Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 712/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 712/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 1662/297/2012
Dosar nr._ hotărâre care ține loc de act autentic
TRIBUNALUL B. SECȚIA I CIVILA
Ședința publică din data de 4 decembrie 2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: B. G.
JUDECĂTOR: L. L.
JUDECĂTOR: A. M.
Grefier C. R.
Decizia civilă nr.712 R
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de reclamanta T. A. domiciliată în loc. A. jud. B., în contradictoriu intimata ., împotriva sentinței civile nr.105 din 27.01.2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Săveni, având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima și a doua strigare a pricinii au lipsit părțile, recurenta solicitând judecarea cauzei și în lipsa sa.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile și obiectul pricinii.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și reține recursul spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față
Prin cererea înregistrată sub nr._ /16.08.2012, reclamanta T. A. a chemat în judecată pe pârâta . pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate că este proprietara suprafeței de 1.084 mp teren situat în intravilanul ., în sola 63, p.c. 1844, cu vecini: N – T. D., E – DS 1837, S – S. I., V – B. M..
În motivarea acțiunii s-a arătat că în anul 1966, în timpul căsătoriei cu defunctul său soț, T. D. D., a dobândit o casă de locuit împreună cu terenul aferent în .. După decesul soțului său, a devenit proprietara exclusivă a acestor imobile, conform certificatului de moștenitor nr. 26/1996 eliberat de N. Public M. S. D. și a actului de partaj voluntar nr. 1178/3.09.2004 autentificat de BNP V. P., imobilele fiind compuse din:
- casa nr. 1, construită din chirpici, acoperită cu tablă, compusă din două camere, sală și bucătărie;
- un grajd construit din chirpici, acoperit cu azbociment, compus din trei încăperi;
- casa nr. 2, construită din furci și nuiele, acoperită cu tablă neagră, compusă din două camere și sală;
- suprafața de 1.906 mp teren aferent construcțiilor, cu vecini: N – T. D., E – DS 1837, S – S. I., V – B. M., situat în sola 64, p.c 1853, 1850, 1852 și 1851.
În realitate, terenul aferent construcțiilor este de 2.990 mp și este împrejmuit, posesia exercitată de aceasta și de către defunctul său soț durând de 46 de ani.
A mai arătat reclamanta că, din motive pe care nu le cunoaște, atunci când i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului prin titlul de proprietate nr. 95.235/19.06.2001 eliberat pe numele defunctului său soț T. D. D., a fost omisă suprafața de 1.084 mp teren situat în sola 63, p.c. 1844, deși aceasta se afla în posesia sa.
Însă, nu i-ar fi fost tulburată niciodată posesia terenului și nimeni nu a invocat vreodată un drept de proprietate asupra acestui imobil, terenul nefiind înscris în vreun titlu de proprietate.
Pârâta . că suprafața de 1084 mp teren situat în intravilanul .. 1844, face parte din domeniul public al . prin Hotărârea nr. 01/19.01.2012 a Consiliului Local al . aprobat punerea la dispoziția comisiei locale de fond funciar a acestei suprafețe de teren în vederea corectării titlului de proprietate 95.235/19.06.2001.
Prin sentința civilă nr. 105 din 27.01.2014, Judecătoria Săvenia a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta T. A. în contradictoriu cu pârâta Comuan A. –prin primar.
Pentru a se pronunța în acest sens s-a constatat că din adeverința nr. 3856/25.07.2012 emisă de . reclamanta este cunoscută ca deținătoare de bună credință a suprafeței de 1084 mp teren arabil situat în sola 64, p.c. A 1844, iar din declarațiile martorilor C. I. și O. V. reiese că terenul în litigiu și restul suprafeței de teren înscrisă în titlu este împrejmuit și a fost deținut de reclamantă și părinții acesteia încă din perioada colectivizării. Au mai arătat martorii, că reclamanta nu s-a înscris în colectiv și din acest motiv a fost menționată în evidențele cadastrale doar cu terenul aferent clădirilor, nu și cu grădina în litigiu ce a fost trecută în proprietatea statului.
De asemenea, s-a mai reținut că, prin Hotărârea nr. 1/19.01.2012 a Consiliului Local A. s-a aprobat disponibilizarea de la Consiliul local A. a suprafeței de 1.084 mp teren situat în sola 36, p.c. 535/9, în scopul efectuării schimbului cu suprafața de 1084 mp teren situat în sola 63, p.c. 1844.
