Ordin de protecţie. Decizia nr. 303/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 303/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 12778/193/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 303 A
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. A.
Judecător I. H.
Grefier R. P.
Cu participarea Ministerului Public – Procuror U. T.
La ordine judecarea apelului civil având ca obiect „ordin de protecție”, formulat de apelantul- pârât M. M. în contradictoriu cu intimata- reclamantă M. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul –pârât asistat de av. P. M. și intimata - reclamanta asistată de av. L. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată în apel.
Reprezentanta apelantului depune la dosar înscrisuri, duplicatul fiind înmânat reprezentantei intimatei.
Av.L. D. pentru intimata-reclamantă nu solicită termen pentru studiul înscrisurilor. Depune la dosar întâmpinare, duplicatul fiind înmânat reprezentantei apelantului. Invocă excepția tardivității formulării apelului arătând că termenul de depunere a cererii de apel a fost data de 20.10.2014 și nu data de 28.10.2014.
Instanța pune în discuție excepția invocată de reprezentanta intimatei.
Reprezentanta apelantului –pârât solicită termen pentru studiul întâmpinării și pentru a răspunde la excepție. Apreciază că termenul de depunere a cererii de apel se calculează pe zile libere iar acesta s-a împlinit la data de 21.10.2014. Solicită respingerea excepției.
Instanța respinge excepția tardivității introducerii cererii de apel ca neîntemeiată.
Văzând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra motivelor de apel.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate. Arată că nu rezultă din probele administrate în cauză o stare de pericol pentru intimată, singurul motiv a fost acel certificat medico-legal și nu s-a demonstrat prin nici un mijloc de probă cele susținute de intimată. Că, din declarațiile martorilor rezultă că intimata-reclamantă a formulat cererea cu rea-credință, iar în prezent părțile se judecă în proces de divorț și reîncredințare minor. Susține că intimata a pelcat din luna august de la domiciliul conjugal, părțile fiind separate în fapt de 3 luni iar ordinul de protecție s-a emis atât pentru intimată cât și pentru copil. Arată că, pârâtul nu a manifestat nici un act de violență față de copil și solicită să se aibă în vedere înscrisurile depuse la termenul de astăzi. Susține că intimata –reclamantă și-a făcut singură acele leziuni într-un gard din fața blocului.
Reprezentanta intimatei-reclamante depune la dosar copie a certificatului medico-legal . Solicită respingerea apelului ca nefondat. Arată că acea caracterizare depusă astăzi nu este semnată. Solicită să se mențină soluția pronunțată de instanța de fond. Martorii au arătat că pârâtul a rănit-o pe reclamantă cu un cuțin, într-un picior iar aceasta nu mai dorește să revină la domiciliu. Că, a doua zi a reușit să fugă de acasă și a mers la spital pentru a primi îngrijiri medicale. Că, pârâtul a înfometat-o aceasta slăbind peste 20 de kg. Că, pârâtul consumă băuturi alcoolice iar agresiunile verbale și fizice s-au desfășurat și în fața copilului, lucru dovedit cu martori și s-a început urmărirea penală cu privire la agresiunile fizice. Solicită să se aibă în vedere Directiva Europeană de la Solcom cu privire la Ordinul de Protecție.
Reprezentanta apelantului-pârât arată că după separarea părților în fapt, apelantul nu a mai venit în B. decât la proces și solicită să se aibă în vedere certificatul medico-legal.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat. Arată că între părți există o stare conflictuală și de pericol inevitabilă iar cu privire la agresor susține că acesta poate să suporte rigorile legii având în vedere urmărirea penală începută.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr._ din 17.10.2014 a Judecătoriei B. s-a admis în parte cererea având ca obiect ordin de protecție formulată de reclamanta M. A., în contradictoriu cu pârâtul M. M..
Se emite Ordinul de protecție prin care dispune cu caracter provizoriu împotriva pârâtului si instituie următoarele măsuri în sarcina acestuia pe o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului: Dispune obligarea provizorie a pârâtul M. M., având CNP_ să păstreze o distanță minimă de 50 m față de reclamanta M. A., având CNP_, față de minora M. E., născută la data de 03.02.2013, față de reședința acesteia din municipiul B., ., ., județul B., locul de muncă al reclamantei, interdicția pentru pârât de a se deplasa în zona domiciliului părinților reclamantei, situat în municipiul B., ., ., . și interdicția pentru pârât oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta. Încredințează reclamantei pe minora M. E., născută la data de 03.02.2013.
