Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 166/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 166/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 3510/222/2013
Dosar nr._ stabiliri legături personale cu minorul – apel
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 166/A
Ședința publică de la 18 iunie 2014
Completul compus din:
Președinte - P. I.
Judecător – L. L.
Grefier – U. G. D.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta R. (fostă A.) A. I., domiciliată în . împotriva sentinței civile nr. 137/30 ianuarie 2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D. în contradictoriu cu intimații A. D. A., A. E., A. D., cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură „C. & C.” cusediul în Iași, .. 3, .. 4, . și Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei comunei Pomârla, județul B., acțiune civilă având ca obiect „stabilire program vizitare minor”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta, intimații asistați de avocat C. M. Sînzieana, lipsind reprezentantul autorității tutelare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiată părțile, obiectul pricinii, și că procedura de citare este legal îndeplinită. Totodată, se învederează că dosarul se află la primul termen de judecată.
Apelanta se legitimează cu CI . nr._/2013 CNP_.
Intimații A. D. se legitimează cu CI . nr._/2006, A. E. cu CI . NR._/2014 ȘI A. D. A. cu CI . nr._/2013.
Apelanta arată că pentru a dovedi situația de fapt cât și stare de sănătate a intimatului, solicită încuviințarea probei cu interogatoriul civil. Arată că apărătorul cu care a avut încheiat contractul de asistență juridică nu s-a prezentat la prima instanță și din acest motiv nu a putut să propună această probă.
Apărătorul intimaților se opune la încuviințarea acestei probe. Arată că în calea de atac nu pot fi admise alte probe în afara celor cerute prin petiția de apel.
Având în vedere dispozițiile art. 185 NCPC și faptul că apelanta nu a cerut încuviințarea acestei probe prin cererea de apel în conformitate cu art. 470 alin. 1 lit. d NCPC și că aspectele invocate pot fi analizate pe baza înscrisurilor depuse la dosar instanța respinge proba cu interogatoriul civil cerută de apelantă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apelanta solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat. Arată că nu este adevărat că nu i-ar fi permis fostului soț să o vadă pe minoră, singura dorința a sa fiind să nu o ia pe fetiță la Iași pentru că este bolnavă și pot apărea unele dificultăți datorită stării de sănătate în care se află aceasta.
Apărătorul intimaților solicită respingerea apelului ca nefondat cu cheltuieli de judecată.
Arată că apelanta în repetate rânduri nu a permis bunicilor accesul în locuința apelantei pentru a o vedea pe minoră pe motiv că ei nu au o hotărâre judecătorească care să stabilească un program de vizită. Iar programul stabilit anterior se desfășura doar în prezența mamei minorei, aspect care duce la o încălcare a dreptului la vizită și, totodată, se încalcă dreptul copilului de a avea legături personale cu părintele căruia nu i-a fost încredințat.
De asemenea, arată că intimații s-au deplasat personal la B. pentru a o vizita pe minoră, însă apelanta a refuzat să le permită orice legătură cu aceasta, motivând că este bolnavă. Mai arată că afecțiunile evocate de apelantă ar fi putut apărea în momentul în care minora a intrat în colectivitate, însă din înscrisurile depuse la dosar de către apelantă se poate observa că starea de sănătate a minorei s-a ameliorat. În perioada în care fetița a locuit la Iași, iar bunica paternă s-a ocupat îndeaproape de creșterea și îngrijirea ei, aceasta din urmă nu suferea de afecțiunile enumerate de apelantă, astfel încât nu se poate reține că minora nu suportă transportul de la B. la Iași.
Copilul a dorit și dorește să locuiască și cu tatăl său.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. la data de 24 septembrie 2013 sub nr._, reclamanții A. D. A., A. E. și A. D. au chemat în judecată pârâta R. A. I. solicitând instanței să dispună stabilirea unui alt program de vizitare a minorei A. D. M. născută la data de 27.07.2009 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Programul de vizitare a fost solicitat în a doua și a patra săptâmână din lună începând cu vineri, de la ora 16.00 și până duminică, la ora 16.00, prin luarea minorei de la domiciliul pârâtei, o săptămână în vacanța de iarnă alternativ C./Revelion, o lună în vacanța de vară precum și în anii pari primul weekend după ziua de naștere a minorei iar în anii impari primul weekend după ziua onomastică.
