Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 189/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 189/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 29-07-2014 în dosarul nr. 2521/297/2013
Dosar nr._ ordonanță președințială
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 29 iulie 2014
Președinte – A. C.
Judecător – U. M.
Grefier – B. C.
Decizia civilă nr. 189 A
Pe rol judecarea apelului civil declarat reclamanta apelantă B. A., în contradictoriu cu pârâtul intimat B. V., și autoritatea tutelară, P. comunei Ungureni, împotriva sentinței civile nr. 572 din 19.06.2014, pronunțată în dosarul nr._/2013 având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta apelantă Bârsănesc A., asistată de avocat M. I. D. și avocat A. R., în substituirea avocatului S. D. I. pentru pârâtul intimat lipsă, lipsă fiind și reprezentantul autorității tutelare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile și obiectul pricinii.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă părților prezente cuvântul la dezbateri asupra apelului.
Avocat M. I. D. pentru reclamanta apelantă învederează faptul vă apelul vizează programul privind legăturile personale cu minorul.
A mai arătat că pârâtul este angajat la un abator și este foarte ocupat, activitatea sa desfășurându-se și în perioada sărbătorilor, așa încât, nu ar avea timp suficient să se ocupe de minor. Reclamanta nu se opune ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul, dar nu un număr așa mare de zile iar vizita să aibă loc numai la locuința acesteia, sâmbăta și duminica, în prima săptămână și a treia, sau a doua săptămână și a patra, între orele 14,00-18,00, iar în zilele de sărbători, prima zi de Paști și de C., la locuința reclamantei de dimineața până seara. A mai solicitat obligarea pârâtului la plata alocației de stat pentru copil în sumă de 200 lei pentru lunile august, septembrie, octombrie și noiembrie 2013.
Avocat A. R., în substituirea avocatului S. D. I. pentru pârâtul intimat solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, susținând că în cazul în care instanța ar stabili programul de vizitare a minorului la doar 4 ore i s-ar afecta intimatului drepturile părintești de a veghea la creșterea și educarea copilului, iar faptul că acesta are un program de lucru încărcat nu poate constitui un motiv pentru a-i fi restrâns programul de vizită. A mai arătat că distanța de la domiciliul reclamantei la acela al intimatului nu este mare, că această locuință nu-i este străină copilului, întrucât a locuit în ea împreună cu ambii părinți până de curând, așa încât această deplasare nu poate afecta copilul din punct de vedere emoțional. În schimb copilul ar putea fi afectat emoțional dacă vizita s-ar desfășura în prezența reclamantei, la domiciliul acesteia, având în vedere relațiile tensionate existențe între părți. În ceea ce privește solicitarea reclamantei cu privire la plata alocației de stat pentru copil în cuantum de 200 lei, arată că această solicitare nu a fost făcută în fața primei instanțe.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 572 din 19 iunie 2014 Judecătoria Săveni a admis cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă B. A., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant B. V., precum și cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant B. V. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă B. A..
A obligat pârâtul-reclamant să plătească minorului B. I.-D., pensie de întreținere în cuantum de 150 lei lunar, pârâtul urmând a achita pensia începând cu data introducerii acțiunii, 22.11.2013, și până la soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Săveni.
A încuviințat ca reclamantul să dezvolte legături personale cu minorul B. I. - D., la domiciliul pârâtului-reclamant, după următorul program:
- în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbătă ora 09:00 până duminică, ora 16:00;
- de sărbătorile de P., 1 zi, respectiv a doua zi de la ora 09:00 până la ora 18:00;
- de sărbătorile de C., 1 zi, respectiv a doua zi de la ora 09:00 până la ora 18:00;
A compensat cheltuielile de judecată și a obligat pârâtul-reclamant să achite reclamantei-pârâte suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Se reține că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 29.11.2013, sub nr._, reclamanta B. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. V., cu participarea Autorității Tutelare din cadrul Primăriei comunei Ungureni, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere, în favoarea minorului B. I.-D. până la soluționarea dosarului având ca obiect divorț precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că pârâtul manifestă un comportament necorespunzător față de ea, că a bătut-o a amenințat-o și a alungat-o din locuință, că din luna august 2013 stă la părinții ei, iar pârâtul nu contribuie la creșterea și întreținerea minorului.
