Partaj judiciar. Decizia nr. 144/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 144/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 10643/193/2011
Dosar nr._ partaj judiciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 14 februarie 2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: D. A.
JUDECĂTOR: I. H.
JUDECĂTOR: G. B.
Grefier B. C.
Decizia civilă nr. 144 R
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de pârâta recurentă V. D. în contradictoriu cu reclamantul intimat V. R., împotriva sentinței civile nr. 1092 din 01 februarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 6 februarie 2014, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea, pentru astăzi, când:
După deliberare,
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată în data de 13.07.2011 pe rolul Judecătoriei B., reclamantul V. R. a solicitat în contradictoriu cu pârâta V. D., ieșirea din indiviziune, în cote de ½, în privința imobilului apartament situat în B., ., cu atribuirea acestuia către pârâtă. A solicitat reclamantul obligarea acestei din urmă părți la plata sultei corespunzătoare și a cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că părțile au fost căsătorite în perioada 1977-2002, din această căsătorie rezultând un singur copil, V. V., care a decedat în data de 22.09.2002, conform Certificatului de moștenitor nr. 110/19.03.2003, imobilul apartament indicat în petitfiind utilizat exclusiv de către pârâtă, începând cu anul 2003.
În dovedire, s-au depus la dosar înscrisuri - certificatul de moștenitor invocat, contract de vânzare-cumpărare, certificat de deces, hotărâre de divorț, alte acte.
Pârâta a formulat întâmpinare (fila 37), arătând că reclamantul nu a participat la cheltuielile de întreținere ale imobilului, că nu a achitat impozitul pentru acest bun și că, de asemenea, nu a participat la cheltuielile impuse de organizarea pomenirilor pentru fiul său defunct. A mai arătat că s-a încercat, fără succes, vânzarea imobilului și că asupra cotei de ½ aparținând reclamantului s-a instituit sechestru asigurător de către AFP B..
Pe cale de cerere reconvențională, precizată succesiv (filele 78, 87, 105), pârâta a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 10.000 lei reprezentând contravaloarea praznicelor organizate în perioada 2009-2012 (praznice la care au participat circa 30 de persoane, unde s-au servit mai multe feluri de mâncare și s-au dăruit bunuri și alimente spre pomenirea defunctului) și la plata sumei de 10.000 lei reprezentând impozit și cheltuieli pentru întreținerea imobilului, aferente intervalului 2009-2011.
În dovedire, s-au depus la dosar înscrisuri.
La cererea părților, în cauză s-au mai administrat proba testimonială (filele 135, 137) și proba cu expertiza în construcții (filele 91 și urm., 114 și urm.). Din oficiu, s-au solicitat informații AFP B..
Prin concluziile sale scrise, pârâta-reclamantă a solicitat admiterea în parte a acțiunii principale și admiterea cererii reconvenționale, imobilul urmând a-i fi atribuit, la valoarea inițial identificată de expert și compensarea cheltuielilor de judecată.
Judecătoria B., prin sentința civilă nr. 1092 din data de 1 februarie 2013 a admis cererea principală formulată de reclamantul V. R., a constatat cp părțile se află în indiviziune, în cote de ½, cu privire la imobilul apartament situat în mun. B., ., bun în valoare de 86.301 lei și a dispus partajul acestui bun, atribuindu-l pârâtei și obligând-o să achite reclamantului contravaloarea cotei sale de contribuție de ½, cu titlu de sultă, valoric reprezentând suma de 43.150,5 lei.
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta V. D. și a constatat că reclamantul datorează părții adverse, cu titlu de impozit pentru apartament, suma de 62,13 lei și cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 101,87 lei.
A compensat datoriile reciproce ale părților și a obligat pârâta la plata, către reclamant, a sumei de 42.986,5 lei reprezentând diferență sultă.
În motivele soluției adoptate a reținut instanța că părțile sunt în indiviziune cu privire la imobilul apartament evaluat inițial la o valoare de circulație de 78.973 lei (fila 93), iar urmare a obiecțiunilor formulate de partea reclamantă, expertul identificând prin raportare la prețurile practicate pe piața imobiliară, pentru apartamente similare, o valoare de 20.805 Euro, însă, având în vedere caracteristicile concrete ale imobilului în litigiu, expertul a stabilit și o valoare medie obținută în baza ambelor metode de calcul (a comparației și a costului standard), respectiv 19.178 Euro (83.301 lei, la cursul Euro de 4,50 lei). Instanța a reținut această din urmă valoare, apreciind că, în mod corect, în speță se impun a fi observate atât valorile tranzacționate pe piața imobiliară, la data expertizării, cât și situația reală a apartamentului supus partajării. Astfel, a arătat în continuare, prima dintre metode, a avut în vedere criterii generale precum situarea imobilului, suprafața și organizarea acestuia, în timp ce a doua metodă repere proprii precum dotările, uzura/întreținerea bunului și că astfel cum a învederat expertul și cum rezultă din planșele foto îndosariate la fila 97 și urm., în imobilul în litigiu nu s-au realizat lucrări de modernizare, justificându-se reținerea unui preț ușor inferior celui practicat pe piața de profil. Pe de altă parte, s-a arătat în continuare că în cauză nu poate fi ignorat în chip absolut, astfel cum a solicitat pârâta, potențialul imobilului în litigiu, potențial ce se reflectă în valorile tranzacționate pentru bunuri având caracteristici generale similare.