În motivarea acțiunii introductive, reclamanții au arătat că prin Sentința civilă nr. 1982/2013 a fost desfăcută căsătoria încheiată între părți și s-a stabilit domiciliul minorei la pârâtă, instituindu-se și un program de vizitare care nu a fost respectat însă de către pârâtă. Bunicilor paterni le-a fost însă interzis de către pârâtă accesul la minoră pe considerentul că prin hotărârea inițială nu s-a stabilit o obligație în acest sens.
Pârâta nu și-a exprimat poziția procesuală în procedura reglementată de art. 201 C. raportat la art. 205 C., însă după stabilirea termenului în cauză a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii principale în sensul stabilirii unui program de vizitare pentru bunicii paterni și respingerea acțiunii față de tată.
În susținerea poziției procesuale, pârâta a reiterat dispozițiile sentinței civile nr. 1982/2013 precum și faptul că neexercitarea legăturilor personale de către tată cu minora se datorează culpei exclusive a acestuia.
Prin sentința civilă nr. 137 din 30 ianuarie 2014 Judecătoria D. a admis în parte acțiunea.
A încuviințat ca reclamanții A. D. A., A. E. și A. D. să aibă legături personale cu minora A. D. M. și a stabilit următorul program de vizitare:
- al doilea și al patrulea weekend din lună cu excepția lunii decembrie începând cu vineri ora 16.00 și până duminică ora 16.00 cu obligația reclamanților de a prelua minora de la domiciliul mamei și de a o duce înapoi pe cheltuiala lor;
- al doilea al lunii decembrie începând cu vineri ora 16.00 și până duminică ora 16.00 cu obligația reclamanților de a prelua minora de la domiciliul mamei și de a o duce înapoi pe cheltuiala lor;
- în vacanta de vara, o lună in luna iulie, in anii pari, respectiv o lună in luna august, in anii impari cu obligația reclamanților de a prelua minora de la domiciliul mamei și de a o duce înapoi pe cheltuiala lor;
- în vacanța de iarnă o săptămână în perioada Crăciunului în anii pari respectiv o săptămână în perioada Revelionului cu obligația reclamanților de a prelua minora de la domiciliul mamei și de a o duce înapoi pe cheltuiala lor.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanta de fond a avut în vedere că prin Sentința civilă nr. 1982/2013 pronunțată de Judecătoria Iași la data de 05 februarie 2012 s-a dispus desfacerea căsătoriei părților încheiată la data de 14.10.2005 și stabilirea domiciliului minorei rezultate din căsătorie, luându-se act de înțelegerea intervenită între părți privind programul de vizitare al minorei după cum urmează:
- două week-end-uri pe lună, la domiciliul mamei din B.;
- un week-end pe lună, în lunile iunie, iulie, august la domiciliul tatălui din Iași și în oraș în prezența mamei.
Judecătoria D. a reținut în motivarea sentinței de schimbare a programului de vizită, că potrivit art. 8 din Conventia Europeana cu privire la Drepturilor Omului: "1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie.
2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, ., este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora."
Asadar, ca principiu, relatiile personale ale copilului cu fiecare dintre parintii sai, trebuie pastrate si protejate si dupa separarea in fapt a acestora din urma. Legaturile personale cu minorul au ca scop, mentinerea sau dupa caz, consolidarea raporturilor afective, specifice relatiilor de familie, dintre parintele caruia nu i-a fost incredintat copilul, familia extinsa a acestuia si minora A. D. M..
S-a considerat că interesul superior al copilului poate fi definit ca nevoia copilului de afecțiune, interesul si preocuparea din partea parintilor, disciplina corespunzatoare si continuitatea si consistenta in continuitatea interesului pentru copil. Stabilitatea economica e importanta, dar nu esentiala. Educatia nu e esentiala, dar o educatie mai buna a unuia dintre parinti, poate fi o garantie pentru cresterea copiilor.
