Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 88/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 88/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 2138/193/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA - I - CIVILĂ
Dosar nr._ Ordonanță președințială
Ședința publică din data de 6 mai 2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE – M. D.
JUDECĂTOR - M. A.
GREFIER - C. B.
Decizia civilă nr. 88 A
Pe rol judecarea cauzei civile privind cererea de apel formulată de către reclamantul apelant C. D., în contradictoriu cu pârâta intimată C. D., împotriva sentinței civile nr. 2513 din 18 martie 2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect, ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul apelant, asistat de avocat M. I. D. și pârâta intimată asistată de avocat S. Aulica.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile și obiectul pricinii, arătând că procedura este legal îndeplinită și că s-a primit la dosar taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei din partea reclamantului intimat și întâmpinare din partea pârâtei intimate, după care ;
Se înmânează reclamantului apelant duplicatul întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri de formulat, sau probe de administrat, constatând terminată cercetarea judecătorească instanța acordă cuvântul asupra fondului apelului.
Avocat M. I. D. pentru reclamantul apelant solicită admiterea apelului, arătând că reclamantul a dovedit că pârâta nu are condiții de creștere a minorilor și că martorii audiați au declarat că minorii locuiesc într-o casă compusă din două camere în care locuiesc 8 persoane. A arătat că reclamantul oferă minorilor condiții prielnice de creștere și dezvoltare la familia părinților săi, care locuiesc într-o casă compusă din 4 camere, au pensie și au mai locuit în această localitate, fiind obișnuiți cu mediul. A mai arătat că între cele două familii există o situație tensionată însă reclamantul nu și-a bătut niciodată copiii. Nu solicită cheltuieli de judecată. A arătat că apelantul a introdus acțiunea în luna februarie din cauza refuzului pârâtei de a-i permite să viziteze copiii și că aceștia i se plâng de faptul că doresc să meargă acasă iar băiatul mijlociu suferă de polipi și trebuie operat.
Avocat S. Aulica pentru pârâta intimată solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. A arătat că minorii, împreună cu mama lor au fost obligați să plece de la domiciliu în ziua în care apelantul, analizând cheltuielile casei a aplicat o corecție soției în prezența unuia din fii. De față s-a aflat unul din frații pârâtei, însă cea care a dat declarație în instanță a fost soția sa, care a declarat cum a ajuns intimata noaptea împreună cu cei trei copii, însoțită de fratele său, care asistase la agresiune, la domiciliul mamei sale din satul Coștiugeni, . că la actualul domiciliu pârâta împreună cu cei trei minori au o cameră destinată numai lor, cu calculator și televizor, merg la grădiniță, beneficiază de liniște în familie, în comparație cu fostul domiciliu în care copiii au fost traumatizați de tatăl lor, care era consumator de băuturi alcoolice. A arătat că în mod corect prima instanță a apreciat că nu este îndeplinită condiția urgenței, iar o eventuală mutare nu ar fi recomandată, întrucât tatăl lucrează cu ziua, lipsind de acasă și are o altă locuință decât cea a părinților săi. Arată că pârâta are susținere materială de la frații săi, care au adus materiale de construcții pentru extinderea casei de locuit.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față, constată că ;
Prin sentința civilă nr. 2513/18.03.2014 a Judecătoriei B. a fost respinsă cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul C. D. în contradictoriu cu pârâta C. D., reținându-se că nu sunt date în cauză condițiile art. 996 NCPC sub aspectul urgenței, vremelniciei și neprejudecării fondului, respectiv motivele de fapt ce vizează lipsa condițiilor optime de creștere și educare a celor trei copii la pârâtă, pentru care s-a solicitat stabilirea domiciliului minorilor la reclamant nu s-au confirmat prin probele administrate și nu impun, prin urmare, luarea de urgență a măsurii cerute.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul, criticând-o ca nelegală și apreciind că probele administrate în dosar conduceau la instituirea măsurii solicitate, respectiv ca locuința celor trei copii minor ai săi și ai soției pârâte să fie stabilită la domiciliu părinților săi, până la stabilirea unei măsuri definitive cu privire la locuința minorilor pe calea unei acțiuni principale.
Precizează apelantul în susținerea cererii sale că are un loc de muncă stabil, ce nu-i permite să se îngrijească de copii pe timpul zilei, cât lucrează, și că, totodată, Codul civil prevede posibilitatea ca locuința minorilor să fie stabilită la domiciliul bunicilor, astfel că este admisibilă cererea sa.
Mai susține apelantul că erau date în cauză condițiile legale ale ordonanței președințiale, urgența costând în creșterea și educarea minorilor, care în prezent este defectuoasă în raport cu creșterea și educarea până în momentul în care pârâta a părăsit domiciliul comun.
Apelantul face comparație în continuare între condițiile de care au beneficiat copiii atunci când s-au aflat la domiciliul comun și acelea oferite în prezent de bunica maternă din satul Coștiugeni, . șanselor de școlarizare și a condițiilor de locuit și materiale oferite acestora în prezent, precum și precaritatea situației prezente în care se află copiii la bunica lor, unde locuiesc în două camere, chiar și câte 8 persoane. Mai arată apelantul că dacă gravitatea situației minorilor nu ar fi impus această cerere ar fi solicitat doar stabilirea unui program de vizită, însă arată că nu și-ar fi putut ajuta nici în acest fel copiii, deoarece a încercat să-i vadă și să le ducă mâncare, dar a fost respins și îndepărtat de rudele soției. Se cere să se aprecieze asupra sincerității martorilor audiați și să se aibă în vedere că evaluarea psihologică depusă la dosar este relevantă, deoarece copiii se află în familia pârâtei din octombrie 2013 și au vârste mici, fiind ușor influențabili.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 2513/18.03.2014 a Judecătoriei B., cu cheltuieli de judecată.