S-au mai avut în vedere art. 23 alin. 1 din Legea 18/1991 modificată, potrivit cu care „sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după, caz a moștenitorilor acestora, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora”, iar potrivit disp. art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 42/1990, „terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deținătorilor”.
Totodată, instanța de fond a reținut că „terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public”.
Ori, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, terenul în litigiu, la data apariției Legii 18/1991, făcea parte din domeniul public al statului și, prin urmare, nu putea forma obiectul reconstituirii dreptului de proprietate și nici al uzucapiunii, chiar dacă aparent trecerea acestuia în proprietatea statului apare ca fiind abuzivă, de vreme ce a rămas în continuare în folosința reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și solicitându-se modificarea sa în tot, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, urmând să se constate că este proprietara de drept și de fapt a suprafeței de 1.084 mp. teren .
Concret recurenta a arătat că terenul în litigiu a aparținut autorilor săi, dar deoarece aceștia au refuzat să se înscrie în C.A.P., a fost preluat în mod abuziv, fiind trecut în proprietatea publică a comunei.
Însă instanța de fond a reținut în mod greșit că și în prezent terenul ar mai face parte din domeniul public.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea 213/1998 trecerea bunurilor din domeniul public în domeniul privat se face prin hotărâre a consiliului local, în situația în care este vorba de un bun aflat în domeniul public al comunei, cum este în prezenta speță. "(1) Dreptul de proprietate publică încetează, dacă bunul a pierit ori a fost trecut în domeniul privat. (2) Trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, dacă prin Constituție sau prin lege nu se dispune altfel. (3) Hotărârea de trecere a bunului în domeniul privat poate fi atacată în condițiile art. 8 alin. (2)."
Or, Consiliul Local al . Hotărârea nr. 1/19.01.2012 prin care suprafața de 1.084 mp. teren intravilan situat în sola 63, p. c. 1844 a fost scos din domeniul public și înscris în domeniul privat, fiind pus la dispoziția Comisiei Locale de fond Funciar, hotărâre care se regăsește la dosarul instanței.
S-a arătat că prin această hotărâre s-a remediat abuzul făcut în timpul comunismului, având în vedere și dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 "aparțin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcții de interes public, piețe, căi de comunicații, rețele stradale și parcuri publice, porturi și aeroporturi, terenurile cu destinație forestieră, albiile râurilor și fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare și al mării teritoriale, țărmurile Marii N., inclusiv plajele, terenurile pentru rezervații naturale si parcuri naționale, monumentele, ansamblurile și siturile arheologice si istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosințe care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public." Or, terenul în litigiu nu face parte din niciuna din categoriile de terenuri enumerate mai sus, astfel că nu există niciun un temei legal pentru înscrierea lui în lista bunurilor care constituie domeniul public al comunei A..
În plus, această hotărâre era supusă controlului Instituției Prefectului județului B., însă nu a fost în niciun fel atacată, fiind considerată legală și temeinică.
În acest context, s-a considerat că raționamentul pe care se bazează sentința este greșit, deoarece instanța de fond trebuia să rețină că terenul respectiv face parte în prezent din domeniul privat al comunei.
De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 care prevăd că "sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-legea 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii", precum și cele ale art. 8 alin 1 din Decretul nr. 42/1990, care prevăd că "terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deținătorilor; acestea pot fi înstrăinate și lăsate moștenire" a considerat că nu mai era niciun motiv temeinic pentru respingerea acțiunii.
Totodată, recurenta a subliniat că are posesia neîntreruptă a suprafeței de 1.084 mp. teren intravilan situat în sola 63, p. c. 1844, de 46 de ani, astfel încât sunt întrunite condițiile și pentru constatarea intervenției uzucapiunii prin împlinirea termenului de prescripție de 30 de ani, prevăzut de art. 1890 din vechiul Cod Civil, în vigoare în momentul în care a început prescripția.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și pct. 9 Cod Procedură Civilă 1865.
Intimata . formulat întâmpinare în recurs.
Recursul este fondat.
Tribunalul constată că Hotărârea 1/19.01.2012 a Consiliului Loc Local A. (f.40) a fost redactată în mod eronat, confuz, inversându-se ca apartenență cele două parcele care au făcut obiectul schimbului, date fiind și numerele asemănătoare ale solelor (63 și 36), precum și întinderea identică a acestora (1084 mp).