Sunt esentiale: modul in care copilul interactioneaza cu parintii, modalitatile in care parintii interactioneaza cu copii, inclusiv modalitatile in care comunica cu acestia, ceea ce include si impartasirea emotiilor.
Cel mai important factor este maturitatea parintelui si abilitatea acestuia de a arata cât de mult isi iubeste copilul.
Indiferent de problemele existente intre parinti, copiii trebuie sa creasca ., propice dezvoltarii si securitatii psihice si morale, climat care sa le dea incredere in viata, in posibilitatile de afirmare sociala in viitor, care sa confere speranta si bucurie, lucruri atât de simple, dar atât de mari si de importante pentru succesul unei persoane in viata.
Acest fapt este de natura sa garanteze o educatie echilibrata, corespunzatoare minorului, ce trebuie ferit de sentimente atât de agresive asupra psihicului unui copil, ca: ura, aversiunea, stresul, culpabilizarea unuia dintre parinti.
Un copil traumatizat de neîntelegerile dintre părinți, un astfel de copil angoasat, poate fi afectat ireversibil, cu consecințe grave asupra dezvoltării sale armonioase, indiferent ca vina unuia dintre părinți este mai mare sau mai mica.
Indiferent de relațiile dintre părinți, aceștia trebuie sa se comporte intre ei, fata de copil, de o maniera civilizata si concilianta, întrucât exemplul pe care îl dau, va fi preluat de copil si va fi perpetuat de acesta, in propriile sale relații sociale.
Impunerea a lipsei de contact cu celalalt părinte, lipsirea astfel a copilului, de afecțiunea unuia dintre părinți, nu va determina decât o frustrare afectiva a minorului, cu consecințe ireparabile asupra caracterului si persoanei sale.
Concret, s-a avut în vedere că între părțile din prezenta cauză au intervenit neînțelegeri în privința exercitării dreptului reclamanților de a avea legături personale cu minora.
Or, reclamanții au realizat dovada deținerii unei locuinte (fila 97-99 dosar), precum si pe aceea a existenței unei relații de afecțiune și atenție față de minoră (fila 100 dosar), astfel încât s-a apreciat că programul de vizitare care se impune a fi stabilit, trebuie sa fie unul larg, fiind benefic ca minora sa-si "descopere" în preajma sa, părintele cu care nu locuiește precum și bunicii paterni, încă de la o vârstă frageda.
În privința programului săptămânal solicitat de către reclamanți, instanța de fond a reținut că acesta nu este unul excesiv, însă trebuie subsumat necesității dezvoltării relațiilor sociale și asigurării educației minorei în sistem organizat, respectiv în sistemul de învățamânt preșcolar precum și tratamentului medical al minorei.
Astfel, posibilitatea de a vizita minora oricând, de a o lua la domiciliu sau în alte locații, în week-end corespunde interesului superior al copilului fiind de natură a favoriza dezvoltarea in continuare, a vieții de familie a copilului, cu ambii parinti in mod egal.
S-a observat că programul orar solicitat de către reclamanți nu este unul incomod, fiind necesară stabilirea unui program orar respectând bineînțeles, programul de grădiniță al copilului, cu luarea acestuia la domiciliul reclamanților și cu impunerea obligației de a-l readuce pentru a nu-l perturba sau obosi.
S-a considerat că stabilirea unei perioade de o lună în timpul vacanței de vara în care minora să locuiască la tată este echitabilă față de ambii părinți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta solicitând schimbarea în sensul stabilirii programului de vizită pentru intimați astfel: două week-end-uri pe lună la domicilul său din B.; un week-end în lunile iunie, iulie și august la domiciliul tatălui din Iași și în oraș, în prezența sa, cu obligația tatălui de a asigura costul transportului pe ruta B. – Iași, respectiv cu obligația de a asigura transportul retur, astfel cum a fost stabilit prin sentința civilă nr. 1982 din 2013 în dosarul nr._/245/2012 a Judecătoriei Iași.