Concluzionând, instanța a constatat că părțile se află în indiviziune, în cote egale de ½, cu privire la apartamentul menționat, bun în valoare de 83.301 lei și în temeiul dispozițiilor art. 6739 C. și ale art. 728 C.civ., reținând că nimeni nu poate fi limitat în dreptul său de a cere sistarea stării de coproprietate în care se află, instanța a admis cererea principală și a dispus încetarea indiviziunii, în sensul atribuirii, către pârâtă, a bunului în litigiu și al obligării acesteia la plata sultei corespunzătoare cotei de ½ a reclamantului, respectiv 43.150,5 lei.
În identificarea acestei soluții de partajare, instanța a reținut voința concordantă a părților precum și constatările expertului, raportate la imposibilitatea creării, din imobilul în litigiu, a două unități locative independente (fila 94).
A mai reținut în acest context instanța fondului că deși cota de ½ aparținând reclamantului apare indisponibilizată la cererea creditorului AFP B., această situație nu împiedică realizarea partajului, ci dă creditorului posibilitatea de a exercita un drept de opoziție (de a participa la partaj – art. 785 Cod civil), ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
În privința cererii reconvenționale, instanța a reținut că pârâta-reclamantă a invocat existența unui pasiv succesoral în valoare totală de 20.000 lei, pasiv constituit din cheltuielile de pomenire avansate în perioada 2009-2012, pentru fiul defunct al părților, și din cheltuielile aferente întreținerii imobilului în litigiu, inclusiv impozitul pentru acesta.
Însă, a arătat în continuare instanța, de vreme ce sumele pretinse au fost deja achitate (cu excepția celor către . – fila 130 și urm.), în speță nu este dat un pasiv propriu-zis (care presupune existența unor datorii către terți la data partajului) ci, eventual, un drept de creanță în favoarea pârâtei, rezultat din achitarea, de către aceasta, a datoriilor comune.
Pe fond, pretențiile pârâtei - reclamante au fost apreciate întemeiate doar în parte, respectiv în limita sumei de 62,13 lei reprezentând ½ din impozitul pe clădiri achitat în data de 20.01.2012, cu chitanța nr._ (½ din 124,26 lei) – fila 128, impozitul în discuție reprezentând o sarcină a proprietății și le incumbă, indiferent dacă se exercită sau nu posesia asupra bunului, titularilor dreptului de proprietate, corespunzător cotelor acestora.
Cât privește cheltuielile de întreținere, pentru care s-au depus înscrisuri la filele 125-134 (contravaloare servicii termoficare și apă-canal), instanța a reținut că, dimpotrivă, acestea cad în sarcina utilizatorului apartamentului, respectiv a persoanei care a beneficiat, efectiv, de serviciile furnizorilor de utilități, iar în cauză, potrivit susținerilor necontestate ale reclamantului, imobilul în litigiu s-a aflat, încă din anul 2003, în folosința exclusivă a pârâtei.
În finalul considerentelor instanța a reținut că deși martorul pârâtei-reclamante (fila 137) a atestat organizarea, de către această din urmă parte, a unor parastase/pomeniri pentru fiul defunct al părților, prilejuri cu care s-ar fi avansat cheltuieli consistente (2000-3000 lei anual), în cauză nu s-au înfățișat chitanțe ori alte documente de plată, iar martorul menționat nu a fost în măsură să precizeze, în concret, sumele astfel cheltuite, încât s-a apreciat faptul că, creanța în discuție nu are și caracterul lichid prevăzut de lege (câtimea nu este determinată/determinabilă) și, din acest motiv, nu poate fi recunoscută în favoarea pârâtei-reclamante.
S-a mai observat de către judecătorul fondului că sumele pretinse cu acest ultim titlu au fost avansate în perioada 2009-2012, după șapte-zece ani de la decesul fiului V. V., prin urmare, pârâta nesolicitând cheltuielile aferente pomenirilor îndeobște organizate (impuse în chip absolut de rânduiala creștin-ortodoxă – la 8 zile, la 40 de zile, la șase luni, la un an), ci sume avansate, voluntar, iar nu obligatoriu, ulterior perioadei imediate decesului, astfel că a apreciat instanța că, astfel cum a susținut reclamantul, aceste cheltuieli se circumscriu, cel mult, unei obligații morale și, prin urmare, nu ar putea fi reținute în sarcina părții menționate.