Dispune comunicarea prezentului ordin de protecție Poliției Municipiului B. în vederea punerii în executare.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Respinge cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Se reține că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 03.09.2014 sub nr._ reclamanta M. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. M., ca instanța să dispună emiterea ordinului de protecție cu următoarele măsuri: obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de copiii victimei, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învătâmânt a persoanei protejate, interdicția pentru pârât de a se deplasa la domiciliul victimei, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima, încredințarea minorei M. E., născută la data de 03.02.2013, suportarea de către pârât a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri ai familiei locuiesc sau urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familiei.
În motivare reclamanta a arătat că a fost agresată fizic și psihic de către pârât, care este deosebit de violent pe fondul consumului de alcool iar în dovedire a depus înscrisuri. Se arată că, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată iar în motivare a arătat că afirmațiile reclamantei sunt nefondate și făcute doar cu intenția de a-și crea o situație mai favorabilă la procesul de divorț și de stabilire de măsuri pentru minoră, că la data de 20.08.2014, orele 22.00, reclamanta se întorcea de la serviciu, iar întrucât cheia cu care deschidea ușa de la interfon era defectă, i-a aruncat cheile de pe geamul de la bucătărie, iar căutându-le în întuneric, s-a lovit la picior într-un gard. Mai arată că după ce reclamanta a părăsit domiciliul conjugal nu a mai sunat-o și nu a mai căutat-o.
În dovedire s-au depus înscrisuri și s-a solicitat proba cu martori. Din probele administrate prima instanță reține că reclamanta M. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. M., ca instanța să dispună emiterea unui ordin de protecție conform celor arătate în precedent .
Instanța constată că în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 217/2003(r), „violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.”
Raportat la prezenta cauză, instanța reține că a fost dovedit faptul că pârâtul a exercitat asupra reclamantei violențe fizice, din ansamblul materilului probator administrat în cauza, anume declarațiile martorilor și din adresa nr._ din 10.10.2014, rezultând că pârâtul a exercitat violențe fizice împotriva reclamantei. Mai reține instanța că pentru a fi admisă cererea de emitere a ordinului de protecție trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: urgența luării măsurii, caracterul vremelnic al măsurii luate, existența unei forme de violenta exercitată de unul din membrii familiei iar din actele dosarului rezultă că între părți există neînțelegeri, determinate de consumul de alcool al pârâtului, iar acesta reprezintă o amenințare imediată pentru reclamantă, astfel cum rezultă și din audierea martorilor în timp ce caracterul urgent și preventiv al măsurii de protecție rezultă din dispozițiile art. 24 din lege, care prevăd expres că durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește de judecător și nu poate depăși 6 luni de la data emiterii ordinului.
Se reține că, interpretarea coroborată a textelor de lege conduce la concluzia că ordinul de protecție nu poate fi instituit decât dacă măsura este de strictă și esențială necesitate pentru protecția vieții, integrității corporale sau libertății persoanei reclamante iar, în cauză pentru justificarea condiției urgenței, reclamanta a dovedit existența unor acțiuni faptice ale pârâtului care creează un risc serios asupra drepturilor ei.
Prima instanță a admis în parte cererea formulată de reclamantă, a emis Ordinul de protecție prin care a dispus cu caracter provizoriu împotriva pârâtului si a instituit următoarele măsuri în sarcina acestuia pe o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului: să păstreze o distanță minimă de 50 m față de reclamanta M. A., față de minora M. E., născută la data de 03.02.2013, față de reședința acesteia din municipiul B., ., ., ., locul de muncă al reclamantei, interdicția pentru pârât de a se deplasa în zona domiciliului părinților reclamantei situat în municipiul B., ., ., județul B. și interdicția pentru pârât oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta și încredințează reclamantei pe minora M. E., născută la data de 03.02.2013. Referitor la capătul de cerere având ca obiect suportarea de către pârât a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri ai familiei locuiesc sau urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială, instanța o respinge ca neîntemeiată, având în vedere că în prezent reclamanta locuiește la domiciliul părinților săi și dispune comunicarea prezentului ordin de protecție Poliției mun. B. în vederea punerii în executare a acestuia, stabilind durata măsurilor dispuse ca fiind de 6 luni de la data emiterii prezentului ordin.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul M. M. criticând sentința pentru nelegalitate și neteminicie invocând în drept disp. art.30 din Legea 217/2003 republicată.
A învederat că susținerile reclamantei sunt tendențioase și neadevărate, iar martorii audiați de instanță la propunerea reclamantei au fost subiectivi și părtinitori, toate susținerile lor fiind făcute doar cu intenția de a induce în eroare instanța de judecată, în scopul de a crea o situație favorabilă reclamantei.