În motivarea apelului s-a arătat că sentința ar fi nelegală deoarece nu s-a avut în vedere că tatăl minorei suferă de paralizie neputând să-și miște mâna dreaptă, iar mersul îi este dificil și are crize de epilepsie, așa încât nu poate avea grijă de fetiță, ci este posibil să o pună în pericol atât fizic, cât și psihic.
De asemenea, nu s-ar fi ținut seama nici de vârsta fragedă a fetiței și de faptul că are astm bronșic de la 8 luni, fiind sub tratament un timp îndelungat și urmând un regim alimentar strict, ceea ce o face sensibilă transportului chiar și pe o distanță mai scurtă.
În plus, ar fi riscant ca reclamanții să aibă copilul în îngrijire chiar și pentru două zile, atâta timp cât până în prezent nu a stat niciodată fără pârâtă.
De aceea, consideră că pentru interesul superior al minorei este necesar să se respecte în continuare programul de vizitare convenit anterior cu reclamantul, fiind de acord ca și bunicii paterni să aibă legături personale cu aceasta, dar numai în prezența pârâtei și în localitatea ei de domiciliu.
S-a mai arată totodată, că de fapt reclamantul A. D. A. nu a respectat nici măcar programul pe care îl stabiliseră, venind tot mai rar în vizită la B., ultima oară pe 02 august 2013, iar bunicii ar fi fost chemați chiar de către pârâtă, întrucât fetița a cerut să-i vadă, fiindu-i dor de ei și internată în spital.
Însă, în cursul acestor întrevederi în nenumărate rânduri, reclamantul ar fi amenințat-o și insultat-o chiar de față cu copila și cu mama pârâtei.
În privința reclamantei A. E., apelanta a susținut că în fiecare seară ia pastile pentru a-și induce somnul, devenind ”euforică” și ”absentă”, situație pe care ar fi observat-o timp de aproape 8 ani cât au locuit împreună.
În dovedirea apelului s-au depus înscrisuri.
Cererea de apel a fost întemeiată pe disp. Art. 470 și 480 alin.2 din Noul Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinare, reclamanții au solicitat respingerea apelului, arătând că prin depoziția martorei audiate la fond s-a dovedit că în realitate pârâta a fost cea care a r fi refuzat să respecte programul de vizită stabilit de Judecătoria Iași, ”invocând diferite motive sau pur și simplu răspunzând prin afirmația astăzi nu am chef.”
Acesta a și fost motivul pentru care ultima vizită a avut loc în august 2013 când tatăl minorei nu ar fi reușit să-și petreacă timpul cu aceasta deoarece pârâta nu i-ar fi permis, neînțelegând efortul pe care l-a făcut de a ajunge în B. și nici nevoia fetiței, ”alegând să pună mai presus orgoliile ei.”
S-a mai arătat că dacă pârâta ar fi respectat programul ce fusese stabilit atunci, reclamanții nu ar mai fi fost nevoiți să suporte cheltuielile de judecată în prezentul dosar.
Pe de altă parte, înțelegerea care a stat la baza pronunțării sentinței instanței din Iași, viza doar perioada până la împlinirea de către copil a vârstei de 5 ani.
S-a susținut în apărare că minora nu necesită în prezent tratament lunar, aceasta fiind diagnosticată doar la nivelul anului 2012 cu mai multe episoade de viroză, însă nu a urmat un tratament foarte elaborat și la acest moment, nu mai are diagnosticul de astm bronșic intermitent, acele crize ușoare de la nivelul anului 2011 nemaiexistând în prezent, apelanta nedepunând înscrisuri în sens contrar .
Mai mult, certificatul de încadrare în grad de handicap al minorei este expirat, iar pe de altă parte, atâta timp cât minora a stat la Iași, A. E. a fost cea a îngrijit-o or aceasta nu suferea de afecțiunile enumerate de apelantă.
Este adevărat că aceste afecțiuni au putut apărea în împrejurările în care minora a intrat în colectivitate, însă se poate observa chiar din înscrisurile depuse de către apelantă, că în prezent se simte mult mai bine.
