Fond funciar. Decizia nr. 640/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 640/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 1495/40/2014
Dosar nr._ contestație în anulare - fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 640 R
Ședința publică de la 22 octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – C. M.
Judecător – A. C.
Judecător – A. M.
Grefier – C. R.
La ordine judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii G. S. și C. I., ambii domiciliați în ., județul B. în contradictoriu cu intimații S. E., domiciliat în Iași, ., .. B, ., C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunei T. – prin primar, județul B. și C. Județeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 B. – prin prefect împotriva deciziei nr. 145/17.02.2014, pronunțată în dosarul nr._/193/2009 a Tribunalului B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorii G. S. și C. I., lipsă intimații.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită și s-au evidențiat părțile și obiectul pricinii.
Instanța, în temeiul prev. de art. 192 Cod pr. civilă vechi, a procedat la legitimarea contestatorilor, C. I. - identificat cu CI . nr._ ȘI G. S. - identificată cu CI . nr._.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Contestatorii – petenți, având pe rând cuvântul, solicită admiterea contestației în anulare, conform motivelor invocate prin contestație.
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii civile, de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, contestatorii G. S. și C. I. au solicitat anularea deciziei nr. 145/17.02.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._/193/2014, în temeiul art. 317, 318 Cod pr. Civilă.
În motivarea contestației în anulare formulată (fila 26 ds.), contestatorii arată că instanța de recurs nu a cercetat în mod concret motivele de recurs și a preluat în mod identic considerentele reținute de instanța fondului, nu a analizat fiecare capăt de cerere dedus judecății și, prin urmare, nu a demonstrat producerea efectului invers, situație de a încălca principiile legalității, egalității și dreptului la un proces echitabil, deoarece prin sentința civilă nr. 5716/2006 s-au inventat două acte inexistente în favoarea lui S. E., respectiv adeverința nr. 2987/07.10.1991 și adeverința nr. 2469/1995 emise de Primăria comunei T., județul B.. În continuarea motivării, contestatorii au arătat că Primăria T. a confirmat faptul că aceste adeverințe nu sunt adeverințe de reconstituire, dar instanța de recurs nu a analizat motivele invocate lăsând, practic, decizia civilă nr. 145 R/2014, fără considerente, situație în care se impune anularea și rejudecarea fondului.
În susținerea contestației, contestatorii au depus la dosar înscrisuri, respectiv copii după hotărâri judecătorești.
Legal citat, intimatul S. E. nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare și nu a solicitat admiterea de probe în apărare.
Examinând decizia contestată prin prisma motivelor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul va constata că cererea având ca obiect contestație în anulare este neîntemeiată și o va respinge pentru cele ce în continuare se va arăta.
Astfel, prin decizia civilă nr. 145/17.02.2014 pronunțată în recurs, a fost respinsă excepția nulității sentinței civile nr. 1688/08.03.2013 și respinsă cererea de recurs formulată de reclamanții G. S. și C. I., împotriva sentinței civile nr. 1688/08.03.2012 și a sentinței civile nr. 5176/08.08.2012, pronunțate de Judecătoria B..
De asemenea, au fost admise cererile de recurs formulate de pârâții S. E. și S.C.C. T. împotriva sentinței civile nr. 1688/08.03.2012 și a sentinței civile nr. 5176/08.08.2012, pronunțate de Judecătoria B., cu consecința modificării în tot a acestor sentințe, în sensul respingerii excepției prescripției extinctive a dreptului la acțiune, invocată de pârâtul S. E. în ceea ce privește capătul de cerere privind nulitatea absolută și parțială a testamentului autentic nr. 545/350 din 21.03.1957 editat de testatoarea C. C. M..
De asemenea, prin aceeași decizie a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea completată având ca obiect anulare acte autentice și restituirea obiectului legatului, formulată de reclamanții G. S. și C. I. în contradictoriu cu intimații S. E., S. V. și S.C.C T..
Prezenta contestație în anulare este justificată de către contestatori prin argumentarea că prin decizia mai sus menționată, instanța de recurs nu a răspuns la motivele de recurs formulate de G. S. și C. I., lăsând, practic, nesoluționată cererea de recurs, dar se poate constata din analiza cuprinsului deciziei contestate că instanța de recurs a analizat și răspuns la toate motivele de recurs, soluționând toate capetele de cerere cu care instanța de fond a fost investită. Argumentarea se regăsește atât în răspunsul la recursurile declarate de către pârâții S. E. și S.C.C. T. cu consecința admiterii acestora și respingerii excepției de prescripție extinctivă, cât și în mod separat în soluția de respingere a recursului, ca nefondat, cu aplicarea dispozițiilor referitoare la nulitatea legatului reglementat de art. 907 cod civil vechi. De asemenea, referindu-se la recursul contestatorilor, instanța de recurs a detailat aspectele care au condus la concluzia că prima instanță a pronunțat sentința civilă nr. 1688/08.03.2012 și sentința civilă nr. 5176/08.08.2012 cu reținerea în întregime a unei situații de fapt contrară ansamblului probator administrat din care rezultă, în mod evident, că autoarea legatului, respectiv P. M., era proprietară asupra bunurilor în litigiu și că a fost singura acceptantă a succesiunii soțului ei și că nu a intrat în concurs cu rudele acestuia.
Prin urmare, cu toate că contestatorii și-au întemeiat contestația pe dispozițiile art. 318 Cod pr. Civilă, nu precizează în mod clar la care motive de recurs nu li s-a răspuns, limitând-se a declara că întreg recursul nu a fost soluționat și că din cuprinsul deciziei contestate lipsește, practic, considerentele, situație ce nu se confirmă, întrucât toate cele trei recursuri declarate au fost analizate și soluționate în mod separat, dar și unitar în măsura în care priveau probleme de drept și fapt comune.
Pentru motivele expuse, tribunalul, în temeiul art. 320 Cod pr civilă, va respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare declarată de către contestatorii G. S. și C. I., împotriva deciziei civile145/17.02.2014, pronunțată în dosarul nr._/193/2009 a Tribunalului B., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatorii G. S. și C. I., ambii domiciliați în ., județul B. în contradictoriu cu intimații S. E., domiciliat în Iași, ., .. B, ., județul Iași, C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunei T. – prin primar, județul B. și C. Județeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 B. – prin prefect împotriva deciziei nr. 145/17.02.2014, pronunțată în dosarul nr._/193/2009 a Tribunalului B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
C. M. A. C.,A. M. C. R.
Red.AM/ Tehn. CR /19.01.2015.
| ← Abţinere. Decizia nr. 352/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Partaj judiciar. Decizia nr. 363/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