A arătat că, nu este adevărat că a atacat-o pe reclamantă cu un cuțit, acest aspect nefiind dovedit, niciunul dintre martori neputând declara că a asistat personal la acest așazis atac, și că în realitate, în seara zilei de 20.08.2014, în jurul orelor 22.00, reclamanta se întorcea de la serviciu din tura de după-amiază și întrucât cheia cu care deschidea ușa de la interfon era defectă, l-a sunat să îi arunce cheile pe geamul de la bucătărie, lucru pe care l-a făcut, acestea ajungând în iarbă. Căutând cheile în întuneric, aceasta s-a lovit la picior în gărduțul existent în fața blocului, alegându-se astfel cu o tăietură. Că, la momentul respectiv i-a acordat primul ajutor, a pansat-o și a sfatuit-o să meargă la spital a doua zi, chiar dacă aceasta a început cearta, reproșându-i că din vina lui s-a lovit, că nu a reușit să meargă la B. și să repare cheia de la interfon.
A mai arătat că, din momentul în care minora a împlinit 10 luni și mânca aproape orice, i-a găsit soției sale de lucru la o fabrică de confecții, apoi la o croitorie, ea fiind dată afară după câteva săptămâni iar în timp ce aceasta se afla la părinții săi pentru a-și vedea sora care a venit în vizită, a aflat că urma să fie din nou dată afară de la serviciu. Văzând că aceasta nu dorește să-și păstreze un loc de muncă, mai ales că își neglija și îndatoririle de soție și mamă, în urma unei discuții purtate la telefon, apelantul susține că i-a spus că va divorța dacă continuă așa.
Ca urmare a acestei discuții telefonice, la data de 26.08.2014, reclamanta l-a anunțat că s-a decis să nu se mai întoarcă la domiciliul conjugal, amenințându-l că îi va lua copilul și nu îl va mai vedea niciodată. După această discuție, a venit împreună sora ei să își ia lucrurile, ocazie cu care nu a manifestat nici o opunere.
A subliniat faptul că, după ce soția sa a părăsit domiciliul conjugal, spunându-i să nu o mai contacteze nici pe ea, nici copilul, nu a mai deranjat-o deloc, nu a sunat-o și nu a căutat-o. Chiar dacă reclamanta a dat dovadă de o foarte mare imaturitate și s-a folosit de fetiță pentru a-i face rău, a ales să folosească metodele legale pentru a lua legătura cu fiica sa și a promovat două acțiuni la instanță, una pentru divorț și o cerere de ordonanță președințială pentru a se stabili de urgența și în mod provizoriu măsurile privind copilul. A menționat că în ciuda faptului că își dorește foarte mult să-și vadă fetița, pe care o iubește mai presus de orice și chiar dacă își dorește să participe în mod activ la creșterea, educarea și întreținerea acesteia, a înțeles să aștepte hotărârea instanței care să-i permită acest lucru, nefăcând niciun act abuziv în acest sens.
A mai arătat că, nu a alungat-o niciodată pe reclamantă din domiciliul comun și cu atât mai puțin pe fiica sa, cu care a petrecut mai mult timp decât a petrecut reclamanta, ocupându-se zilnic de îngrijirea acesteia, de alimentația sa și de tot ce înseamnă creșterea unui copil. Că, reclamanta a dorit să plece din domiciliul comun, iar el cu forța nu a dorit să o rețină, își iubește soția și copilul și dacă reclamanta va dori să se întoarcă acasă, va fi oricând de acord.
A reiterat că toate aspectele relatate de reclamantă și de martorii acesteia sunt neadevărate, fiind de rea-credință și făcând niște susțineri tendențioase și nesincere, în scopul de a sensibiliza și induce în eroare instanța de judecată.
Astfel, susține că nu este adevărat că a avut un comportament necorespunzător față de reclamantă, dimpotrivă, a fost mereu interesat de bunăstare și s-a preocupat mereu de creșterea și educarea copilului că, deși au mai existat certuri, reproșuri, nu a agresat-o niciodată, nu a lovit-o, și că dimpotrivă, reclamanta a fost cea care pornea întotdeauna starea conflictuală, îi adresa cuvinte jignitoare și își neglija îndatoririle de mamă și soție.
Arată că, susținerile reclamantei cum că ar fi consumat băuturi alcoolice în exces sunt, de asemenea, niște invenții, la fel și cele referitoare la faptul că părinții acesteia i-ar fi ajutat financiar, că în realitate mama reclamantei nu a avut niciun loc de muncă în ultimii 20 de ani, iar tatăl ei este de meserie tractorist, obținând venituri foarte modeste care abia le permit lor să se întrețină, nu să îi ajute și pe ei și că din contră, familia lui i-a susținut tot timpul material.