În privința cheltuielilor de judecată, instanța a reținut că, aferent cererii principale, reclamantul a avansat suma de 500 lei reprezentând onorariu expert (fila 103), iar pârâta – suma de 700 lei reprezentând onorariu avocat (fila 139), iar prin raportare la cota de ½ a fiecărei părți, reclamantul apare obligat a achita părții adverse suma de 100 lei (1/2 din diferența de 200 lei suportată de pârâtă), la această sumă adăugându-se 1,87 lei din totalul de 603 lei achitat de pârâtă pentru cererea reconvențională (în măsura admiterii acestei cereri) reclamantul datorând și suma de 101,87 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței, pârâta a declarat recurs în termen legal, în motivele căruia a criticat valoarea reținută de instanță pentru apartament, considerând că instanța de fond trebuia să țină cont de valoarea stabilită de expert în prima lucrare, întrucât prețul imobilelor a scăzut considerabil.
De asemenea, s-a criticat aprecierea instanței de fond cu privire la cheltuielile avansate de pârâtă în cinstirea memoriei fiului defunct al părților, ca nefiind obligatorii, dat fiind perioada anilor 2009-2012, cu mult timp după decesul acestuia.
Recursul declarat este nefondat, pentru cele ce urmează:
Este adevărat că expertul în construcții a identificat mai multe valori pentru imobilul proprietatea devălmașă a soților, inițial valoarea de 78.973 (f. 93), ulterior valoarea reprezentând prețul de piață raportat la apartamente similare și o valoare medie în raport de cele două metode: cea a comparației și cea a costului standard, respectiv suma de 19.178 Euro, adică 83.301 lei.
Deși recurenta a pretins prin motivele de recurs că suma de 78.973 lei este cea care trebuia avută în vedere de prima instanță, Tribunalul B. apreciază această pretenție părtinitoare, întrucât nu este în concordanță cu valoarea de tranzacționare a unui astfel de imobil, reclamantul fiind dezavantajat tocmai pentru că fiind vorba de un partaj de bunuri comune, prioritate trebuie să aibă solicitarea de atribuire a imobilului către una din părți și nu scoaterea lui la vânzare.
În orice caz, în mod corect instanța a apreciat că o valoare a apartamentului care să se apropie atât de cea stabilită în raport de caracteristicile intrinseci ale imobilului, dar și de valorile de piață ale unor apartamente similare, este cea mai indicată a se reține pentru un partaj echitabil și pentru a se respecta egalitatea între devălmași și din acest punct de vedere.
Trebuie arătat aici, că valoarea medie la care s-a oprit instanța de fond este absolut rezonabilă raportat la valoarea unui imobil asemănător, care potrivit adeverințelor emise de agențiile imobiliare este de 27.000 Euro (f. 109 ds.), 24.500 Euro (f. 110 ds.).
În ceea ce privește cheltuielile efectuate de recurentă cu pomenirile fiului defunct al părților, în perioada 2009-2012, astfel cum a reținut și instanța de fond aceste sume au fost avansate în mod voluntar, se circumscriu atât unei obligații morale, cât și, cel mai important, unor sentimente puternice de dragoste maternă, rămase nealterate de trecerea vremii și care o animă pe recurentă la organizarea evenimentelor, pentru pomenirea fiului, chiar martora Bradosche E. (f. 137 ds.) afirmând că a fost și este o chestiune personală a pârâtei și nu trebuie ignorată și declarația martorului N. P., care având serviciul de cântăreț bisericesc a arătat că reclamantul a organizat mereu pomeniri, inclusiv în ultimii trei ani, apreciind că au fost atât în memoria tatălui, cât și pentru fiul său, astfel de pomeniri, fiind organizate atât în Postul mare cât și în sâmbetele de peste an, când se fac slujbe pentru cei adormiți.
Așa fiind, față de cele evocate, Tribunalul B., reținând critica recurentei nefondată, va respinge recursul și va păstra soluția atacată, făcând aplicarea prev. art. 312 Cod proc. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E CI D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta V. D., în contradictoriu cu reclamantul intimat V. R., împotriva sentinței civile nr. 1092 din 01.02.2013 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 februarie 2014.
Președinte, Judecători, Grefier,
A. D. H. I. B. G. B. C.
Red. A.D./03.06.2014
Judec. C. T.
Dact.B.C/ 03.06.2014
2 exp.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 525/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Acţiune în constatare. Hotărâre din 18-02-2014, Tribunalul... → |
|---|
