului accidentului.
În raport de cele arătate, Tribunalul B. deține o culpă comună în producerea accidentului.
În ceea ce privește modul de stabilire al cuantumului daunelor, Tribunalul B. apreciază că în mod corect, în situația înstrăinării autoturismului, valoarea pagubei s-a apreciat în raport de valoarea vehiculului înainte de impact cu reținerea coeficientului de uzură corespunzător tabelului anexă 3 Ord. 14/2011 și valoarea rămasă după accident.
Deși pârâtul a contestat acordarea dobânzii de către prima instanță întrucât înscrisul care evidențiază modul de calcul nu a fost semnat de o persoană autorizată financiar-contabil, această critică este nesusținută în primul rând că un astfel de calcul poate fi verificat de orice persoană, iar în cauză nu s-a arătat de ce este el greșit, în al doilea rând acest calcul a avut ca temei dobânda legală, care nu a fost contestată.
Așa fiind, față de cele evocate în precedent, Tribunalul B. reținând critica recurentului întemeiată doar în parte, în ceea ce privește întinderea culpei apreciată, în persoana pârâtului, va admite recursul potrivit disp. art. 312 Cod procedură civilă și va modifica corespunzător cuantumului daunelor stabilite în sarcina pârâtului în raport de culpa concurentă menținând restul dispozițiilor sentinței atacate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de U. D. din ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 1928 din 15.11.2013 a Judecătoriei D., în contradictoriu cu intimatul reclamant F. de Protecție a Victimelor Străzii cu sediul în municipiul București, .. 40-40 bis.
Modifică, în parte, sentința în sensul că obligă pârâtul recurent să achite reclamantului cu titlu de daune suma de_,80 lei și 764,43 lei cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței necontrare prezentei. Obligă intimata să achite recurentului suma de 762 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 24 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
B. G. A. D., H. I. A. E.
Red. AD/24.06.2014
Jud. Murarașu I.
Dact. A.E.
ex.2/01.07.2014
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Grăniţuire. Decizia nr. 564/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