Consideră că nu sunt îndeplinite condițiile pentru instituirea unui ordin de protecție, reclamanta promovând această acțiune în scopul de al șicana și a-și crea o situație favorabilă la procesul de divorț.
Având în vedere toate aspectele expuse, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea acțiunii promovate de reclamantă ca neîntemeiată.
În cauză depune întâmpinare reclamanta M. A. prin care invocă în primul rând excepția tardivității formulării apelului iar pe fond solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat, sens în care susține că violențele exercitate de pârât au fost dovedite cu înscrisuri și declarații de martori, că prezența acestuia reprezintă o continuă amenințare la viața și integritatea fizică și psihică a reclamantei, acte de violență care, de altfel, s-au petrecut chiar și în prezența copilului.
În apel au fost depuse o . înscrisuri atât din partea apelantului cât și din partea intimatei.
Instanța constată că deși cererea a fost intitulată ca o petiție de recurs, Tribunalul s-a investit în mod legal ca instanță de apel, caracterizând astfel în mod corect calea de atac corespunzătoare hotărârii atacate.
Examinând apelul Tribunalul reține că acesta nu este întemeiat motivat de următoarele:
În ce privește excepția de tardivitate a introducerii apelului formulată de reclamantă prin întâmpinare Tribunalul a respins-o motivat de faptul că prezentul apel a fost depus la poștă în data de 21.10.2014 iar hotărârea primei instanțe a fost pronunțată la data de 17.10.2014.
Cum, termenele procedurale se calculează în conformitate cu disp. art.181 NCPC pe zile libere rezultă faptul că acest apel a fost introdus în termenul legal de 3 zile de la pronunțare, în ultima zi în care partea putea să-l depună în termen util.
Pe fond, contrar susținerilor făcute de pârât în cadrul prezentului apel, din dovezile administrate în cauză a rezultat faptul că acesta reprezintă pentru reclamantă o stare de pericol ce se impune a fi înlăturată, cel puțin în mod provizoriu prin emiterea prezentului ordin de protecție ce poate fi de natură a preîntâmpina agravarea stării tensionate existentă deja între aceștia și degenerarea acesteia în acte de violență ce ar putea pune în pericol viața sau sănătatea celeilalte părți implicate.
Chiar dacă pârâtul- apelant a depus în cadrul prezentului apel o . înscrisuri prin care încearcă să facă dovezi legate de comportamentul manifestat de acesta și în afara cadrului familial, aceasta nu înseamnă că este exclusă posibilitatea ca părțile, în calitate de soți, să prezinte grave probleme de comunicare în familie care inevitabil pot degenera la un moment dat în acte de violență.
Deși apelantul susține în cadrul motivelor formulate faptul că martorii au făcut declarații nesincere în legătură cu împrejurările pe care le-au relatat, Tribunalul reține că declarațiile făcute de aceștia fac dovada celor afirmate în limite rezonabile și în corelație cu celelalte dovezi administrate, cel puțin până la proba contrară, probă care nu a fost făcută în cauză cu valoare concludentă pentru a putea fi relevantă în soluționarea cauzei.
Mai reține Tribunalul și faptul că relațiile de familie se desfășoară de regulă, într-un cadru privat, intim care reclamă și oarecare nivel de discreție conjugală așa încât numai persoane care, prin forța împrejurărilor, sunt foarte aproape de soții implicați într-un astfel de conflict vor putea oferi detalii cu adevărat relevante sub aspectul caracterizării corecte a raporturilor dintre aceștia, în cauză astfel de persoane fiind tocmai părinții reclamantei Cocalea N. și Cocalea C., care de altfel, au dat declarații prin care au relevat aspecte concrete legate de raporturile dintre părți și cauzele stărilor tensionate dintre cei doi soți, cu referire directă și la episodul în care reclamanta ar fi fost atacată cu un cuțit de către pârât.
Pentru aceste motive Tribunalul apreciază drept nefondat prezentul apel pe care-l va respinge pentru motivele arătate și va păstra hotărârea primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității declarării apelului invocată de intimată.
Respinge ca nefondat, apelul formulat de apelantul –pârât M. M., având CNP_, cu domiciliul în oraș Săveni, . nr.24, ., ., județul B., în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. A., având CNP_, cu domiciliul în oraș Săveni, . nr.2, ., ., județul B. cu reședința în municipiul B., ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/17.10.2014 a Judecătoriei B. pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05.11.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. C. H. I. P. R.
Red.A.C./10.11.2014
Tehnored.P.R./11.11.2014
Ex.4
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 72/2014.... → |
|---|
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Ordin de protecţie. Decizia nr. 303/2014. Tribunalul BOTOŞANI