De asemenea, s-a subliniat că ”dreptul părintelui și al copilului de a se bucura unul de compania celuilalt constituie un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile naționale care împiedică acest drept constituie un amestec în dreptul garantat de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În cauzele care privesc încredințări de minori și programele de vizitare ale părinților cărora nu le-a fost încredințat minorul, examinarea elementelor care servesc cel mai bine intereselor copilului este întotdeauna de o importanță fundamentală, interesul copilului trebuie considerat ca fiind primordial și doar un comportament deosebit de nedemn poate determina ca o persoană să fie privată de drepturile sale părintești în interesul superior al copilului. ”
S-au invocat în apărare și disp. art. 496, alin. 5 și 494 NCC, cele ale Lg. 272/2004- art. 2, alin.2 și 3, art. 6,14, 15, precum și cauza Ignaccolo- Zenide c.România în care s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În dovedirea susținerilor lor, reclamanții intimați au depus probe cu înscrisuri.
Apelul este parțial fondat.
Tribunalul constată că în apel nu s-au invocat aspecte noi față de fond, ci, s-a criticat netemeinicia sentinței, în principal apelanta nefiind de acord ca legăturile personale ale reclamanților sub forma vizitelor copilului, să se desfășoare altfel decât conveniseră anterior, respectiv numai în prezența sa, iar fetița să nu fie luată la domiciliul reclamanților din Iași.
Este de observat primul rând, că și înțelegerea anterioară consfințită prin sentința nr. 1982/2013a Judecătoriei Iași cuprindea alternativ ca minora să se deplaseze un week-end pe lună la Iași la domiciliul tatălui, în timpul verii.
Prin urmare, însăși apelanta a considerat că este benefic ca fetița să meargă la Iași la tatăl său, așa încât criticile prezente referitoare la imposibilitatea efectuării de către copil a unui drum de aproximativ 120 km la Iași sunt nefondate. Revenirea asupra acestei recunoașteri privind deplasarea în condiții normale, este de fapt de natură subiectivă, întrucât între timp fetița a mai crescut, iar bolile de care suferea- astm bronșic, răceli, viroze, pneumonie, etc. s-au aplanat, certificatul de încadrare în grad de handicap mediu a expirat iar alte acte medicale din care să rezulte că nu ar putea suporta o deplasare nu au fost depuse.
De fapt, ceea ce s-a schimbat prin sentința apelată față de înțelegerea anterioară este, în esență împrejurarea că legăturile personale ale reclamantului A. D. A. cu minora nu se mai desfășoară în prezența pârâtei, și că în vacanțele de iarnă și de vară fetița poate fi luată un timp mai îndelungat la domiciliul tatălui și al bunicilor paterni.
Or, referitor la derularea vizitelor doar în prezența mamei, Tribunalul reține că potrivit art. 18, alin.1, lit.c, din L.272/2004 relațiile personale se pot realiza și în modalitatea ”găzduirii copilului pe o perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit”
Deci, posibilitatea luării doar a copilului (nu și a mamei) la domiciliul reclamanților, este prevăzută de lege.
De altfel, prezența mamei alături de copil în timpul vizitelor nici nu ar fi benefică în speță, în contextul în care între părți se menține o situație tensionată, conflictuală, care este de natură să influențeze negativ dezvoltarea copilului, așa cum a reținut în mod corect și prima instanță. O asemenea modalitate ar fi împotriva interesului copilului deoarece conflictul este manifest, astfel încât prezența pârâtei duce practic la anihilarea dreptului reclamanților de a avea legături personale cu minora prin contacte directe, acestea neputându-se desfășura într-o atmosferă normală de familie.