În apărare, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, întrucât de la data separării în fapt a contribuit constant la cheltuielile privind creșterea minorului, atât cu bani, cât și cu diverse produse și că dorește să-și îndeplinească obligația de a presta întreținere minorului în natură, aceasta fiind și regula în materie instituită de dispozițiile Codului Civil.
Se arată că pârâtul a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat instanței încuviințarea dreptului de a dezvolta legături personale cu minorul B. I.-D. după următorul program: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de vineri, orele 18:00 până duminică orele 16:00, o săptămână în vacanța de iarnă, în prima sau a doua zi de Paști și o lună în perioada vacanței de vară, cu posibilitatea luării minorului la domiciliul său.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Se reține că urmare a unor neînțelegeri, soții B. Valelntin și B. A. s-au separat în fapt în luna august 2013, reclamanta-pârâtă B. A. împreună cu minorul părților, B. I.-D. mutându-se la domiciliul părinților acesteia
Referitor la cererea de obligare a pârâtului la plata unei pensii de întreținere, conform prevederilor art. 487 Cod civil, se reține că părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului, că ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia, iar potrivit art. 499 alin.1 Cod civil, tatăl și mama sunt obligați, în solidar să dea întreținere copilului minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea profesională.
Reține instanța că pârâtul-reclamant nu a făcut dovada că și-a executat în natură obligația de întreținere, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională, sens în care martorul C. C. M. a arătat că a văzut o dată în casa pârâtului-reclamant mai multe sacoșe pregătite pentru minor, iar în afară de declarația acestui martor, pârâtul-reclamant nu a făcut nici o altă dovadă în sensul că s-a ocupat în fiecare lună să asigure cele necesare traiului minorului.
Instanța mai constată că pârâtul în prezent nu deține niciun loc de muncă, acesta lucrând ocazional, însă, fiind apt de muncă și locuind în România, ar trebui să obțină cel puțin venitul minim pe economie din România, care a fost stabilit prin H.G. nr. 23/2013 începând cu data de 1 iulie 2013 la 800 lei lunar, la stabilirea pensiei de întreținere urmând a fi avut în vedere venitul net în cuantum de 600 lei și-l obligă la o pensie de 150 lei lunar.
Se arată că potrivi art. 401 alin.1 Cod civil, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta și conform art.14 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
Instanța constată că, în prezenta cauză, nu a rezultat că reclamantul ar fi manifestat față de minor un comportament inadecvat, care să-i pună în primejdie dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a acestora, iar din ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantului a reieșit că acesta deține mijloace materiale care să-i permită dezvoltarea unor relații personale cu minorul la domiciliul său, întrucât locuiește într-un imobil corespunzător mobilat și bine întreținut care conferă condiții decente de locuit.
Totodată instanța reține că distanța dintre locuința pârâtului-reclamant și cea a reclamantei-pârâte nu este foarte mare, așa încât minorul nu ar fi supus unui efort deosebit pe timpul deplasării de la domiciliul mamei la domiciliul tatălui.
Mai reține instanța că între părți există o relație tensionată care, poate determina, pe viitor, apariția unor conflicte, datorate în mare parte prezenței pârâtului-reclamant la domiciliul reclamantei-pârâte, ceea ce ar afecta în mod evident relația care trebuie să existe între copil și tată, și care trebuie să decurgă în mod firesc, fără nici o restrângere.
Instanța reține că programul propus de pârâtul-reclamant este, prea împovărător pentru minorul în vârstă de 1 an și 5 luni, respectiv de vineri, orele 18:00 până duminică, orele 16:00, dat fiind că din probele administrate a rezultat că pârâtul-reclamant lucrează cu program prelungit în timpul săptămânii, însă, poate exista posibilitatea ca în zilele de sâmbătă și duminică să fie liber, așa încât un program în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbătă ora 09:00 până duminică, ora 16:00 este mai adecvat.
Constatând îndeplinite cele trei cerințe impuse de lege penru admiterea ordonanței președințiale, pe fond instanța admite cererea în sensul obligării pârâtului-reclamant să plătească minorului B. I.-D. pensie de întreținere în cuantum de 150 lei lunar, pârâtul urmând a achita pensia începând cu data introducerii acțiunii, 22.11.2013, și până la soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Săveni.