Arată intimata că prima instanță a dat o soluție corectă situației de fapt, așa cum a reieșit din probatoriul administrat în fața sa, respectiv două anchete sociale, o evaluare psihologică a minorilor și depozițiile de martori. Se arată că probele au confirmat că reclamantul violent și consumator de alcool a determinat-o pe pârâtă ca pentru protecția sa și a copiilor minori să se mute la familia ei din satul Coștiugeni, . dispun împreună cu pârâta de o cameră doar a lor, precum și de liniștea necesară unei creșteri armonioase. Pentru a-și justifica plecarea de la domiciliul comun și intenția fermă de separare, pârâta invocă și faptul că a introdus acțiune de divorț la Judecătoria B., pentru care a primit termen de recomandare.
Se susține că stabilirea domiciliului copiilor la bunica paternă reprezintă un pericol, deoarece și bunicii, nu doar tatăl sunt consumatori de alcool. Se apreciază că minorii au condiții de școlarizare specifice comunității mai mici în care trăiesc, dar care sunt suficiente și că nu este dată în cauză cerința urgenței schimbării domiciliului copiilor, sens în care se afirmă că pârâta a fost obligată să părăsească împreună cu copiii locuința comună, la data de 26.10.2013, iar cererea a fost formulată abia la data de 05.02.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că este investită cu judecarea unei cereri de apel, formulată în condițiile art. 466- 482 Cod proc. civilă, împotriva unei hotărâri pronunțate în materia ordonanțelor președințiale privind măsurile vremelnice ce se pot lua pe timpul procesului de divorț, reglementată de art. 919 NCPC, cu aplicarea art. 996 – 1001 NCPC.
Apelul este nefondat și va fi respins ca atare, urmând a fi obligat apelantul să-i plătească intimatei cheltuieli de judecată din apel în cuantum de 600 lei.
Pentru a decide astfel instanța de control reține că judecata pe fond a cererii s-a efectuat temeinic, cu respectarea normelor de drept incidente și printr-o interpretare corectă a situației de fapt dovedită cu probele administrate în cauză.
Astfel, instanța de fond a apreciat justificat că în cauză nu este dată condiția urgenței, că nu se impune păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere și nu se impune prevenirea unei pagube iminente, nerezultând din probe, după cum susține reclamantul că minorii s-ar afla într-o situație de risc atât de severă care să impună modificarea domiciliului, starea de sănătate fizică a acestora fiind bună. Dimpotrivă, din evaluarea psihologică, respectiv din concluziile proprii ale psihologului examinator rezultă că minorii au fost expuși la situații de abuz psiho emoțional din partea tatălui, aspect ce a fost constatat nu doar din relatările verbale ale minorilor ce pot fi suspectate de a fi influențate, ci și din reacțiile indirecte ale acestora în cadrul jocurilor organizate de evaluator, în care minorii, după caz, omit să-l reprezinte pe tată ca membru al familiei în desen (I.) ori manifestă tulburări în sfera vorbirii, ca afectare a dezvoltării psiho emoționale în climatul familial tensionat (C. – D.).
Concluziile evaluării psihologice a minorilor concordă cu depozițiile martorilor audiați (U. V. (f. 38 ds.) și H. A. (f. 45-46 ds.), care prezintă scene de violență exercitată de reclamant asupra pârâtei și minorilor.
Martorele propuse de pârât, mama și sora acestuia arată la rândul lor nepriceperea mamei și intervenția lor în sensul sprijinirii acesteia la treburile casnice și la creșterea copiilor, dar nu prezintă o relație puternică între ele și minori sau între tată și minori, care să justifice separarea acestora în condiții urgente de mamă.
Prin urmare, nu numai că nu există motive obiective ca situația copiilor să necesite o nouă schimbare, dar nu există garanții că această schimbare le-ar fi favorabilă minorilor, de vreme ce aceștia ar fi siliți să sufere o separare bruscă de mamă, la o vârstă relativ mică și să fie integrați într-un mediu care dacă nu le este ostil, în nici un caz nu le este atât de apropiat pentru a fi dorit de acești copii.
Practic, beneficiile unei astfel de schimbări nu sunt atât de importante pentru a se impune de urgență să fie făcută, deoarece nici bunica paternă nu relatează decât vizite ocazionale ale minorilor, iar nu o relație sufletească deosebită cu aceștia, o afecțiune și încredere din partea nepoților și nici ea personal nu se manifestă ca o persoană afectată de plecarea nepoților și doritoare și aptă să se ocupe de creșterea și îngrijirea lor.
Prin urmare soluția pronunțată de prima instanță în sensul de a menține copiii în mediul actual, respingând cererea tatălui de schimbare a domiciliului acestora este corectă și va fi păstrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul C. D.,domiciliat în . în contradictoriu cu pârâta intimată C. D., domiciliată în ., jud. B., împotriva sentinței civile nr.2513/18.03.2014 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Obligă pe apelant să-i plătească intimatei suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 mai 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. D. M. A. C. B.
Red.M.D./07.05.2014
Judec.A. P.
Dact.B.C./08.05.2014
4 exp.
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 166/2014.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