Astfel, la finalul art. 1 al hotărârii se menționează despre suprafața de 1084 mp în pc. 1844, sola 63 (terenul în litigiu) că ar fi „aflată în evidențele Comisiei locale de fond funciar”, iar cealaltă din sola 36 pc. 535/9 că ar fi disponibilizată de la Consiliul local.
Or, situația acestora era tocmai inversă.
De altfel, la art. 2 se arată că „pentru suprafața cuprinsă în prezenta hotărâre se va corecta titlul de proprietate pentru persoana pusă în posesie de comisia locală de fond funciar.”
Or, din titlul de proprietate rezultă că reclamanta era cea care deținea pc 535/9 în sola 36 în extravilan (astfel că aceasta avea regim juridic de teren privat), iar cealaltă parcelă (ce constituie obiectul litigiului) –se pretinde de către Comună că era domeniu public.
Mai mult, din art. 2 al hotărârii rezultă că scopul acestui schimb a fost acela al corectării titlului, situație menționată de Comună în mod expres și prin adresa 6196/2014.
În plus, martorul C. I. audiat la fond este tocmai inginerul de la serviciul cadastru și agricultură al primăriei,menționat în preambulul Hotărârii 1/2012 că ar fi cel care a propus schimbul respectiv prin referatul 178/17.01.2012.
Or, în declarația sa, acesta a lămurit situația de fapt, arătând că: „am măsurat proprietatea reclamantei în calitate de inginer cadastru. În urma măsurătorilor a reieșit că o parcelă de 10 ari nu era trecută în titlul de proprietate deși era ținută de reclamantă. Acest teren și restul suprafeței înscrisă în titlu este înconjurată de garduri și este ținută de reclamantă dinainte de Revoluție și după. Reclamanta și nici părinții acesteia nu s-au înscris în CAP fiind înscriși ca proprietari individuali.
Acest teren a fost trecut în domeniul privat al comunei în domeniul public înainte de Revoluție probabil ca o pedeapsă. Ulterior, Consiliul Local A. a decis trecerea din domeniul public în domeniul privat. Prin diminuarea terenului extravilan se încearcă o corectare a T.P. în sensul includerii în titlul și a acestui teren. (…). Terenul în litigiu a fost ținut întotdeauna de reclamantă și părinții acesteia. La revoluție terenul era ținut tot de familia T.. Reclamanta și părinții acesteia erau cunoscuți ca proprietari ai acestui teren. ”
Așadar, scopul schimbului efectuat prin Hotărârea 1/2012 a fost acela ca terenul în litigiu din sola 63, intravilan, trup comun cu curtea și grădina reclamantei, să fie scos din domeniul public și atribuit reclamantei, iar în schimbul său, aceasta să cedeze comunei o suprafață identică ca mărime din cei 5000 mp care îi fuseseră reconstituiți în sola 36 pc. 535/9 și care urmau astfel să treacă din domeniul privat în cel public.
Mențiunile din cuprinsul hotărârii respective sunt însă, așa cum s-a arătat, în sens invers, fiind în contradicție cu realitatea și conducând astfel la confuzii, respectiv la o concluzie eronată.
Luând în considerare acest aspect precum și declarațiile fără echivoc ale martorilor cât și adeverința 3856/25.07.2012, prin care primăria recunoaște în mod clar că reclamanta împreună cu fostul soț „este cunoscută ca deținătoare de bună-credință a terenului intravilan, categoria de folosință arabil situat în sola 63, pc A 1844 în suprafață de 1084 mp”, tribunalul constată că într-adevăr, reclamanta a dovedit că a folosit încontinuu acest teren pe care l-a împrejmuit și lucrat, comportându-se ca un adevărat proprietar de mai mult de 30 de ani.
Prin urmare, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va admite recursul și va modifica în tot sentința atacată în sensul admiterii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta T. A. împotriva sentinței civile nr. 105 din 27.01.2014 a Judecătoriei Săveni.
Modifică, în tot sentința recurată în sensul că admite acțiunea reclamantei și în consecință constată că aceasta are un drept de proprietate cu privire la suprafața de 1084 mp teren situat în intravilanul satului A. . dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 decembrie 2014
Președinte, Judecători, Grefier,
B. G. L. L. A. M. C. R.
Redt.LL Jud. fond L. A Tehnored. BC 2 ex/2.02.2015 |
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 655/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Actiune in regres. Decizia nr. 339/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