Totodată încuviințează pârâtului-reclamant să dezvolte legături personale cu minorul B. I.-D., la domiciliul pârâtului-reclamant, după următorul program:
- în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbătă ora 09:00 până duminică, ora 16:00;
- de sărbătorile de P., 1 zi, respectiv a doua zi de la ora 09:00 până la ora 18:00;
- de sărbătorile de C., 1 zi, respectiv a doua zi de la ora 09:00 până la ora 18:00;
Reclamanta pârâtă B. A. declară apel împotriva sentinței civile pronunțata de către Judecătoria Săveni în dosarul nr._, solicitând admiterea acestuia și admiterea în parte a cererii reconvenționale a pârâtului în sensul că este de acord ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul însă după un program mai restrâns decât cel acordat de instanța de fond iar aceste legături să se facă la domiciliul acesteia.
A arătat reclamanta că minorul este mic având vârsta de 1 an și 5 luni și la această vârstă este atașat de mamă, depinzând în totalitate de prezența acesteia, reclamanta fiind cea care l-a crescut și îngrijit, pârâtul fiind mai mereu plecat.
Arată că minorul nu este obișnuit cu prezența tatălui și nu poate fi lăsat doar în prezența acestuia, iar dacă legăturile personale s-ar realiza la domiciliul reclamantei, copilul nu ar fi supus unor schimbări bruște și majore care nu sunt benefice dezvoltării lui fizice și emoționale, el neavând încă maturitatea de a înțelege anumite lucruri, posibilitatea ca minorul să fie luat de către reclamant urmând a se realiza, dar când acesta va fi mai mare, pentru a nu-i produce dezechilibru emoțional.
În plus, reclamanta susține că pârâtul a declarat în instanță că lucrează de luni până sâmbătă, uneori chiar și duminica iar programul acordat de instanță nu-i permite să ia copilul și nici să se ocupe de el, aflându-se la muncă.
Reclamanta mai solicită ca pârâtul să fie obligat a-i plăti alocația de stat a copilului în cuantum de 200 lei, pe lunile august, septembrie, octombrie și noiembrie 2013, deoarece este un drept al acestuia, de care nu a beneficiat.
În final apelanta susține că întrucât pârâtul este o fire violentă și consumă alcool frecvent, venind în stare de ebrietate și cu dorință de ceartă să vadă copilul, dorește ca legăturile personale ale tatălui cu minorul să se desfășoare la domiciliul său.
Pârâtul intimat depune întâmpinare față de apelul declarat solicitând respingerea acestuia ca nefondat, învederând instanței de apel că solicitarea apelantei de a restrânge programul de legături personale încuviințat tatălui, dar și cererea acesteia ca aceste legături să se desfășoare doar la domiciliul său, este în mod vădit nefondata și în același timp încalcă dreptul său de a menține o relație cât mai apropiată cu fiul său, de a veghea asupra modului de creștere, educare și îngrijire a minorului. Mai mult decât atât, arată că instanța a reținut că între părți există o relație tensionată, care poate determina, pe viitor, apariția unor conflicte, ceea ce ar afecta în mod evident relația care trebuie să existe între copil și tată, care trebuie să decurgă în mod firesc, fără nici o restrângere, or prezența mamei sau amestecul său în aceste momente ar îngreuna mult menținerea unei legături normele, evitându-se în același timp expunerea minorului la eventualele discuții contradictorii dintre părinți.
De asemenea arată că instanța a avut în vedere faptul că până în prezent apelanta nu i-a permis sa ia legătura cu minorul, or conduita mamei de a-i limita nejustificat dreptul de a avea legături personale cu copilul este de natură a afecta creșterea și educare psiho-afectivă a acestuia, în situația în care interesul imperios al copilului impune păstrarea relațiilor cu ambii părinți, cu familia extinsă din care face parte și neimplicarea minorului în problemele adulților.
Se arată totodată că instanța de fond în mod corect a reținut că distanța dintre locuința mamei și locuința tatălui nu este foarte mare, astfel încât minorul nu este supus unui efort deosebit în timpul deplasării și în nici un caz nu se poale aprecia că prin deplasarea minorului la domiciliul său timp de 2 zile într-un interval de două săptămâni copilul ar fi supus unor schimbări bruște, în condițiile în care de la naștere și până în luna august a anului 2013 copilul a locuit împreună cu ambii părinți, la domiciliul său, unde a beneficiat de un climat stabil, liniștit și de afectivitate atât din partea părinților cât și din partea bunicilor paterni.