Tribunalul va avea în vedere în acest sens că în cauza Ignaccolo- Zenide c.România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a afirmat că „rt. 8 din Convenție implică dreptul părintelui de a beneficia de măsuri adecvate din partea statului pentru a fi alături de copilul său, precum și obligația autorității naționale de a dispune asemenea măsuri”
Or, vârsta actuală a fetiței îi permite o anume libertate de mișcare care nu mai presupune prezența neîncetată, obligatorie a mamei. Iar așa cum rezultă din ancheta socială efectuată la judecata în fond la domiciliul reclamanților (f.97), aceștia au condiții corespunzătoare de întreținere a copilului, existând două corpuri de case separate, unul în care locuiesc bunicii, iar în celălalt tatăl minorei.
De asemenea, rezultă că reclamanții bunici s-au implicat în creșterea și educarea fetiței până la separarea în fapt a părinților, bunicul fiind încă salariat- electrician în cadrul Politehnicii Iași, iar bunica pensionară - fostă educatoare și directoare de grădiniță -D. M. fiind singurul copil al unicului lor fiu.
Prin urmare, Tribunalul constată că aceștia pot influența pozitiv dezvoltarea fetiței, date fiind inclusiv abilitățile pedagogice ale bunicii și că sunt în măsură să-l ajute și pe fiul lor în dezvoltarea relației cu fetița.
Susținerile apelantei că reclamanta A. E. ar lua medicamente care i-ar influența starea de conștientă și de reacție sunt nefondate, nefiind dovedite. Iar reclamantul A. D. A., chiar dacă are o boală care îi afectează posibilitatea de mișcare/ deplasare, cu toate acestea, este ajutat de părinții săi, locuind cu ei și, în plus, dispune de tot timpul necesar pentru a fi alături de fetiță, a se cunoaște, a o educa și a-și petrece timpul în comun.
În concluzie, modalitatea de derulare a legăturilor personale ale reclamantului cu minora, fără prezența pârâtei și prin luarea copilului la domiciliul acestora în Iași, a fost stabilită corect de către prima instanță, constituind o „măsură adecvată” în acord cu cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Ignoccolo – Zenide c. România.
Cu toate acestea, întrucât până în prezent minora nu a fost despărțită de mama sa locuind zilnic cu aceasta, instanța de control judiciar apreciază că șederea copilului la Iași timp de o lună în vacanța de vară este prea îndelungată cel puțin în momentul de față, motiv pentru care în temeiul art. 480 alin. 2 NCPC va admite apelul și va schimba în parte sentința cu privire la acest aspect, încuviințând luarea minorei la Iași în timpul verii în afara week/endurilor, doar două săptămâni în loc de o lună.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta R. A. I. în contradictoriu cu intimații A. D. A., A. E. și A. D. .
Schimbă ,în parte, sentința civilă nr. 137 din data de 30.01.2014 a Judecătoriei Dortohoi în sensul că programul de vizitare a minorei de către reclamanți este stabilit pentru:
- al doilea și al patrulea weekend din lună cu excepția lunii decembrie începând cu vineri ora 16.00 și până duminică ora 16.00 cu obligația reclamanților de a prelua minora de la domiciliul mamei și de a o duce înapoi pe cheltuiala lor;
- al doilea al lunii decembrie începând cu vineri ora 16.00 și până duminică ora 16.00 cu obligația reclamanților de a prelua minora de la domiciliul mamei și de a o duce înapoi pe cheltuiala lor;
- în vacanta de vara,în perioada 01-15 iulie in anii pari, respectiv 01-15 august, in anii impari cu obligația reclamanților de a prelua minora de la domiciliul mamei și de a o duce înapoi pe cheltuiala lor;
- în vacanța de iarnă o săptămână în perioada Crăciunului în anii pari respectiv o săptămână în perioada Revelionului cu obligația reclamanților de a prelua minora de la domiciliul mamei și de a o duce înapoi pe cheltuiala lor.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței care nu sunt contrare prezentei hotărâri .
Respinge cererea intimaților de acordare a cheltuielilor de judecată din apel .
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
P. I. L. L. U. D.
(plecată în CO semnează președintele instanței)
Red. L.L./ 24 iulie 2014,
Jud. N. M. I.
Dact. D.U. /ex. 5/ 25 iulie 2014
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 225/2014.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 88/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