Arată pârâtul că nu sunt reale susținerile apelantei din cererea de apel că ar fi avut un comportament necorespunzător în familie, că niciodată nu a exercitat asupra soției sale acte de violență fizică sau verbală, afirmații care au fost făcute și în cadrul unei cereri privind emiterea unui ordin de protecție dar care a fost respinsă de către instanță.
Susține de asemenea că martorii audiați în cauză au relatat că nu este o persoană agresivă, nu consumă băuturi alcoolice, ci este o persoană muncitoare, având un program încărcat, fiind angajat la un abator în municipiul B., iar conform adresei înaintată de Postul de Politie Ungureni, s-a reținut că nu a fost sancționat contravențional sau cercetat penal, având o conduită corespunzătoare în familie și societate.
În ceea ce privește solicitarea apelantei de a fi obligat la plata alocației de stat a copilului, în cuantum de 200 lei aferentă lunilor august, septembrie și octombrie 2012, solicită respingerea acestui capăt de cerere, ca inadmisibil, întrucât în conformitate cu disp. ari. 478 alin. 3 din codul de procedură civilă în apel nu se pot formula pretenții noi, iar o astfel de solicitare nu a fost formulată cu ocazia judecării în fond a pricinii.
În apel nu s-au formulat cereri noi de probe.
Examinând apelul, Tribunalul apreciază că acesta este întemeiat, motivat de următoarele:
Este adevărat faptul că este important ca relația dintre tată și copilul său minor să se desfășoare fără a fi perturbată, eventual, de disensiunile colaterale existente între cei doi părinți, însă tot atât de adevărat este și faptul că la acest moment vârsta mult prea fragedă a copilului nu poate îngădui desprinderea bruscă a acestuia de lângă persoana cu care s-a obișnuit, în speță mama reclamantă și de care evident este dependent la această vârstă (1 an și 6 luni) vârstă la care copilul are nevoi speciale.
De aceea, Tribunalul apreciază că desprinderea chiar și pentru o zi de lângă mamă pentru un copil de un an și șase luni, este de natură a afecta confortul fizic și emoțional al acestuia, putându-l chiar traumatiza și de aceea, instanța apreciază că se impune reaprecierea programului de vizitare, cel puțin până la momentul în care acesta va mai crește și va putea astfel relaționa mai bine cu cei apropiați, instanța apreciind ca fiind adecvată o modalitate de legătură personală a copilului cu tatăl său, dar care să nu impună desprinderea acestuia din mediul în care s-a obișnuit, ci prin vizitarea lui de către tată la domiciliul reclamantei.
În concret, instanța va avea în vedere următoarea modalitate de legătură personală a copilului cu tatăl său:
- în prima și a treia săptămână din lună sâmbăta și duminica între orele 14,00 - 20,00 la domiciliul apelantei.
- în timpul sărbătorilor de P. și C. în prima zi a acestor sărbători de la orele 9,00 până la orele 18,00 la domiciliul reclamantei.
În ce privește cererea reclamantei apelante de a fi obligat pârâtul intimat la plata alocației de stat pentru copil pe lunile menționate, Tribunalul constată că ,într-adevăr,această cerere a fost formulată pentru prima dată în apel, motiv pentru care nu va putea fi discutată întrucât s-ar nesocoti dispozițiile art. 478 al. 3 NCPC, apelul urmând a fi admis în cadrul acestor limite, pentru motivele mai sus arătate.
De asemenea, obligă intimatul să plătească apelantei cheltuieli de judecată din apel, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta pârâtă B. A., cu domiciliul procesual ales la familia O. V., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâtul intimat B. V., domiciliat în ., jud. B. și autoritatea tutelară, P. comunei Ungureni, împotriva sentinței civile nr. 572/2014 a Judecătoriei Săveni.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că stabilește următorul program de legături personale ale copilului B. I. D. cu pârâtul reclamant.
- în prima și a treia săptămână din lună sâmbăta și duminica între orele 14,00 - 20,00 la domiciliul apelantei.
- în timpul sărbătorilor de P. și C. în prima zi a acestor sărbători de la orele 9,00 până la orele 18,00 la domiciliul reclamantei.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței ce nu sunt contrare prezentei.
Obligă intimatul să plătească apelantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată din apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.07.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, GREFIER,
A. C. U. M. B. C.
Red.A.C./1.08.2014
Judec.D. C.
Dact. BC/1.08.2014
5 exp.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 25/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
